Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 1040. Abaterea de la indicaţiile mandantului
(1) Mandatarul este obligat sa îndeplinească indicaţiile mandantului.

(2) Mandatarul este in drept sa se abată de la indicaţiile mandantului daca, in funcţie de circumstanţe, poate presupune ca mandantul, avind cunostinta de situaţia creata, ar fi aprobat o asemenea abatere. Pina la abaterea de la indicaţiile mandantului, mandatarul este obligat sa-l notifice despre noile circumstanţe si sa aştepte decizia lui, cu excepţia cazurilor cind aminarea prezintă un pericol pentru executare.

(3) Daca executarea de către mandatar a indicaţiilor date de mandant duce, in mod vizibil, la dezavantajarea acestuia din urma, mandatarul trebuie sa execute indicaţiile doar după ce a comunicat mandantului dezavantajele posibile, iar acesta insista asupra indicaţiilor.

1. 
   Prezentul articol prevede un regulator suplimentar al relaţiilor dintre mandant şi mandatar, care persistă în afara contractului propriu-zis şi a procurii - indicaţiile mandantului. Caracterul acestor indicaţii (verbal sau scris) nu se specifică de lege, ceea ce ne permite să facem concluzia că orice indicaţie, indiferent de forma expunerii ei, urmează să fie îndeplinită de către mandatar. În contract este deosebit de important de stabilit ordinea fixării indicaţiilor date de mandant pentru a nu se admite o neconcordanţă între ele. Expres de către lege nu sînt stabilite cerinţele faţă de aceste indicaţii, însă ele urmează să se conformeze criteriilor legalităţii, concretităţii şi posibilităţii de realizare. Indicaţiile mandantului permit corectarea operativă a condiţiilor iniţiale ale contractului, şi din acest motiv, legislatorul îl plasează pe o treaptă mai superioară vis-a-vis de alte acte în această privinţă. Din sensul acestui articol, mandatarul se consideră că şi-a onerat obligaţiile contractuale, dacă a acţionat anume în corespundere cu aceste indicaţii. Legea menţionează îndeplinirea integrală a indicaţiilor mandantului, fără a specifica contractul de mandat propriu-zis. Indicaţiile mandantului în privinţa condiţiilor de vînzare (cumpărare) a mărfurilor se por referi la parametrii tehnici şi calitativi a mărfurilor, durata termenilor de garanţie, cuantumul maxim al plăţilor, garanţiile plăţilor ş.a.
   
2. 
   Reieşind din principiul că acţiunule mandatarului trebuie în mod obligatoriu să avantajeze mandantul, indicaţiile date de mandant urmează să contribuie la realizarea scopului contractului. În cazurile cînd executarea indicaţiilor mandantului duc, în mod vizibil, la dezavantajarea acestuia, mandatarul iniţial trebuie să comunice despre aceasta contragentului său, şi numai în cazul cînd indicaţiile nu sînt modificate sau anulate, ele urmează să fie executate de mandatar. Efectele juridice ale acestei obligaţii ale mandatarului nu sînt expres stabilite de către lege, însă în acest caz mandatarul este protejat de eventualele cereri de despăgubire ale mandantului, deoarece, fiind înştiinţat despre posibilele dezavantaje pentru sine, consimte acest fapt.
   

Articolul 1041. Obligaţia prezentării informaţiilor si a darii de seama despre executarea mandatului
(1) Mandatarul este obligat sa transmită mandantului toate informaţiile necesare, sa dea lămuririle cerute de mandant asupra executării mandatului, iar la executarea acestuia, sa-l informeze neintirziat si sa prezinte darea de seama.

(2) Convenţia in al carei temei obligaţiile mandatarului prevăzute la alin.(1) sânt, pentru viitor, excluse sau limitate se face in scris.

