Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Dispoziţia articolului 853 presupune posibilitatea părţilor la contractul de rentă în natură de a modifica forma de plată a rentei printr-o sumă de bani plătită periodic. Aceasta presupune, că părţile realizează modificarea contractului de rentă prin care stabilesc posibilitatea debirentierului de a achita credirentierului renta în bani. În baza prezentului articol, la schimbarea formei de plată a rentei nun se procedează la modificarea cuantumului rentei, astfel cum suma pe care o stabilesc părţile urmează a fi raportată la valoarea bunurilor la care se obliga debirentierul până la modificarea contractului. În cazul în care, însă părţile stabilesc o sumă la care se obligă debirentierul, diferită de valoarea bunurilor care constituiau obiectul plăţii, atunci se va considera că părţile, odată cu modificarea formei de plată a rentei, au modificat şi cuantumul acesteia.

În ce priveşte forma contractului de modificare, se aplică regula generală, conform cărea forma cerută pentru încheierea contractului de rentă este cerută şi pentru modificarea acestuia.

Totodată, este necesar de ţinut cont de faptul, că şi în cazul contractului de rentă în bani, părţile pot proceda la modificarea formei de plată a rentei în bunuri, condiţiile fiind aceleaşi.

Articolul 854. Păstrarea obligaţiei în cazul pierderii ori deteriorării fortuite a bunului

Obligaţia debirentierului nu se stinge prin pieirea ori deteriorarea fortuită a bunului care i-a fost transmis în legătură cu constituirea rentei.
Pornind de la idea, că conceeptual scopul principal al încheierii contractului de rentă constituie asigurarea întrreţinerii credirentierului, iar contraprestaţia credirentierului faţă de debirentier poartă caracter facultativ, legislatorul stabileşte, că în cazul în care bunul transmis debirentierului de către credirentier piere sau se dedteriorează fortuit, debirentierul prelungeşte a fi obligat să plătească renta, în aceleaşi condiţii ca şi până la pieirea sau deteriorarea bunului.

Prin peire sau deteriorare fortuită se are în vedere orice intervenţie cât de origine umană atât şi de altă natură, capabilă să ducă la imposibilitatea utilizării de mai departe a bunului fără ca să fi fost prezentă culpa uneia din părţi la contract. În situaţia în care se constată culpa uneia din părţi la contract se aplică prevederile articolului 856 Cod civil. Deasemenea nu poate fi considerat caz fortuit pieirea bunului din culpa terţei persoane în favoarea cărea s-a constituit renta. În asemenea caz se consideră pieire a bunului din culpa întreţinutului, şi la fel se aplică prevededrile articolului 856 Cod civil.

Articolul 855. Contestarea contractului dee rentă

1. 
   Contractul de rentă poate fi contestat de terţul care are dreptul de a fi întreţinut de cel obligat la plata rentei dacă acesta, din cauza rentei, nu-şi poate îndeplini obligaţiile faţă de terţ. În cazul rezilierii contractului, bunul dat de cel care a constituit renta se întoarce la acesta.
   
2. 
   Debirentierul nu poate pretindee credirentierului întoarcerea ratelolr plătite.
   

1. 
   Presupunând faptul, că renta apare drept un contract la executarea căruia debirentierul îşi micşorează patrimoniul său prin sporirea patrimoniului credirentierului, iar în unele cazuri poate să beneficieze şi de o careva sporire, dar care nu este neapărat să fie echivalentă cu cea a credirentierului, pot fi cazuri când debirentierul nu este în stare să asigure în deplină măsură întreţinerea tuturor persoanelor care au dreptul la o aşa întreţinere. Din categoria acestor persoane fac parte copiii minori ai debirentierului (articolul 57, 74 Codul familiei), copiii majori, dar inapţi de muncă ce necesită întreţinere (articolul 74 Codul familiei), părinţii incapabili de muncă, faţă de care debirentierul are obligaţia de întreţinere (articolul 80 Codul familiei), părinţii vitregi inapţi de muncă (articolul 89 Codul familiei), soţul (articolul 82 Codul familiei), fostul soţ a debirentierului, dar care după legislaţia familiei este în drept de a primi întreţinere (articolul 83 Codul familiei), fraţii şi surorile minori ai dedbirentierului, care necesită întreţinere materială şi care părinţii nu o pot acorda (articolul 86 Codul familiei), nepoţii de pe copii ai debirentierului în condiţiile stabilite de articolul 87 Codul familiei, bunicii debirentierului, în condiţiile articolului 88 Codul familiei, educatorii debirentierului în condiţiile articolului 90 Codul familiei, precum şi alţi credirentieri, care îşi asigură în aşa fel exercitarea dreptului la întreţinere apărut în baza contractului încheiat anterior momentului de încheiere a contractului de rentă contestat.
   

Contestarea contractului de rentă nu presupune neapărat adresarea în instanţa de judecată a terţei persoane interesate. Aceasta se adresează într-o formă scrisă sau în altă formă care ar asigura opozabilitatea cerinţelor către una din părţile la contractul de rentă, acordând un termen rezonabil pentru primirea deciziei, cu ulterioara înştiinţare. În cazul în care părţile la contractul de rentă benevol nu realizează rezilierea contractului, persoana terţă interesată se poate adresa în instanţa de judecată.

Pornind de la faptul, că incapacitatea întreţinătorului-debirentier este continuă, dreptul de a înainta cerere în judecată nu este supus prescripţiei. Mai mult decât atât, atunci când incapacitatea de întreţinere a întreţinătorului-debirentier încetează, persoana terţă ce beneficiază de întreţinere pierde dreptul de a contesta contractul de rentă. În acest caz aceasta poate cere doar despăgubiri din partea întreţinătorului.

În cazurile în care calitatea de persoană terţă ce are dreptul la întreţinere o are minorul sau persoana limitată în capacitatea de exerciţiu, cererea de contestare a contractului de rentă o are reprezentanţii legali ai acesteia sau organul de tutelă şi curatelă, precum şi procurorul (articolul 53 Codul familiei).

