Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 848. Termenul rentei

1. 
   Renta este viageră în cazul în care durata ei este limitată prin durata vieţii unei sau mai multor persoane.
   
2. 
   Debirentierul trebuie, în caz de dubiu, să efectuieze plata rentei pe durata vieţii credirentierului.
   

1. 
   Prin conţinutul prezentului articol legislatorul stabileşte în mod expres că renta poate fi stabilită pe durata vieţii credirentierului sau/şi terţei persoane ce beneficiază de întreţinere, şi în mod implicit, că renta poate fi şi pe termen. Astfel, atunci când părţile stabilesc un termen, pe durata căruia debirentierul se obligă de a achita renta, iar la expirarea acestui termen contractul nu mai producee efecte, contractul de rentă se consideră încheiat pe termen. În cazul în care contractul prevede obligaţia debirentierului de a asigura întreţinere credirentierului pe durata vieţii acestuia, această rentă este viageră.
   

Cât în cazul contractului de rentă viageră atât şi în cazul contractului de rentă pe termen, părţile urmează a indica momentul începutului curgerii termenului. Totodată, este necesar de a nu confunda momentul încheierii valabile a contractului de rentă cu începutul curgerii termenului de executare a obligaţiei de plată a rentei. Astfel părţile pot stabili începutul executării obligaţiei de plată a rentei fie la o dată concretă indicată în contract, fie după o perioadă de timp de după încheierea contractului, fie după săvârşirea de către una din părţi a unui act de natură să confirme intenţiile contrractuale, cum ar fi transmiterea bunului de către credirentier debirentierului, fie într-o altă modalitate stabilită de părţi. Atunci, însă, când părţile nu au stabilit momentul începutului executării obligaţiei de întreţinere, acesta este considerat momentul încheierii contractului de rentă. În cazul când contractul de rentă este constituit pe termen, părţile urmează a prevedea în contract fie perioada de timp pentru care se achită plata rentei, fie data în care încetează obligaţia de plată a rentei. În cazul în care părţile la încheierea contractului stabilesc o perioadă de timp pe durata cărea debirentierul va achita renta, această perioadă va excepta intervalele de timp pe durata cărora debirentierul nu a achitat renta, chiar şi din împrejurări obiective. În cazul în care părţile au stabilit dată concretă la care încetează obligaţia de plată a rentei, intervalel de timp pe durata cărora nu s-a achitat plata rente, se includ în acest termen.

Este necesar de concretizat, că legislaţia civilă a altor ţări leagă termenul “rentă viageră” de durata vieţii credirentierului şi a terţei persoane în favoarea cărea s-a constituit renta. Prin expresia “pe durata vieţii unei sau mai multor persoane”, însă, se poate de avut în vedere faptul, că părţile determină perioada de executare a obligaţiei de plată a rentei în funcţie de momentul decesului unei persoane care poate avea calitatea de parte la contract şi anume credirentierului sau terţei persoane în favoarea cărea s-a constituit renta, precum şi în funcţie de momentul decesului unei persoane faţă de care contractul de rentă nu produce efecte – persoana nu are nici calitatea de credirentier nici calitatea de terţ în favoare cărea s-a constituit renta. Argumentarea acestui fapt poate fi făcută luând în consideraţie faptul, că debirentierul şi credirentierul leagă momentul de încetare a executării obligaţiei de întreţinere cu posibilitatea credirentierului de a obţine moştenire de la o persoană concretă, care se află în viaţă la momentul încheierii contractului. Totuşi, după prevederile articolului 858 Cod civil, în cazul încheierii contractului de rentă cu titlu gratuit, renta încetează din momentul decesului deebirentierului. În aceest sens, la stipularea carcaterului viager al rentei, durata acesteia poate fi limitată şi cu decesul debirentierului.

