Cauza oleksandr volkov împotriva ucrainei

A. Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor din 8-10 iulie 1998 (Departamentul pentru Afaceri Juridice al Consiliului Europei - Documentul (98)23)

78. Extrasele relevante din capitolul 5 al Cartei, „Răspundere”, se citeşte după cum urmează:

„5.1. Neglijarea de către un judecător a uneia din îndatoririle definite în mod expres de statut poate da naştere unei sancţiuni doar pe baza unei decizii adoptate în urma propunerii, recomandării sau cu acordul unei instanţe sau autorităţi compuse din cel puţin jumătate dintre judecătorii aleşi, în cadrul procedurii al cărei caracter implică audierea completă a părţilor, în care judecătorul cercetat trebuie să aibă dreptul de a fi reprezentat. Ierarhia sancţiunilor care pot fi impuse este prevăzută în statut, iar impunerea lor este supusă principiului proporţionalităţii. Decizia unei autorităţi executive, a unei instanţe sau a unei autorităţi care pronunţă o sancţiune, astfel cum se prevede de aici înainte, poate face obiectul unei căi de atac în faţa unei autorităţi judiciare superioare.”

B. Avizul Comisiei de la Veneţia

79. Extrasele relevante din Avizul comun privind legea de modificare a unor acte legislative ale Ucrainei referitoare la prevenirea abuzului de dreptul la o cale de atac, emis de Comisia de la Veneţia şi Direcţia pentru cooperare din cadrul Direcţiei Generale pentru Drepturile Omului şi Afaceri Juridice a Consiliului Europei, adoptat de Comisia de la Veneţia în cadrul celei de-a 84-a sesiuni plenare a acesteia [Veneţia, 15-16 octombrie 2010, CDL-AD(2010)029], se citesc după curm urmează (pasaje evidenţiate în textul original):

“28. Aparent, în efortul binevenit de a rezolva problema numărului scăzut de judecători din Consiliul Superior de Justiţie, Dispoziţiile finale din Secţiunea XII:3 (modificări aduse actelor legislative ale Ucrainei) din legea privind puterea judecătorească şi Statutul judecătorilor (amendamentele 3.11 la Legea Ucrainei „privind Consiliul Superior de Justiţie”) prevăd în prezent că doi din cei trei membri ai Consiliului Superior de Justiţie, care sunt numiţi de Verkhovna Rada (art. 8.1) şi, respectiv, de Preşedintele Ucrainei (art. 9.1), unul din trei membri numiţi de Congresul Judecătorilor (art. 11.1) şi unul din trei membri numiţi de Congresul Reprezentanţilor Instituţiilor Educaţionale Superioare Juridice şi ai Instituţiilor de Cercetare (art. 12.1) sunt numiţi din rândul judecătorilor. Conferinţa Procurorilor din Ucraina numeşte doi membri în CSJ, dintre care unul este numit din rândul judecătorilor (art. 13.1).

29. Cu toate acestea, componenţa Consiliului Superior de Justiţie din Ucraina nu îndeplineşte încă standardele europene, deoarece, din cei 20 de membri, doar trei sunt judecători aleşi de colegii lor. Dispoziţiile finale în vigoare recunosc faptul că elementul judiciar din Consiliul Superior de Justiţie ar trebui să aibă o pondere mai mare, dar soluţia aleasă este de a solicita Parlamentului, Preşedintelui, instituţiilor educaţionale şi procurorilor să aleagă sau să numească judecători. ... În componenţa actuală, un judecător este membru ex officio (Preşedintele Curţii Supreme) şi unii dintre membrii numiţi de Preşedinte şi de Parlament sunt judecători de facto sau foşti judecători, dar nu există nicio cerinţă legală pentru ca această situaţie să se păstreze până la expirarea mandatelor prezenţilor membrii. Împreună cu Ministrul Justiţiei şi Procurorul General, 50% din membrii fac parte din sau sunt numiţi de corpul executiv sau legislativ. Prin urmare, nu se poate considera că respectivul Consiliu Superior de Justiţie este alcătuit din judecători într-o proporţie substanţială. În democraţiile mai vechi, uneori există cazuri în care puterea executivă are o influenţă decisivă şi, în unele ţări, astfel de sisteme pot funcţiona acceptabil în practică. Înseşi autorităţile ucrainene, în timpul reuniunilor din Kiev, au făcut referire la Ucraina ca fiind o democraţie în tranziţie, care este dornică să folosească experienţa altor ţări. Astfel cum s-a declarat în avize anterioare, „Totuşi, democraţiile noi nu au avut încă şansa de a-şi dezvolta aceste tradiţii care pot preveni abuzul şi, prin urmare, cel puţin în aceste ţări, sunt necesare dispoziţii constituţionale şi legale explicite ca garanţie pentru prevenirea abuzurilor politice în ceea ce priveşte numirea judecătorilor”.