Drept rezultat al cănstatării incapacităţii de întreţinere a întreţinătorului-debirentier, se procedează la rezilierea contractului de rentă. În cazul în care o persoană terţă ce beneficiază de întreţinerea întreţinătorului-debirentier, înaintează uneia din părţile la contractul de rentă cererea de contestare. În asemenea caz, părţile la contractul de rentă pot decide rezilierea contractului. Pornind de la faptul, că contractul ded rentă este irevocabil, în cazul în care unna din părţile contractante refuză rezilierea acestuia, cealaltă parte poate cere rezilierea contrractului prin intermediul instanţei de judecată, chemând de partea sa în calitate de coreclamant terţa persoană care beneficiază de întreţinere din partea întreţinătorului-debirentier. În cazul în care terţa persoană care beneficiază de întrreţinere din partea întreţinătorului-debirentier nuu se prezintă în instanţă în calitate de coreclamant, temeiul rezilierii este exclus. (de perfectat)

2. 
   Drept rezultat al rezilierii contractului de rentă ca urmare a incapacităţii de întreţinere a întreţinătorului-debirentier bunul transmis deebirentierului se restituie credirentierului. Credirentierul nu este obligat a restitui debirentierulkui prestaţiile acordate de către acesta.
   

Articolul 856. Rezilierea contractului de rentă

1. 
   Atât debirentierul, cât şi credirentierul are dreptul de a cere rezilierea contractului de rentă dacă, în urma neexecutării obligaţiilor sau din alte motive temeinicec, continuarea acestor raporturi nu mai este posibilă.
   
2. 
   În urma rezilierii contractului de rentă, bunul trransmis în legătură cu constituirea rentei este restituit. Prestaţia efectuată de către debirentier nu este restituită dacă în contract nu este prevăzut altfel.
   

1. 
   După prevederile prezentului articol posibilitatea părţilor de a induce rezilierea contractului de rentă se stabileşte pentru următoarele cazuri:
   

1. 
   În cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiilor de către una din părţi la contract. Această neexecutare sau executare necorespunzătoare poate aparţine cât credirentierului (întârzierea trransmiterii bunului sau netransmiterea acestuia), atât şi debirentierului (achitarea cu întârziere a rentei, achitarea incompletă a cuantumului rentei, neachitarea rentei, înstrtăinarea bunului primit ded la credirentier fără acordul acestuia etc.);
   
2. 
   În cazul survenirii incapacităţii de întreţinere a debirentierului, care se manifestă prin imposibilitatea acestuia de a achita renta. Situaţia de incapacitate de achitare a rentei poate aprea drept rezultat al pierderii de către debirentier a locului de muncă sau a sursei de venit (încetarea activităţii de antreprenoriat), imposibilitatea de a obţine venite pentru achitarea rentei în virtutea privării de libertate în baza unei hotărâri a instanţei de judeecată etc. Este necesar de menţionat, că incapacitatea de achitarea a rentei presupune un caracter perpetuu. Astfel, privarea ilegală de libertate, care are drept urmare neachitarea rentei sau întârzierea achitării salariului la locul de muncă a debirentierului, blocarea contului bancar, precum şi alte intervenţii a terţelor persoane, care poartă caracter vremelnic nu constituie o incapacitate de achitare a rentei.
   
3. 
   În cazul dobândirii capacităţii credirentierului de a se întreţine prin dobândirea capacităţii de muncă sau a unei surse de venit neexistentă până la acel moment. Este neceesar, însă, de ţinut cont de faptul, că legislatorul nu leagă încheierea conrtactului de rentă de incapacitatea de muncă a credirentierului, astfel cum calitatea de credirentier o poate avea şi o persoană cu capacitate completă de muncă. În acest sens, dobândirea de către credirentierul incapabil de muncă a capacităţii de muncă poate constitui temei pentru rezilierea contractului doar dacă acaesta o prevede în mod expres contractul de rentă sau dacă părţile benevol au convenit asupra rezilierii drept urmare a survenirii a unei aşa fel de împrejurări, precum şi în cazul în care, după scopul contractului de rentă este destul de clar, că debirentierul exclude posibilitatea de a achita renta dacă credirentierul dobândeşte capacitate de muncă;
   
4. 
   În cazul contestării contractului de rentă în condiţiile articolului 855 Cod civil;
   
5. 
   În cazul în care părţile benevol au convenit asupra rezilierii contractului de rentă, chiar dacă nu sunnt prezente temeiurile prevăzute în cazurile indicate mai sus;
   

Este necesar de menţionat, că rezilierea contractului de rentă poate fi considerată că s-a realizat atunci când ambele părţi benevol au încheiat acord cu privire la rezilierea contractului de rentă sau când hotărârea instanţei de judecată cu privire la rezilierea contractului a devenit definitivă.

2. 
   Efectul principal al rezilierii contractului constituie încetarea executării obligaţiilor contractuale de către părţi. În ce priveşte rezilierea contractului de rentă, aceasta este o reziliere cu efecte rezolutorii. Astfel, prestaţiile oferite credirentierului de către debirentier nu se restituie, iar bunul transmis de către credirentier debirentierului se restituie credirentierului. Totodată, atunci când rezilierea contractului este rezultat al culpei credirentierului, precum şi în cazul în care contractul prevede aeasta, debirentierul poate pretinde la restituirea prestaţiei oferite credirentierului. În acest caz, debirentierul poate pretinde la restituirea prestaţiei în limitele culpei credirentierului.
   

În cazul în care în timpul executării contractului bunul transmis debirentierului de către credirentier a fost deteriorat sau în cazul peirii acestuia, dacă aceasta a avut loc din culpa debirentierului, debirentierul este obligat să restituie credirentierului valoarea acestui bun. Dacă deteriorarea sau peirea bunului a avut loc din culpa credirentierului, debirentierul este exonerat de la obligaţia de restituire a bunului.

În cazul în care bunul a fost deteriorat sau a pierit fortuit, deebirentierul este exonerat de la obligaţia restituirii bunului.

