Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 1526. Renunţarea la succesiune

1. 
   Moştenitorul poate renunţa la succesiune în termen de 6 luni din data deschiderii succesiunii, chiar dacă a acceptat succesiunea prin intrare în posesiune.
   
2. 
   Moştenitorul poate renunţa la moştenire în folosul altor moştenitori testamentari sau legali.
   
3. 
   Nu este admisă renunţarea la moştenire în folosul unei persoane private de dreptul la moştenire sau declarate moştenitor nedemn, inclusiv conform unei dispoziţii exprese din testament.
   

Potrivit principiului „nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri care i se cuvine”, rezultă că dintre cele două posibilităţi (art. 15, 16) pe care le are persoana cu vocaţie succesorală de a opta la moştenirea defunctului, cea mai importantă o reprezintă posibilitatea de a nu accepta moştenirea, deci de a renunţa la moştenire.

Apreciem că este cea mai importantă, întrucît nici legiuitorul nu poate obliga pe nimeni să moştenească, dacă nu doreşte. Renunţarea la succesiune trebuie să aibă loc timp de 6 luni de la momentul decshiderii succesiunii.

Legiuitorul însă poate interveni în materie succesorală, sub diferite forme, prin anumite limite ale drepturilor succesorale, prin impunerea anumitor condiţii (vezi art.1505 şi comentariul la el), dar nu poate impune vreunei persoane să accepte moştenirea dacă aceasta nu doreşte.

Renunţarea la succesiune, spre deosebire de acceptarea succesiunii, nu poate fi tacită, ci numai expresă.

Renunţarea expresă la succesiune, în principu, nu este valabilă decît dacă este făcută printr-o declaraţie depusă la notar şi înscrisă într-un registru ţinut anume la notarul de la locul unde s-a deschis moştenirea; dacă renunţarea la succesiune s-a făcut la un alt notar decît acela de la locul deschiderii succesiunii, renunţarea nu este valabilă decît dacă ea se înregistrează şi la notariatul de la locul unde s-a deschis moştenirea.

Nerespectarea acestor cerinţe, atrage nulitatea absolută a actului de renunţare, fapt care determină, în cadrul termenului de 6 luni, posibilitatea acceptării succesiunii de către moştenitorul în cauză, alături de alţi moştenitori, dacă este (cazul).

Moştenitorul care renunţa la succesiune este considerat că nu a fost niciodată moştenitor. El este lipsit de toate avantajele care ar fi reieşit din moştenire şi de orice obligaţie, care ar fi decurs din calitatea de moştenitor, dacă ar fi acceptat succesiunea. Titlul de moştenitor al renunţătorului este desfiinţat, cu efect retroactiv, fiind considerat ca o persoană străină de această moştenire. Prin urmare, renunţătorul nu poate fi reprezentat (vezi art. 1504 şi comentariul la el) şi descendenţii lui pot culege moştenirea numai în nume propriu.

Partea renunţătorii profită comoştenitorilor săi, fără voia lor, indifirent dacă acceptarea comoştenitorilor s-a făcut înainte sau după renunţarea comoştenitorului, deoarece acceptarea succesiunii este indivizibilă.

Renunţarea la succesiune poate avea loc fără indicarea persoanei în folosul cui se renunţă. În acest caz, cota moştenitorului, care a refuzat, trece proporţional la toţi moşternitorii care au acceptat succesiunea. Dacă moştenitorul care a refuzat succesiunea este unic moştenitor, atunci moştenirea trece în folosul statului.

Renunţarea poate avea loc şi în folosul altor moştenitori, legali sau testamentari, în folosul statului sau a unor persoane juridice.

Nu este admis refuzul la moştenire în folosul persoanelor care nu sunt moştenitori.

În practică se întîlnesc situaţii, cînd moştenitorul, care a refuzat de la moştenirea unei averi concrete, după un anumit timp pretinde la altă avere, pretinzînd eronat că nu a întocmit vreun refuz asupra ei. În legătură cu aceasta, notarul trebuie să explice moştenitorului care doreşte să renunţe la moştenire, cît mai accesibil posibil, cerinţa ce ţine de universalitatea şi non-condiţionarea refuzului. Mail mult ca atît, ar fi logic de completat teaxtul cererii de renunţare la moştenire cu o frază cu următorul conţinut: “Notarul mi-a explicat, că renunţînd la succesiune (sau la o parte a ei), ulterior nu mai pot pretinde la moştenire, din ce nu ar consta şi unde nu s-ar afla averea succesorală”.