30. Este foarte posibil ca actuala componenţă a CSJ să permită concesii în ceea ce priveşte interdependenţa dintre majorităţile parlamentare şi presiunile din partea executivului, dar acest lucru nu poate rezolva deficienţele structurale ale componenţei sale. Acest organism nu poate fi liber de orice subordonare faţă de considerentele partidelor politice. Nu există garanţii suficiente care să asigure că CSJ protejează valorile şi principiile fundamentale ale justiţiei. Componenţa este stabilită în Constituţie şi ar fi necesar un amendament constituţional. Includerea Procurorului General ca membru ex officio provoacă îngrijorări deosebite, având în vedere că poate avea un efect de descurajare asupra judecătorilor şi poate fi percepută ca o potenţială ameninţare. Procurorul General este parte în multe cauze cu privire la care trebuie să se pronunţe judecătorii şi prezenţa acestuia în cadrul unui organism care se ocupă de numirea, sancţionarea şi eliberarea din funcţie a judecătorilor dă naştere riscului ca judecătorii să nu acţioneze imparţial în astfel de cauze sau ca Procurorul General să nu acţioneze imparţial faţă de judecătorii cu ale căror decizii nu este de acord. În consecinţă, componenţa CSJ din Ucraina nu îndeplineşte standardele europene. Având în vedere că schimbarea componenţei ar necesita un amendament la Constituţie, lucru care poate fi dificil, legislaţia ar trebui să includă, pentru a contrabalansa structura deficitară a CSJ, o reglementare mai strictă a incompatibilităţilor. Ţinând seama de competenţele acordate CSJ, acesta ar trebui să funcţioneze ca organism cu normă întreagă, iar membrii aleşi, spre deosebire de membrii ex officio, ar trebui să nu poată exercita nicio altă activitate publică sau privată în perioada în care fac parte din CSJ. ...

42. ... Ţinând seama de faptul că Ministrul Justiţiei şi Procurorul General al Ucrainei sunt membrii ex officio ai CSJ (art. 131 din Constituţie) şi că în Constituţia Ucrainei nu se garantează faptul că CSJ va fi compus dintr-o majoritate sau dintr-un număr considerabil de judecători aleşi de colegii lor, înaintarea de propuneri pentru eliberare din funcţie de către membrii executivului ar putea submina independenţa judecătorilor … . În orice caz, membrului CSJ care a înaintat propunerea nu ar trebui să i se permită să participe la adoptarea deciziei de a elibera din funcţie judecătorul în cauză; acest lucru afectează garanţia imparţialităţii …

45. ... Precizia şi caracterul previzibil al motivelor pentru angajarea răspunderii disciplinare sunt de dorit pentru securitatea juridică şi în special pentru a garanta independenţa judecătorilor; prin urmare, ar trebui să se facă eforturi pentru a evita temeiurile vagi sau definiţiile prea generale. Totuşi, noua definiţie include concepte foarte generale, precum „[săvârşirea] unor acţiuni care dezonorează o funcţie judiciară sau poate da naştere unor îndoieli cu privire la imparţialitatea, obiectivitatea şi independenţa [acestuia] [sau] integritatea, incoruptibilitatea puterii judecătoreşti” şi „încălcarea principiilor morale şi etice ale comportamentului uman”, printre altele. Acest lucru pare a fi deosebit de periculos din cauza termenilor vag utilizaţi şi a posibilităţii de a-i folosi ca armă politică împotriva judecătorilor. ... Astfel, motivele pentru angajarea răspunderii disciplinare sunt în continuare formulate prea general şi este necesară o reglementare mai precisă pentru a garanta independenţa judiciară.