Articolul 857. Stipularea caracterului insesizabil al rentei
Prin contractul de rentă se poate stipula caracterul insesizabil al rentei numai în cazul în care a fost sonstituită cu titlu gratuit.
Prin conţinutul prezentului articol, se stabileşte faptul, că atât renta cu titlu oneros, cât şi renta cu titlu gratuit poate constitui obiect de urmărire a creditorilor credirentierului. Astfel, pentru obligaţiile asumate de către credirentier, acesta poate duce răspundere şi în limitele rentei. Totodată, prin prezentul articol se stabileşte, că în cazul rentei gratuite, părţile pot stabili caracterul insesizabil al acesteia. Totodată, credem, că pornind de la mărimea rentei şi natura obligaţiei pentrtu care s-ar cere sesizarea rentei, în unele cazuri judecata ar putea stabili posibilitatea urmăririi unei părţi ai rentei. Este vorba de cazul în care valoarea obligaţiei este esenţialmente mai mică decât mărimea rentei, iar prin urmare urmărirea respectivei sume nu ar leza scopul constituirii rentei. Totodată, considerăm, că această situaţie, cu titlu de excepţie, s-ar aplica doar la obligaţiile de întreţinere a persoanelor inapte de muncă, a copiilor minori, precum şi în alte cazuri.

Articolul 858.Consecinţele decesului debirentierului

1. 
   În caz de deces al debirentierului, obligaţia lui trece la succesorii care au moştenit bunul.
   
2. 
   Dacă succesorii renunţă la bun, aceesta este transmis credirentierului. Prin aceasta contractul încetează.
   

1. 
   Prevederile prezentului articol se aplică doar în cazul încheierii contractului de rentă cu titlu oneros, iar mai mult decât atât, doar în cazul în care bunul transmis de către credirentier deebirentierul exista la momentul deschiderii moştenirii (decesul debirentierului). În acest sens, doar atunci, când credirentierul a transmis un bun, şi bunul nu era consumptibil, nu a fost deteriorat sau nu a pierit fortuit, şi dacă moştenitorii debirentierului au acceptat moştenirea acecstui bun, credirentierul, continuă să beneficieze de plata rentei. Calitatea de debirentier în aşa caz o obţine moştenitorii deebirentierului decedat. Specificul constă în aceia, că atunci când obligaţia de plată a rentei a fost trransmisă prin moştenire la două sau mai multe persoane, acestea succed această obligaţie în valoare proporţională mărimii patrimoniului moştenit. Astfel, dacă la moştenirea paterimoniului debirentierului au venit trrei persoane, credirentierul va putea cere achitarea rentei de la fiecare în parte, în mărimea raportată la cota-parte moştenită. Totodată, la cazul respectiv, achitarea rentei nu se limitează cu valoarea bunului moştenit, dat fiind faptul, că moştenitorii debirentierului nu răspund din contul averii moştenite pentrru pasivele deebirentierului, ci dobântesc efectiv calitatea de debirentier. Astfel, dacă, spre exemplu, renta este viageră şi cu titlu oneros, bunul transmis debirentierului valorează 50000 lei, cuantumul lunar al rentei constituie 1000 lei şi moştenitorul acceptă moştenirea bunului, aceasta nu va însemna că peste patru ani şi două luni moştenitorul va înceta achitarea rentei – el va achita renta până la dedcesul credirentierului, chiar şi peste zece ani.
   
2. 
   În cazul, însă, în care moştenitorii debirentierului în condiţiile articolului 1527 Cod civil nu au acceptat moştenirea bunului, acest bun este restituit credirentierului. În pofida faptului că bunul a constituit patrimoniul debirentierului decedat, asupra aceestor bunuri nu se aplică regimul articolului 1515 Cod civil, în ce priveşte patrimoniul vacant. Temei pentru redobândirea dreptului asupra bunului în cauză va constitui contractul de rentă şi confirmarea făcută de către notar despre faptul, că succesiunea este vacantă. În cazul în care reprezentantul statului depune cerere de eliberare a certifiactului asupra moştenirii vacante, acesta va exclude din patrimoniul vacant bunul ce urmează a fi transmis credirentierului şi va asigura înregistrarea dreptului, dacă aeasta este stabilit de lege.
   

Capitolul VI

COMODATUL

Articolul 859. Contractul de comodat

1. 
   Prin contract de comodat o parte (comodant) da cu titlu gratuit un bun in folosinţa celeilalte părţi (comodatar), iar aceasta se obliga sa restituie bunul la expirarea termenului pentru care i-a fost dat.
   
2. 
   Contractul de comodat poate prevedea compensarea de către comodatar a uzurii bunului.
   

1.Este un contract real, deoarece pentru încheierea lui fiind necesar atât realizarea acordului de voinţă, cât şi predarea (tradiţiunea) bunului care formează obiectul contractului. În genere, în materia contractelor reale predarea bunului este necesară pentru înseşi formarea contractului, ea nefiind o obligaţie izvorâtă din contract, cum are loc în contractele consensuale. În acest context este greu explicabilă stipularea din art.860 p.2 CC care stabileşte obligaţia de reparare a prejudiciului de către comodant în caz de neonorare a obligaţiei de transmitere a bunului.

De regulă este un contract unilateral, deoarece din momentul încheierii naşte obligaţii numai pentru comodatar, însă pe parcursul executării contractului se pot naşte obligaţii şi în sarcina comodantului, dar asemenea obligaţii nu se nasc din contract si din cauze extracontractuale (gestiunea de afaceri, sau delictul civil).