Moştenitorul care a renunţat la moştenire, poate înainta acţiune despre constatarea refuzului nevalabil numai pe cale judiciară, în condiţiile prevăzute de lege, pentru recunoaşterea convenţiilor nevalabile (dacă refuzul a avut loc sub influenţa violenţii, ameninţărilor, fraudei, ducerii în eroare, etc.).

Acceptarea tacită a moştenirii intervine şi atunci cînd unul dintre succesibili renunţă la moştenire, în folosul unuia sau mai multor comoştenitori ori cînd renunţarea se face în folosul tutulor comoştenitorilor.

Renunţarea la succesiune în favoarea celorlalţi moştenitori, sau în favoarea anumitor succesibili determinaţi înseamnă în realitate acceptarea moştenirii, în ambele situaţii succesibilii în favoarea cărora se renunţă la moştenire dobîndind în fapt bunurile succesorale nu direct din patrimoniul defunctului, ci prin intermediul renunţatorului, ca urmare a acţinii acestuia. (ultimul abzaţ posibil de exclus).

Articolul 1527. Inadmisibilitatea renunţării parţiale la succesiune

1. 
   Nu se permite renunţarea parţială la succesiune sau acceptarea parţială a succesiunii, sub condiţie sau pe un termen anumit.
   
2. 
   Dacă moştenitorul renunţă la o parte din moştenire sau formulează o anumită condiţie, se consideră că renunţă la moştenire.
   

Articolul 1528. Moştenirea cîtorva cote succesorale

1. 
   Persoana chemată la moştenirea mai multor cote succesorale poate accepta o cotă şi poate renunţa la alta dacă este chemată la moştenire în temeiuri diferite.
   
2. 
   Dacă chemarea la moştenire se face într-un singur temei, acceptarea sau renunţarea la o cotă se consideră aplicabilă şi celeilalte cote. Chemarea are acelaşi temei şi atunci cînd dispoziţia se conţine în testamente diferite.
   
3. 
   Dacă testatorul a testat moştenitorului cîteva cote din moştenire, el poate să-l autorizeze prin dispoziţie testamentară să accepte o cotă şi să renunţe la alta.
   

Сumularea calităţii de moştenitor legal cu acea de moştenitor testamentar (vocaţie succesorală dublă) conferă posibilitatea opţiunii diferite. De ex., renunţarea la moştenirea legală, nu optează şi pentru moştenirea testamentară.

Astfel, se admite ca moştenitorul legal, gratificat prin testament, va putea opta diferit cu privire la moştenirea legală şi cea testamentară.

Este necesar de precizat, că dacă testamentul conţine o cotă (valoare) mai mică decît cota legală, dispoziţia testamentară poate constitui exheredare parţială, caz în care moştenitorul nu ar putea renunţa la moştenirea testamentară pentru a accepta moştenirea legală (de mai mare valoare). (urmează a fi precizată, posibil de exclus)

Nu are importaanţă dacă moştenitorul e chemat la succesiune în mod direct, în rezultatul deschiderii succesiunii, sau ca rezultat al aderării la dechiderea moştenirii a unor fapte juridice, (de exemplu în cazul transmisiei succesorale sau chemării la succesiune a succesorului substituit).
Articolul 1530. Acrescămîntul
Dacă moştenitorul renunţă la moştenire, dar nu declară în favoarea cui renunţă, cota lui majorează cota moştenitorilor chemaţi la succesiune legală (acrescămînt), lar dacă tot patrimoniul succesoral este împărţit prin testament, majorează cota moştenitorilor testamentari proporţional cotei lor dacă testamentul nu prevede altfel.
Dreptul de acrescămînt rezultă din chemarea la moştenire.

Dreptul la acrescămînt nu se aplică în cazul substituirii moştenitorului testamentar. Legiuitorul acordă prioritate voinţei testatorului, de aceea, regula de acrescămînt nu se aplică în acest caz. În ceea ce priveşte propriu-zis moştenitorul substituit, în vederea lui, regula art. 1530, nu se răspîndeşte. În legătură cu aceasta, cota se transmite la alţi moştenitori, conform regulilor generale de acrescămînt.

În raport cu art. 586 al vechiului Cod Civil, legiuitorul schimbă principiul de acrescămînt la succesiunea testamentară, majorînd cota moştenitorilor testamentari, nu în părţi egale, cum era conform art. 586, ci proporţional cotei lor, în moştenirea testamentară.

Pentru ca dreptul de acrescămînt să ia fiinţă, trebuie întrunite următoarele condiţii:

• 
  existenţa unei pluralităţi de moştenitori testamentari sau legali,
  
• 
  unul sau mai mulţi dintre ie să nu poată sau să nu dorească să vină la moştenire.
  