46. În cele din urmă, ultimul paragraf al art. 32 impune ca deciziile referitoare la înaintarea de către CSJ a solicitării privind eliberarea din funcţie a unui judecător să fie adoptate mai degradă cu majoritate simplă decât cu o majoritate de două treimi. În lumina structurii deficitare a CSJ, această măsură regretabilă ar contraveni independenţei judecătorilor …

51. În cele din urmă, structura … aşa-numitei „a cincea cameră” a Înaltei Curţi Administrative, care are o influenţă considerabilă, ar trebui să fie stabilită cu precizie în lege, cu scopul de a respecta cerinţele dreptului fundamental de acces la o instanţă prestabilită de lege. ...”

C. Raportul întocmit de Thomas Hammarberg, Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, în urma vizitei sale în Ucraina (19 26 noiembrie 2011), CommDH (2012)10, 23 februarie 2012

80. Părţile relevante ale acestui raport se citesc după cum urmează:

„II. Aspecte legate de independenţa şi imparţialitatea judecătorilor

Independenţa sistemului judiciar – care presupune, de asemenea, independenţa fiecărui judecător în parte – ar trebui să fie protejată atât în drept, cât şi în practică. Comisarul a evidenţiat cu îngrijorare faptul că, din perspectiva publicului din Ucraina, judecătorii nu sunt protejaţi de presiunile din exterior, inclusiv cele de natură politică. Este necesar să se întreprindă acţiuni decisive pe mai multe planuri pentru a elimina factorii care îi fac vulnerabili pe judecători şi le slăbesc independenţa. Autorităţile ar trebui să analizeze cu atenţie orice acuzaţii de influenţă politică sau de altă natură necorespunzătoare sau de ingerinţă în activitatea instituţiilor judiciare şi să asigure căi de atac eficiente.

Comisarul solicită autorităţilor ucrainene să pună în aplicare pe deplin recomandările Comisiei de la Veneţia în ceea ce priveşte necesitatea de a eficientiza şi clarifica procedurile şi criteriile privind numirea şi eliberarea din funcţie a judecătorilor, precum şi aplicarea de măsuri disciplinare. Este esenţial să se instituie garanţii corespunzătoare pentru a se asigura imparţialitatea şi a elimina riscul de politizare în procedurile disciplinare. În ceea ce priveşte procesul de numire în funcţii judiciare, calificările şi meritele candidaţilor ar trebui să fie decisive.

Prezenta componenţă a Consiliului Superior de Justiţie nu îndeplineşte standardele internaţionale şi ar trebui să fie schimbată, ceea ce va necesita un amendament constituţional. ...

20. În noiembrie 2011, Procurorul General Adjunct Myhailo Havryliuk, membru al Consiliului Superior de Justiţie, a anunţat că s-a deschis o procedura disciplinară împotriva membrilor camerei penale a Curţii Supreme, pe motiv că şi-au încălcat jurământul. Comisarul a primit acuzaţii conform cărora această măsură constituia o presiune din partea puterii executive asupra acestei instituţii judiciare, care avea ca scop să influenţeze rezultatul alegerilor viitorului Preşedinte al Curţii Supreme. ...

35. Constituţia şi legea privind puterea judecătorească şi Statutul judecătorilor prevăd eliberarea din funcţie a unui judecător de către organismul care l-a ales sau numit, în urma unei moţiuni a Consiliului Superior de Justiţie. Mai mulţi interlocutori ai comisarului au evidenţiat faptul că, ţinând seama de actuala componenţă a Consiliului Superior de Justiţie (CSJ), exista un risc destul de mare ca o astfel de decizie să fie iniţiată din considerente politice sau similare. Astfel de considerente pot juca un rol şi în contextul adoptării de către Parlament a unei decizii de a elibera din funcţie un judecător ales pe viaţă. Prin urmare, ar trebui să fie introduse garanţii suplimentare, atât în drept, cât şi în practică, cu scopul de a proteja independenţa judecătorilor.

36. Atât în Constituţie, cât şi în Legea privind puterea judecătorească şi Statutul judecătorilor, există dispoziţii împotriva presiunilor nelegale; totuşi, aceste dispoziţii ar trebui să fie consolidate atât în drept, cât şi în practică. ...

42. Comisarul este îngrijorat în special de rapoartele privind influenţa puternică exercitată de autorităţile de urmărire penală şi ale puterii executive asupra judecătorilor, prin intermediul reprezentanţilor din Consiliul Superior de Justiţie. În special, comisarul a fost informat că au existat cazuri în care au fost iniţiate proceduri disciplinare împotriva judecătorilor de către membri ai CSJ ce reprezentau Parchetul, pentru pretinsa încălcare a jurământului în ceea ce priveşte fondul hotărârilor judecătoreşti în cauze în care se pare că judecătorii nu sprijineau poziţia adoptată de procuror (cf. supra, pct. 20). În acest context, comisarul ar dori să reamintească faptul că judecătorii nu ar trebui să aibă motive să se teamă de eliberare din funcţie sau o procedură disciplinară împotriva lor din cauza deciziilor pe care le adoptă. ...

