Capitolul III profesorul – manager al clasei de elevi Profesorul manager



Yüklə 288,79 Kb.
səhifə4/5
tarix27.10.2017
ölçüsü288,79 Kb.
#16493
1   2   3   4   5

- izolarea socială – unii elevi mai labili psihic simt nevoia acută de-a fi acceptaţi de colegii lor şi vor adopta automat comportamentul grupului; din dorinţa de-a fi ca membrii grupului, vor exagera, provocând dificultăţi de control profesorului;

- comportament impulsiv – este caracteristic acelor elevi care par incapabili să anticipeze consecinţele actelor lor;

- ignorarea regulilor - în clasă funcţionează două seturi de reguli: cele formale (oficiale, mai stricte) şi cele actuale (mai lejere). Regulile actuale (cele care funcţionează de fapt) se instituie de multe ori prin “presiunile” pe care elevii le fac asupra profesorilor pentru a vedea în ce măsură aceştia renunţă la sistemul formal de reguli;

- conflicte între sistemele opuse de reguli – spre exemplu între sistemul de reguli pentru şcoală şi cel pentru acasă;

- transferul afectiv – un comportament nepotrivit în clasă poate fi acceptat acasă sau cu prietenii. Pe lângă transferul de comportamente, elevii pot opera şi un transfer afectiv ( Spre exemplu, antipatia faţă de tată poate fi transferată asupra profesorului şi, prin extensie, asupra şcolii);

- agresivitatea umană înnăscută;

- anxietatea – generează comportamente inadecvate, ca formă de apărare împotriva unor situaţii proprii mediului educaţional: examinări, situaţia de-a vorbi în faţa clasei, de-a se simţi judecat de colegi, etc.

- modul de manifestare a profesorului.

Cauzele enunţate mai sus se referă cu precădere la elevi. Paul Kasambira (1973) completează tabloul anterior, considerând că principalele cauze ale problemelor de disciplină sunt specifice câmpului educativ şcolar. Autorul amintit consideră că aceste cauze se pot grupa în:



- cauze legate de elevi (presiuni din partea colegilor, absenţa succesului academic, plictiseala, regimul de hrană şi somn);

- cauze legate de profesor (lipsa de experienţă, probleme de comunicare, diferenţe de atitudine, probleme personale, felul în care a fost proiectată lecţia, resurse materiale inadecvate).

Considerăm că ambii autori citaţi minimalizează rolul grupului clasă în determinarea comportamentului unui elev. Insistăm asupra notării separate a cauzelor legate de grupul clasă, importanţa influenţei acestuia asupra comportamentului unui elev fiind dovedită ştiinţific prin numeroase studii şi cercetări.

Ne situăm pe poziţia ecosistemică, considerând că un comportament este plurideterminat, nu numai de valorile şi caracteristicile personale sau ale grupului de apartenenţă, ci şi de comportamentul celor din jur, incluzând atât mediul social apropiat cât şi persoanele publice, spre exemplu, care pot avea un rol major în atitudinile şi comportamentul nostru. Pornind de la această premisă, identificăm următoarele categorii de factori care pot determina indisciplina elevilor:


  1. cauze referitoare la elev

a1.) cauze de natură obiectivă:

- structura şi caracteristicile mediului familial;

- antecedentele medicale ale elevului (este evident că unele boli pot influenţa comportamentul în clasă: spre exemplu deficitul de atenţie sau ADHD va determina manifestarea unui comportament hiperactiv, copilul nerespectând sarcinile primite de la profesor);

- caracteristicile personalităţii elevului (spre exemplu caracteristicile temperamentale: un coleric şi un melancolic vor reacţiona total diferit la o notă mică);

- rezultatele şcolare;

a2.) cauze de natură subiectivă:

- atitudinea faţă de şcoală: cea mai periculoasă va fi din acest punct de vedere antipatia faţă de şcoală şi slujitorii ei sau faţă de o anumită disciplină;

- revolta împotriva autorităţii adulţilor (mai pregnantă în clasele gimnaziale şi liceale decât în cele primare);

- imaginea de sine precară / nevoia de-a fi acceptat sau de-a ieşi în evidenţă;



b.) cauze referitoare la grupul clasă:

c.) cauze referitoare la profesori:

- experienţa didactică (includem aici comunicarea cu elevii, modul în care îşi proiectează şi predă lecţia, cum evaluează prestaţiile elevilor, prestanţa în faţa clasei);

- atitudinea faţă de autoritate / libertate sau convingerile şi valorile sale (spre exemplu felul în care înţelege să reacţioneze faţă de comportamentul inadecvat al elevilor);

