Cartea anuală

LUXEMBURG

Biroul din Belgia are grijă şi de lucrarea din Luxemburg şi deşi nu există mai mulţi vestitori pe teren în comparaţie cu anul trecut, fraţii au făcut progrese în propovăduirea Evangheliei. În capitală sunt numai opt vestitori. Ceilalţi 47 de fraţi sunt împrăştiaţi pe teritoriul cu o populaţie de 300.000 de locuitori. Această mică ţară are nevoie de câţiva vestitori cu timp integral şi se speră că vor putea fi trimişi câţiva absolvenţi Gilead în această ţară. Urmează un scurt raport al servului filialei belgiene şi servului de depozit.

Luxemburgul este predominant catolic şi mai ales femeile şi locuitorii de la ţară se găsesc foarte mult sub influenţa clerului. Totuşi există mulţi oameni care văd urâciunile practicate în creştinătate şi care îi primesc bine pe martorii lui Iehova şi mesajul mângâietor pe care aceştia îl aduc. Nu s-a întâmpinat multă opoziţie deschisă în propovăduirea mesajului şi în general vestitorii s-au bucurat de o mai mare libertate decât în anii trecuţi. În octombrie trecut, în două duminici consecutive, jandarmeria locală din Mondorf-les-Bains a confiscat literatura a 5, respectiv 12 vestitori. Dar, atunci când problema a fost adusă în faţa judecătorului de pace din Remich, fraţii au fost achitaţi şi li s-a returnat literatura.

Faptul că fraţii din Luxemburg apreciază foarte mult privilegiul de a cânta laude lui Iehova printre popoare, este arătat şi de următorul raport al servului de depozit.

„În timpul anului, noi am avut parte de multe binecuvântări din partea lui Iehova pentru că am putut să-I proclamăm public Numele şi Împărăţia, cu o libertate care ne-a surprins şi pe noi. Cum am fi putut să organizăm adunări publice înainte de război? Cum am fi putut să purtăm placarde mari pe străzile din oraşele acestei ţări impregnate de religia papistaşă? Astăzi aceasta este foarte natural, atât pentru noi, cât şi pentru populaţia religioasă. Numai prin puterea spiritului Său sfânt am putut să înaintăm interesele Împărăţiei.

Grupa din Esch a închiriat acum o Sală mare a Împărăţiei, care o va ajuta să dea o nouă viaţă tuturor activităţilor ei, din moment ce un astfel de loc de întâlnire va atrage pe noii interesaţi la adunările regulate ale grupei. Se pot ţine chiar adunări publice în această sală. Din acest motiv, am întreprins imediat o nouă serie de vorbiri publice.

Adunarea de circuit din Esch din ianuarie 1948, a fost pentru noi toţi o mângâiere şi o ocazie de mare bucurie. Dar, adunarea de district ţinută în Schifflange, în 16-18 iulie 1948, a fost cu adevărat punctul culminant al anului. Pentru cei 60 de vestitori prezenţi, această adunare a constituit baza pe care se va construi activitatea noastră în câmpul Domnului, în anul următor”.

BOLIVIA

Vestitorii din republica sud-americană Bolivia au motive bune să se bucure. Acum există 36 de cântăreţi ai laudei lui Iehova în această naţiune. Aceştia şi-au văzut rândurile mai mult decât dublate în timpul anului şi asta le dă un motiv real de bucurie. Au fost organizate grupe în Oruro, Cochabamba şi La Paz. Adunările publice ţinute în aceste oraşe au trezit mult interes. Acum se fac ceva progrese printre băştinaşii indieni. Câţiva misionari duc adevărul şi îl răspândesc în aşezările băştinaşe. Servul filialei de la biroul din La Paz trimite un raport interesant.

Un alt sediu misionar s-a stabilit în Oruro, al treilea acum în Bolivia. Cei patru misionari de aici, ultimii care au sosit în Bolivia, au trebuit să se obişnuiască cu altitudinea mare a lui Oruro, cu limba şi obiceiurile oamenilor. Altitudinea, între 12.000 şi 13.000 de picioare, a fost cât se poate de dificilă mai ales pentru unul din grup, însă toţi s-au acomodat până la urmă şi şi-au îndeplinit foarte bine serviciul. Rezultatele distribuirii de publicaţii şi timpul petrecut în serviciu au fost excelente, în august ei raportând 22 de studii.

