Cod-f-pc-4 revista presei 21 noiembrie 2011 cuprins

Dezastru ecologic în Făgăraş!

Pe Capra, Buda şi Otic, apa nu ajunge pentru conductele centralelor şi pentru peşti. Oricît s-ar mai popula apele din zonă cu păstrăv, acesta n-ar putea supravieţui, în urma lucrărilor efectuate. Normele sitului Natura 2000, încălcate în Acordurile de mediu, date de formă. Pe pîrîurile Capra, Buda şi Otic, din Făgăraş, a început, în această vară, lucrul la construcţia a unsprezece centrale hidroenergetice de mică putere de către doi investitori locali - Gheorghe Badea şi Valentin Vişoiu. Ideea este, la prima vedere, una nobilă, energia hidro fiind considerată nepoluantă, în timp ce electricitatea aduce bani mulţi şi siguri. Oamenii de afaceri au obţinut, din 2009, avizele necesare pentru a demara lucrările, însă mass-media centrale şi locale a semnalat în repetate rînduri că n-ar fi ceva în regulă. Mai mulţi reprezentanţi ai statului, inclusiv prefectul şi şeful Gărzii de Mediu, au reacţionat contradictoriu, răzgîndindu-se subit, după ce, iniţial, s-au declarat revoltaţi. Din 2 noiembrie, lucrările au fost suspendate de ministrul Mediului, Laszlo Borbely, pentru reevaluarea actelor. Acum, iarăşi toată lumea este de acord că a fost ceva în neregulă, din moment ce s-au dat şi sancţiuni. O vizită la faţa locului îţi întăreşte această idee, după ce vezi că doar cîteva dintre lucrări ar putea asigura, ca structură, traiul peştilor, în timp ce lucrările deja au ucis fauna pîrîurilor. Scară de peşti... fără peşti Mai jos, se pot vedea alte două centrale, unde, cel puţin acum, pînă la darea în folosinţă a conductelor, debitul pare suficient pentru ca şi scările de peşti să funcţioneze: în sensul că e destulă apă pe cascada artificială mai lată şi pe cea mai îngustă. Nu poţi verifica, însă, dacă vreun păstrăv poate urca pe acolo, fiindcă pe tot rîul nu a mai rămas nici măcar unul. Gîtuită în multe locuri, plină de urme de utilaje, cu porţiuni tulburi şi cu locuri în care debitul e oricum prea mic, apa curgătoare este în prezent moartă. Şi e îndoielnic dacă, după promisa repopulare, peştii ar mai putea supravieţui în peisajul refăcut. La un alt loc, mai la vale, unde sînt depozitate conducte, un paznic ameţit de vin spune, fără să vrea, adevărul. „Cum mai trăiesc peştii, după ce s-a făcut aici?“. Ce mă interesează pe mine peştii? „Păi nu trebuia să se protejeze păstrăvii?“. A, se protejează! „Dar pe unde trec, dacă apa intră în conductă?“. Treaba lor!, dialoghează, bine dispus, lucrătorul. Centralele de pe Buda pot fi văzute doar urcînd circa 16 km pe drumul forestier, într-un loc unde în trecut natura era aproape sălbatică. Momentan, drumul este blocat de Ocol. Pădurarii nu sînt de partea lucrătorilor. „Mai e vreun păstrăv pe pîrîul ăsta?“, îl întrebăm pe unul din faţa barierei. „De unde să mai fie, dacă s-a lucrat?“, răspunde omul. „Aici era rezervaţie, de 5 ani de zile. Nu se pescuia, ca să se protejeze păstrăvul, să se înmulţească. Acum, ce să mai facă, nu vedeţi că încape tot rîul într-o conductă din astea?“, spune, dezamăgit, pădurarul. Şi pe Otic, s-a construit deja o microhidrocentrală, la 7 km de şosea, pe un drum forestier. Şi acolo e aceeaşi problemă ca şi pe Buda şi pe cursul superior al pîrîului Capra: debitul e prea mic, nu ajunge şi pentru conducta îngropată în mal şi pentru a mai găzdui viaţă în albia de servitute. Regulile sitului Natura 2000, încălcate România se laudă degeba cu crearea siturilor Natura 2000, după model european. Administratorii acestui parc sînt angajaţii unui ocol silvic din judeţul Sibiu - aflat la peste 150 km de locul dezastrului. Nu s-au sesizat în legătură cu lucrările, n-au semnalat distrugerile din rezervaţie şi nici o autoritate locală nu a intervenit. În aria