2. 
   Prin dispoziţia aliniatului doi, legislatorul a dat soluţie unei situaţii care poate fi întâlnită în legătură cu imposibilitatea aprecierii termenului contractului de rentă încheiat pe o perioadă determinată. Astfel, atunci când posibilitatea aprecierii termenului contractului de rentă încheiat pe o perioadă de timp determinată, acest contract se consideră încheiat pe durata vieţii credirentierului. Prin textul acestui aliniat este necesar să atragem atenţia asupra faptului, că la imposibilitatea determinării termenului contractului de rentă încheiat pe o perioadă de timp determinată nu se aplică regimul contractului de rentă viageră, ci termenul se consideră expirat la momentul dececsului credirentierului. Astfel, atunci când părţile au încheiat un contract de rentă pe termen în favoarea unui terţ şi termenul contractului nu poate fi determinat, plata rentei urmează a înceta la momentul decesului credirendierului, chiar dacă terţul în favoarea căruia s-a constituit renta este încă în viaţă.
   

Articolul 849. Forma contractului de rentă

1. 
   Pentru valabilitatea unui contract prin care se promite o rentă este necesară formularea în scris a promisiunii şi autentificarea ei notarială.
   
2. 
   Dacă, în temeiul contractului de rentă, debirentierului i se dă un bun imobil, contractul urmează a fi înscris în registrtul bunurilor imobile.
   

1. 
   Prin prevederile prezentului articol legislatorul stabileşte forma contractului de rentă. Atfel, contractul de rentă urmeauză a fi încheiat în formă scrisă şi autentificat notarial. Condiţia de formă indicată în prezentul articol este stabilită drept condiţie de validitate. Astfel, chiar dacă persoanele asigură achitarea unnei plăţi de întreţinere în baza unei înţelegeri scrise, dar neautentificate notarial, nu va fi posibil în caz de un eventual litigiu între părţi, de a aplica regimul contractului de rentă, deoarece aceste condiţii presupun validitatea contractului.
   

Modificarea contractului de rentă, atât în ce priveşte aliniatul (1) cât şi în ce priveşte aliniatul (2) se realizează în aceleaşi condiţii de formă – în scris, autentificate notarial şi în cazul bunurilor imobile – înregistrat în registrul bunurilor imobile.

2. 
   În cazul în care obiect a contractului de rentă apare un bun imobil, contractul serveşte drept temei pentru înregistrarea în registrul bunurilor imobile a dreptului asupra acestui imobil. Este necesar, însă, de menţionat, că regula stabilită în acest alineat se referă la condiţia de validitate a contractului de rentă şi prin urmare se aplică doar în cazul în care bunul imobil este dobândit de către debirentier. Astfel, până la momentul până când contrtactul nu este înregistrat în registrtul bunurilor imobile, mai corect spus, până când dreptul de proprietate a debirentierului asupra bunului imobil nu este înregistrat în registrul bunurilor imobile, contractul de rentă nu poate produce efecte.
   

Totodată este necesar de reţinut, că obligaţia de plată a rentei, în acest caz, trebuie să apară nu din momentul depunerii cererii de înregistrare, care ulterior este considerat moment de înregistrare a dreptului şi prin urmare – moment de început a producerii efectelor contractului, ci din momentul din care debirentierul a luat cunoscut cu faptul înregistrării dreptului în registrul bunurilor imobile. Considerarea, însă, a momentului din care debirentierul a luat cunoscut cu faptul înregistrării dreptului în registrul bunurilor imobile nu poate depăşi termenul maximal stabilit de Legea cadastrului bununrilor imobile, în decursul căruia registratorul oficiului cadastral teritorial este obligat de a efectua înregistrarea dreptului asupra bununlui imobil sau a refuza această înregistrare cu respectiva înştiinţare despre refuz de înregistrare. În cazul refuzului neântemeiat de înregistrare a dreptului, debirentierul este în drept de a ataca decizia registratorului în instanţa de judecată, iar prin urmare, obligaţia de achitare a rentei va apărea în cazul în care hotărârea instanţei de judecată va fi definitivă, chiar dacă înscrierea de facto a dreptului va avea loc mai târziu ded momentul întrării în vigoare a acestei hotărâri.