Este un contract cu titlu gratuit. Acest caracter rezultă expres din art. 859 CC: ”o parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinţa”. Anume acest caracter este unul esenţial care dă posibilitate de a face o distincţie clară dintre comodat şi locaţiune, deoarece dacă contractul de comodat presupune o remuneraţie din partea comodatarului pentru folosinţa bunului asemenea contract va fi unul de locaţiune ci nu comodat. Gratuitatea contractului nu se opune însă stipulării în contract a unei sume de bani care ar reprezenta echivalentul uzurii suferite de lucru din cauza folosinţei. Asemenea afirmaţie şi-a găsit expresie în p.2 al art.859 CC care indică că „contractul de comodat poate prevedea compensarea de către comodatar a uzurii bunului.” Imprimarea caracterului oneros comodatului ar fi examinat ca un nonsens juridic. Un contract translativ de folosinţă şi nu translativ de proprietate. În temeiul contractului comodatarul dobândeşte numai dreptul de folosinţă, devenind un simplu detentor precar, obligat la înapoierea lucrului. Aceste caractere juridice indică faptul că institutul locaţiunii urmează a fi pus la baza reglementării tuturor obligaţiilor translative de folosinţă, deoarece în el se conţin norme unificate, generate de specificul juridic al acestor categorii de obligaţii, indiferent de caracterul lor oneros sau gratuit. Legislatorul expres nu stabileşte legătura dintre locaţiune şi comodat, dar esenţa obligaţiei ne sugerează ideea aplicării faţă de raporturile de comodat a acelor norme despre locaţiune, care sînt condiţionate de transmiterea bunurilor în folosinţă temporară şi asupra cărora nu influenţează onerozitatea raportului juridic.

Comodatul poate avea ca obiect numai bunurile nefungibile, individual determinate, deoarece ele urmează a fi restituite în natură, în individualitatea lor. Bunurile nefungibile sunt acelea care în executarea unei obligaţii nu pot fi înlocuite cu altele trebuind predate în natură, iar lucrurile neconsuptibile sunt acelea care pot fi folosite în mod repetat fără consumarea substanţei. Caracterul nefungibil al bunurilor poate rezulta din voinţa părţilor, fiind posibil ca bunuri fungibile prin natura lor să fie considerate de părţi ca nefungibile (ex: o cantitate de mere sunt întrebuinţate nu pentru consumaţie ci pentru a oforma standul la o expoziţie) În aceste cazuri bunurile contractate sunt utilizate conform unei destinaţii speciale prevăzute de părţi. La fel obiect al contractului poate fi orice bun mobil sau imobil în măsura în care transmiterea folosinţei nu este interzisă prin norme speciale ori permisă numai în anumite condiţii.

Articolul 860. Raspunderea comodantului
(1) Comodantul poarta raspundere numai pentru intentie sau culpa grava.

(2) In cazul in care comodantul nu executa obligatia de a da bunul, comodatarul poate cere doar repararea prejudiciului.

(3) Daca a ascuns cu viclenie viciile bunului transmis in folosinta gratuita, comodantul este obligat sa repare comodatarului prejudiciul cauzat astfel.
1. Raspunderea comodantului survine doar pentru acţiunile de executare a contractului, care se produc cu intentie sau culpa grava. Celelalte categorii ale culpei comodantului nu duc la răspunderea acestuia. Din conţinutul prezentului aliniat reiese că comodantul, fiind proprietarul bunurilor, răspunde pentru daunele cauzate terţilor persoane în rezultatul folosirii lor. În calitate de temeiuri pentru exonerare de la răspundere pot servi acţiunile cauzatoare de daune, produse cu intenţie sau neglijenţă ale comodatarului sau ale persoanelor care deţin aceste bunuri cu acordul lui. Sarcina probaţiunii în acest caz este a comodantului.

2. Ca urmare a neexecutării obligaţiei de a transmite bunul (refuzul), comodatarul este limitat în drepturile sale, în comparaţie cu cele ale locatarului (Art.884), care prevăd doar repararea prejudiciului. El poate cere doar repararea prejudiciului real, fără a pretinde la repararea venitului neobţinut.

3. Comodantul răspunde pentru viciile bunului transmise in folosinţa gratuita, în cazurile când le-a ascuns cu viclenie (din intenţie sau culpă gravă) la momentul semnării contractului. Pentru celelalte categorii de vicii, despre care comodantul n-a ştiut la momentul încheierii contractului, răspunderea comodandului nu survine.

Articolul 861. Uzura bunului
Comodatarul nu poarta răspundere pentru modificarea sau inrautatirea starii bunului daca aceasta survine in urma folosirii lui in conformitate cu destinaţia stabilita in contract.
1. Comodatul este un contract esenţialmente gratuit. În cazul în care în contract părţile ar stipula o contravaloare pentru folosinţa bunului, nu am mai fi în prezenţa comodatului, cu a unui contract de locaţiune. Din caracterul esenţialmenete gratuit al contractului rezultă că comodatarul nu este obligat să plătească nici contravaloarea uzurii bunului rezultată din folosirea acestuia conform destinaţiei specificate.

Gratuitatea contractului nu este înlăturată dacă părţile ar conveni ca comodatarul să plătească – pe parcursul executării contractului sau la finele acestuia – o anumită sumă de bani ce ar reprezenta contravaloarea uzurii bunului folosit. Suportarea contravalorii uzurii de către comodatar nu transformă comodatul într-un contract cu titlu oneros, ci reprezintă o concretizare a obligaţiei de restituire a bunului în starea în care a fost predat.

Articolul 862. Obligatiile comodatarului
(1) Comodatarul trebuie sa pastreze si sa îngrijească bunul cu diligenta unui bun proprietar si sa-l foloseasca numai in scopul stabilit in contract sau determinat prin natura bunului.

(2) Comodatarul este ţinut sa suporte cheltuielile necesare folosinţei bunului. Comodatarul poate cere compensarea cheltuielilor extraordinare, necesare si urgente pe care a fost nevoit sa le faca pentru conservarea bunului.

(3) Comodatarul nu poate da bunul in folosinţa unor terţi decit cu acordul comodantului.
1. Obligaţia de conservare este prevăzută în al.1 al articolului comentat şi impune comodatarul „sa păstreze si sa îngrijească bunul cu diligenta unui bun proprietar”. Comodatarul este obligat să conserve bunul chiar cu mai multă grijă decât lucrurile sale, deoarece contractul este încheiat în interesul său.