Dreptul de acrescămînt în realitate este nu un drept de adăugire, ci unul de nescădere.

Partea renunţătorilor profită coerezilor săi, fără voia lor, indifirent dacă acceptarea coerezilor s-a făcut înainte sau după renunţarea comoştenitorului, deoarece acceptarea succesiunii este indivizibilă.

Articolul 1531. Renunţarea unicului moştenitor la succesiune
Dacă unicul moştenitor din clasa respectivă renunţă la succesiune aceasta trece la moştenitorii din clasa următoare.

Articolul 1533. Renunţarea la succesiune în favoarea celor chemaţi prin reprezentare.
Renunţarea la succesiune în favoarea celor chemaţi prin reprezentare se permite dacă, la ziua deschiderii succesiunii, persoana reprezentată care trebuia să fie succesor al celui ce a lăsat moştenirea nu va fi în viaţă sau dacă succesorul chemat prin prezentare (în cazul succesiunii legale) este succesor testamentar.
Dacă renunţătorul este singur în grad succesibil chemat la succesiune, moştenirea trece, în cadrul devoluţiunii legale, la moştenitorii subsecvenţi.


Articolul 1534. Inadmisibilitatea refuzului reprezentantului statului de a accepta succesiunea
Reprezentantul statului nu este în drept să nu accepte succesiunea.

Articolul 1535. Inadmisibilitatea renunţării la succesiune după depunerea cererii la notar
Nu se admite renunţarea la succesiune după ce moştenitorul a depus la notarul de la locul deschiderii succesiunii declaraţia de acceptare a moştenirii.
În caz de acceptare a succesiunii prin intrare în posesie, moştenitorul poate să revină asupra acestei acceptări, cu condiţia să nu fie expirat termenul de 6 luni de la data decshiderii succesiunii şi să depună declaraţia

Articolul 1536. Ireversibilitatea renunţării la succesiune

1. 
   Declaraţia de renunţare la succesiune este ireversibilă.
   
2. 
   Dacă moştenitorul este o persoană cu capacitate de exerciţiu restrînsă, lipsită de sau limitată în capacitatea de exerciţiu, renunţarea la succesiune se face în temeiul unei hotărîri judecătoreşti.
   

Ireversibilitatea în sensul acestui articol trebuie de înţeles ca irevocabilitate. Irevocabilitatea în materia renunţării la succesoral este o condiţie esenţială. Raţiunea declarării ca irevocabilă renunţarea, este de a ocroti pe această cale interesele moştenitorilor care au acceptat succesiunea.

Moştenitorul care a renunţat la succesiune, poate să revină asupra acestei renunţări şi obţine nevalabilitatea acestui act, în exclusivitate numai prin intermediul instanţei de judecată, conform temeiurilor generale prevăzute de lege pentru nevalabilitatea convenţiilor (în caz că renunţarea a avut loc sub influenţa ameninţării, aplicării violenţei, impunerii, ducerii în eroare, etc.)

Moştenitorul, depunînd declaraţie de renunţare fără a primi în schimb un contraechivalent şi cunoscînd că nu are nici o perspectivă de a-şi relua dreptul de opţiune, de a accepta moştenirea la care a renunţat, va reflecta mai mult asupra actului său.

Totodată, irevocabilitatea declaraţiei de renunţare la succesiune are meritul de a garanta pe alţi moştenitori acceptanţi de valabilitatea titlului său, în mărimea cotei majorate prin renunţare, realizînd astfel o stabilitate în actele translative de proprietate prin moştenire.

De la principiul irevocabilităţii renunţării la succesiune, consider că se impun unele excepţii, aceste sunt: (pag. 120, p. 14.4). Particularitatea revocării pentru cauzele excepţionale în viziunea mea, constă în caracterul personal al dreptului.
Articolul 1537. Transmiterea dreptului de renunţare la succesiune

1. 
   Dreptul de renunţare la succesiune se transmite prin moştenire.
   
2. 
   Dacă moştenitorul a decedat pînă la expirarea termenului de renunţare la succesiune, acesta continuă să curgă pînă la expirarea lui.
   
3. 
   Fiecare din succesorii moştenitorului decedat poate renunţa numai la partea sa de succesiune.
   

Articolul 1539. Momentul survenirii efectelor juridice ale opţiunii succesorale
Efectele juridice ale acceptării sau renunţării la succesiune survin în momentul deschderii succesiunii.
Atît în cadrul moştenirii legale, cît în celal moştenirii testamentare, transmiterea patrimoniului succesoral sau a bunurilor determinate din patrimoniul defunctului operează de drept din momentul deschiderii moştenirii, care este celal morţii defunctului.

