Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 1053. Contractul de administrare fiduciara
(1) Prin contractul de administrare fiduciara, o parte (fondator al administrării, fiduciant) preda bunuri in administrare fiduciara celeilalte parti (administrator fiduciar, fiduciar), iar aceasta se obliga sa administreze patrimoniul in interesul fondatorului

administrării.

(2) Prin contract poate fi desemnat in calitate de beneficiar un tert, care poate înainta pretentii proprii fata de administratorul fiduciar.

(3) Autoritatile publice nu pot exercita funcţia de administrator

fiduciar.

(4) Administratorul fiduciar nu poate fi beneficiar.

(5) In cazurile cind administrarea fiduciara a patrimoniului se constituie pe motive prevăzute de lege, drepturile fondatorului administrării aparţin autoritarii tutelare sau unei alte persoane menţionate in lege.
1. Modelul contractual al administraţiei fiduciare reprezintă un institut relativ nou pentru legislaţia naţională, diferit de administrarea patrimoniului persoanei declarată absentă fără veste şi administrarea patrimoniului defunctului, pînă la acceptarea lui de către succesori. Codul civil operează cu noţiunea de administrare fiduciară şi nu de proprietate fiduciară, cunoscută sistemului de drept common-law. Administrarea fiduciară presupune unele trăsături juridice specifice contractuale, care se desprind din prezentul capitol:

a) transmiterea patrimoniului în administrarea fiduciară este o formă de realizare a împuternicirilor proprietarului. Anume el determină scopul constituirii admimistrării fiduciare şi volumul împuternicirilor transmise.

b) executarea contractului poate fi în interesul fondatorului, sau a persoanei desemnate de el. În ultimul caz, contractul de administrare fiduciară apare ca un contractîncheiat în folosul unei terţe persoane.

c) transmitera patrimoniului în admimistrăre fiduciară nu duce la trecerea dreptului de proprietate către administratorul fiduciar, respectiv atributele dreptului de proprietate nu sînt transmise în baza acestui contract. Prerogativele unui proprietar, transmise în baza acestui contract, îi acordă dreptul numai de a exercita aceste atribute în numele său, prin aceasta prestînd servicii cu caracter juridic şi faptic fiduciantului.

Contractul de admimistrăre fiduciară are tangenţe cu un şir de contracte civile ca contractele de mandat, comision şi agenţie. Posibilitatea de a săvîrşi orice acţiuni juridice şi faptice în interesul fiduciantului sau a beneficiarului, precum activitatea în nume propriu, dar pe contul fiduciantului constituie esenţa juridico-civilă a acestui contract desinestătător. La fel, acest contract urmează a fi delimitat de acţiuni de administrare a patrimoniului din partea organelor interne ale societăţilor comerciale, necomerciale sau a întreprinderilor de stat. În acest caz, directorul întreprinderii sau alt organ statutar înfăptuiesc administrarea internă a acestora, cu toate că posedă împuterniciri de dispoziţie a bunurilor acestor subiecţi, nu delimitează bunurile administrate întru-o balanţă contabilă aparte şi nu poartă răspundere juridico-civilă faţă de aceşti subiecţi, decît în cazurile prevăzute de lege.

Autorităţile publice în virtutea atribuţiilor stailite de lege nu fot figura în calitate de administrator fiduciar. O interdicţie legală este imposibilitatea corespunderii calităţii de administrator fiduciar şi beneficiar.

În unele cazuri, prevăzute de lege, în calitate de fondator poate figura şi neproprietarul patrimoniului, adică o altă persoană abilitată (autoritate tutelară). Însă, în aceste cazuri persoanele indicate în lege trebuie să acţioneze exclusiv în interesele proprietarului.

Articolul 1054. Forma contractului de administrare fiduciara
Contractul de administrare fiduciara a proprietatii se încheie in scris.
Articolul respectiv cere forma scrisă a contractul de admimistrăre fiduciară. Părţile sint libere în determinarea modalităţii scrise de încheiere a contractului. Important este respectarea prevederilor prezentului cod referitoare la încheierea contractelor scrise (art.art 679-703). În privinţa transmiterii bunurilor imobile este necesară respectarea prevederilor art.290 a Codului civil. Analiza noţiunii legale a contractului ne permite să relevăm caracterul lui real, ceea ce înseamnă că contractul se consideră încheiat din momentul transmiterii patrimoniului către fiduciar.