Concluzii şi recomandări

46. Comisarul subliniază că un sistem de numire în funcţii judiciare ar trebui să fie protejat pe deplin de influenţa partizană politică sau de altă natură necorespunzătoare. Deciziile judecătorilor nu ar trebui să facă obiectul unei revizuiri în afara procedurii ordinare de atac. Acţiunile disciplinare iniţiate împotriva judecătorilor ar trebui să fie reglementate de norme şi proceduri precise, gestionate în cadrul sistemului judecătoresc şi să nu fie susceptibile unei influenţe politice sau de altă natură.

47. Deşi comisarul nu este în măsură să comenteze veridicitatea acuzaţiilor privind presiunea exercitată asupra judecătorilor Curţii Supreme, descrisă mai sus (cf. pct. 20), totuşi constată că situaţia prezintă motive serioase de îngrijorare. Autorităţile ucrainene ar trebui să examineze şi să abordeze orice acuzaţii de ingerinţă în activitatea instituţiilor judiciare. Oficiali din alte ramuri de guvernare ar trebui să se abţină de la orice acţiuni sau declaraţii care pot fi considerate un instrument de aplicare a presiunii asupra activităţii instituţiilor judiciare sau să pună la îndoială abilitatea acestora de a-şi exercita îndatoririle eficient. Judecătorii nu ar trebui să aibă motive să se teamă de eliberare din funcţie sau de proceduri disciplinare împotriva lor din cauza deciziilor pe care le pronunţă. În plus, ar trebui să se profite de ocazia reprezentată de actuala reformă pentru a afirma mai ferm independenţa puterii judecătoreşti de puterea executivă. ...”

IV. ANALIZĂ DE DREPT COMPARAT

81. Un raport privind o analiză de drept comparat, intitulat „Independenţa judiciară în tranziţie”¹ , a fost realizat in 2012 de Institutul Max Planck pentru drept public şi drept internaţional comparat (Max-Planck-Institut für ausländisches öffentliches Recht und Völkerrecht), Germania.

82. Raportul privind analiza prezintă în detaliu, între altele, procedurile disciplinare împotriva judecătorilor în diverse jurisdicţii. Sugerează faptul că nu există nicio abordare uniformă a organizării sistemului de disciplină judiciară în ţările europene. Cu toate acestea, se poate observa faptul că, în multe ţări europene, motivele pentru angajarea răspunderii disciplinare a judecătorilor sunt definite în termeni destul de generali [precum, de exemplu, neglijarea gravă sau repetată a îndatoririlor oficiale care generează impresia că un judecător este în mod evident nepotrivit pentru a deţine o funcţie judiciară (Suedia)]. În mod excepţional, în Italia, dreptul prevede o listă exhaustivă de treizeci şi şapte de abateri disciplinare diferite în ceea ce priveşte comportamentul judecătorilor atât în cadrul, cât şi în afara funcţiei lor. Sancţiunile pentru o abatere disciplinară săvârşită de un judecător pot include: avertismentul, mustrarea, transferul, retrogradarea, suspendarea promovării, amenda, reducerea salariului, suspendarea temporară din funcţie, eliberarea din funcţie cu sau fără prestaţii de pensie. Eliberarea din funcţie a unui judecător, cea mai severă sancţiune, este dispusă, de regulă, doar de o instanţă; în unele sisteme juridice, aceasta poate fi dispusă şi de altă instituţie, precum o Comisie specializată de disciplină a Consiliului Superior al Magistraturii, dar, de regulă, ulterior face obiectul unei căi de atac în instanţă. Cu excepţia Elveţiei, Parlamentul nu este implicat în procedură; sistemul din Elveţia este, totuşi, fundamental diferit, datorită perioadei de timp limitate pentru care sunt aleşi judecătorii.