Atît în cadrul moştenirii legale, cît şi în cel al moştenirii testamentare, transmitearea patrimoniului succesoral sau a bunurilor determinate din patrimoniul defunctului operează de drept din momentul deschiderii moştenirii, care este cel al morţii defunctului.

Capitolul II

RESPONSABILITATEA MOSTENITORILOR

DE PASIVUL SUCCESORAL

Articolul 1540. Responsabilitatea succesorilor în faţa creditorilor.
(1) Moştenitorii care au acceptat succesiunea satisfac pretenţiile creditorului celui ce a lăsat moştenirea proporţional cotei fiecăruia în activul succesoral.

(2) Dacă cel ce a lăsat moştenirea a fost debitor solidar, moştenitorii poartă această răspundere solidară.

(3) Moştenitorii care au primit cotă din rezerva succesorală, de asemenea, sînt responsabili de datoriile celui ce a lăsat moştenirea.
1. Patrimoniul persoanei fizice odată cu decesul ei se transmite moştenitorilor legali sau testamentari. Patrimoniul succesoral include universalitatea de drepturi (activul) şi obligaţii (pasivul) cu conţinut patrimonial. Drepturile şi obligaţiile personale nepatrimoniale ce urmează a fi executate personal de către cel ce a lăsat moştenirea, sunt netransmisibile pe cale de moştenire.

2. Pasivul succesiunii se divide de drept din momentul deschiderii succesiunii, moştenitorii fiind ţinuţi la plata datoriilor în proporţie cu partea ce le revine din moştenire. Bunurile personale ale moştenitorului sunt puse la adăpost de pretenţiile creditorilor moştenirii. La fel, în cazul în care moştenitorul acceptă moştenirea prin transmisie succesorală (art. 1523 CC) va răspunde în faţa creditorului proporţional cotei ce-i revine din moştenirea prin transmise. Totodată el nu va răspunde cu averea moştenită după decesul moştenitorului după care a moştenit şi de la care i s-a transmis dreptul de acceptare a moştenirii prin transmisie.

Răspunderea moştenitorului pentru pasivele moştenirii, limitată la partea din activele moştenite nu este prevăzută expres. Aceasta rezultă din dispoziţiile art. 1541 C. civil, care prevede obligaţia moştenitorilor de a dovedi că datoriile celui ce a lăsat moştenirea depăşesc valoarea averii succesorale. Această obligaţie revine moştenitorilor şi are drept scop, stabilirea coraportului între activele şi pasivele moştenirii.

Legea nu prevede posibilitatea acceptării moştenirii cu condiţia de a primi moştenirea, numai în cazul în care nu sunt datorii. Transmiterea moştenirii este o transmitere universală, întrucât are ca obiect patrimoniul persoanei fizice decedate, ca universalitate juridică, adică totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au valoare economică şi care au aparţinut defunctului.

3. Regula generală instituită de legiuitor dispune, că moştenitorii care au acceptat succesiunea sunt responsabili în faţa creditorilor celui ce a lăsat moştenirea proporţional cotei ce revine fiecăruia din activul succesoral supus moştenirii, dacă acordul dintre moştenitori şi creditori nu prevede altfel. (art. 1550) Dacă moştenirea a fost acceptată, se aplică regula diviziunii de drept a pasivului succesoral proporţional cu partea (cota-parte) ce revine fiecărui moştenitor din active. Aşadar, dacă la moştenire vin mai mulţi succesori ţinuţi de plata pasivului, creditorii vor urmări pe fiecare moştenitor pentru o cotă-parte din pasiv corespunzătoare părţii ce îi revine din moştenire. Există excepţii de la regula contribuţiei proporţionale la plata pasivului. Astfel, excepţia poate fi instituită prin testament (art. 1543) şi moştenitorul însărcinat cu plata datoriei va fi unul singur urmărit de către creditor, fără a avea drept de recurs împotriva celorlalţi moştenitori. O altă excepţie poate rezulta dintr-o obligaţie indivizibilă (art. 521 Cod civil) sau grevată cu gaj (ipotecă). În asemenea caz, dacă obligaţia privind plata pasivului nu se divide din motiv că este indivizibilă sau grevată cu gaj, este posibil să nu fie plătită de către toţi moştenitorii ce culeg moştenirea. Moştenitorul sau moştenitorii care au plătit integral obligaţia, devin creditorii celorlalţi comoştenitori, care vor răspunde în partea cotei moştenite.