În contractul de rentă unde debirentierul dobândeşte în proprietate un bun imobil, legislatorul nu stabileşte un termen special în decursul căruia părţile urmează a înregistra contractul, iar prin urmare, din momentul în care dreptul asupra bunului imobil a fost înregistrat şi contractul începe a produce efecte. Dacă registratorul oficiului cadastral teritorial a refuzat întemeiat înregistrarea dreptului asupra bunului imobil – acest contract nu va mai producee efecte.

Articolul 850. Cuantumul rentei

1. 
   Cuantumul rentei se stabileşte de către părţi.
   
2. 
   În cazul decesului unuia dintre credirentieri, renta se plăteşte integral supraveţuitorilor dacă în contract nu este prevăzut altfel.
   

1. 
   Ca fiind un contract negociabil, la încheierea acestuia părţile stabilesc mărimea rentei. În acest sens mărimea ei de regulă se apreciază în funcţie de necesităţile credirentierului şi ca regulă nu le depăşesc. Însă, nu putem afirma despre posibilitatea limitării valorii maxime sau minime a rentei. Părţile sunt în drept să stabilească, indicând tipul plăţii (în bani sau în bunuri), mărimea plăţii etc. Părţile pot stabili cuantumul rentei în mărimi diferite pentru perioade de timp diferite. Aceasta depinde, de regulă, de neceesităţile credirentierului. Astfel, spre exemplu în contract poate fi stipulat că pentru perioada caldă a anului – linule aprilie-octombrie – mărimea lunară a rentei o constituie 300 lei, iar pentru perioada rece a anului – lunile noiembrie-martie – mărimea lunară a rentei o constituie 700 lei. Totodată, pornind de la caracterele contractului de rentă, ţinem să conchidem, că cuantumul rentei nu poate fi stabilit în funcţie de valoarea bunului transmis în proprietate debirentierului de către credirentier. În asemenea caz acesta va fi confundat cu contractul de vânzare-cumpărare, contractul de schimb etc.
   
2. 
   În cazul în care la contractul de rentă calitatea de credirentieri o au mai multe persoane, iar unul din credirentieri a decedat şi plata rentei nu a fost făcută către acesta, debirentierul achită partea care se cuvenea acestuia celorlalţi credirentieri. Mărimea acestor plăţi este proporţională numărului credirentierilor supraveţuitori. Este necesar de menţionat, că în sensul acestui articol credirentierilor supraveţuitori li se achită renta care se cuvenea credirentierului decedat pentru ultima perioadă de achitare a rentei în care acesta încă era viu. Astfel, dacă plata rentei, unde perioada o constituia luna calendaristică, a fost stabilită în avans pentru data de 5 a fiecărei luni, iar unul din credirentieri a decedat la data de 1 şi plata respectiv nu a fost făcută, atunci credirentierul achită această plată integral celorlalţi credirentieri.
   

Articolul 851. Plata rentei

1. 
   Periodicitatea şi momentul de plată a rentei se stabilesc prin acordul părţilori, luându-se în considedraţie forma rentei.
   
2. 
   Renta viageră se plăteşte în avans.
   
3. 
   Renta în bani se plăteşte în avans pentru trei luni dacă în contract nu este prevăzut altfel. Pentru alte forme de rentă, termenul de plată în avans se stabileşte în dependenţă dee caracterul şi de scopul rentei.
   
4. 
   Dacă la începutul perioadei pentrtu care se plăteşte renta credirentierul este în viaţăţă, lui trebuie să i se dea integral renta pentru această perioadă.
   