- constanta personală (sau trăsături ale personalităţii sale: e un profesor indulgent sau exigent, e o fire calmă sau colerică, etc);

- atitudinea faţă de elevi (poate fi valorizantă sau dispreţuitoare).

d.) cauze referitoare la mediul şcolar:

- consecvenţa cu care se verifică respectarea Regulamentului de ordine interioară a şcolii;

- reacţia şcolii faţă de comportamentul pozitiv / negativ al elevilor;

e.) cauze referitoare la mediul social – sunt multiple. Cercetările dovedesc însă că cea mai mare influenţă asupra comportamentului copiilor şi tinerilor o are mass-media, prin valorile pe care le promovează.

În esenţă, cauzele comportamentului indisciplinat pot fi prezentate sintetic ca în figura următoare, considerând în acelaţi timp că şi activitatea de prevenire / corectare / menţinere a unui anumit comportament necesită intervenţia la toate aceste niveluri.


Elev

Clasă

Familie

Şcoală

C

Societate
Fig.14 Cauzele comportamentului indisciplinat la elevi
4.Modalităţi de prevenţie / intervenţie în cazul problemelor de comportament

Literatura de specialitate prezintă diverse modele de obţinere a unui climat disciplinat în clasă. Cele mai cunoscute dintre acestea sunt prezentate sintetic în tabelul 12.



Tabel 12. Modele disciplinare

Modele

disciplinare



Iniţiatori

Esenţă

Caracteristici



Modelul Canter sau modelul disciplinei asertive

Marlene şi Lee Canter

Disciplina asertivă ca responsabi-lizare a elevilor pentru propriile comporta-mente

- anunţarea cu precizie a regulilor clasei, încă de la începutul anului;

- regulile şi consecinţele respectării/nerespectării lor sunt comunicate elevilor (sau sunt negociate cu ei) şi părinţilor lor;

-întăririle pozitive/recompensele sau negative/pedepsele sunt raportate la comportamentul elevilor şi măsura în care au respectat regulile;

- din partea profesorului: - să fie asertiv, mai degrabă decat ostil sau pasiv.



Modelul Fred Jones

Frederick H. Jones

Limbaj corporal, sisteme de stimulare, oferirea de ajutor eficient

- limbajul corporal (acte care stabilesc limite: contact vizual, expresia facială, postura, semnale şi gesturi) determină elevii să înceteze comportamentul neadecvat, fără a întrerupe lecţia;

- Sistemele de stimulare motivează elevii să se comporte adecvat sarcinii de lucru. Un stimul motivaţional este o “recompensă” oferită de profesor care să motiveze elevii încât să colaboreze la ore perioade lungi (săptămâni, luni): o activitate dorită de întreaga clasă, note, buline, etc.

Modelul disciplinei diferenţiate (The Honor Level System)

Budd Church-ward

Disciplina asertivă şi empatică, dovedind respect pentru copil

- împarte elevii unei şcoli în patru “nivele de onoare”: nivelul elevilor care rareori au probleme disciplinare; elevi care au una sau două “probleme” în ultimele 14 zile calendaristice; elevi care au trei sau mai multe probleme de disciplină în ultimele 14 zile calendaristice; nivelul elevilor care creează aproape zilnic probleme de disciplină;

- patru stadii ale consecinţelor purtării inacceptabile a elevilor: reamintirea regulilor; avertismentul verbal sau scris; contabilizarea abaterilor; trimiterea la cancelarie,

- “fereastra celor 14 zile”.


Modelul disciplinei sociale sau al consecinţe

lor logice

Rudolf Dreikurs

Comporta-

mentul inadecvat este motivat de dorinţa de a atrage atenţia, a-şi exercita puterea sau răzbunare




- disciplina e menţinută prin crearea în clasă a unui mediu democratic, unde studenţii sunt implicaţi în stabilirea regulilor şi a consecinţelor nerespectării lor.


Modelul Kounin

J.S.

Kounin


Implicare, control si manage-mentul grupului

- profesorul trebuie să dovedească: control simultan, atenţie distributivă, abilităţi de fin psiholog (evitarea “efectului de undă”);

- elevii trebuie să fie conştienţi de progresul realizat.