1. 
   Legea obligă mandatarul să comunice mandantului la cererea sa toate informaţiile despre mersul executării contractului, să dea lămuririle necesare şi în final să prezinte darea de seamă verbal sau scris asupra tuturor acţiunilor de reprezentare. Mandatarul urmează necondiţionat şi la prima cerere a mandantului să-şi onoreze aceste obligaţii legate îndeosebi de executare. Ţinînd cont de faptul că toate obligaţiile contractuale sînt puse în sarcina mandantului, legea îi asigură prin intermediul normei comentate o mobilitate juridică suficientă participării sale (pe calea suportării cheltuielelor şi riscurilor ca titular de drepturi) la aceste tranzacţii. Deaceea toate mărfurile obţinute, sumele de bani, titlurile de valoare, originalele contractelor semnate şi alte documente, care atestă apariţia obligaţiilor în rezultatul acţiunilor mandatarului urmează, de rînd cu actele constatatoare de drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale ale mandantului, să fie puse la dispoziţia mandantului.
   
2. 
   Ca excepţie de la prevederile aliniatului 1 al articolului comentat părţile pot conveni asupra excluderii integrale sau limitării volumului de obligaţii. Însă pentru astfel de posibilităţi legea înaintează următoarele condiţii:
   

• 
  perfectarea convenţiei în al carei temei se exclud sau se limitează aceste obligaţii numai în formă scrisă,
  
• 
  obligaţiile menţionate ale mandatarului urmează să fie prevăzute pentru viitor.
  

Reieşind din sensul normei comentate, derogare de la obligaţia prezentării informaţiilor şi a dării de seama despre executarea mandatului urmează să fie stipulată expres în contract.


Articolul 1042. Confidenţialitatea informaţiei cunoscute de mandatar
(1) Mandatarul este obligat sa nu divulge informaţia care i-a deveni cunoscuta in cadrul activitatii sale daca mandantul are un interes justificat in păstrarea secretului asupra lor si daca nu exista, in baza dispoziţiilor legale, o obligaţie de dezvăluire sau dezvăluirea nu este permisa de mandant.

(2) Obligaţia de păstrare a confidentialitatii subzista si dupa încetarea mandatului.

1. 
   Săvîrşirea acţiunilor juridice, presupune acumularea informaţiei atît despre starea economico-financiară a mandantului, cît şi despre afacerile sau alte acţiuni juridice, care sau derulat cu participarea mandatarului. Interesul mandantului despre nedivulgarea informaţiei poate fi stabilit expres în contract prin formularea unei clauze contractuale în acest sens.
   

Legea poate obliga mandatarul să divulge informaţia care i-a deveni cunoscută în cadrul activitatii sale, şi respectiv, aceste acţiuni nu pot fi calificate ca nepăstrare a a confidentialitaţii.

Articolul 1043. Obligaţia mandatarului de a preda către mandant rezultatele executării
Mandatarul este obligat sa remită mandantului tot ceea ce a primit pentru executarea mandatului si nu a utilizat in acest scop, precum si tot ceea ce a dobindit in executarea obligaţiilor sale contractuale.
1. Regula expusă în articolul comentat a persistat şi în Codul Civil din 1964, iar esenţa juridică este condiţionată de construcţia juridică a raportului de mandat, unde mandatarul se obligă să acţioneze în numele şi pe contul mandantului, în esenţa fiind doar un reprezentant. Prin efectul legii mandatarul nu dobăndeşte nici un drept asupra bunurilor dobindite în executarea obligaţiilor sale contractuale şi este obligat să remită necondiţionat şi imediat totul mandantului, inclusiv şi procura cu termen de valabilitate nestins.

Articolul 1044. Interdicţia de a folosi informaţia sau bunurile in interes propriu
(1) Mandatarul nu are dreptul sa folosească in avantajul sau informaţia pe care o obţine sau bunurile pe care le primeşte ori pe care este obligat sa le administreze in exercitarea mandatului daca nu are consimtamintul mandantului sau daca dreptul de folosinţa nu rezulta din lege sau din mandat.

(2) Pe lingă compensaţiile la care este ţinut pentru prejudiciul cauzat, mandatarul, in cazul folosirii informaţiei sau bunurilor fara autorizaţie, trebuie sa plătească mandantului pentru folosirea informaţiei o suma echivalenta cu imbogatirea sa datorita folosirii ei, iar in cazul cind a folosit un bun, o chirie corespunzătoare. Daca foloseşte pentru sine banii pe care trebuie sa-i remită mandantului ori sa-i utilizeze in favoarea acestuia, mandatarul va datora dobinzi din momentul cheltuirii banilor.