4. Dacă obligaţia lăsată de cel ce transmite moştenirea a fost de natură solidară, atunci moştenitorii ce au acceptat moştenirea vor fi responsabili solidar în faţa creditorului. Moştenirea acceptată de câţiva moştenitori, având ca obiect o obligaţie solidară a celui ce a lăsat moştenirea, are ca efect naşterea unei obligaţii cu pluralitate de debitori. Stabilirea răspunderii solidare a moştenitorilor, presupune că creditorul, iar dacă sunt câţiva creditori, atunci fiecare din ei, este în drept să înainteze, la alegere, pretenţiile sale faţă de unul din moştenitori. În acest caz, răspunderea moştenitorului se va limita la mărimea costului activelor ce au trecut către acesta prin moştenire.

5. Moştenitorii rezervatari sunt responsabili la fel faţă de creditorii celui ce a lăsat moştenirea. Ei participă la partajarea răspunderii, proporţional cotei moştenite din patrimoniul succesoral. Regula aplicabilă moştenitorilor rezervatari este comună şi în cazul succesiunii vacante. (Art.1548).

6. Legatarul în baza testamentului, în comparaţie cu alţi moştenitori, în conformitate cu prevederile art.1495 C. civil este absolvit de răspunde pentru datoriile celui ce a lăsat moştenirea.

Articolul 1541. Sarcina probaţiunii.
Moştenitorul trebuie să dovedească că datoriile celui ce a lăsat moştenirea depăşesc valoarea averii succesorale, cu excepţia cazului când inventarul averii a fost efectuat de notar.

1. Prezentul articol repartizează sarcina probaţiunii între succesori şi creditori, vizând coraportul între valoarea averii succesorale şi valoarea pasivului succesoral. Obligaţia de a proba componenţa activelor incluse în masa succesorală, care alcătuiesc valoarea (costul) acestora, ce poate fi corelat cu pasivul succesoral, revine moştenitorilor, Dovada poate fi efectuată de către unul din comoştenitori, sau de către fiecare moştenitor în parte. Dacă creditorii nu sunt de acord cu dovezile prezentate de către moştenitori, ei sunt în drept să se adreseze în instanţa de judecată. La fel creditorii sunt în drept să ceară seperaţia patrimoniului celui ce a lăsat moştenirea de patrimoniul moştenitorului, primul, fiind destinat creditorilor defunctului, iar al doilea creditorilor moştenitorului.

2. Moştenitorul este eliberat de sarcina de a dovedi valoarea averii succesorale, în cazul în care inventarul a fost efectuat de către notar. Prezumţia ce rezultă din prezentul articol se rezultă în ideea, că inventarul întocmit de către notar include toate bunurile şi drepturile patrimoniale ce revin celui ce a lăsat moştenirea până la proba contrarie. Dacă moştenitorul sau creditorul nu sunt de acord cu inventarul întocmit, acest fapt poate fi contestat în judecată.

Articolul 1542. Punerea achitării datoriei în sarcina moştenitorului.
Testatorul poate pune achitarea integrală sau parţială a datoriei în sarcina unui sau mai multor moştenitori.
1. Obligaţiile patrimoniale ale celui ce a lăsat moştenirea sunt executate de către moştenitorii acestuia conform cotelor părţi din moştenire primite, dacă în testament nu este prevăzut altceva.

2. Întocmind testamentul testatorul este în drept să modifice regula generală instituită de legiuitor. Astfel el poate alege între câteva variante de dispoziţii testamentare: poate indica că obligaţia achitării unei datorii determinate revine unuia dintre moştenitori, integral sau parţial. Termenul parţial poate fi descifrat prin indicarea cotei-părţi dintr-o datorie, sau prin specificarea uneia din datoriile acumulate de către testator. Testatorul poate decide să repartizeze sarcina achitării datoriei câtorva moştenitori. Aici testatorul poate indica cotele părţi ce revin fiecăruia din moştenitori, sau poate repartiza fiecărui moştenitor anumite datorii separate. Dacă cotele ce urmează a fi plătite de către succesori nu au fost divizate în testament, moştenitorii vor răspunde în părţi egale. (art. 518, 523 Cod civil) Spre ex. moştenitorii P. şi C. vor fi obligaţi să restituie împrumutul bănesc acordat de către creditorul V. în părţi egale, sau P. va răspunde pentru 80% a obligaţiei iar C cu 20%. La fel testatorul poate indica că moştenitorul P. este obligat să restituie împrumutul acordat de către creditorul V., iar moştenitorul C. este obligat să achite datoriile la impozite la imobilul Y.