Modelul Neo-Skinneran (Modelul modificării comportamen-tale)

B.F. Skinner;

Edwards 1997; Jackson & Panyan, 2002; Wolfgang & Glickman 1986



Modelarea comporta-mentului dorit

- toate comportamentele umane sunt răspunsuri la stimuli de mediu, prin urmare pentru a obţine comportamentele dorite din partea elevilor, profesorul trebuie să întărească şi să recompenseze comportamentele adecvate şi să le ignore sau pedepsească pe cele inadecvate. Acest deziderat poate fi atins prin urmarea a trei reguli simple: prezentarea clară a regulilor; ignorarea comportamentului inadecvat; recompensarea celui adecvat.

Modelul Ginott

Haim G. Ginott

Mesaje

valorizante



- “reorientarea criticii” şi emiterea de “mesaje valorizante” când elevii greşesc (“criticăm comportamentul, nu persoana”);

- laudele sunt periculoase (“laudă comportamentul nu persoana”);

- scopul acţiunilor disciplinare: dezvoltarea la elevi a stimei de sine şi a încrederii în forţele proprii.


Modelul Glasser

Glasser

Comporta-mentul adecvat e urmarea alegerilor potrivite

- elevii sunt fiinţe raţionale capabile să-şi controleze propriul comportament;

- “ajută elevii să facă alegeri bune, deoarece acestea produc comportamente adecvate”.


Primele trei modele sunt cele mai cunoscute si mai apreciate, fiind practicate pe scară largă în şcolile publice din S.U.A şi Marea Britanie.


Un alt model, cel propus de Froyen şi Iverson, este cel care corespunde cel mai bine abordării ecosistemice, adoptate şi de noi, solicitând intervenţia la toate nivelurile: al societăţii, familiei, şcolii, clasei. Autorii citaţi, propun un set de reguli ce trebuie respectate atunci când dezideratul e prevenirea comportamentului indisciplinat al elevilor. Astfel:

  • la nivelul şcolii:

- angajaţi şcoala şi comunitatea în stabilirea şi menţinerea comportamentului adecvat al elevilor, atât în şcoală, cât şi în cadrul evenimentelor extraşcolare;

- stabiliţi şi comunicaţi elevilor expectanţe ridicate privind comportamentul lor;

- cu ajutorul elevilor, creaţi reguli de comportare clare şi faceţi-le cunoscute atât membrilor şcolii, cât şi părinţilor şi comunităţii;

- încercaţi să vă cunoaşteţi cât mai bine elevii, interesaţi-vă de planurile şi activităţile lor;

- încercaţi o îmbunătăţire a comunicării la nivelul celor interesaţi de educaţia elevilor, prin implicarea părinţilor şi membrilor comunităţii în actul educativ, activităţi extracurriculare;

- adaptaţi planurile de prevenire şi menţinere a disciplinei adoptate la nivel naţional particularităţilor şcolii în care lucraţi;



  • la nivelul clasei:

- comunicaţi şi menţineţi expectanţe înalte privind comportamentul elevilor;

- încă de la începutul anului şcolar stabiliţi reguli clare (eventual împreună cu elevii) şi instruiţi-i cum trebuie să le urmeze; reamintiţi-le periodic aceste reguli;

- clarificaţi-le elevilor consecinţele unui comportament inadecvat;

- antrenaţi-vă elevii pentru autodisciplină;

- menţineţi atenţia elevilor la un nivel ridicat pe tot parcursul orei şi faceţi tranziţii lejere între diferitele părţi ale lecţiei;

- oferiţi-le elevilor dvs. un feed-back permanent în timpul activităţilor, întărind pozitiv comportamentele dezirabile;

- creaţi oportunităţi pentru ca şi elevii slabi (în special cei cu probleme de comportament) să poată “gusta” succesul în învăţare şi comportament;

- utilizaţi umorul pentru a stimula interesul elevilor sau pentru a rezolva momentele mai tensionate din clasă;



  • când apar probleme disciplinare:

- interveniţi rapid; nu eludaţi comportamente care violează regulile şcolii sau ale clasei;

- elaboraţi planuri pentru corectarea comportamentelor incorecte şi aplicaţi-le la elevii cu probleme;

- învăţaţi-i pe elevii cu probleme de comportament tehnici de autocontrol; învăţaţi-i cum sa-şi observe propriul comportament, cum sa-şi însuşească modele corecte de comportare şi ajutaţi-i să obţină succesul în modificarea comportamentală;

- plasaţi elevii cu probleme de comportament în grupuri tutoriale, grupuri de elevi cu comportament pozitiv;

- utilizaţi pedepse pe măsura comportamentelor pedepsite;

- în cazul problemelor grave, repetititve, apelaţi la ajutorul specialiştilor: consilieri şcolari, psihologi;

- colaboraţi cu părinţii în obţinerea şi menţinerea unui comportament adecvat atât la şcoală, cât şi acasă.
5. Nevoia unei strategii manageriale în conturarea comportamentului disciplinat în clasă

Termenul „strategie”, larg folosit astăzi în multiple domenii, preponderent fiind cel economic, îşi are originea în domeniul militar, desemnând „arta generalului” sau „arta celui care conduce o forţă militară către victoria finală” (Napoleon).