1. 
   Prin intermediul normei respective legiuitorul încă odată remarcă caracterul relaţiilor contractuale dintre mandant şi mandatar, care rezultă în prestarea serviciilor juridice de către mandatar mandantului, pentru care, după caz, primul este remunerat sau nu. În rest, toate cele dobîndite prin acţiunile mandatarului formează proprietatea mandantului sau cad sub incidenţa nemijlocită şi necondiţionată a drepturilor patrimoniale şi nepatrimoniale ale mandantului. Numai consimţămîntul mandantului, prevederile mandatului şi prescripţia legii pot permite mandatarului să folosească în avantajul sau informaţia pe care o obţine sau bunurile pe care le primeşte ori pe care este obligat sa le administreze în exercitarea mandatului. Norma comentată poartă un caracter dispozitiv, deaceea părţile urmează direct în contract să specifice regimul folosirii de către mandatar a informaţiei pe care o obţine sau a bunurilor pe care le primeşte.
   
2. 
   Aliniatul 2 al prezentului articol conţine măsuri concrete de protejare a intereselor mandantului în cazul folosirii fără autorizaţie a informaţiei sau a bunurilor. În afară de compensarea prejudiciului real cauzat mandantului prin folosirea informaţiei sau bunurilor fara autorizaţie mandatarul în funcţie de folosirea diferitor obiecte ale drepturilor civile, urmează să achite mandantului în calitate de despăgubiri,
   

• 
  pentru folosirea informaţiei o suma echivalenta cu îmbogatirea sa datorita folosirii ei,
  
• 
  pentru folosirea bunurilor chiria corespunzătoare,
  

pentru folosirea banilor dobînda, conform art.585 Cod Civil, din momentul cheltuirii banilor.

Articolul 1045. Protecţia drepturilor mandantului
Bunurile dobindite de către mandatar, in numele sau dar pe contul mandantului, in cadrul executării obligaţiilor contractuale sau care i-au fost transmise de mandant pentru executarea mandatului sînt considerate, in raport cu creditorii mandatarului, bunuri ale mandantului.
1. Menirea legislatorului este de a proteja partea slabă în obligaţie şi anume, protecţia drepturilor mandantului, îndeosebi interesele sale patrimoniale care pot fi uşor lezate de către mandatar. Mandatarul nu are dreptul să pretindă la bunurile dobindite în cadrul executării obligaţiilor contractuale sau care i-au fost transmise de mandant pentru executarea mandatului. Ele urmează din start a fi separate de cele ale mandantului pentru a le proteja de urmărirea creditorilor mandatarului. De aceea nu poate fi admisă nici un fel de pretenţie din partea creditorilor mandatarului faţă de bunurile mandantului, aflate în posesia mandantului.

Articolul 1046. Compensarea cheltuielilor efectuate de mandatar
(1) Cheltuielile pe care mandatarul le efectuează pentru executarea obligaţiilor contractuale si pe care, in funcţie de împrejurări, acesta le considera necesare trebuie compensate de către mandant.

(2) Nu pot fi înaintate pretenţii, in temeiul alin.(1), atunci cind cheltuielile urmează a fi compensate prin remuneraţie. Cheltuielile care se fac in mod obişnuit la executarea unor obligaţii de felul celor stipulate in contract sau cheltuielile care ar fi fost făcute de mandatar si in absenta contractului sînt considerate compensate prin remuneraţie daca restituirea lor nu se face in mod obişnuit si daca nu s-a convenit altfel.

(3) La cererea mandatarului, mandantul este obligat sa plătească acestuia un avans pentru cheltuielile necesare executării mandatului.

1. 
   Legea permite mandatarului să întreprindă şi alte acţiuni, decît cele prevăzute de mandat (Vezi comentariul la art.1040 Cod Civil). Respectiv, mandatarul efectuiază şi un şir de cheltuieli motivate suplimentare necesare în acest sens, care trebuie compensate de către mandant. Compensarea cheltuielelor efectuatre de către mandatar reprezintă una din obligaţiile de bază ale mandantului, deoarece ea survine din însăşi esenţa construcţiei contractului de mandat, unde mandatarul acţionează atît din numele mandantului, cît şi din contul său. Participarea mandatarului cu cheltuieli proprii ar duce la o calificare deosebită din punct de vedere juridico-civil a acţiunilor sale, diferită de raportul de mandat.
   
