Cel mai inalt al capitalismului

Great Plain *. Toată această privelişte neţărmurită purta pecetea acelei clipe de reţinere,

tăcere şi şovăială care se naşte inainte de ivirea zorilor. Stilpii dinspre răsărit, cu arhitravele

lor, marea piatră a soarelui in formă de flacără care se inălţa mai incolo, ca şi piatra jertfelor,

din mijloc, işi profilau siluetele intunecate pe fondul de lumină. Curind, vintul nopţii se potoli

şi ochiurile tremurătoare de apă din scobiturile in formă de căni ale pietrelor se liniştiră.

Tocmai atunci, Angel văzu ceva mişoindu-se la capătul pantei dinspre răsărit... ceva mic, cit

un

Cimpia cea mare.

519

punct. Era capul unui om, care se apropia, ieşind din adincitura ce se afla in spatele pietrei

soarelui. Atunci Clare se giindi că ar fi fost mai Line să fi pornit mai departe in loc să se

oprească aici, dar in imprejurările de iafa se hotări totuşi să ră-mină pe loc. Silueta inainta

drept spre cercul de stilpi in mijlocul căruia stăteau ei.

I se păru apoi că aude ceva in spatele lui... un zgomot de paşi. intoarse capuJ şi privind

pe deasupra coloanelor culcate la pămiint, mai văzu un om ; o clipă mai tirziu, se ivi un altul,

mai spre dreapta, sub un triliton, şi incă unul la stinga. Lumina zorilor cădea drept pe

silueta omului care se apropia dinspre apus şi Clare văzu că e inalt şi umbla de parcă ar fi

căpătat o instrucţie spe~ cială. Toţi veneau către ei cu scopul vădit de a-i incercui. Povestea lui

Tess era deci adevărată .' Oare sări in picioare şi se uită in jui- să vadă dacă poate găsi ceva,

o armă, o piatră, om mijloc de scăpare. Dar nu avu timp să mai facă nimic ; unul din oameni

era lingă el.

— Degeaba vă mai frămintaţi, domnule, spuse omul. Sintem şaisprezece, răspindiţi prin

cimpie ; tot ţinutul e pe urmele dumneavoastră.

— Lăsaţi-o să-işi sfarşească somnul, ii rugă Angel in şoaptă pe oamenii care se

stranseseră in jurul lui.

Văziind-o pe Tess — căci abia acum dădură cu ochii de ea — nu se impotriviră ; rămaseră

acolo in picioare, păzind-o, muţi ca stilpii din jur. Clare se duse către lespedea pe care era

culcată Tess şi aplecindu-se, ii cuprinse mina mică ; răsuflarea ii era scurtă şi agitată, ca a

unui copil. Oamenii aşteptau in timp ce soarele se ridica treptat pe cer ; feţele şi mainile lor

păreau inmuiate in argint, in timp ce trupurile le erau incă in intuneric. Pietrele aveau o lucire

cenuşie-verzuie, dar cimpia rămăsese un tărim al umbrelor. Curind, lumina se 520

făcu mai puternică, şi o raza tremură pe chipul adormit al lui Tess, pătrunzindu-i printre gene

şi trezind-o.

— Ce-i, Angel ? spuse ea, sărind in sus. Au venit să mă ia ?

— Da, scumpa mea, ii răspunse el. Au venit.

— Aşa şi trebuia să se intimple, şopti ea. Angel, aproape că mă bucur că-i aşa... da, da, mă

bucur ! Fericirea asta nu putea să ţină mult. Prea era mare. Am gustat destul din ea...

Acum ştiu că n-am să apuc ziua cind o să-fi fie silă de mine !

Tess se ridică, se scutură puţin şi o porni inainte, fără ca nici unul dintre oameni să se fi mişcat

din loc.

— Sint gata ! spuse ea liniştită.

LIX

Oraşul Wintoncester, intins printre povarnişuri şi vilcele, o frumoasă şi străveche aşezare, care

fusese pe vremuri capitala ţinutului Wessex, era scăldat in lumina strălucitoare a unei calde

dimineţi de iulie. invelişul de licheni de pe zidurile caselor cu acoperişuri ţuguiate, făcute din

cărămidă, şindrilă sau piatră, se uscase aproape cu totul, piraiele din lunci scăzuseră, iar pe

Strada Mare, care cobora in pantă, de la bariera dinspre apus pină la Crucea Medievală, şi de

la Crucea Medievală pină la pod, oamenii se mişcau fără grabă, scuturind şi măturind ca in

ajunul unei tradiţionale zile de tirg.

Un drum cunoscut de toţi localnicii urca de la bariera dinspre apus de-a lungul unei coline

mari şi netede, cale de o milă, lăsind im urmă casele oraşului. Pe drumul acesta mergeau, cu

pas grăbit, doi oameni. Veneau dinspre oraş şi păreau că

521

nu-şi dau seama oit de greu era urcuşul şi asta nu pentru că ar fi fost din cale-afară de veseli,

ci din pricina gindurilor care-i frămintau. O luaseră pe drumul acesta, după ee trecuseră, puţin

mai inainte, prin poarta unui zid inalt, o poartă ingustă, zăvorită cu un drug. Păreau

nerăbdători să se depărteze de aşezările localnicilor şi de oamenii care le-ar fi putut ieşi in

cale şi iată de ce aleseseră drumul acesta. in ciuda tinereţii lor, păşeau cu capetele plecate şi

soarele părea că zimbeşte fără milă de paşii lor indureraţi.