3. Achitarea datoriei poate fi pusă doar în sarcina moştenitorilor testamentari, menţionaţi expres în testament. Totodată testatorul poate să distribuie obligaţiile între moştenitorii legali, fără a interveni şi modifica cotele din moştenire. Achitarea datoriei nu poate fi pusă în sarcina legatarului. (art.1495 C. civil) Totodată, testatorul poate stipula legatul sub condiţie. În cazul în care legatarul nu va executa condiţia,moştenitorii nu vor fi ţinuţi să execute legatul. ( art.234,239 CC)

Articolul 1543. Obligaţia de a înştiinţa creditorii despre deschiderea succesiunii.
Moştenitorii sunt obligaţi să înştiinţeze creditorii celui ce a lăsat succesiunea despre deschiderea succesiunii dacă au cunoştinţă despre datoriile defunctului.
1. Moştenitorul care a acceptat moştenirea, fie prin intrarea în posesia patrimoniului succesoral, fie prin depunerea declaraţiei la notar, este obligat să înştiinţeze creditorii celui ce a lăsat moştenirea despre deschiderea succesiunii. Această obligaţie revine moştenitorilor, dacă ei sunt cunoscuţi cu existenţa datoriilor ce revin celui ce a lăsat moştenirea. Obligaţia de notificare apare în cazul în care moştenitorul cunoaşte despre pretenţiile unor terţe persoane îndreptate asupra celui ce a lăsat moştenirea. Şi în acest caz, nu are importanţă dacă moştenitorul este convins despre legalitatea pretenţiilor creditorilor. Obligaţia de notificare îi revine, chiar dacă el nu are certitudinea cu privire la existenţa datoriei. Spre exemplu cel ce a lăsat moştenirea a respins pretenţiile unui terţ sau moştenitorul consideră pretenţiile creditorului neîntemeiate legal. Obligaţia de notificare revine oricărui moştenitor care a acceptat moştenirea.

Importanţa reglementării obligaţiei moştenitorului de a înştiinţa creditorii urmează a fi corelată cu prevederile art. 1544 CC, care limitează termenul de înaintare a pretenţiilor de către creditori.

2. Primind declaraţia de acceptare a succesiunii sau de renunţare la ea, notarul este obligat să explice moştenitorului obligaţia ce reiese din prezentul articol, privind declararea şi înştiinţarea creditorilor.

Articolul 1544. Termenul de înaintare a pretenţiilor creditorilor.
(1) În termen de 6 luni din ziua când au aflat despre deschiderea succesiunii, creditorii celui ce a lăsat moştenirea trebuie să înainteze pretenţii către moştenitorii care au acceptat succesiunea, indiferent de scadenţa acestor pretenţii.

(2) Dacă nu ştiau despre deschiderea succesiunii, creditorii celui ce a lăsat moştenirea urmează să înainteze pretenţii moştenitorilor în termen de un an din momentul începerii curgerii termenului de înaintare a pretenţiilor.

(3) Nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2) atrage pierderea de către creditori a dreptului de înaintare a pretenţiilor.
1. Creditorii celui ce a lăsat moştenirea sunt în drept să înainteze pretenţiile sale moştenitorilor care au acceptat succesiunea. Acest drept al creditorului este limitat în timp. Limitarea în timp se efectuează în dependenţă de 2 criterii: a ştiut creditorul despre deschiderea succesiunii sau nu a cunoscut acest fapt. Dacă creditorul a cunoscut faptul deschiderii succesiunii, el va fi în drept să înainteze pretenţiile sale moştenitorilor în termen de 6 luni, calculat din data când a aflat despre deschiderea acesteia. Dacă creditorii nu au cunoscut faptul deschiderii succesiunii, termenul de înaintare a pretenţiilor va constitui un an din momentul începerii curgerii termenului de înaintare a pretenţiilor. Termenul de înaintare a pretenţiilor începe a curge din data decesului celui ce a lăsat moştenirea.

3. Asupra termenului de înaintare a pretenţiilor creditorului celui ce a lăsat moştenirea nu se răsfrâng regulile aplicabile termenului general de prescripţie, cu excepţia pretenţiilor ce au ca obiect pretenţiile indicate la art. 1545 C. civil. Omiterea de către creditor a termenului fixat în prezentul articol (având natura juridică de termen de perimare), are drept consecinţă pierderea dreptului la urmărire. Asupra lui nu se răsfrâng regulile de întrerupere, repunere şi suspendare.

Articolul 1545. Aplicarea termenelor generale de prescripţie.
(1) Termenul de înaintare a pretenţiilor creditorilor nu se extinde asupra pretenţiilor privind cheltuielile de întreţinere şi tratament din timpul ultimei boli a celui ce a lăsat moştenirea, de achitare a salariului, a cheltuielilor de înmormântare, de pază şi administrare a patrimoniului succesoral, şi solicitarea averii deţinute cu titlu de proprietate.