2. 
   Articolul 1033 a prezentului cod prin noţiunea de remuneraţie stabileşte retribuţia stabilită prin contract, sau, cu alte cuvinte, aceea sumă de bani pe care mandantul o datorează mandatarului în contul serviciilor prestate. Conţinutul remuneraţiei urmează să fie stabilit expres în contract pentru a avea posibilitatea delimitării retribuţiei pentru serviciile acordate şi alte plăţi şi compensaţii ce pot fi negociate de către părţi la încheierea contractului. Cheltuielele prevăzute în al.1 a prezentului articol pot fi incluse în conţinutul (componenţa) remuneraţiei de bază şi atunci ele se calculează şi se achită în acelaşi timp. Însă acestă regulă se răsfrînge numai la acele cheltuieli efectuate de mandatar care nu se fac în mod obişnuit la executarea unor obligaţii de felul celor stipulate in contract sau care ar fi fost făcute de mandatar şi în absenţa contractului, adică executarea acţiunilor faptice, care nu formează obiectul contractului de mandat.
   

3. Pentru susţinerea financiară a derulării raporturilor de mandat mandantul acoperă din contul său toate cheltuielele necesare, iar în cele mai dese cazuri achită mandatarului un avans pentru cheltuielile necesare executării mandatului. Avansul reprezintă o sumă de bani necesară pentru acoperirea cheltuielelor iniţiale, deoarece mandatarul nu neste obligat să suporte nici un fel de cheltuieli legate de executarea mandatului. Plata avansului poate fi efectuată la cererea mandatarului, fără a fi specificat acest lucru în contract şi respectiv, mărimea avansului este o categorie apreciabilă de către părţi în funcţie de circumstanţele contractuale.

Articolul 1047. Repararea prejudiciului cauzat mandatarului
(1) Mandantul este obligat sa repare si prejudiciul produs fara vina sa pe care mandatarul l-a suferit in executarea mandatului daca prejudiciul este rezultatul unui pericol legat de obligaţia contractuala ori s-a produs in urma executării unei indicaţii a mandantului.

(2) Nu se poate formula o pretenţie in temeiul alin.(1) atunci cind un prejudiciu de felul celui care s-a produs urmează a fi acoperit prin remuneraţie sau cind prejudiciul a fost practic produs printr-o acţiune care nu era necesara executării obligaţiilor contractuale ale mandatarului sau printr-o omisiune a lui. Daca acoperirea prejudiciului din contul remuneraţiei va fi contestata, sarcina probei se pune pe seama mandatarului.

1. 
   În afară de repararea prejudiciilor produse din vina mandantului, ce reiese din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuluale, mandantul este ţinut să răspundă în forma reparării prejudiciului produs fără vină. Dar, legislatorul încadrează apariţia răspunderii fără vină în interiorul raporturilor contractuale, specificînd că prejudiciul cauzat mandatarului urmează să fie rezultatul unui pericol legat de obligaţia contractuală, sau să fie cauzat în urma unei indicaţii a mandantului, care la fel se încadrează în acest spectru de relaţii.
   
2. 
   În aliniatul 2 al articolului comentat sănt expuse temeiurile de eliberare de răspundere a mandantului faţă de mandatar.
   

Primul temei - acoperirea prin remuneraţie a prejudiciului, practic diferă de celelalte temeiuri, deoarece în cazul cînd în contract din start este prestabilită o astfel de obligaţie a mandantului, mandatarul nu se poate formula o pretenţie in temeiul alin.(1) a prezentului articol. Iar în cazul remuneraţia deja achitată nu va acoperi întreg prejudiciul cauzat, atunci mandatarul se poate adresa cu asemenea pretenţii faţă de mandant, avînd în acelăşi timp sarcina probei, aducă dovedirea mărimei prejudiciului neacoperit de remuneraţie.


Articolul 1048. Solidaritatea mandanţilor
Cind mai multe persoane, pentru o afacere comuna, au numit un mandatar, fiecare dintre ele răspunde solidar pentru toate efectele mandatului.
O novelă legală în domeniul reglementării mandatului reprezintă instituţia solidaritatăţii mandanţilor, şi anume cazul, cînd mandanţii decid contractarea pentru o afacere comună a unui singur mandatar. Acest mecanism juridic implică în mod inerent stabilirea corelaţiei dintre co-mandanţi şi mandatar în domeniul răspunderii. Legislatorul a mers pe calea cea mai sigură în reglementarea acestei situaţii, stabilind răspunderea solidară a mandanţilor.