Erau Angel Clare şi o făptură inaltă ou infăţişarea unei flori abia (imbobocite — jumătate fată,

jumătate femeie — o imagine spiritualizată a lui Tess, ceva mai subţire decit ea, dar cu ochi

tot atat de frumoşi. Era Liza-Lu, cumnata lui Clare. Chipurile lor palide păreau micşorate,

reduse la jumătate. Mergeau mină-n mină, fără să scoată o vorbă, iar capetele lor plecate

aminteau de ,,Cei Doi Apostoli" zugrăviţi de Giotto1.

Ajunseră aproape de virful unui deal mare numit West Hill, tocmai cind orologiile oraşului

băteau ceasurile opt. Auzindu-le, cei doi tresăriră. După ce mai făcură ciţiva paşi, dădură de

prima piatră kilometrică, albă, proiectată pe fişia verde de iarbă, străjuită de un povirniş care,

in această parte a drumului, era accesibil călătorilor. Păşiră pe verdeaţă şi, impinşi de o forţă

care părea mai puternică deeit propria lor voinţă, se opriră brusc, şi intorcind capetele,

rămaseră lingă piatră, ca paralizaţi.

De aici, de sus, priveliştea părea nesfirşită. In vale, la picioarele lor, se vedea oraşul pe care-l

lăsaseră in urmă ; ca intr-un desen isometric se vedeau clădirile mai inalte : marele turn al

catedralei cu ferestrele in stil normand şi cu naosul şi

' C≫lebru pictor italian (sec. XIII^XIV).

522

pronaosul de o lungime neobişnuită, turlele „sfin-tului Toma", turnul ornamentat al

Colegiului, şi mai spre dreapta, turnul şi acoperişul ţuguiat al străvechiului han mănăstiresc,

unde, pină in ziua de azi, drumeţul e milostivit cu o bucată de piine şi o cană de bere. in

spatele oraşului se intindea dealul rotund numit St. Catherine's Hill, iar mai departe o

privelişte neţărmurită, pină la orizontul care abia se putea desluşi prin pulberea razelor de

soare.

Pe acest fond, fată-n fată cu celelalte edificii ale oraşului, se inalta o clădire mare de cărămidă

roşie, cu un acoperiş drept de culoare cenuşie şi cu un şir de ferestre mici, zăbrelite — semnul

obişnuit al captivităţii. Datorită stilului său formalist, clădirea forma un contrast izbitor cu

ornamentaţiile complicate ale vechilor construcţii gotice. Clădirea de care e vorba nu se vedea

prea bine de pe drum, din pricina tiselor şi a stejarilor, dar de aici, de sus, se desluşea destul

de clar. Portiţa prin care cei doi ieşiseră cu citva timp in urmă era tăiată in zidul acestei

construcţii. in mijlocul acestei clădiri se ridica un turn de formă octagonală, urit şi cu virful

teşit. Privit de aici, de unde se vedea tocmai partea lui umbrită de soare, turnul părea singura

pată care intuneca frumuseţea oraşului. Şi totuşi, nu frumuseţea din jur, ci pata aceasta ii

atrăgea pe cei doi călători.

O prăjină lungă fusese fixată pe cornişa turnului, şi privirile lor se indreptau intr-acolo. Citeva

clipe după bătaia orologiului, in virful prăjinii se mişcă ceva, desfăşurindu-se in adierea

vintului. Era un steag negru.

Se făcuse „Dreptate" şi căpetenia nemuritorilor, ca să folosim cuvintele lui Esohil1, işi

incheiase jocul cu Tess. intre timp, cavalerii şi doamnele

1 Tragic grec (sec, VI—V t.e.n.] Engels il numeşte „părintele tragediei".

523

din neamul d'Urberville dormeau neştiutori in mormintele lor. Cei doi călători care priveau in

tăcere işi plecară adiinc capetele la pămint, ca la rugăciune, şi rămaseră multă vreme pironiţi

locului. Steagul fiili'iia uşor şi pretutindeni in jur domnea o linişte desăvirşită. Cind se simţiră

in stare să se mişte, cei doi se ridicară, se luară de mină, şi o porniră din nou la drum.

Sfirşit

in colecţia

CLASICII LITERATURII UNIVERSALE au mai apărut:

MOLIHRE

OPERE

Volumul I

Nechibzuitul sau Boroboaţele, Dragoste cu toane. Preţioasele ridicole, Sganarel sau incornoratul inchipuit, Şcoala bărbaţilor,

Pisă-logii.

488 pag. — U lei

Volumul 11

Şcoala nevestelor, Critica şcolii nevestelor. Improvizaţia de la Versailles, Căsătorie cu de-a sila, Tartufie sau Impostorul, Don

Juan sau Ospăţul de piatră. Amorul medic.

516 pag. — 6,20 lei

Volumul III

Mizantropul, Doctorul fără voie, Sicilianul sau Amorul zugrav, Amphitrion, George Dandin sau Soţul păcălit.

380 pag. — 5,85 lei

Volumul IV

Avarul, Domnul de Pourceaugnac, Burghezul gentilom, Vicleniile lui Scapin, Contesa de Escarbagnas, Femeile savante,

Bolnavul inchipuit.