Cel mai inalt al capitalismului

' Faustina (125—175) soţia impăratului roman Marc Aureliu, Unii istorici o descriu ca pe o femeie cu moravuri uşoare.

' Phryne: celebră curtezană greacă din . secolul al IV-!ea I.e.n.

' Lucrefia ; renumită pentru virtuţile ei domestice.

486 . '

Mai trecură vreo două zile, şi Angel rămase in casa părintească, aşteptind să primească cea dea

doua scrisoare făgăduită de Joan Durbeyfield şi să se mai intremeze. incepuse să se

inzdrăvenească, dar Joan tot nu dădea nici un semn de viată. Atunci Angel căută vechea

scrisoare primită in Brazilia, pe care Tess i-o trimisese de la Flintcomb-Ash, şi o reciti. Fu tot

atit de mişcat ca atunci cind o citise prima oară.

„Mă indrept către tine, să-mi pling durerea... căci n-am pe nimeni altul... Dacă nu vii curind,

sau nu-mi spui să viu eu la tine, cred c-am să mor... Nu-ţi cer să fii drept dar te rog, ai puţină

milă. Dacă ai veni, aş muri in braţele tale! Şi aş fi mulţumită să mor dac aş şti că m-ai

iertat!... Dacă mi-ai trimite doar citeva rinduri să-mi spui „mă intorc curind", te-aş aştepta,

Angel... Ah şi cit aş fi de fericită I Gindeşte-te că mi se fringe inima că n-am să te mai văd

niciodată, niciodată! Ah, dac-aş putea să fac inima ta dragă să sufere măcar o clipă pe zi cit

suferă inima mea zi şi noapte, poate că te-ai milostivi de biata ţa soţie părăsită... Aş fi

mulţumită, fericită chiar, să trăiesc Ungă tine ca slujnică, dacă nu se poate ca soţie ; să pot

să fiu aproape de tine, să te privesc şi să gindesc că eşti al meu... Mai am o singură dorinţa in

ceruri, pe pămint, sau sub pămint, să te regăsesc pe tine, iubitul meu. Vino, vino şi mă scapă

de primejdia care mă pindeşte".

Clare işi spuse că nu trebuie să mai dea ascultare părerilor rele pe care Tess le avea acum

despre el, ci să se ducă s-o caute neintirziat. II intrebă pe taică-său dacă Tess ii ceruse

vreodată bani in timpul cit fusese el plecat. Bătrinul ii spuse că nu, şi Angel işi dădu seama

pentru prima oară că mindria o impiedicase să ceară bani şi că fusese nevoită să indure

mizerie. Din vorbele lui,

487

parinfii inţeleseră, in sfirşit, adevăratul motiv al despărţirii. Simţul lor creştinesc era atit de

nemărginit — căci ajutorarea celor ce-au greşit era grija lor cea mai de seamă — incit Tess,

care nu reuşise să-i induplece nici prin obirşiei nici prin simplitate şi nici chiar prin sărăcia in

care trăia, le cuceri dragostea prin păcatul pe care-l săvirşise.

in timp ce Angel işi stringea in grabă citeva lucruri pentru călătoria pe care avea s-o facă,

dădu cu ochii de un bileţel ponosit care sosise de curind... cel de la Marian şi Izz Huett, care

incepea astfel :

PREA ONORATE DOMN,

Ai grijă de nevasta dumitale dacă o iubeşti cum te iubeşte, şi era semnat Două Persoane

care-ţi Vor Binele.

LIV

Un sfert de oră mai tirziu, Angel părăsea casa părintească, urmărit de privirile maică-si pină

cind silueta lui subţire se pierdu in depărtare. Refuzase să imprumute iapa bătrină a tatăluisău,

ştiind prea bine că era de mare folos pe lingă casă. Se duse la han şi tocmi o brişcă,

fremătind de nerăbdare, in timp ce aştepta să i se inhame calul. Citeva clipe mai tirziu, mina

calul la deal, ieşind din oraşul in care Tess venise cu trei, patru luni in urmă plină de speranţe,

şi de unde plecase cu inima zdrobită.

Benvill Lane, cu tufişurile şi copacii incărcaţi de muguri trandafirii ii apăru curind in faţă ; dar

Angel era cu mintea aiurea şi abia dacă reuşea să se trezească din visare ca să vadă pe unde