Articolul 1049. Răspunderea mandatarului in cazul mandatului gratuit
Daca indeplineste mandatul cu titlu gratuit, mandatarul va răspunde doar pentru actele sale intenţionate sau pentru culpa grava.
Mandatul gratuit presupune survenirea răspunderii doar pentru acţiunile sale intenţionate sau pentru culpa gravă, care au produs pagubă mandantului. În celelalte cazuri de diminuare a intereselor mandantului mandatarul este absolvit de răspundere patrimonială.


Articolul 1050. Denunţarea mandatului
(1) Mandatul poate fi denunţat oricind de oricare din parti.

(2) Revocarea mandatului notificata numai mandatarului nu se poate opune terţilor care, fara a şti despre revocare, au contractat cu buna-credinţa cu mandatarul. In acest caz, mandantul are drept de regres împotriva mandatarului.

(3) Mandatarul poate denunţa mandatul doar in aşa fel incit sa fie posibil pentru mandant sa se îngrijească in continuare de actele asupra cărora s-a contractat, cu excepţia cazului cind exista motiv întemeiat pentru a denunţa.

(4) Daca a denunţat, mandantul este obligat fata de mandatar la compensarea tuturor cheltuielilor apărute in executarea contractului.

Daca mandatul este cu titlu oneros, mandantul trebuie sa plătească mandatarului remuneraţia convenita.

(5) Este nula clauza prin care se exclude dreptul unei parti de a denunţa mandatul.

1. 
   O particularitate distinctă a mandatului reprezintă dreptul fiecărei din părţi de a denunţa unilateral în orice timp contractul. Această particularitate se datorează caracterului fiduciar al raporturilor dintre părţi, însă aplicarea ei în cadrul jurisprudenţei necesită respectarea unor reguli expuse în următoarele aliniate ale prezentului articol.
   
2. 
   Legislatorul în cazul formulării normelor despre denunţarea contractului operează şi cu noţiunea de revocare, care este după conţinutul său juridic echivalentă cu denunţarea. Revocarea mandatului de către mandant ţine evident de notificarea mandatarului, care este partre a contractului. Terţele persoane, care au fost la rîndul său contractate de către mandatar în vederea realizării contractului, nu întotdeauna pot şti despre revocare. În cazul cînd terţii cu buna-credinţa au contractat cu mandatarul, chiar şi după revocarea mandatului de către mandant, efectele acestei revocări nu se pot opune terţilor. Cele executate de către terţi după revocarea contractului pot fi dobîndite de către mandant prin intermediul regresului împotriva mandatarului.
   
3. 
   Condiţiile denunţării mandatului din iniţiativa mandatarului ţin iminent de protejarea intereselor mandantului. Momentul denunţării contractului trebuie să coincidă cu posibilitatea mandantului de a avea grijă de soarta bunurilor şi drepturilor dobîndite, deaceea este nevoie, totuşi, de un preaviz din partea mandatarului prin care mandantul trebuie să fie informat despre termenii de restituire a împuternicirilor (procurii şi altor documente). În cazul cînd mandatarul nu oferă mandantului posibilitatea de a îngriji în continuare de actele asupra cărora s-a contractat, mandantul poate cere despăgubiri pricinuite în urma pierderii bunurilor şi drepturilor sau în urma deteriorării (diminuării) lor. În cele ce priveşte existenţa motivelor întemeiate, care ar servi ca temei pentru nerespectarea regulii de mai sus, aceste motive nu sînt enumerate de lege, şi, părţile pot direct în contract să le stipuleze.
   
4. 
   Condiţia obligatorie a denunţării mandatului din iniţiativa mandantului ţine de obligaţia compensării tuturor cheltuielilor suportate de mandatar, apărute în executarea contractului, indiferent de nivelul sau etapa de executare. Ţînînd cont de faptul, că contractul de mandat face parte din categoria contractelor de prestări servicii (ca noţiune de gen), mandantul este obligat sa plătească mandatarului remuneraţia convenită, corespunzător nivelului de executare (prin analogia Art.943 a prezentului cod).
   