(2) Pretenţiilor menţionate la alin. (1) se aplică termenele generale de prescripţie.
Alin. 1 al prezentului articol diferenţiază termenul de înaintare a pretenţiilor de către creditori, acesta fiind unul special pentru unele categorii aparte de pretenţii: privind restituirea cheltuielilor de întreţinere şi tratament din timpul ultimei boli a celui ce a lăsat moştenirea, de achitare a salariului, a cheltuielilor de înmormântare, de pază şi administrare a patrimoniului succesoral, precum şi pretenţiile privind solicitarea bunurilor deţinute cu titlu de proprietate. Pretenţiilor menţionate li se aplică termenul general de prescripţie 3 ani de zile, prevăzut la art. 267 al prezentului cod calculat în conformitate cu regulile generale.

Articolul 1546. Amânarea termenului de executare
Dacă cererea a fost înaintată de către creditor până la scadenţă, moştenitorul este în drept să amâne executarea până atunci. O dată cu survenirea scadenţei, creditorul este în drept să ceară executarea în cursul termenului general de prescripţie.

1. Potrivit regulilor generale, creditorul dobândeşte dreptul de valorificare a drepturilor sale, prin înaintarea pretenţiilor ajunse la scadenţă. În cadrul moştenirii are loc transferul pasivelor şi activelor celui ce a lăsat moştenirea către moştenitorii săi, indiferente de scadenţa acestora. În cazul în care termenul de scadenţă nu a survenit la data înaintării cererii de către creditor, moştenitorii ocupând în obligaţie locul celui ce a lăsat moştenirea, sunt în drept să amîne executarea obligaţiei pînă la scadenţă.

2. Odată cu transferul obligaţiei către moştenitorii celui ce a lăsat moştenirea, aceştea devin debitorii creditorului celui ce a lăsat moştenirea, preluînd drepturile şi obligaţiile ultimului. Odată cu survenirea scadenţei, creditorul va fi în drept s în limitele termenului general de prescripţie să ceară moştenitorilor-debitori executarea acestei obligaţii. Spre exemplu: La 10.01.2001 a decedat cet.X, moştenitori ai căruia sunt Y şi B. La 10.05.2001 creditorul C a cerut moştenitorilor rambursarea împrumutului scadent la 20.03.2004. Moştenitorii au recunoscut pretenţia, dar au opus executarea obligaţiei la scadenţă. Dacă la scadenţă – 20.03.2004, moştenitorii nu vor rambursa împrumutul, creditorul va fi în drept să ceară rambursarea împrumutului în limitele termenului general de prescripţie.

Articolul 1547. Prioritatea creditorilor celui ce a lăsat moştenirea.
La satisfacerea pretenţiilor, creditorii celui ce a lăsat moştenirea au prioritate faţă de creditorii moştenitorului.
1. Prezentul articol stabileşte concursul creditorilor succesorali cu cei personali ai moştenitorilor. Trebuie să menţionăm că până la lichidarea pasivului patrimoniul succesoral rămâne distinct de cel personal al moştenitorului, adică îşi păstrează individualitatea. În scopul urmăririi patrimoniului succesoral creditorii pot cere separaţia acestuia, fapt care le conferă dreptul de a avea prioritate la urmărirea bunurilor succesorale, înlăturând astfel concurenţa creditorilor moştenitorului.

2. În raport de subiectul pasiv al obligaţiei, cu condiţia că pretenţiile creditorilor urmăresc activul succesoral rangurile creditorilor moştenirii se divizează în două categorii: a) de primul rang ţin creditorii celui ce a lăsat moştenirea şi alţi creditori ai moştenirii, b) de rangul doi ţin creditorii moştenitorului. Deci, creditorii celui ce a lăsat moştenirea ocupă rang prioritar în raport cu creditorii moştenitorului, ceia ce presupune că vor fi satisfăcute pretenţiile creditorilor defunctului, iar din ceea ce a rămas pretenţiile creditorilor moştenitorului. Pretenţiile creditorului moştenitorului

3. Pasivul succesoral este constituit din drepturi personale şi reale. Rangurile creditorilor stabilite în prezentul articol se referă la drepturile personale ale acestora. Obligaţiile ce provin din drepturi reale sunt îndreptate asupra bunurilor şi vor fi satisfăcute în ordin preferenţial din contul acestora. Drepturile personale sunt îndreptate asupra subiectului, motiv din care pretenţiile creditorului bazate spre exemplu pe un raport de gaj vor fi satisfăcute preferenţial, indiferent de faptul cine este subiectul obligaţiei. Astfel dacă la moştenire au înaintat pretenţii doi creditori ai defunctului şi doi creditori ai moştenitorului, se vor satisface în mod prioritar pretenţiile creditorilor defunctului. Dacă unul din creditorii defunctului pretinde satisfacerea unui drept personal, spre exemplu rambursarea unui împrumut bănesc, iar altul pretinde satisfacerea unui drept real, spre exemplu pretinde realizarea dreptului de gaj asupra casei de locuit care face parte din masa succesorală, se vor satisface din masa succesorală cu preferinţă dreptul real pretins îndreptat asupra casei de locuit, iar ulterior pretenţiile creditorului ce pretinde rambursarea împrumutului.