2. Comodantul va fi obligat la compensarea cheltuielilor extraordinare, necesare si urgente pe care a fost nevoit sa le facă pentru conservarea bunului. Justificarea acestei obligaţii se găseşte fie în gestiunea de afaceri, fie în îmbogăţirea fără justă cauză prevăzute de Cartea III, Cap. 32 şi 33 CC.

Această obligaţie reiese din p.2 al art. 862 CC care prevede că comodatarul este ţinut sa suporte cheltuielile necesare folosinţei bunului. Comodatarul nu are dreptul de a cere restituirea acestor cheltuieli de la comodant, acestea fiind un accesoriu al folosinţei.

Obligaţia de a folosi lucrul potrivit destinaţiei la fel este prevăzută de art. 862 în temeiul căruia comodatarul trebuie să folosească bunul numai în scopul stabilit de contract sau determinat prin natura bunului sub sancţiunea reparării prejudiciului cauzat în caz de neexecutare a acestei obligaţii. Folosinţa abuzivă a bunului împrumutat justifică şi trecerea riscului pieirii fortuite a bunului asupra comodatarului, precum şi rezilierea contractului din partea comodantului pentru neexecutarea culpabilă de obligaţii.

Articolul 863. Raspunderea comodatarului
(1) Daca comodatarul nu-si indeplineste obligatiile stipulate la art.860, comodantul poate cere imediat restituirea bunului si reparatia prejudiciului cauzat.

(2) In caz de neexecutare a obligatiilor stipulate la art.860, comodatarul raspunde si pentru cauza neimputabila lui (cazul fortuit) daca nu dovedeste ca prejudiciul ar fi survenit chiar daca el si-ar fi

indeplinit obligatiile. Aceasta regula se aplica si in cazul in care comodatarul nu restituie bunul in termen.

(3) Daca mai multe persoane au luat impreuna cu imprumut acelasi bun, ele poarta raspundere solidara fata de comodant.
1.Comodatarul va răspunde pentru deteriorarea sau distrugerea bunului dacă este culpabil de acest fapt. Daca mai multe persoane au luat împreuna cu împrumut acelaşi bun, adică în cazul pluralităţii de comodatari, ele poarta răspundere solidara fata de comodant.

Comodantul nu are obligaţia de a-l despăgubi pe comodatar pentru daunele provocate de viciile lucrului. Art. 860 instituie principiul răspunderii comodantului numai pentru intenţie sau culpa grava, adică dacă comodantul a ascuns cu viclenie viciile bunului transmis în folosinţa gratuita, el este obligat sa repare comodatarului prejudiciul cauzat astfel. Astfel obligaţia dată este de natură delictuală izvorâtă dintr-un fapt ilicit al comodantului.

2.De regulă riscul pieirii fortuite a bunului împrumutat este suportat de comodant în calitate de proprietar, comodatul nefiind un contract translativ de proprietate. Reieşind din art.863 CC în caz de neexecutare a obligaţiilor stipulate la art. 862 adică obligaţiile stipulate mai sus, comodatarul va răspunde pentru cauza neimputabilă lui (cazul fortuit) daca nu dovedeşte ca prejudiciul ar fi survenit chiar daca el şi-ar fi îndeplinit obligaţiile sale.

3. Pentru folosire gratuită a bunurilor de către mai mulţi comodatari, legea a impus survenirea răspunderii solidare a lor, fapt ce asigură comodantului un mecanism juridic sigur, pentru restituirea bunurilor transmise sau a valorii lor.

Articolul 864. Obligaţia de restituire a bunului
(1) Comodatarul este obligat sa restituie, la expirarea termenului contractului de comodat, bunul primit in folosinta gratuita.

(2) In cazul in care contractul de comodat nu are stabilit un termen, comodatarul este obligat sa restituie bunul la sfirsitul valorificarii lui in scopul mentionat in contract. Comodantul poate cere restituirea bunului mai devreme daca a trecut o perioada suficienta pentru valorificarea lui.

(3) Daca termenul contractului de comodat nu poate fi stabilit in baza scopurilor de utilizare a bunului, comodantul este in drept sa ceara restituirea bunului in orice moment.
1.Reieşind din art.864 CC comodatul poate fi încheiat atât pe un anumit termen stabilit la acordul părţilor, cât şi fără indicarea termenului. În acest context termenul nu este o condiţie esenţială a contractului.

2.Restituirea bunului apare ca una din principalele obligaţii care reiese din esenţa şi natura comodatului. Ea este expres prevăzută atât în definiţia legală a comodatului din art.859 cât şi în art.864 întitulat „Obligaţia de restituire a bunului” în temeiul căruia comodatarul este obligat sa restituie, la expirarea termenului contractului de comodat, bunul primit in folosinţa gratuita. În cazul în care contractul de comodat nu are stabilit un termen, comodatarul este obligat sa restituie bunul la sfârşitul valorificării lui în scopul menţionat în contract. Comodantul poate cere restituirea bunului mai devreme daca a trecut o perioada suficienta pentru valorificarea lui. Daca termenul contractului de comodat nu poate fi stabilit in baza scopurilor de utilizare a bunului, comodantul este in drept sa ceara restituirea bunului in orice moment.

În lumina acestei obligaţii, care este conformă principiului executării în natură a obligaţiilor de a face, comodatarul nu poate oferi, iar comodantul nu poate cere un alt lucru sau echivalentul în bani a bunului transmis în folosinţă, dacă restituirea în natură este posibilă. Dacă lucrul a fost deteriorat din culpa comodatarului el este obligat să-l repare şi să-l restituie în natură. Restituirea se face comodantului, reprezentanţilor sau moştenitorilor săi, la locul stabilit de contract sau la locul domiciliului comodantului. O dată cu restituirea lucrului se vor restitui şi fructele acestuia.