Este lovită de nulitate absolută orice învoială a părţilor de a exclude dreptul unei părţi de a denunţa mandatul.


Articolul 1051. Decesul sau incapacitatea mandantului
(1) Raporturile contractuale nu încetează prin decesul sau prin incapacitatea mandantului daca nu s-a convenit altfel sau daca aceasta nu rezulta din conţinutul obligaţiei contractuale.

(2) Daca raporturile contractuale încetează prin decesul ori prin incapacitatea mandantului, mandatarul trebuie sa continue executarea obligaţiilor contractuale in cazul in care aminarea ar fi legata de pericolul unor pierderi pentru mandant sau pentru succesorii lui.

Executarea mandatului continua pina cind succesorul sau reprezentantul legal al mandantului poate lua toate masurile necesare. Raporturile contractuale sînt considerate in aceasta privinţa ca fiind valabile.

3. 
   Daca raporturile contractuale încetează prin decesul sau prin incapacitatea mandantului, fata de mandatar contractul se considera valabil pina in momentul in care acesta ia cunostinta ori trebuie sa cunoască motivul încetării.
   

1. 
   Regula generală stabilită de legiuitor este că decesul sau incapacitatea mandantului nu duc în mod automat la stingerea raporturilor contractuale. Prin contract sau ţinînd cont de conţinutul obligaţiei contractuale se poate deroga de la această regulă, admiţind ca succesorii în drepturi sau alte persoane împuternicite să preia executarea obligaţiilor.
   
2. 
   Aliniatul respectiv protejează în mod sporit interesele mandantului, menţionînd că chiar dacă totuşi raporturile contractuale încetează în temeiul decesului or prin incapacitatea mandantului este obligat să continue executarea obligaţiilor contractuale, dacă există pericol de pierdere a celor obţinute în urma executării contractului, condiţionat de amînarea executării. Întinderea executării obligaţiilor de către mandatar în aceste condiţii este pîna la momentul cînd mandatarul se convinge că succesorul sau reprezentantul legal al mandantului pot lua toate masurile necesare de preîntîmpinare a eventualelor pierderi. Iar legea expres menţionează că raporturile contractuale nu se sting în astfel de împrejurări, dar sînt pe deplin valabile pînă la consumarea lor.
   
3. 
   Decesul sau prin incapacitatea mandantului de la sine nu înseamnă că raporturile contractuale sau stins. Legea leagă momentul stingerii bilaterale a raporturilor contractuale de faptul mandatarul trebuie să ţtie cu certitudine motivul încetării acestor raporturi prin deces sau prin incapacitate. În caz contrar, contractul de mandat îşi menţine valabilitatea pentru mandatar.
   

Articolul 1052. Încetarea raporturilor contractuale prin decesul mandatarului
(1) Raporturile contractuale încetează prin decesul mandatarului daca nu s-a convenit altfel ori daca din obligaţia contractuala nu rezulta altfel.

(2) Moştenitorul mandatarului trebuie sa informeze neintirziat mandantul despre decesul mandatarului si sa ia masurile necesare pentru protecţia drepturilor mandantului.
1. Ca şi în cazul mandantului, pentru mandatar legiuitorul stabileşte prezumţia încetării raporturile contractuale de mandat prin decesul mandatarului. Această regulă îşi are aplicarea în condiţiile nestipulării de către părţi în contract a preluării obligaţiilor contractuale de către succesorii mandatarului. La fel, natura obligaţiei contractuale stabilite între părţi nu poate admite încetarea raporturilor contractuale prin decesul mandatarului.

2.Prezentul aliniat stabileşte pentru terţele persoane a raportului de mandat (moştenitori) obligaţii în cazul decesului mandatarului. Obligaţiile sînt legate de protejarea intereselor mandantului. În acest caz moştenitorii mandatarului sînt obligaţi:

- imediat să informeze mandantul despre decesul mandatarului,

- să ia măsurile necesare pentru protecţia drepturilor mandantului, care pot consta în păstrarea bunurilor şi a documentelor mandantului, precum şi transmiterea lor către posesorul lor legitim. Această regulă a persistat şi în Codul civil din 1964.

Capitolul XIV

ADMINISTRAREA FIDUCIARA