Articolul 1055. Obiectul administrării fiduciare
(1) Poate fi dat in administrare fiduciara orice bun, inclusiv o universalitate de bunuri, atit existente la momentul încheierii contractului, cit si dobindite in viitor, inclusiv bunurile dobindite de administratorul fiduciar in exercitarea contractului.

(2) Patrimoniul dat in administrare fiduciara include si bunurile care, in calitate de echivalent sau in urma unor acte juridice, iau locul bunurilor originale.

(3) Mijloacele banesti nu pot fi date separat in administrare fiduciara, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

(4) Bunurile date in administrare fiduciara se separa de alte bunuri ale fondatorului administrării, precum si de bunurile administratorului fiduciar.
1.În calitate de obiecte ale contractului de admimistrare fiduciară poate figura atît întreg patrimoniul fiduciantului, cît şi o parte din el (bunuri sau drepturi separate), de exemplu întreprinderile ca complexe patrimoniale unice, bunurile mobile şi imobile, titlurile de valoare, drepturile patrimoniale, ş.a. Legea nu cere ca patrimoniul transmis să existe la momentul încheierii contractului, important prezintă faptul,ca în contract să se consemneze care bunuri , dobîndite pe viitor vor constitui obiect de administrare.

2. Norma expusă în acest aliniat, indică asupra posibilităţii modificării componenţei patrimoniului transmis în administrare fiduciară, admiţind ca bunurile echivalente sau cele dobîndite în urma unor acte juridice, să ia locul bunurilor originale. Această regulă, însă, nu admite micşorarea conţinutului acestui patrimoniu în urma acţiunilor de executare a contractului din partea părţilor. Deci, legea protejează prin această menţiune legală interesele interesele fondatorului administrării, parte slabă în obligaţia respectivă.

3. Mijloacele băneşti în calitate de categorie a bunurilor în circuitul civil nu pot figura de sinestătător în calitate de obiecte ale administrării fiduciare. Utilizarea lor în circuitul civil presupune pierderea dreptului de proprietate asupra bancnotelor, şi respectiv ei nu pot fi restituiţi proprietarului la finele contractului. Desigur, proprietarul nu este interesat în restituirea aceloraşi bancnote. Poate fi vorba despre pastrarea şi înmulţirea sumei de bani, care nu poate fi recunoscută ca bun. Virarea banilor la contul bancar în realitate prezintă o forma de evidenţă a lor, depozitul bancar sau o altă sumă de bani la cont reprezintă în sine drepturi obligaţionale de creanţă faţă de bancă, deaceea legislatorul a exclus mijloacele băneşti din rîndul obiectelor administrării fiduciare. Excepţie de la regula generală formează prevederile art.26 a Legii instituţiilor financiare, în baza căreia instituţia financiară fără acordarea unei licenţe speciale poate acorda servicii fiduciare (investirea şi gestionarea fondurilor fiduciare).

4. Conform prevederilor prezentului aliniat, bunurile date în administrare fiduciară se separă în mod obligatoriu şi se duce evidenţa într-o balanţă separată sau pe un cont bancar separat. Necesitatea unei astfel de delimitări este dictată de însăşi natura raporturilor de administrare fiduciară, care nu admite posibilitatea conexiunii patrimoniului ce se află în administrare fiduciară şi patrimoniul propriu al fiduciarului. La rîndul său, acest fapt exclude transmiterea în administrare fiduciară a bunurilor mobile destinate pentru consum, deoarece separarea lor în sens juridic este imposibilă.

Articolul 1056. Drepturile si obligaţiile administratorului fiduciar
(1) Administratorul fiduciar este obligat sa administreze in nume propriu proprietatea incredintata, dar pe riscul si pe contul fiduciantului.

(2) In raporturile cu terţii, administratorul fiduciar are prerogativele unui proprietar. Daca nu manifesta fata de interesele fiduciantului diligenta de care da dovada in afacerile proprii, fiduciarul este obligat sa repare prejudiciul cauzat astfel.

(3) Administratorul fiduciar este obligat sa faca public faptul separării bunurilor luate in administrare fiduciara de bunurile sale si sa mentina aceasta publicitate. El răspunde fata de fondatorul administrării pentru dezavantajele, pierderile si prejudiciile care rezulta din confuziunea celor doua patrimonii.