Cadrul didactic este şi el un conducător al instrucţiei şi educaţiei în spaţiul clasei, iar dacă elevii sunt indisciplinaţi, va trebui să aplice adevărate strategii militare pentru a-i opri. Dincolo de nota de exagerare, orice acţiune disciplinară a profesorului poate avea succes numai dacă acesta şi-a formulat o strategie de intervenţie.

Spre deosebire de activităţile izolate de modelare comportamentală, strategia de disciplinare ca instrument al managerului clasei are următoarele avantaje:

a.) realizează cea mai bună relaţie între obiectivele urmărite şi resursele necesare atingerii lor;

b.) are şanse mai bune de reuşită, luând în considerare faptul că urmăreşte evoluţia în timp a comportamentelor manifestate de elevi şi propune o intervenţie organizată pentru corectarea problemelor de comportament;

c.) ajută cadrul didactic să nu reacţioneze afectiv şi sub impulsul momentului la comportamentul elevilor (fapt care ar produce mai mult rău de ambele părţi), ci într-o manieră organizată şi eficientă, beneficiind de un plan bazat pe studiu şi reflecţie personală.

d.) rezultatele sunt mai uşor cuantificabile.

În economie, strategia defineşte “ansamblul obiectivelor majore ale organizaţiei pe termen lung, principalele modalităţi de realizare, împreună cu resursele alocate, în vederea obţinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizaţiei” (Ovidiu Niculescu).

Autorul citat explică trăsăturile definitorii ale strategiei în domeniul afacerilor. Prin comparaţie cu acestea şi realizând adaptările de rigoare, le vom nota pe cele ale unei strategii eficiente de management al disciplinei:


Tabel 13. Caracteristicile strategiei în managementul clasei

Strategia în afaceri

Strategia în managementul clasei

- are în vedere realizarea unor scopuri clar formulate, specificate în misiune şi în obiective;

- scopul: realizarea unui climat disciplinat favorabil învăţării, operaţionalizat în obiective privind prevenirea şi corectarea tulburărilor de comportament;

- vizează perioade mari din viaţa firmei (în general 3-5 ani);

- are valabilitate doar dacă se menţine minimum pe durata unui semestru (timp minim pentru a observa schimbările produse în urma aplicării strategiei);

- sfera de cuprindere a strategiei este organizaţia în ansamblul său;

- sfera de cuprindere este clasa în ansamblul său, uneori chiar mai extinsă, implicănd grupul de prieteni, familia, şcoala;

- continuţul strategiei se rezumă la elementele esenţiale ale organizaţiei;

- conţinutul strategiei se referă la comportamentele manifestate de elevi, identificând în mod necesar cauzele care au generat comportamentul respectiv, precum şi cele mai eficiente metode de intervenţie.

- trebuie să reflecte interesele stakeholder-ilor (proprietari, manageri, salariaţi, clienţi, furnizori);

- reflectă în primul rând interesele cadrului didactic şi ale elevilor, dar şi ale părinţilor, şcolii şi implicit societăţii.

- este un rezultat al negocierilor stakeholder-ilor;

- este eficientă în măsura în care este rezultatul negocierii între părţile implicate şi conştientizată ca un angajament (se poate chiar gândi un angajament scris, pe care elevii şi profesorii îl semnează la început de an şcolar);

- are un caracter formalizat, fiind cuprinsă într-un plan

- este detaliată în două documente de bază: plan managerial de disciplinare a clasei şi plan individual de disciplinare a elevilor-problemă;

- scopul principal al elaborării strategiei este obţinerea avantajului competitiv.

- menirea strategiei este îmbunătăţirea comportamentului grupului clasă şi al fiecărui elev, în primul rând în beneficiul personal.

O strategie managerială de realizare a unui climat disiplinat în clasă s-ar dezvolta într-un plan managerial de disciplinare, cu următoarele componente:



Scopul: crearea unui climat disciplinat în clasă;

Obiective principale:

a.) prevenirea comportamentelor inadecvate;

b.) corectarea comportamentelor inadecvate;

c.) menţinerea unui climat de disciplină în clasă.