ÎN DREPT

I. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 6 § 1 DIN CONVENŢIE

83. Reclamantul a formulat următoarele plângeri în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie: (i) cauza sa nu a fost examinată de „o instanţă independentă şi imparţială”; (ii) acţiunea în faţa CSJ a fost inechitabilă, în măsura în care nu s-a desfăşurat în temeiul procedurii prevăzute în capitolul patru din Legea din 1998 privind CSJ, care furnizează o serie de garanţii procedurale importante, inclusiv termene de prescripţie pentru sancţiunile disciplinare; (iii) Parlamentul a adoptat decizia privind eliberarea sa din funcţie în cadrul unei şedinţe plenare, abuzând de sistemul electronic de votare; (iv) cauza lui nu a fost ascultată de o „instanţă instituită de lege”; (v) deciziile în cauza sa au fost adoptate fără o evaluare corespunzătoare a probelor şi unele argumente importante invocate de apărare nu au fost abordate în mod adecvat; (vi) absenţa unei competenţe suficiente din partea ÎCA pentru a reexamina actele adoptate de CSJ a contravenit „dreptului la o instanţă” al acestuia; (vii) nu a fost respectat principiul egalităţii armelor.

84. Dispoziţiile relevante ale art. 6 § 1 din Convenţie sunt formulate după cum urmează:

„1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. ...”

A. Cu privire la admisibilitate

85. Părţile nu au contestat admisibilitatea capetelor de cerere menţionate anterior.

86. Deşi Guvernul a admis că art. 6 § 1 din Convenţie este aplicabil în prezenta cauză, Curtea consideră adecvat să abordeze acest aspect în detaliu.

1. Stabilirea aplicabilităţii aspectului civil al art. 6 § 1

87. Curtea ia act de faptul că litigiile de muncă între funcţionari publici şi stat pot ieşi de sub incidenţa aspectului civil al art. 6, cu condiţia să fie îndeplinite două condiţii cumulative. În primul rând, statul trebuie să fi exclus în mod expres, în dreptul naţional, accesul la instanţe pentru funcţia sau categoria de angajaţi în cauză. În al doilea rând, excluderea trebuie să fie justificată de motive obiective în interesul statului [a se vedea Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei (MC), nr. 63235/00, pct. 62, CEDO 2007 IV].

88. În contextul primei condiţii, Curtea nu este împiedicată să califice un anumit organism intern, în afara sistemului judiciar intern, drept „instanţă” în sensul testului Eskelinen. Un organism administrativ sau parlamentar poate fi considerat o „instanţă” în sensul esenţial al termenului şi, prin urmare, art. 6 devine aplicabil în cazul litigiilor funcţionarilor publici (Argyrou şi alţii împotriva Greciei, nr. 10468/04, pct. 24, 15 ianuarie 2009, şi Savino şi alţii împotriva Italiei, nr. 17214/05, 20329/05 şi 42113/04, pct. 72 75, 28 aprilie 2009). Cu toate acestea, concluzia referitoare la aplicabilitatea art. 6 nu aduce atingere chestiunii referitoare la modul în care au fost respectate garanţiile procedurale în cadrul unei astfel de proceduri (a se vedea Savino şi alţii, citată anterior, pct. 72).

89. În ceea ce priveşte prezenta cerere, cauza reclamantului a fost examinată de către CSJ, care a stabilit toate aspectele de fapt şi de drept după ce a ţinut o audiere şi a evaluat probele. Examinarea cauzei de către CSJ s-a finalizat cu trimiterea la Parlament a două propuneri pentru eliberarea din funcţie a reclamantului. După ce au fost primite de Parlament, propunerile au fost examinate de comisia parlamentară pentru probleme juridice, care, la momentul faptelor, a beneficiat de un anumit grad de libertate în aprecierea concluziilor CSJ, având în vedere că a fost împuternicită să organizeze propriile deliberări şi să desfăşoare cercetări suplimentare, dacă se considera necesar, care puteau avea ca rezultat recomandarea ca judecătorul să fie sau nu eliberat din funcţie [a se vedea art. 19-21 din Legea din 2004 privind judecătorii (alegere şi eliberare din funcţie)] O şedinţă plenară a Parlamentului a adoptat ulterior o decizie privind eliberarea din funcţie a reclamantului pe baza propunerilor CSJ şi a recomandării comisiei parlamentare (a se vedea art. 23 din aceiaşi lege). În cele din urmă, deciziile CSJ şi ale Parlamentului au fost reexaminate de ÎCA.