3. De obicei, reieşind din practica contractuală contractul de comodat se încheie ţinând cont de durata de amortizare a bunurilor, precum şi a scopurilor de utilizare a lor. Însă legea permite la acordul părţilor atât stabilirea unui anumit termen, cât şi neindicarea termenului concret. Din acest motiv, comodantul poate în orice moment sa ceara restituirea bunului, ceea ce ar însemna realizarea dreptului său dispoziţie asupra bunului. Acest drept nu este condiţionat de o eventuală încălcarea de către comodatar a obligaţiilor contractuale, şi nu reprezintă rezilierea unilaterală a contractului. Comodantul nu este investit cu dreptul de reziliere unilaterală a contractului, deaceea el poate cere rezilierea contractului numai în temeiul Art. 886 Cod Civil.

Articolul 865. Retentia bunului
Comodatarul nu are dreptul de retenţie a bunului pentru creanţele fata de comodant, cu excepţia creantelor privind cheltuielile extraordinare, necesare si urgente făcute pentru conservarea bunului.
1.Comodatarul are un drept de retenţie asupra lucrului până la plata de către comodant a cheltuielilor extraordinare, necesare şi urgente făcute pentru conservarea bunului. Această declaraţie este expres prevăzută în art. 865. care indică că comodatarul nu are dreptul de retenţie a bunului pentru creanţele fata de comodant, cu excepţia creanţelor privind cheltuielile extraordinare, necesare şi urgente făcute pentru conservarea bunului.

Comodatarul nu poate reţine bunul împrumutat după expirarea termenului nici chiar dacă are o creanţă împotriva comodantului, neputînd invoca compensaţia ca efect al stingerii obligaţiilor prevăzută în art. 651-659 CC, deoarece compensaţia operează numai când este vorba de datorii reciproce ce au ca obiect bunuri fungibile de aceeaşi specie. Iar după cum am menţionat comodatul are ca obiect doar bunuri nefungibile.

Articolul 866. Dreptul de reziliere a contractului de comodat
Comodantul poate rezilia contractul de comodat daca:

a) in virtutea unor circumstanţe neprevăzute, comodantul insusi are nevoie de bun;

b) comodatarul foloseşte bunul neconform destinaţiei stabilite in contract, da bunul, fara acordul comodantului, in folosinţă unui terţ sau supune bunul unui pericol mare, ca urmare a nemanifestarii prudentei cuvenite;

c) comodatarul a decedat;

d) comodatarul persoana juridica si-a încetat activitatea.
1. Articolul comentat indică atât temeiurile de reziliere anticipată a contractului din iniţiativa comodantului, cît şi temeiuri de stingere necondiţionată a raporturilor de comodat.

Primele două formează temeiuri ce ţin de dreptul comodantului, iar ultimele două fac parte din categoria temeiurilor generale de stingere a obligaţiilor civile (Art.664 Cod Civil).

Rezilierea în baza temeiului de apariţie a unor circumstanţe neprevăzute, în urma cărora comodantul insusi are nevoie de bun, presupune existenţa unei situaţii, când comodantul purcede la reziliere unilaterală pe motivul unei stringente necesităţi de bun. Însă acest drept nu trebuie să afecteze interesele legitime ale comodatarului, mai ales în cazurile când se stabileşte un raport în termen. Cerinţa de reziliere în baza unui astfel de temei urmează să se conformeze normelor generale ale Codului Civil despre stingerea obligaţiilor.

Următoarele trei temeiuri de reziliere indicate în p. b) a articolului comentat sînt analogice cu cele prevăzute în Art.906 Cod Civil (vezi comentariul articolului).

În înţelesul punctelor c) şi d) decesul comodatarului şi a încetării activităţii persoanei juridice (Art.86 Cod Civil), nu se admite transmiterea drepturilor şi obligaţiilor ce reies din contractul de comodat în ordinea succesiunii, analogic raporturilor de locaţiune (Art. 902 Cod Civil).

Capitolul VII

ÎMPRUMUTUL

Articolul 867. Contrctul de împrumut
(1) Prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutător) bani sau alte bunuri de acelaşi gen,calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-a fost dat.

(2) Contractul de împrumut este gratuit dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
1. Contractul de împrumut reprezintă o înţelegere (acord) conform căreia împrumutărorul se obligă să dea în prorpietate împrumutatului bani sau alte bunuri fungibile, iar ultimul se obligă să restituie aceiaşi sumă de bani sau bunuri de acelaş gen, calitate sau cantitate.

Contractul de împrumut este un contract consensual, fiind valabil încheiat la momentul realizării acordului de voinţă asupra tuturor condiţiilor esenţiale.

Împrumutul este un contract sinalagmatic, dînd naştere la obligaţii reciproce pentru ambele părţi.

Împrumutul este un contract cu titlu gratuit dacă legea sau contractul nu prevede altfel.Împrumutul acordat de lombard sau de asociaţiile de economii şi împrumut ale cetăţenilor este întotdeauna oneros, în virtutea prevederilor legale.

Împrumutul este un contract translativ de proprietate, împrumutatul devenind proprietarul bunurilor împrumutate şi suportînd riscurile pieirii fortuite.

Legislaţia în vigoare prevede posibilitatea acordării împrumutului fără a specifica destinaţia, precum şi acordarea împrumuturilor cu destinaţie specială. Astfel, asociaţiile de economii şi împrumut ale cetăţenilor acordă împrumuturi cu destinaţie specială (Legea privind asociaţiile de economii şi împrumut ale cetăţenilor din 18 februarie 1998). În acest caz împrumutătorul are posibilitatea să supravegheze utilizarea împrumutului după destinaţie de către împrumutat.

2. Părţile contractului de împrumut sunt împrumutătorul şi împrumutatul.

Deoarece contractul este translativ de proprietate, împrumutătorul trebuie să aibă capacitatea, respectiv, să îndeplinească condiţiile cerute de lege pentru actele de dispoziţie şi să fie proprietatrul bunului care formează obiectul contractului. În unele cazuri împrumutătorul trebuie să aibă o calitate specială – Lombard sau Asociaţie de economii şi împrumut ale cetăţenilor.

Împrumutatul trebuie să aibă capacitatea şi să îndeplinească condiţiile cerute de lege pentru acte de dispoziţie. Această cerinţă se explică prin faptul că acesta va fi obligat, după consumarea bunurilor împrumutate, să restituie din patrimoniul său o valoare echivalentă.