(4) Administratorul fiduciar poate dispune de un imobil doar in cazurile prevăzute de lege sau de contractul de administrare fiduciara.

(5) Drepturile obţinute de administratorul fiduciar ca rezultat al activitatii de administrare fiduciara se includ in componenta patrimoniului primit in administrare daca in contract nu este prevăzuta obligaţia de a le preda fiduciantului sau beneficiarului.

(6) Obligaţiile rezultate din activitatea fiduciarului se executa din contul bunurilor care se afla in administrare fiduciara.
1. Spre deosebire de mandatar, precum şi de agentul comercial administratorul fiduciar acţionează numai din nume propriu, dar pe riscul şi pe contul fiduciantului. Acest model contractual se aseamănă mult cu contractul de comision, însă caracterul serviciilor prestate de către fiduciar şi obligativitatea înştiinţării terţilor despre calitatea sa juridică, îl deosebesc totuşi de comisionar. Mai mult ca atât, între părţi nu se stabilesc raporturi de încredere personală „fiduciare”, iar termenul „fiduciar” faţă de administrarea în baza acestui contract are un caracter simbolic şi nu generează efecte juridice.

2. În privinţa patrimoniului transmis în administrare fiduciară fiduciarul exercită prerogativele unui proprietar (Art.315 Cod Civil). Cu alte cuvinte, în raporturile cu terţii fiduciarul se manifestă ca un proprietar, cu toate că juridic nu posedă o astfel de calitate. Fiduciantul nu transmite administratorului fiduciar împuternicirile sale de proprietar, dar numai posibilitatea realizării lor prin intermediul săvârşirii acţiunilor de administrare. în această situaţie statutul administratorului fiduciar are asemănări considerabile cu cele ale reprezentantului. Manifestarea diligenţei sporite fata de interesele fiduciantului reprezintă o trăsătură de bază a exercitării prerogativelor fiduciarului, iar în cazul unei vădite nemanifestări de abnegaţie în exercitarea competenţelor sale contractuale, fiduciarul este obligat sa repare prejudiciul cauzat. Lipsa diligenţei corespunzătoare mărturiseşte despre existenţa în activitatea fiduciarului a unor elemente ale vinovăţiei în sensul dreptului civil, cu toate că în acest caz, legislatorul nu condiţionează apariţia răspunderii fiduciarului de prezenţa vinovăţiei sale.

3. Printre obligaţiile de bază ale fiduciarului, consemnate în lege, persistă şi separarea bunurilor transmise în administrarea fiduciară, precum şi efectuarea unei publicităţi în acest sens. Juridic aceste relaţii urmează să fie consemnate într-un act de transmitere-predare, care de rând cu contractul vor demonstra în caz de litigiu, faptul separării bunurilor transmise în administrare fiduciară de patrimoniul fiduciantului sau a fiduciarului. Formele de separare pot fi oglindirea bunurilor într-o balanţă contabilă aparte, cont bancar ş.a. Confuziunea celor doua patrimonii, urmată de dezavantaje, pierderi si prejudiciu pentru fiduciant, reprezintă un temei direct pentru răspunderea fiduciarului. În acest caz la fel, răspunderea survine indiferent de vinovăţia fiduciarului.

4. Dispunerea de un imobil de către administratorul fiduciar (înstrăinarea, locaţiunea, transmiterea în comodat, ipotecarea), poate fi făcută doar in cazurile prevăzute de lege sau de contract, sub riscul aplicării faţă de aceste tranzacţii a consecinţelor nulităţii relative (Art. 218 Cod Civil).

5. Reieşind din construcţia legală a administrării fiduciare, fiduciantul, ca proprietar al patrimoniului, poartă povara întreţinerii patrimoniului. Întreg riscul micşorării sau măririi patrimoniului administrat, inclusiv apariţia drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contract îl suportă proprietarul. Însă contractul poate prevedea şi obligaţia de a le preda fiduciantului sau beneficiarului imediat după dobândirea lor, fapt ce exclude majorarea din contul lor a patrimoniului administrat.

6. Prezentul aliniat reprezintă o continuitate a art.1053 Cod Civil, prin care fiduciarului i se transmit bunurile în administrare fiduciară şi, respectiv, obligaţiile rezultate dintr-o astfel de activitate sînt executate din contul acestui patrimoniu.

Articolul 1057. Remuneraţia, cheltuielile si fructele
(1) Administratorul fiduciar nu primeşte remuneraţie pentru activitatea sa daca pârtile nu au convenit altfel sau daca aceasta nu rezulta din lege.

(2) Daca este prevăzuta, remuneraţia poate fi exprimata fie in procente fata de venitul (profitul) obţinut din administrarea fiduciara a bunurilor, fie intr-o suma fixa de bani, fie in forma de procurare a unei parţi a bunurilor administrate de fiduciar in conformitate cu contractul de administrare fiduciara.

(3) Cheltuielile de administrare fiduciara le suporta fondatorul administrării daca legea sau contractul nu prevede altfel.

(4) Fructele bunurilor revin fondatorului administrării.
1. Executarea obligaţiilor contractuale ce reies din contractul de administrare fiduciară poartă un caracter gratuit. Însă legislatorul a lăsat un spaţiu larg de manevră pentru părţi, indicând în această normă cu caracter dispozitiv, posibilitatea negocierii unei remuneraţii pentru activitatea fiduciarului. Dreptul la remuneraţie pentru fiduciar poate reieşi din lege. Normele prezentului Cod Civil nu stabilesc un regim juridic aparte pentru activitatea antreprenorilor în calitate de fiduciari, de aceea, în fiecare caz aparte în contract se stipulează condiţiile referitoare la remuneraţie.

2. În cazul stabilirii în contract a remuneraţiei pentru fiduciar, legea prescrie părţilor anumite modalităţi de exprimare a remuneraţiei şi anume, a) procente fata de venitul (profitul) obţinut din administrarea fiduciara a bunurilor, b) sumă fixă de bani, c) în forma de procurare a unei parţi a bunurilor administrate de fiduciar. Modalităţile de exprimare a remuneraţiei în mare măsură sînt puse în dependenţă de activitatea fiduciarului, fapt ce poate contribui la sporirea intensităţii de activitate a lui.

3. Cheltuielile de administrare fiduciară la fel constituie un risc a fondatorul administrării, de aceea norma dispozitivă a prezentului aliniat le atribuie fiduciantului. În această situaţie, iarăşi în anumite condiţii, legea sau contractul pot stabili un alt regim de suportare a cheltuielelor.

4. În baza art.299 Cod Civil fruct al lucrului este venitul, sporul si productele pe care le dă acest lucru, eventual patrimoniul administrat. În privinţa apartenenţei acestora, legea prin intermediul normei cu caracter imperativ indică că ele revin fondatorului administrării şi nu se includ în patrimoniul administrării fiduciare, precum drepturile obţinute din rezultatul activităţii de administrare fiduciară.

Articolul 1058. Răspunderea administratorului fiduciar
(1) Administratorul fiduciar este răspunzător, in raporturile cu terţii, pentru toate actele încheiate in limitele împuternicirilor conferite de contractul de administrare fiduciara. Răspunderea se limitează la bunurile pe care le-a primit in administrare fiduciara.

(2) După încetarea administrării fiduciare si transmiterea către fiduciant a bunurilor, acestea pot fi urmărite in continuare pentru pretenţiile născute in legătura cu administrarea fiduciara.

(3) Bunurile date in administrare fiduciara nu pot fi urmărite pentru satisfacerea pretenţiilor înaintate fata de administratorul fiduciar personal.

(4) Fondatorul administrării fiduciare si beneficiarul răspund pentru acţiunile administratorului fiduciar numai atunci când li se poate imputa un comportament ilicit.
1. Conform prevederilor aliniatului unu al articolului comentat, răspunderea administratorului fiduciar in raporturile cu terţii se limitează la bunurile pe care le-a primit in administrare fiduciară. În domeniul răspunderii civile, legislatorul a stabilit răspunderea fiduciarului pentru toate actele încheiate in limitele împuternicirilor conferite prin contract, respectiv pentru celelalte categorii de acte, care ies din limita împuternicirilor acordate, răspunderea este suportată de fiduciar din contul patrimoniului personal.