În timpul fostelor noastre vizite în Oruro, am remarcat întotdeauna purtarea prietenoasă a oamenilor. Unul din pionierii speciali scrie acum următoarele despre experienţele din Oruro:

„Oamenii de aici ne-au primit cu mare bunăvoinţă; singura opoziţie de până acum vine din partea misionarilor indo-boliviene din Canada. Noi avem studii cu mulţi catolici. Un profesor pe care l-am întâlnit în timpul lucrării din uşă în uşă, mi-a spus că, deşi este catolic, nu-i pasă de aceasta, pentru că ei nu studiază Biblia. Am aranjat un studiu în seara următoare, când el a primit Împărăţia este aproape în spaniolă şi o versiune modernă a Bibliei în limba spaniolă. Eu şi fratele Patrick am rămas acolo până la 11 seara şi de atunci am făcut fiecare studiu împreună cu el şi cu soţia lui, răspunzând la întrebări. Acesta a spus în mod voluntar într-o seară: am în casă o statuie frumoasă a lui Christos, dar un om oarecare a făcut-o cu mâinile lui şi de aceea mă întreb de câtva timp, de ce trebuie ca oamenii să îngenuncheze şi să se roage unor asemenea lucruri făcute de mâna omului. De aici, el a început să demaşte pe preoţii adulteri şi beţivi, atât carnal, cât şi spiritual, cu politica. Trebuia să-i fi văzut pe el şi pe soţia sa sorbind adevărurile care demască doctrinele care-l dezonorează pe Dumnezeu, despre trinitate şi purgatoriu.

În Cochabamba, al doilea oraş ca mărime din Bolivia, s-a format de asemenea o grupă în acest an, în ianuarie. Oamenii de aici n-au părut atât de receptivi faţă de adevăr ca cei din Oruro. Catolicismul are o influenţă mai puternică aici şi de aceea a fost manifestată mai multă opoziţie. Fraţii noştri bolivieni de aici au luat totuşi o poziţie fermă de partea Împărăţiei şi s-au alăturat fraţilor americani în punerea mărturiei. În ultimele luni, fratele care este şi serv de grupă în Cochabamba, în afară de participarea regulată în serviciul de teren, a expus de asemenea literatura în piaţa în aer liber unde el vinde diferite lucruri, având drept rezultat faptul că a plasat un număr considerabil de cărţi şi broşuri. Pionierii speciali din Cochabamba vor lucra curând întregul oraş şi zonele rurale din imediata apropiere pentru a patra oară.

În La Paz, oamenii obişnuiţi şi săraci, inclusiv indienii şi majoritatea metişilor, sunt grupul de care te poţi apropia cel mai greu cu adevărul, datorită lipsei de interes şi indiferenţei lor.

Cu toate astea, printre ei se mai găsesc şi „oi”. Cu mai mult de un an în urmă, un tânăr indian care ştia să scrie şi să citească, a participat la un studiu de carte ţinut cu un croitor în La Paz şi mai târziu el a plecat din ţară împreună cu părinţii săi. Când s-a întors, a fost aranjat un studiu cu toată familia în mica sa casă de chirpici de la ţară. Studiul s-a ţinut într-o încăpere mică cu pământ pe jos. Femeile stăteau ori pe jos, ori în mijlocul patului, însă rareori pe marginea lui. La început a fost greu să le menţinem atenţia trează în timpul studiului soţiei tânărului, tatălui şi mamei, care vorbeau Aymará şi puţină spaniolă, deşi tânărul traducea în Aymará ceea ce se discuta în spaniolă din Adevărul vă va face liberi. Însă acum ei nu mai dorm!

Un alt indian care ştie să scrie şi să citească, după ce a participat la câteva studii din Adevărul vă va face liberi, a luat câteva cărţi diferite pentru a le studia şi distribui. El a mers cu camionul prin alte oraşe de pe platourile înalte, plasând literatura printre indieni. Când cărţile au fost distribuite, el s-a întors pentru încă o jumătate de pachet de literatură.

Dacă privim înapoi la cei trei ani care s-au scurs de când primii absolvenţi Gilead au sosit în Bolivia şi ne gândim la toate îngrijirile pe care Iehova le-a făcut ca noi să putem da mărturia Împărăţiei într-o ţară străină, unui popor care nu auzise, inimile noastre sunt pline de recunoştinţă pentru toate privilegiile de care ne-am bucurat. Putând să cântăm laudele lui Iehova printre popoare, noi am atras atenţia inimilor cinstite către chestiunea de cea mai mare importanţă, Teocraţia şi am mărturisit, ca răspuns la invitaţia de a veni mai întâi şi apoi de a spune şi altora „vino”. Transmitem iubirea şi salutările noastre tuturor fraţilor din toată lumea.