90. Prin urmare, se pare că, la examinarea cauzei reclamantului şi adoptarea unei decizii obligatorii, CSJ, comisia parlamentară şi şedinţa plenară a Parlamentului au îndeplinit, împreună, o funcţie judiciară (a se vedea Savino şi alţii, pct. 74). Decizia obligatorie privind eliberarea din funcţie a reclamantului a fost reexaminată ulterior de ÎCA, care era o instanţă clasică din cadrul sistemului judiciar intern.

91. Având în vedere elementele menţionate anterior, nu se poate concluziona că dreptul naţional „excludea în mod expres accesul la o instanţă” în ceea ce priveşte cererea reclamantului. Prima condiţie a testului Eskelinen nu a fost aşadar îndeplinită, iar aspectul civil al art. 6 este aplicabil (a se compara Olujić împotriva Croaţiei, nr. 22330/05, pct. 31 45, 5 februarie 2009).

2. Stabilirea aplicabilităţii aspectului penal al art. 6 § 1

92. Cele două aspecte, civil şi penal, ale art. 6 nu se exclud reciproc în mod necesar (Albert şi Le Compte împotriva Belgiei, 10 februarie1983, pct. 30, seria A nr. 58). Prin urmare, se ridică problema dacă art. 6 din Convenţie se aplică şi în ceea ce priveşte aspectul său penal.

93. În lumina criteriilor Engel (a se vedea Engel şi alţii împotriva Ţărilor de Jos, 8 iunie 1976, pct. 82-83, seria A nr. 22), trebuie să se ţină seama de anumite considerente cu privire la gravitatea sancţiunii impuse reclamantului. Deşi procedura lustraţiei din Polonia, care a condus, de asemenea, la eliberarea din funcţie a persoanelor în cauză, poate fi asemănătoare într-o anumită măsură, Curtea a considerat în situaţia respectivă că dispoziţiile relevante ale legislaţiei poloneze nu „vizau un grup de persoane cu un anumit statut – asemenea unei legi disciplinare, de exemplu”, ci includeau un grup larg de cetăţeni; procedura a avut ca rezultat interzicerea angajării pentru un număr mare de posturi publice, fără ca dreptul intern să furnizeze o listă exhaustivă [a se vedea Matyjek împotriva Poloniei (dec.), nr. 38184/03, pct. 53 şi 54, CEDO 2006 VII]. Prin urmare, acea cauză este diferită, deoarece, în prezenta cauză, reclamantul, care are un statut special, a fost sancţionat pentru neîndeplinirea obligaţiilor profesionale – adică pentru o abatere care intră direct sub incidenţa dreptului disciplinar. Sancţiunea impusă reclamantului era o măsură disciplinară clasică pentru abateri profesionale şi, în cadrul dreptului intern, s-a opus sancţiunilor din dreptul penal pentru pronunţarea cu bună ştiinţă de către un judecător a unei decizii nelegale (a se vedea art. 375 din Codul penal de mai sus). Este relevant să se evidenţieze, de asemenea, faptul că eliberarea din funcţie a reclamantului nu l-a împiedicat în mod formal să desfăşoare o activitate judiciară într-o altă calitate în cadrul profesiei juridice.

94. În plus, Curtea a constatat că trecerea în rezervă din forţele armate nu poate fi considerată drept o sancţiune penală în sensul art. 6 § 1 din Convenţie [a se vedea Tepeli şi alţii împotriva Turciei (dec.), nr. 31876/96, 11 septembrie 2001, şi Suküt împotriva Turciei (dec.), nr. 59773/00, 11 septembrie 2007]. Curtea a hotărât, de asemenea, în mod explicit că procedura privind eliberarea din funcţie a unui executor judecătoresc pentru numeroase infracţiuni minore „nu implica stabilirea unei acuzaţii în materie penală” (a se vedea Bayer împotriva Germaniei, nr. 8453/04, pct. 37, 16 iulie 2009).

95. Având în vedere elementele menţionate anterior, Curtea consideră că faptele prezentei cauze nu oferă motive pentru a concluziona că acţiunea reclamantului privind eliberarea din funcţie avea legătură cu stabilirea unei acuzaţii în materie penală în sensul art. 6 din Convenţie. În consecinţă, articolul menţionat nu este aplicabil sub aspect penal.

3. Alte aspecte cu privire la admisibilitate

96. Curtea remarcă, de asemenea, că aceste capete de cerere menţionate mai sus în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie nu sunt în mod vădit nefondate în sensul art. 35 § 3 (a) din Convenţie. Nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar să fie declarate admisibile.