În cazul împrumutului acordat de lombard calitatea de împrumutat o pot avea numai cetăţenii Republicii Moldova şi cetăţenii străini, iar Asociaţiile acordă împrumut numai membrilor săi.

3.Obiectul contarctului îl constituie banii sau alte bunuri fungibile.Contractul de împrumut încheiat cu Lombardul sau asociaţia are ca obiect numai bani. Lombardul acordă împrumut cu amanetarea anumitor bunuri. Mărimea împrumutului eliberat cu amanet nu trebuie să fie mai mică de 75% din suma evaluării obiectelor de uz personal şi casnice amanetate. La amanetarea obiectelor din metale preţioase împrumutul trebuie să constituie cel puţin 90% din suma evaluării.

4. Preţul denumit dobîndă, apare ca element al contractului numai atunci cînd legea sau contractul prevăd plata ei.

5. Codul civil nu conţine reguli speciale cu privire la forma contractului de împrumut, urmînd a fi respectate regulile generale cu privire la forma convenţiei.Împrumutul acordat de asociaţie se perfectează în scris, iar cel acordat de lombard – prin întocmirea biletului nominativ de amanet (chitanţa de amanet în varianta art. 458. Cod civil) indiferent de mărimea sumei acordate.

Recipisa este o dovadă în scris a încheierii contractului de împrumut.

6. Termenul contractului urmează să fie stabilit de către părţi.Dacă în contract nu este stabilit termen de restituire, împrumutul urmează să fie restituit în decurs de 30 zile din momentul cînd împrumutatul a primit înştiinţarea de restituire.

7. În cazul împrumuturilor băneşti predarea cu titlu de împrumut în vederea încheierii contractului se poate face prin predarea titlului la purtător, prin predarea carnetului nominalizat pe numele împrumutatului, esenţial este că împrumutatul să poată dispune de sumele împrumutate din momentul acordării împrumutului.

Articolul 868. Neexecutarea obligaţiei de a da cu împrumut.
În cazul în care împrumutătorul nu execută obligaţia de a da cu împrumut, împrumutatul poate cere doar repararea prejudiciului cauzat astfel.
1. Împrumutătorul este obligat să transmită împrumutatului bani sau bunurile conform contractului de împrumut.În cazul în care împrumutătorul nu execută obligaţia de a da cu împrumut, împrumutatul poate cere doar repararea prejudiciului cauzat.

Articolul 869. Dobînda în baza contractului de împrumut
(1) În baza contractului de împrumut părţile pot prevedea şi plata unei dobînzi, care trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei.

(2) Înţelegerea asupra dobînzii prin care se încalcă dispoziţia alin.1 este nulă.

(3) Se plăteşte dobînda la expirarea fiecărui an pentru perioada dintre momentul încheierii contractului şi cel al restituirii împrumutului dacă în contract nu este prevăzut altfel.

(4) În cazul în care împrumutatul nu plăteşte dobînda în termen, împrumutătorul poate cere restituirea imediată a împrumutului şi a dobînzii aferente.
1. Împrumutul poate fi nu numai cu titlu gratuit, dar şi cu titlu oneros, care poartă denumire de împrumut cu dobîndă. Dobînda constă de regulă, într-o sumă de bani şi reprezintă fructele civile produse de bunul împrumutat.

În cazul împrumutului cu dobîndă, contractul are un obiect dublu: bunul împrumutat şi dobînda.

Pentru ca împrumutul să fie purtător de dobînzi, este nevoie de o clauză în acest sens, iar dacă nu există clauză, dobînda nu este datorată de drept.

Cuantumul dobînzii trebuie să fie într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei.

Dacă părţile au stipulat dobînzi fără să stipuleze cuantumul lor, împrumutatul este obligat să plătească o dobîndă egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei (art.585 CC).

2. Dacă prin contract s-a stabilit o dobîndă mai mare decît dobînda maximă admisă, obligaţia de a plăti această dobîndă este nulă de drept.

4. Neachitarea în termen a dobînzii acordă dreptul împrumutătorului, de a cere restituirea imediată a împrumutului şi dobînzii aferente, inclusiv printr-o cerere de chemare în judecată.

5.În cazul punerii în întîrziere a împrumutatului printr-o cerere de chemare în judecată, dobînda nu poate fi cerută decît pentru suma restantă la data întroducerii acţiunii, chiar dacă partea din datorie achitată pînă în acel moment fusese plătită cu întîrziere.

Articolul 870. Revocarea promisiunii de împrumut
Împrumutătorul are dreptul să renunţe la îndeplinirea obligaţiilor în cazul în care situaţia materială a împrumutatului se înrăutăţeşte substanţial, fapt ce ar pereclita restituirea împrumutului, chiar dacă înrăutăţirea s-a produs înainte de încheierea contractului şi a devenit cunoscută împrumutatului ulterior.
1. Promisiunea de a contracta sau antecontractul poate fi revocată de promitent (împrumutătorul) în cazul în care situaţia materială a împrumutatului s-a înrăutăţit substanţial.

Acest drept i se garantează împrumutătorului chiar şi în situaţia cînd înrăutăţirea stării materiale a împrumutatului s-a produs înainte de încheierea contractului şi a devenit cunoscută împrumutătorului ulterior.

2. Situaţia materială a împrumutatului urmează de demonstrat prin probe convingătoare , care ar confirma faptul, că împrumutatul nu ar putea restitui împrumutul, în caz contrar vor urma consecinţele prevăzute de art.868 Cod civil.

Articolul 871. Restituirea împrumutului
(1) Împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul şi în modul stabilit de contract. Dacă nu au fost stabilite dobînzi, el are dreptul să restituie împrumutul şi pînă la expirarea termenului.

(2) Împrumutatul trebuie să restituie bunuri de calitate şi în cantitatea bunurilor primite şi nimic mai mult, chiar dacă preţurile au crescut ori au scăzut.

(3) În cazul în care a împrumutat o sumă de bani, împrumutatul are obligaţia de a restitui suma nominală primită fără a ţine cont de variaţiile valorii numerarului.