Opţiuni strategice: acele modalităţi pe baza cărora se stabileşte cum e posibilă şi raţională îndeplinirea obiectivelor strategice. Este partea strategiei pe care o vom dezvolta în continuare prin prezentarea unor metode şi tehnici de disciplinare.

Resursele necesare realizării strategiei, care sunt particularizate în funcţie de strategiile de intervenţie folosite.

Termenele strategice, adică perioadele de operaţionalizare ale strategiei, precizând momentul declanşării şi finalizării opţiunilor strategice majore.

Cel mai simplu plan disciplinar, la îndemâna oricărui profesor, ar cuprinde 3 componente: reguli, consecinţe, recompense. Pe lângă acestea profesorul îşi mai poate propune şi alte componente, în funcţie de preferinţe şi experienţa didactică.(Vezi Anexa 18 pentru exemplu)



        1. Stabilirea regulilor

Potrivit specialiştilor toate clasele au nevoie de reguli pentru a funcţiona eficient. Multe cercetări din anii '70 şi '80 evidenţiază importanţa ca aceste reguli să fie stabilite şi învăţate de elevi în primele zile de şcoală: Leinhardt, Weidman şi Hammond (1991) consideră că acestea trebuie stabilite în primele patru zile de şcoală, în timp ce alti cercetători recomandă introducerea lor în prima săptămână de şcoală.

Majoritatea autorilor (E.G. Rogers, 2000) consideră utilă formularea a patru până la şase reguli care să se refere la:

- modul în care se tratează unii pe alţii (maniere, respect);

- comunicare (mâna sus, tonul vocii, limbaj pozitiv, ascultare activă);

- învăţare (cooperare şi suport, utilizarea resurselor, solicitarea asistenţei profesorului);

- deplasare (mişcarea în clasă, ieşirea din clasă, spaţiul personal);

- rezolvarea problemelor (rezolvarea paşnică a conflictelor, utilizarea asistenţei profesorului şi altele);

Cerinţele generale în stabilirea regulilor sunt:

- stabiliţi doar câteva reguli (3 - 6) care sunt uşor de reţinut şi realizabile;

- selectaţi regulile care stabilesc un mediu disiplinat şi contribuie la succesul învăţării (oricât ar fi de deranjant mestecatul gumei în timpul orei, probabil că nu împiedică în mod semnificativ învăţarea);

- stabiliţi reguli clare (sub formă de comportamente observabile: “păstrează-ţi pentru tine mâinile şi picioarele” e mai clar decât “fără bătaie”.); formularea lor se va face sub formă de afirmaţii, adică “ce sa faci”, mai degraba decât “ce să nu faci” (adică: “vorbeşte doar când ai ceva valoros de spus” în loc de “nu vorbi neîntrebat”);

- selectaţi reguli pe care toţi adulţii din clădire sunt dispuşi să le urmeze (dacă elevii vor percepe un dublu standard, se vor supune doar regulilor unanim respectate).

Stabilirea regulilor clasei este cel mai important dar şi cel mai dificil moment al elaborării planului managerial. Dificultatea rezidă mai ales în faptul că în doar câteva propoziţii trebuie să cuprindem o suită infinită de comportamente care ar trebui evitate. O soluţie facilă dar şi plină de tâlc pentru rezolvarea acestei probleme este oferită de iniţiatorul programului “Disciplina judicioasă”: Gathercoal (1990), care propune ca regulile să fie stabilite de înşişi elevii (o garanţie în plus că regulile vor fi respectate), pornind de la principiul general: “poţi să faci orice vrei în clasă, cu condiţia ca ceea ce faci să nu interfereze cu drepturile celorlalţi”. Exemple de reguli ale casei:

1. Când sună clopoţelul, aşează-te în banca ta;

2. Fii pregătit cu temele şi materialele necesare orei;

3. Urmează instrucţiunile profesorului de prima dată când ţi se dau;

4. Respectă-i pe ceilalţi şi proprietatea lor;

5. Menţine spaţiul tău de lucru curat şi ordonat.



b.) Respectarea regulilor este întărită prin recompensarea lor; putem utiliza recompense individuale: note, buline, cărţi, etc, sau recompense pentru întreaga clasă, cele mai eficiente fiind cele denumite în literatura americană ca PAT – Preferred Activity Time, adică “timp pentru activităţi preferate” sau alese de elevi, precum: excursii, vizite, vizionari de filme etc.”), iar nerespectarea e pedepsită potrivit consecinţelor stabilite.

Yüklə 288,79 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin