Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 1270. Avalul

(1) Plata cecului, parţial sau integral, poate fi garantată prin aval (garanţie), dată de un terţ sau chiar de un semnatar al cecului (avalist).

(2) Avalul se dă pe cec (verso) sau pe alonjă. El se exprimă prin menţiunile „de considerat ca aval”, „ca avalist pentru...” sau prin orice alt echivalent. Avalistul indică suma avalului, numele, domiciliul (sediul) şi persoana pentru care se obligă. Dacă nu se indică persoana pentru care este dat avalul, acesta se consideră dat pentru trăgător.

(3) Avalistul este răspunzător ca şi toate persoanele obligate prin cec. Obligaţia avalistului este valabilă şi în cazul în care obligaţia pe care a garantat-o este nulă din orice motiv.

(4) Când plăteşte cecul, avalistul dobândeşte drepturile ce decurg din cec faţă de cel pentru care a garantat, precum şi faţă de cei care, conform cecului, sunt obligaţi faţă de persoana în a cărei favoare este avalizat cecul.
Emiterea cecului presupune naşterea obligaţiei trasului de a onora plata acestuia beneficiarului, plată ce se realizează necondiţionat. Însă deşi trasul e obligat la săvârşirea acestor acţiuni, obligaţia principală revine emitentului, el având rolul de debitor în cadrul relaţiilor existente între beneficiar şi trăgător. Cu toate acestea beneficiarul nu dispune de nici o garanţie că plata cecului se va realiza cu adevărat, putând surveni chiar insolvabilitatea trăgătorului sau alte circumstanţe ce ar face imposibilă plata cecului, deşi obligaţia asumată rămâne valabilă. Însă nicidecum nu putem considera ca fiind echivalente obligaţia emitentului şi garanţia că aceasta va fi onorată. Garanţia ar reprezenta un mijloc juridic ce ar consolida şansele de executare a obligaţiilor asumate, inclusiv de plată a cecului. În scopul existenţei unor atare garanţii se poate institui avalul.

Avalul garantează plata cecului fie în integritate, fie parţial. Orice menţiune, inserată pe titlu, privind plata parţială adresată trasului se va considera nescrisă, aceasta fiind una dintre regulile de emitere / circulaţie a cecului. Dar dacă raportăm această condiţie la posibilitatea de garantare parţială a plăţii cecului, menţionăm că aceasta din urmă este admisă de legislaţie.

Astfel, avalul poate fi definit ca fiind o garanţie personală prin care o persoană, denumită avalist (cel care dă avalul) garantează obligaţia asumată de una din persoanele obligate în cec (avalizat), direct sau pe cale de regres, pentru toată suma prevăzută sau pentru o parte din aceasta.

E necesar doar ca avalistul să fie capabil să execute o asemenea obligaţie, altfel spus, trebuie ca legea să-i recunoască această capacitate.

Avalist poate fi oricare dintre semnatari cu excepţia trasului. Un aval din partea trasului echivalează cu o acceptare, ceea ce e specific pentru cambie.

În ceea ce priveşte persoana beneficiarului, este şi firesc ca aceasta să nu fie şi avalist, raţiunea fiind că un atare aval nu ar avea nici un sens, prin aval garantându-se încasarea plăţii anume de către beneficiar. Ţinând cont de acestea putem deduce că semnatari ai cecului care pot avea calitatea de avalist pot fi trăgătorul şi giranţii, în celelalte cazuri fiind posibilă instituirea unei asemenea garanţii cu concursul unor terţe persoane.

(2) Pentru considerarea valabilităţii avalului este obligatorie respectarea unor condiţii de formă. Ca şi în cazul girului, în cazul existenţei spaţiului liber suficient pe versoul cecului, menţiunea privind avalul se va insera anume aici. În alte cazuri, avalul se va putea face prin indicarea respectivei menţiuni pe alonja cecului. La completarea versoului / alonjei cecului se va ţine cont de condiţiile tehnice de valabilitate. Astfel, aceasta va dovedi existenţa avalului dacă va conţine inserată una dintre menţiunile: „pentru aval”, „de considerat ca aval”, „ca avalist pentru”, „pentru garanţie”, „pentru siguranţă”, dar se poate deduce şi din semnătura avalistului.

Se va indica neapărat suma pentru care e dat avalul. Dacă nu se va indica pentru ce sumă se garantează, se va considera că avalistul se obligă la plata integrală a cecului în caz de necesitate. Anume din acest motiv, dacă avalul se dă doar pentru plata parţială a cecului, este necesară indicarea acelei sume. Suma se va indica în cifre şi litere. Avalistul va mai indica numele (nume, prenume, patronimic), domiciliul (permanent) sau reşedinţa (locuinţa temporară sau secundară) în cazul în care e o persoană fizică sau sediul (indicat în actele de constituire) în cazul în care avalist este o persoană juridică (sau altă adresă pentru corespondenţă).

În acelaşi timp, avalistul va indica persoana pentru care garantează (unul dintre giranţi). În cazul lipsei indicaţiei referitoare la avalizat se va considera că această calitate revine trăgătorului. De aceea, dacă din start se garantează pentru trăgător (avalizat), atunci nu este obligatorie inserarea menţiunii privind persoana avalizată.

Avalul nu poate fi condiţionat, astfel încât orice condiţie sau limitare impusă avalului dat pentru trăgător sau pentru un girant face ca obligaţia asumată să fie nulă. Excepţie constituie cazul avalului parţial, recunoscut expres de lege.

În ceea ce priveşte datarea, localizarea avalului, asemenea date nu sunt cerute de lege, spre deosebire de gir.

(3) La emiterea unui cec se nasc multiple obligaţii. Trasul este obligat să onoreze plata cecului, trăgătorul este obligat şi el, fapt ce rezultă din statutul său de debitor; giranţii se obligă cu toţii în aceeaşi măsură. În cazul în care intervine un avalist, acesta se obligă doar în măsura în care se indică în aval. Întinderea obligaţiei avalistului coincide cu cea a avalizatului în cazul în care nu se indică altceva. Când se indică expres suma pentru care garantează avalistul, acesta va fi obligat doar în limitele sumei indicate. Însă menţionăm că se exclude posibilitatea ca întinderea obligaţiei avalistului să o depăşească pe cea a obligaţiei avalizatului.

Răspunderea avalistului este egală cu cea a unui obligat ordinar prin cec. Raportul stabilit între avalist şi avalizat este unul de solidaritate.

Obligaţia avalistului rămâne valabilă în cazul nulităţii obligaţiei garantate cu excepţia drepturilor ce decurg din cec împotriva persoanelor pentru care a garantat şi împotriva altor obligaţi ţinuţi faţă de persoana garantată.

Avalistul nu se poate prevala de excepţie cu caracter substanţial (de fond) privind obligaţia avalizatului şi, cu atât mai puţin, de excepţiile personale ale acestuia. Adică, avalistul nu poate invoca excepţii precum lipsa de capacitate şi reprezentare sau altele bazate pe vicii de consimţământ pe care le-ar putea invoca avalizatul. Totuşi, avalistul poate beneficia de unele excepţii personale ale avalizatului în raportul său cu posesorul creditor.

(4) Avalistul care plăteşte cecul dobândeşte drepturile ce decurg din cec împotriva persoanei pentru care a garantat, precum şi împotriva celora care sunt ţinuţi faţă de aceasta din urmă. În acelaşi timp, el dobândeşte drepturile titular a cărora ar fi fost avalizatul dacă nu ar fi existat avalul. Cazul este similar cu reprezentarea, când reprezentantul dobândeşte şi exercită toate drepturile din numele reprezentatului, doar că avalistul plătitor dobândeşte drepturi împotriva avalizatului şi a celor datornici celui din urmă. Toate astea rezultă din starea de fapt existentă: avalistul devenind, de rând cu ceilalţi participanţi, obligat prin cec.

În cazul existenţei câtorva coavalişti, avalistul plătitor va putea urmări pe ceilalţi / celălalt coavalist în măsura plăţii pentru care a garantat acesta din urmă, sumă la care s-ar putea adăuga dobânzi legal stabilite / calculate.

Dacă avalul e dat pentru girant, avalistul se va putea întoarce împotriva girantului pentru care a garantat şi predecesorilor lui, a trăgătorului şi avaliştilor lor, pe care îi poate urmări în regres.

În cazul în care avalistul a semnat pentru trăgător, se va îndrepta împotriva acestuia din urmă.

Însă toate acestea se vor putea realiza doar în condiţiile existenţei dovezii plăţii, dovadă care se poate face cu ajutorul actelor confirmative ale operaţiunilor efectuate.

Articolul 1271. Plata în baza cecului
(1) Cecul este plătibil la vedere. Orice indicaţie contrară se consideră nescrisă. Cecul prezentat pentru plată înainte de data emiterii indicată în cec se plăteşte la prezentare.

(2) Termenul de prezentare a cecului pentru efectuarea plăţii este de 8 zile. Termenul începe să curgă din momentul emiterii cecului.
Alin.1 indică momentul plăţii cecului nefăcând nici o distincţie specifică unui sau altui tip de cec, ceea ce duce nemijlocit la concluzia că afirmaţia conţinută în al. (1) este valabilă pentru toate tipurile de cec. Este un fapt cert determinat de însăşi natura cecului în calitate de instrument de plată.

Creează confuzie utilizarea a două expresii aparent identice utilizate în acelaşi sens: „la vedere” şi „la prezentare”. Făcând abstracţie de mica diferenţă ce există între ele, momentul pe care-l reprezintă ar fi acelaşi, însă legiuitorul a ţinut să evidenţieze două momente apropiate dar distincte ale plăţii, şi anume: la prezentare sau imediat după prezentare (într-un termen foarte scurt).

Astfel, indiferent de tipul cecului: la purtător, la ordin sau nominativ, el va fi plătit la vedere, adică fie la momentul prezentării, fie imediat după acel moment.

Această condiţie se impune reieşind din faptul că pentru cecul emis există suficient disponibil în contul trăgătorului.

Chiar şi plata parţială se face tot în condiţiile stipulate la al.1. Acestea sunt valabile doar în condiţiile respectării termenului prevăzut la al.2 al prezentului articol. În caz contrar, trasul nu mai este obligat la plata la vedere a cecului, dar aceasta nu înseamnă însă şi eliberarea lui de obligaţia plăţii.

Tot al.1 stipulează obligaţia trasului de a plăti la prezentare cecul prezentat înaintea zilei înscrisă pe el ca dată a emiterii. În acest din urmă caz este vorba de cecul postdatat.

Obligaţia băncii de a plăti în baza cecului are menirea de a individualiza funcţia de instrument de plată deoarece contribuie la compensarea şi lichidarea obligaţiei de plată. Sunt cazuri când între trăgător şi tras există o înţelegere potrivit căreia plata cecului se face doar după ce acesta a fost avizat de trăgător, printr-o formulă înscrisă pe cec: „plătiţi doar după aviz”. În toate celelalte cazuri orice indicaţii ce ar contraveni principiului de plată la vedere a cecului se consideră a fi lipsite de importanţă şi se vor lua drept nescrise, făcându-se abstracţie de sensul lor.

Cecul din carnetul de cecuri completat de către emiţătorul de cec nu se decupează şi se prezintă spre plată beneficiarului de cec cu paşaportul, uneori suplimentar şi cu procura.

Cecul F6-cm se prezintă spre plată la fel cu paşaportul.

Cecurile primite spre a fi plătite în contul mărfii livrate, serviciilor prestate de către beneficiar sau transmise lui prin gir ori cesiune se predau Băncii împreună cu încasarea în numerar prin intermediul încasatorilor conform „Normelor privind operaţiile de casă în unităţile bancare din Republica Moldova” (proces-verbal nr. 34 din 29.07.94). Beneficiarul la care numerarul nu se încasează de către Bancă va prezenta la Banca beneficiară cecurile alăturate la borderoul cecurilor, întocmite pe formular – tip. Banca încasatoare verifică prin persoanele competente dacă pe versoul cecului încasat e prezentă amprenta ştanţei şi semnătura beneficiarului de cec, care confirmă primirea cecului în contul mărfii livrate sau serviciilor prestate. În cazul constatării lipsei acestora sau doar a unuia dintre cele 2 elemente pe versoul cecului casierul responsabil va depune cecul într-o geantă goală, ulterior aceasta fiind transmisă serviciului de încasare pentru a-l restitui beneficiarului de cec.

Banca care a încasat cecul înregistrează suma lui în contul beneficiarului şi o trece la scăderi din contul bilanţier „Cecuri de decontare” (atunci când are şi funcţie de bancă plătitoare) sau prezintă la B.N.M. cererea de plată centralizatoare în scopul trecerii la scăderi din contul corespondent al Băncii plătitoare suma ce face obiectul cecului (când emitentul cecului este client al altei bănci).

Cecul şi borderoul cecurilor sunt prezentate de beneficiar fie la Banca plătitoare, fie la banca beneficiară. În primul caz borderoul cecurilor se completează în 4 exemplare, pe când în cel de-al doilea caz – în 5 exemplare. Însă înainte de toate banca comercială va trebui să recepţioneze cecul în vederea executării doar după constatarea prezenţei disponibilului în contul emitentului, termenului util de prezentare (eventual de valabilitate) etc. Ulterior se va verifica cecul însuşi (elementele de protecţie, corectitudinea întocmirii lui, legalitatea plăţii, identitatea şi nu veridicitatea semnăturii, şi amprentei ştampilei emitentului), iar în cazul fondurilor de investiţii şi a depozitarului cu cele din fişa cu specimene de semnături şi amprenta ştampilei ce se păstrează la banca comercială.

În cazul plăţii cecului din carnetul de cecuri de numerar funcţionarul băncii înregistrează cecul în registrul de casă de cheltuieli, care se verifică la sfârşitul zilei operaţionale cu casierul responsabil de eliberarea numerarului, transmiţând ulterior cecul funcţionarului responsabil cu drept de semnătură pentru eliberarea numerarului. Acesta din urmă verifică corectitudinea completării cecului conform prevederilor legale şi înregistrarea cecului în registrul de casă de cheltuieli, verifică legalitatea destinaţiei numerarului solicitat conform actelor normative în vigoare, indică data când se va plăti cecul, aplică semnătura pe linia ce urmează după înscrisul: „Responsabil contabil” şi transmite personal cecul prin intermediul serviciului intern de distribuire a mesajelor la casa de circulaţie. Cecul de decontare F6-cm neutilizat, din ziua emiterii căruia s-au scurs maximum 3 ani se va prezenta către emitent la banca plătitoare, pentru înregistrarea sumei cecului în contul de depuneri sau pentru achitarea cu bani în numerar.

Restituirea sumei cecului F6-cm pierdut se efectuează după expirarea termenului de 6 luni din ziua emiterii lui. Suma cecului poate fi înregistrată la depunerile emitentului sau poate fi eliberat un nou cec.

Restituirea sumei din carnetul de cecuri pierdut se efectuează după 2 luni din ziua expirării termenului de valabilitate a carnetului de cecuri.

În cazul pierderii cecului F6-cm de către beneficiar sau a cecului din carnetul de cecuri, acesta este obligat ca în decursul unei luni din ziua primirii cecului contra plată să prezinte băncii plătitoare o scrisoare, arătând seria şi numărul cecului pierdut, suma şi data emiterii lui, numele şi prenumele emitentului.

La expirarea a 6 luni din ziua emiterii cecului F6-cm pierdut, suma cecului poate fi virată de Banca plătitoare în contul beneficiarului de cec.

Dacă e vorba de pierderea cecului din carnetul de cecuri, virarea sumei lui în contul beneficiarului se va efectua de către Banca plătitoare după 2 luni din ziua expirării termenului de valabilitate al carnetului de cecuri.

Decizia privind virarea sumei în contul beneficiarului de cec o ia conducătorul Băncii plătitoare.

(2) Referindu-ne la cecuri trebuie să ţinem cont de faptul, că putem vorbi de mai multe tipuri de termene, între care cele de valabilitate şi de prezentare.

Termenul de valabilitate trebuie distins de cel de prezentare. Acesta din urmă poate fi considerat a fi un termen de valabilitate a băncii de a plăti la vedere suma cecului, ulterior expirării lui plata nu e obligatoriu să fie efectuată la vedere. Aceasta se întâmplă în cazul când nu este revocat cecul. De aceea trebuie să se ţină cont de ideea, că termenul de valabilitate îl include pe cel de prezentare, fapt ce duce la concluzia că termenul de prezentare poate să expire maximum în ziua expirării termenului de valabilitate. Afirmaţia inversă nu este valabilă, termenul de valabilitate putând expira după un interval de timp de la scadenţă.

Astfel, termenul de prezentare reprezintă intervalul de timp în limitele căruia beneficiarul trebuie să prezinte cecul spre executare trasului şi care începe să curgă la data emiterii lui de către trăgător. Un caz particular îl reprezintă cecul postdatat, prezentarea căruia se poate face şi înaintea datei de emitere indicate în cec.

Termenul de valabilitate este termenul scurs de la data emiterii lui de către banca emitentă până la momentul când el mai poate fi prezentat de către beneficiar pentru executare (plată). Termenul de valabilitate iniţial poate fi prelungit.

Termenul de prezentare este indicat chiar de Codul Civil şi este de 8 zile. Astfel, de la data emiterii cecului de către trăgător începe a fi calculat termenul de prezentare. El poate expira cel târziu în ziua cea din urmă a termenului de valabilitate a aceluiaşi cec.

Termenul de prezentare a cecului din carnetul de cecuri cu limita de sumă este de 10 zile. Ziua eliberării nu se ia în calcul.

Termenul de valabilitate a documentelor de decontare din ziua emiterii de către Banca plătitoare este de 2 luni pentru cecul de decontare F6-cm, 1 an pentru carnetul de cecuri şi carnetul de cecuri cu limită de sumă.

Dacă suma şi cecurile din carnetul de cecuri nu se utilizează pe durata valabilităţii lor, aceasta poate fi prelungită, iar limita lor poate fi completată.

Prelungirea termenului de valabilitate a carnetului de cecuri se perfectează la Banca plătitoare.

În cazul neutilizării unor cecuri şi a prezenţei soldului de mijloace Banca confruntă înscrierile din contul personal cu cele de pe contoare şi, dacă nu se constată divergenţe, perfectează prelungirea termenului valabilităţii carnetului de cecuri.

Menţiunea privind prelungirea termenului de valabilitate a carnetului de cecuri se face pe versoul copertei carnetului şi în contul personal.

În total, adică termenul de 1 an împreună cu cel cu care se prelungeşte valabilitatea, nu trebuie să depăşească 2 ani, la expirarea cărora trebuie ca decontările cu emitentul să fie finalizate.

Neprezentarea cecului spre plată în termen legal are drept consecinţă pierderea dreptului de regres împotriva andosatorilor în cazul refuzului trasului de a plăti. Însă aceasta nu echivalează cu pierderea dreptului beneficiarului de a cere trasului plata sumei ce face obiectul cecului.

Respectarea termenului de prezentare a cecului spre plată se face necesară întrucât trăgătorul are obligaţia de a menţine acoperirea cecului 8 zile de la emitere, după care e îndreptăţit a bloca sumele respective.

Acestea duc nemijlocit la apariţia primejdiei ca acoperirea să dispară, ceea ce complică lucrurile. În acelaşi timp, trăgătorului i se naşte dreptul de revocare a ordinului de plată în baza cecului chiar în momentul expirării termenului de prezentare.

Dacă însă trăgătorul nu revocă ordinul de plată dat prin cec nici expres, nici tacit prin retragerea proviziunii, plata cecului făcută după expirarea termenului de prezentare este valabilă. În acest din urmă caz plata urmează a fi făcută în termen de 6 luni (termen de prescripţie a cecului).

Dacă cecul e tras între două locuri ce au două calendare distincte, ziua emiterii este substituită cu cea corespunzătoare a calendarului locului de plată.

Indicarea expresă a termenului de 8 zile semnifică faptul că beneficiarul poate prezenta cecul spre plată în oricare dintre aceste 8 zile.

Dacă termenul expiră într-o zi nelucrătoare, ziua în care el expiră va fi considerată următoarea operaţională.

Articolul 1272. Revocarea cecului
(1) Revocarea cecului este valabilă doar după expirarea termenului de prezentare pentru plată.

(2) Dacă cecul nu este revocat, trasul poate efectua plata şi după expirarea termenului de prezentare pentru plată.

(3) Moartea sau pierderea capacităţii de exerciţiu a trăgătorului, survenită în interiorul termenului de prezentare pentru plată, nu afectează valabilitatea cecului.
Alin.1 stipulează că trăgătorul, în virtutea modificării intenţiilor sale vis-a-vis de plata cecului emis, poate să acţioneze în vederea realizării lor doar după expirarea termenului în cazul căruia cecul trebuie prezentat pentru plată.

Motivele revocării ordinului de plată în baza cecului ar putea fi diverse, de exemplu neexecutarea în integritate a prevederilor contractuale etc. Se afirmă aceasta ţinând cont de independenţa cecului de tranzacţia ce stă la baza emiterii lui. Astfel, indiferent de soarta contractului pentru obiectul căruia se plăteşte prin cec, dacă cecul este prezentat spre plată în termen legal el va fi plătit la vedere.

Revocarea cecului presupune imposibilitatea beneficiarului de a intra în posesia sumei ce face obiectul cecului. Nu poate fi vorba de o revocare parţială.

Efectuarea plăţii parţiale după expirarea termenului de prezentare nu îndreptăţeşte pe trăgător să ceară restituirea acesteia chiar dacă revocă cecul. În acest din urmă caz beneficiarul nu va mai putea intra în posesia restului sumei, însă asupra sumei deja recepţionate acesta-şi rezervă toate drepturile.

Termenul de prezentare este cel indicat în art. 1271.

(2) După cum se deduce din al.1 trăgătorul se poate bucura de dreptul de revocare a cecului din momentul expirării termenului de prezentare. Bineînţeles că revocarea presupune neplata cecului în perioada ulterioară momentului revocării. Însă în perioada cuprinsă între momentul expirării termenului de prezentare şi cel al revocării trasul poate să plătească în baza cecului. În cazul când revocarea nu este cerută de către trăgător beneficiarul poate intra în posesia sumei cecului indiferent de numărul zilelor trecute de la expirarea termenului de prezentare. Însă cu toate acestea, nu se poate permite ca dreptul respectiv al beneficiarului să fie valabil la nesfârşit, ceea ce face necesară plata în cadrul termenului de prescripţie a cecului, adică în maximum 6 luni de la emitere.

Consecinţele nefaste ale prezentării după expirarea a 8 zile constau în pierderea dreptului de regres împotriva giranţilor şi avaliştilor lor (în cazul refuzului trasului de a plăti); lipsa obligaţiei trasului de a plăti la vedere etc. Dacă neprezentarea în cadrul a 8 zile spre plată are motive temeinice, iar revocarea este făcută pe nedrept, trăgătorului îi va fi imputată îmbogăţirea fără justă cauză, iar beneficiarul va putea să-şi valorifice drepturile prin acţiune judiciară.

(3) Afirmaţia conţinută în al.3 se fundamentează pe ideea, că obligaţia de plată a fost asumată în momentul în care trăgătorul era în depline facultăţi mintale, ceea ce face dovada faptului că este absolut necesară stingerea obligaţiei.

În cazul decesului se disting 2 situaţii, cu condiţia că decesul trăgătorului este datat cu data uneia dintre cele 8 zile pentru prezentarea cecului spre plată.

În primul caz este vorba de succesiunea testamentară, în testament indicându-se expres că se transmit toate obligaţiile născute până la momentul decesului. În acest caz, succesorul se substituie trăgătorului şi va fi obligat să achite cecul în termen de 8 zile de la emitere. După expirarea termenului de prezentare succesorul are dreptul de revocare ca un bun proprietar al banilor.

În situaţia când stipulaţiunile cu privire la transmiterea obligaţiilor lipsesc în testament şi beneficiarul cecului a ezitat să prezinte cecul spre plată, obligaţie de a plăti în baza lui nu mai are titular. Noul proprietar al fondurilor poate să decidă plata sau neplata în baza cecului.

Însă indiferent de prevederile testamentare, dacă emitentul a decedat sau şi-a pierdut capacitatea de exerciţiu după emiterea cecului, iar beneficiarul prezintă cecul spre plată în termen legal, trasul e obligat să efectueze plata la vedere.

Dacă trăgătorul a decedat după 8 zile de la emiterea cecului, iar beneficiarul nu a prezentat cecul spre plată în termen legal fără motive întemeiate, plata cecului rămâne la latitudinea succesorului trăgătorului.

În cazul pierderii capacităţii de exerciţiu, dreptul de revocare se transmite reprezentantului.

După decesul emitentului cecului banii se plătesc moştenitorilor la prezentarea cecului F6-cm sau a carnetului de cecuri şi a certificatului biroului notarial privind dreptul la moştenire sau a deciziei corespunzătoare a instanţei judecătoreşti.