(4) Dacă în contractul de împrumut nu este stabilit nici termenul de restituire, nici termenul de preaviz, împrumutul trebuie restituit în decursul a 30 zile de la data la care împrumutatul a primit cererea de restituire.
1. Principala obligaţie a împrumutatului este de a restitui împrumutul în termenul şi modul prevăzut de contract.

Împrumutatul este obligat să restituie bunurile împrumutate chiar dacă această obligaţie nu ar fi prevăzută în înscrisul constatator al contractului, deoarece ea trebuie să fie înţeleasă ca o consecinţă firească, odată ce se dovedeşte că predarea s-a făcut cu titlu de împrumut.

Împrumutătorul nu poate cere restituirea împrumutului înainte de termen, dacă termenul este stabilit în favoarea ambelor părţi ( de exemplu în cazul împrumutului cu dobîndă).

Împrumutul poate fi restituit de către împrumutat şi înainte de expirarea termenului contractului, dacă nu au fost stabilite dobînzi. Restituirea înainte de termen este posibilă cu acordul împrumutătorului şi în cazul cînd au fost stabilite dobînzi, dacă împrumutătorul refuză de la dobînzi din momentul executării obligaţiei.

2.La scadenă împrumutatul trebuie să restituie bunuri de acelaşi gen şi aceiaşi calitate, indiferent de eventuala sporire sau scădere a valorii bunurilor din momentul încheierii contractului şi acela al plăţii.

3. În cazul împrumutului de bani, la scadenţă trebuie să fie restituită suma împrumutată, indiferent de scăderea sau sporirea valorii banilor, cu excepţia cazului cînd prin acte normative speciale se dispune altfel.

Dacă schimbarea valorii are loc după scadenţă şi după ce debitorula fost pus în întîrziere, se admite reevaluarea a sumei împrumutate, în raport cu indicele de inflaţie, asupra sumei datorate, plătită cu întîrziere.

4. Dacă termenul restituirii nu a fost stipulat, în toate cazurile restituirea nu poate fi cerută imediată, termenul restituirii fiind de 30 zile de la data primirii de către împrumutat a cererii de restituire.

5. Obligaţia restituirii împrumutului de către împrumutat se consideră executată din momentul transmiterii împrumutătorului a sumei de bani, a altor bunuri sau transferării a sumelor de bani pe contul bancar a împrumutătorului, dacă altă modalitate nu este prevăzută de contract.

Decontarea sumei băneşti de la contul împrumutatului nu-l eliberează pe împrumutat de obligaţia de a restitui împrumutul dacă aceste surse băneşti nu au parvenit la contul împrumutătorului.

Articolul 872. Efectele nerestituirii împrumutului
(1) În cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate cere pentru întreaga sumă datorată o dobîndă în mărimea prevăzută la art. 619 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

(2) Dacă în contract este prevăzută restituirea împrumutului în rate şi împrumutatul nu restituie în modul stabilit nici cel puţin o rată, împrumutătorul poate cere restituirea imediată a întregului împrumut şi a dobînzii aferente.

(3) în cazul în care nu poate restitui bunul, împrumutatul trebuie să plătească valoarea acestuia calculată în funcţie de locul şi timpul execuării obligaţiei.
1. Dacă legea sau contractul nu prevede altfel, împrumutătorul poate cere pentru întreaga sumă datorată o dobîndă egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei în cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul. Această prevedere a legii este aplicabilă şi în cazul cînd în contractul de împrumut deja este prevăzută plata dobînzii în temeiul al. 1 art. 869 CC. Suma totală în aşa situaţie constă din: suma împrumutului, dobînzi pentru folosirea împrumutului, dobînzi pentru nerestituirea împrumutului în termen.

2. Dacă restituirea împrumutului se face potrivit contractului în rate eşalonat în timp, considerăm că rezilierea se poate face în caz de neplată la termenul stabilit a ratelor cu dobînzi aferente, după punerea în întîrziere a debitorului.

3. Dacă după expirarea termenului prevăzut în contract împrumutatul nu restituie împrumutul, lombardul este în drept să-şi satisfacă creanţele din valoarea bunurilor amanetate, în modul prevăzut de art. 458 Codul civil. Din suma încasată de la vînzarea obiectelor amanetate se achită împrumutul şi dobînda aferentă, cheltuielile de vînzare, iar partea rămasă se restituie posesorului biletului nominativ de amanet (pct. 30-31 a Regulamentului).

4. În cazul în care la scadenţă, împrumutatul este totuşi în imposibilitate de a restitui bunuri de aceiaşi natură, el va face plata în bani, după valoare pe care o au bunurile la termenul şi în locul unde urma a se face restituirea.

Articoul 873. Efectele nerespectării obligaţiilor de garantare a executării.
În cazul în care împrumutatul nu-şi respectă obligaţiile privind garantarea restituirii bunului, împrumutătorul poate cere restituirea lui imediată şi a dobînzii aferente.
1.Dacă împrumutatul nu-şi respectă obligaţiile privind garantarea restituirii bunului, împrumutătorul este în drept să ceară restituirea imediată a bunului sau a sumei împrumutului şi a dobînzii aferente.

2. Aceleaşi consecinţe pot surveni şi în cazul pierderii garanţiei restituirii bunului sau înrăutăţirii condiţiilor asigurării garanţiei în legătură cu unele circumstanţe pentru care împrumutatul nu poartă răspundere ( spre exemplu denaţionalizarea obiectului gajat etc.).

Articolul 874. Răspunderea împrumutătorului pentru viciile bunului în conformitate cu regulile de răspundere a comodantului.
Cheltuielile de conservare a bunului sunt în seama împrumutatului ca proprietar.
Împrumutătorul este răspunzător de daunele cauzate prin viciile ascunse ale bunului – cunoscute de el şi necomunicate împrumutatului; la fel ca şi comodatul este lipsit de importanţă practică, căci bunurile fungibile şi consumtibile numai în mod excepţional pot provoca daune.