2. Încetarea administrării fiduciare si transmiterea către fiduciant a bunurilor rezultate din contract nu reprezintă temei pentru sistarea răspunderii. Pretenţiile născute în legătura cu administrarea fiduciară, urmează să fie satisfăcute în continuare din contul patrimoniului de către fiduciant. Însă legea nu stabileşte consecinţele juridice pentru cazurile, când patrimoniul respectiv nu este suficient pentru îndestularea creanţelor. Această situaţie juridică poate genera diferite interpretări a soluţiei, şi anume, satisfacerea creanţelor din contul bunurilor fiduciarului, precum ulterior, din contul bunurilor fiduciantului, ceea ce ar însemna construirea unei scheme de răspundere subsidiară. Dezlegarea legislativă a problemei răspunderii părţilor în contractul de administrare fiduciară prezintă interes şi în domeniul dreptului procesual. Reieşind din situaţia că povara răspunderii o suportă fiduciantul, în plan procesual ambele părţi fiduciantul şi fiduciarul urmează a fi atraşi în proces în calitate de copîrîţi.

3. Aliniatul 3 al art.1058 instituie norma potrivit căreia, pentru satisfacerea pretenţiilor înaintate fata de administratorul fiduciar personal, nu pot fi urmărite bunurile date în administrare fiduciară. Respectiv, din patrimoniul administrat care aparţine cu drept de proprietate fiduciantului nu pot fi satisfăcute pretenţiile, ce reies din activitatea extracontractuală a fiduciarului.

Articolul 1059. Indicarea calităţii de administrator fiduciar la încheierea actelor juridice
(1) Administratorul trebuie sa indice in actul juridic faptul ca el acţionează in calitate de fiduciar. Aceasta condiţie se considera respectata daca:

a) la încheierea actului juridic cealaltă parte ştia sau trebuia sa ştie despre faptul ca actul juridic este încheiat de administratorul fiduciar in aceasta calitate;

b) in actul juridic încheiat in scris s-a introdus, după numele sau denumirea administratorului fiduciar, menţiunea "A.F."

(2) In cazul când in actul juridic nu se indica faptul ca administratorul fiduciar a acţionat in aceasta calitate, el se obliga personal in fata terţilor si răspunde in fata acestora doar cu patrimoniul propriu.

1. În toate raporturile cu terţii administratorul fiduciar urmează să indice expres în actele juridice verbale sau scrise, perfectate în scopul executării contractului, faptul că acţionează într-o astfel de calitate. Această cerinţă legală rezultă nemijlocit din atribuţiile juridice ale fiduciarului şi efectele executării de câtre el a obligaţiilor contractuale. Sânt echivalente cu respectarea cerinţei date, acţiunile indicate în cuprinsul aliniatului comentat. Circumstanţele că terţul ştia sau trebuia sa ştie despre faptul ca actul juridic este încheiat de administratorul fiduciar, urmează să fie probate de către ultimul.

Numai în aceste condiţii, fiduciarul obţine calitatea juridică de parte a actelor juridice încheiate cu terţii şi, respectiv, datoriile survenite din astfel de obligaţii sînt pasibile compensării din contul patrimoniului administrat.

2. În lipsa unei astfel de informaţii se consideră că administratorul fiduciar a acţionat în propriile interese, şi va purta răspundere personală din contul patrimoniului său, dar nu din contul celui administrat. Obligaţia de informare obligatorie a terţilor despre acest fapt reprezintă un element esenţial de delimitare a contractului menţionat de contractele de mandat, comision, agenţie.

Articolul 1060. Aplicarea dispoziţiilor referitoare la mandat
Raporturilor fiduciare se aplica in modul corespunzător dispoziţiile referitoare la mandat.
1. Aplicarea dispoziţiilor prezentului Cod Civil referitoare la mandat faţă de raporturile fiduciare, denotă legătura juridică de gen între mandat şi administrare fiduciară, care poate fi exprimată prin formula: în cele nereglementate de normele prezentului capitol referitoare la administrarea fiduciară se aplică normele corespunzătoare referitoare la mandat.

Capitolul XV

COMISIONUL


Articolul 1061. Contractul de comision
(1) Prin contractul de comision, o parte (comisionar) se obliga sa incheie acte juridice in nume propriu, dar pe contul celeilalte parti (comitent), iar aceasta sa plateasca o remuneratie (comision).

(2) Actul juridic incheiat de comisionar cu un tert da nastere unor drepturi si obligatii numai pentru comisionar, chiar si in cazul in care comitentul este numit sau a participat la executarea actului juridic.

(3) Intre comitent si comisionar exista aceleasi drepturi si obligatii ca intre mandant si mandatar, cu deosebirile stabilite in prezentul capitol.