specială de protecţie avifaunistică Piemontul Făgăraş, printre interdicţiile minime stabilite de administraţia sitului figurau următoarele: l nu se fac lucrări pe malurile apelor decît în cazul alunecărilor de teren l nu se construieşte nimic în albia minoră a rîurilor l nu se cir-culă cu nici un fel de vehicule în albia şi pe malul rîurilor l nu se fac intervenţii asupra habitatelor umede - desecări, drenări. Regulamentul mai interzice orice fel de lucrări care au un impact asupra speciilor şi habitatelor, amplasarea a orice fel de construcţii, în afara celor pentru buna administrare a ariei protejate şi, în general, a tot ceea ce poate genera poluare, perturbarea speciilor şi deteriorarea ecosis-temului care le susţine. Pînă şi turismul nu se poate face decît cu restricţii. Cu toate acestea, potrivit studiului Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti, anexat la dosar, „investiţia nu va afecta negativ speciile de floră şi faună şi habitatele a căror prezenţă în zonă a justificat ins¬tituirea siturilor Natura 2000“. În acele ape, pe lîngă păstrăv, teoretic, poate exista şi aspretele (celebra specie fosilă), dar şi tufărişuri, zglăvoacă şi alte specii protejate. În acordul de mediu emis în 2009 de Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş, semnat de directorii Mihai Mănoiu şi Mariana Ionescu, se înghiţea afirmaţia UTCB. De ochii lumii, se mai impuneau, pentru avizarea lucrărilor, cîteva condiţii imposibil de respectat, cum ar fi: „constructorul trebuie să folosească utilaje silenţioase, pentru a nu deranja fauna“. Există, oare, astfel de utilaje sau avizul se baza pe faptul că acolo nimeni nu se va gîndi să facă vreun control? De asemenea, constructorul se angaja „să reţină depunerile de sedimente generate de lucrările de construcţie a captărilor de apă“, pentru a nu distruge micile animale care constituie hrana peştilor. Evident, însă, era imposibil ca ei să păstreze noroiul pe loc. Apa tulbure există, în unele locuri, şi acum, la două săptămîni de la suspendarea lucrărilor. De asemenea, se interzicea „degradarea albiei şi a malurilor pe parcursul execuţiei şi al exploatării lucrării“, în timp ce constructorii se justificau, cînd mai erau întrebaţi de jurnalişti: „dar altfel nu aveam cum face lucrarea“, după cum spunea într-un interviu Badea, supărat că „a mişcat trei pietre şi toată lumea îl înjură“. Se mai poate reface populaţia de peşti? Investitorii s-au gîndit, probabil, că, după apocalipsa produsă în zonă, îi vor putea „convinge“ pe păstrăvii pe care îi vor pune acolo să refacă totul cum a fost. Nu se ştie, însă, dacă ideea lor va funcţiona. Montarea scărilor de peşti nu a fost iniţiativa constructorilor, ci una dintre condiţiile incluse în acordurile de mediu, alături de asigurarea debitului de servitute. Lui Gheorghe Badea i se pare suficient că „30% din debit rămîne aşa cum e“, după cum declara la oprirea lucrărilor. Dar pe vreme secetoasă, apa abia ajunge pentru peşti. Ce utilitate mai au atunci „scările“ de pe baraje? Problema nu a fost doar neîntreruperea lucrărilor în perioada de reproducere a păstrăvilor, nici că pîrîul le este confiscat pe kilometri întregi. Ci măsurile se refereau la protejarea întregului ecosistem, inclusiv în ceea ce priveşte comportamentul animalelor. Din birouri, aceste modificări nu se văd. Acolo, în zonă, chiar şi o vulpe care avea culcuşul lîngă una din centrale se comporta ciudat - atacîndu-l pe fotoreporterul nostru. De unde ştim că acţiunile deja întreprinse nu au compromis iremediabil un întreg ecosistem? Cine va repara ceea ce s-a distrus deja? Curierul Zilei http://curier.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=28547&Itemid=375

ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE APĂ SOMEȘ-TISA