1. 
   Prezentul articol stabileşte condiţia de plată a rentei. Astfel, părţile la încheierea contractului dee rentă stabilesc fie o dată concretă a lunii (exemplu: data de 5 a fiecărei luni), fie o zi concretă (exemplu:prima miercure din lună), fie o zi determinată de producerea unnui fapt sau act juridic (exemplu: primirea salariului de către debirentier), fie o altă modalitate, care presupune posibilitatea credirentierului de a pretinde de la debirentier achitarea rentei într-un moment concret dee terminat. Perioada pentru care se achită renta este perioada de timp care este determinată de părţi sau prin lege pentrtu care debirentierul asigură credirentierului mărimea întreţinerii. În aceest sens părţile urmează să stabilească începutul perioadei şi finele acesteia. În cazul în care aceste momente nu sunt fixate, începutul perioadei rentiere constituie momentul din care contractul produce efecte (în acest sens a se vedea comentariul la aliniatul (2) al articolului 849 Cod civil). Totodată, este necesar de a nu o confunda momentul de achitare a rentei cu încecputul sau sfârşitul perioadei rentiere. Astfel, perioada rentieră poate fi patru săptămâni, începând cu ziua de luni a primei săptămâni şi terminând cu ziua dee duminică a celei de-a patras săptămâni, iar momentul de achitare a rentei poate fi ziua de miercuri a primei săptămâni.
   

În cazul în care părţile nu stabilesc periodicitatea plăţii rentei, aceasta se achită după regula stabilită în aliniatele (2) şi (3) al prezentului articol, sau părţile pot stabili o altă modalitate, fie prin modificarea contractului, fie prin intermediul instanţei de judecată.

2. 
   Aliniatul (2) al articolului stabileşte regula conform cărea renta viageră se achită în avans. Aceasta presupune, că achitarea rentei se face anterior momentului de începere a curgerii termenului perioadei rentiere. Aceasta se argumentează cu faptul, că însăşi scopul încheierii contrtactului de rentă presupune asigurarea întreţinerii credirentierului. Asigurarea întreţinerii în contextul încheierii contractului dee rentă presupune disponibilitatea resurselor financiare sau de altă natură în timpul perioadei rentiere, iar prin urmare de acestea credirentierul trebuie să dispună la până a apărea necesitatea de a le consuma. Totodată, prin faptul, că legislatorul nu stabileşte sancţiunea nulităţii nerespectării clauzei respective, prin aceasta nu se exclude posibilitatea ca părţile să stabilească şi o altă condiţie a plăţii rentei viagere, cum ar fi la începutul perioadei rentiere sau chiar şi pe parcursul sau la finele acesteia, însă atunci când părţile lasă în tăcere această clauză la încheierea contractului se aplică regula stabilită de prezentul aliniat.
   
3. 
   Prevededrile aliniatului (3) se aplică deasemenea în cazul în care părţile nu au ţinut să prevadă în contract care este modul de achitare a rentei. Astfel, în condiţiile prezentului alineat, renta în bani se achită în avans pentru o perioadă de trei luni. Această normă odată cu determinarea mărimii plăţii rentei stabileşte totodată şi perioada rentieră, dacă părţile nun au stabilit-o. În cazul, însă, în care părţile au stabilit perioada rentieră diferită de trei luni, acest alineat nu presupune schmbarea acestei perioade, dar cuantumul rentei necesare spre achitare va fi necesar de calculat pornind de la eventuala mărime a rentei pentru termenul de trei luni. În acest sens, debirentierul va achita o sumă nu mai mică decât suma calculată pentrru trei luni, astfel cum, dacă perioada rentieră va constitui patru luni, pentru a patra lună plata rentei poate fi făcută şi în avans, şi în alt moment cuprins în cadrul perioadei rentiere.
   
4. 
   Aliniatul (4) stabileşte, că credirentierul din moment ce era în viaţă chiar în prima zi a perioadei pentru care se achită renta (perioadei rentiere) el beneficiază de întreaga mărime a rentei. Astfel, debirentierul este obligat să dea renta integral. Atunci când plata rentei se face în cadrul perioadei rentiere şi pe parcursul acecsteia credirentierul a decedat, debirentierul, în limitele cuantumului rentei neachitate răspunde pentru obligaţiile credirentierului, iar în cazul în care la contract figurează mai mulţi credirentieri şi aceştea au supraveţuit, respectiv plata se facec supraveţuitorilor.
   