1. 
   Formula juridică actuală a contractului de comision, expusă de legiuitor în prezentul articol, este una deosebită de cea existentă în Codul civil din 1964 prin faptul că comisionarul poate încheia în nume propriu, dar pe contul celeilalte parti comitent nu numai convenţii civile, dar orişice acte juridice, care, evident, ca conţinut şi număr sînt mai multiple. În celelalte reglementări, legiuitorul a păstrat acelaşi mecanism de perfectare a raporturilor de comision cu unele excepţii, stabilite de art.1066, art.1068 a prezentului cod. Caracteristica juridică a contractului de comision expusă în definiţie conţine în sine toate trăsăturile contractelor de prestări servicii juridice cu excepţia unor trăsături ce-i marchează esenţa obligaţiunii. Pentru a înţelege acest specific este necesar să exemplificăm o anumită situaţie. Proprietarul are o necesitate de realizare a unor mărfuri, însă nu are cumpărători. În acelaşi timp există un intermediar, gata să acorde servicii de căutare a cumpărătorului. Dar, încrederea proprietarului în intermediar nu este în aşa măsură, ca să-i permită intermediarului să încheie contract din numele lui. În această situaţie proprietarul şi intermediarul nu pot încheia nici contract de prestare a serviciilor faptice de căutare a cumpărătorului, deoarece nivelul relaţiilor fiduciare nu le permite acest lucru. Ieşirea optimă din situaţie se prezintă a fi recurgerea de către părţi la modelul contractului de comision, care presupune prestarea de servicii juridice din numele comisionarului, dar pe contul comitentului, în rezultatul contractului partea obligată faţă de cumpărător devine nu proprietarul mărfii, dar comisionarul (intermediarul).
   

Contractul de comision este formulat de către legiuitor ca un act juridic (obligaţie) cu titlu exsclusiv oneroasă. Deaceea caracterul gratuit nu este compatibil caracterului comercial al comisionului, determinat de faptul că, prestînd un serviciu juridic, comisionarul acţionează în nume propriu. Prin urmare, chiar dacă părţile au indicat în contract caracterul gratuit al obligaţiei (serviciului prestat), această condiţie trebuie să fie lovită de nulitate absolută în temeiul art.217 şi art.220 ale prezentului cod, iar comisionarul are dreptul în orice caz la remuneratie (comision).

1. 
   Ideea expusă mai sus este redată de către legislator în al. 2 al articolului comentat, unde expres se specifică faptul, că dacă comitentul este desemnat în contract sau a participat la executarea lui, atunci totuşi, actul juridic incheiat de comisionar cu un terţ dă nastere drepturilor si obligatiilor, ce reiese din acest act juridic, numai pentru comisionar. Însă pe cealaltă extremă a obligaţiei de comision, riscul antreprenorial, adică riscul obţinerii beneficiului şi a suportării cheltuielelor îl suportă comitentul în calitate de proprietar al mărfurilor.
   
2. 
   Legătura juridică dintre contractele de comision şi mandat, sau incidenţa normelor ce reglementează mandatul asupra comisionului este dezvăluită prin existenţa aceloraşi drepturi şi obligaţii între comitent şi comisionar, ca între mandant si mandatar cu deosebirile stabilite în capitolul prezentului cod, ce reglementează comisionul. Deosebirile de reglemetare juridică pot fi observate prin:
   

• 
  caracterul exclusiv oneros al contractului de comision (art.1061 Cod civil),
  
• 
  posibilitatea încheierii unui contract de subcomisie (art.1067 Cod civil),
  
• 
  existenţa regulelor speciale de reziliere a contractului (art.1072-1073 Cod civil).
  

Delimitarea acestor contracte poate fi făcută şi în baza altor caracteristici, ca de exemplu, persistenţa în contractul de comision a serviciilor nu numai de încheiere a actelor juridice, dar şi de executare a lor, fapt care trebuie apreciat în cazul stabilirii remuneraţiei de comision, ce trebuie achitată comisionarului în cazul rezilierii anticipate a contractului (vezi art. 1063, art.1064, art.1072 ale prezentului cod). O particularitate importantă a contractului de comision, ce-l deosebeşte de principiile generale ale dreptului contractual reprezintă faptul, că comisionarul nu răspunde în faţa comitentului pentru neexecutarea convenţiilor (actelor juridice) de către terţele persoane, deoarece actele juridice cu terţii comisionarul le încheie în nume propriu, iar riscul neexecutării obligaţiei îl suportă comitentul.