Articolul 852. Interdicţia înstrăinării bunurilor primite de debirentier

1. 
   În timpul vieţii credirentierului, debirentierul nu poate, fără acordul credirentierului, înstrăina, ipoteca sau greva în alt fel bunurile transmise de persoana care a constituit renta. Nu se admite executarea silită asupra acestor bunuri pentrtu alte obligaţii ale debirentierului.
   
2. 
   Dacă debirentierului a fost transmis un bun imobil, interdicţiile stipulate în aliniatul (1) se înscriu în registrul bunurilor imobile.
   

1. 
   Articolul 852 stabileşte clauza de inalienabilitate a bunurilor transmise de către credirentier debirentierului. Astfel, debirentierul, deşi dobândeşte dreptul de proprietate asupra bunulului trasnsmis de către credirentier, dreptul de proprietate este grevat cu inalienabilitate. Se argumentează acest fapt prin efectele eventualei rezilieri a contractului de rentă, care presupun restituirea bunurilor de către debirentier credirentierului. Deasemenea se exclude şi o altcareva grevare a dreptului de proprietate, care ar presupune eventuala înstrăinare a acestor bunuri. Prin urmare, se exclude sechestrarea, gajarea, arenda cu pactul de răscumpărare, transmisiunea în leasing etc. La fel se exclude posibilitatea urmăririi silite a acecstor bunuri pentru obligaţiile debirentierului. Unica modalitate după care debirentierul le poate transmite altei persoane este moştenirea.
   

Totodată legislatorul stabileşte o excepţie după care debirentierul este în posibilitate de a efectua înstrtăinarea bunurilor primite în baza contractului de rentă de la credirentier. Aceasta poate avea loc în cazul în care credirentierul dă acordul cu privire la înstrăinarea bunului transmis debirentierului. Este importtant de reţinut, că acordul cu privire la înstrăinarea bunului transmis ce urmează să-l dea credirentierul nun poate fi exprimat la încheierea contractului de rentă. Acesta urmează a fi exprimat la momentul înaintării cererii de către debirentier. Totodată, în contractul de rentă părţile nu pot stipula obligaţia credirentierului de a nu exprima dezacordul referitor la înstrăinarea bununlui de către debirentier, aceasta fiind lovită de nulitate.

După regula generală, acordul credirentierului urmează a fi făcut în formă scrisă în cadrul procedurii notariale.

2. 
   În cazul în care obiectul transmis de către credirentier constituie un bun imobil, grevarea dreptului de proprietate cu clauza inalienabilităţii este supusă înregistrării în registrul bunurilor imobile. Înregistrarea acesteia are loc odată cu înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil în baza prevederilor contractului de rentă. Pentru înregistrarea acestei grevări, nu este necesar dedpunerea unei cecreri suplimentare. Registratorul oficiului cadastral teritorial, pornind de la conţinutul contractului, efectuiază înregistrarea grevării din oficiu.
   

Totodată, pornind de la faptul, că în cazul în care credirentierul a dat acordul de înstrăinare a bunului, spre exemplu prin vânzare-cumpărare, transmisiunea dreptului de proprietate asupra bunului de la debirentier-vânzător către cumpărătorul bunului are loc doar în momentul înregistrării bunului imobil, şi registratorul oficiului cadastral teritorial, în cazul existenţei unei înscrieri în registrul bunurilor imobile despre existenţa clauzei de inalienabilitate este în drept de a refuza înregistrarea dreptului în baza uunui contract nou-încheiat, cumpărătorul, pe lângă contractul de vânzare-cumpărare va prezenta registratorului oficiului cadastral teritorial şi acordul în scris a credirentierului dat debirentierului. Prin urmare în cazul înstrăinării de către dedbirentier a unui bun imobil, acesta va cerea de la credirentier confirmarea în scris a acordului în cel puţin două exemplare, dintre care unul se va prezenta notarului, iar al doilea se va prezenta cumpărătorului.

Articolul 853. Schimbarea formei de plată a rentei
În contractul de plată a rentei în natură, părţile pot conveni asupra înlocuirii acesteia cu o sumă de bani plătită periodic.