Articolul 1548. Răspunderea statului.
La trecerea către stat a patrimoniului succesoral statul devine, ca şi ceilalţi moştenitori, responsabil de datoriile celui ce a lăsat moştenirea.
Statul dobândind calitatea de moştenitor va avea aceleaşi drepturi şi obligaţii de rând cu alţi moştenitori. Principiul egalităţii între moştenitori se reflectă atât la moştenirea activului cît şi a pasivului succesoral. Astfel, dacă moştenirea este vacantă, sau cel ce a lăsat moştenirea a testat o parte sau toate bunurile sale statului, acesta din urmă capătă calitatea de moştenitor, urmând să respecte toate regulile stabilite pentru celelalte categorii de moştenitori. Răspunderea statului pentru obligaţiile celui ce a lăsat moştenirea este la fel limitată la valoarea activelor moştenite.

Articolul 1549. Consecinţele primirii moştenirii de către creditori.
Dacă testatorul a testat averea sa creditorului, acest fapt nu poate fi considerat compensare a creanţei creditorului.
1. Testatorul este în drept să testeze integral sau parţial patrimoniul său, oricărei persoane, inclusiv statutului. Moştenitor conform testamentului poate fi inclusiv persoana, care concomitent este şi creditor al defunctului. Pentru aceste situaţii, legea stabileşte clar corelaţia datoriilor celui ce a lăsat moştenirea în raport cu creditorul moştenirii, dacă acesta conform testamentului întruneşte şi calitatea de moştenitor. Nici creditorul-moştenitor, nici alţi moştenitori nu pot cere ca dreptul primului asupra moştenirii să fie compensat cu creanţa sa îndreptată asupra moştenirii. Nu este exclus, ca dreptul său să depăşească creanţa şi viceversa. Aceiaşi regulă, deşi nu este menţionat aici, se aplică şi moştenitorului legal, care având calitatea de moştenitor al celui ce a lăsat moştenirea este în drept pretindă executarea obligaţiei de către moştenitori.

2. Legiuitorul prin prezenta normă stabileşte excepţia aplicării instituţiei compensării raportului între moştenire şi obligaţii, chiar dacă subiectul pasiv şi activ se suprapun. Moştenitorul-creditor este în drept să accepte moştenirea, fie prin depunerea declaraţiei, fie prin intrarea în posesie. La fel, acesta este în drept să înainteze pretenţia sa faţă de moştenire. La împărţirea activelor şi pasivelor el va participa în ordine generală de rând cu ceilalţi moştenitori şi creditori.

Articolul 1550. Modalitatea de satisfacere a creanţei creditorilor.
Moştenitorii satisfac creanţele creditorilor printr-o plată unică, dacă acordul dintre moştenitori şi creditori nu prevede altfel.
1. De vreme ce moştenirea a fost acceptată, moştenitorii devin titulari ai activelor şi pasivelor conform cotei moştenite. Drepturile şi obligaţiile transferate către moştenitorii celui ce a lăsat moştenirea se confirmă prin certificatul de moştenitor.

2. Moştenitorii sunt obligaţi să achite datoriile moştenirii printr-o plată unică, ce urmează a fi plătită integral după ridicarea certificatului de moştenitor. Moştenirea constituită din active şi pasive se împarte proporţional între moştenitori, conform cotelor moştenite, cu excepţia unei obligaţii indivizibile. Dacă obligaţia trecută către succesori este de natură indivizibilă, ea nu va fi divizată între succesorii debitorului. Aceştea vor putea fi constrânşi separat să execute obligaţia. (art. 521) , plătită integral după ridicarea certificatului de moştenitor Creditorul este în drept să se adreseze în instanţa de judecată cu acţiune oblică (art. 599), dacă moştenitorii au depus declaraţie de acceptare a moştenirii la notar sau au acceptat moştenirea prin intrarea în posesie, dar se eschivează de la ridicarea certificatului de moştenitor. Moştenitorii şi creditorii, până la eliberarea certificatului de moştenitor sau după eliberarea acestuia sunt în drept să încheie atât până la eliberarea certificatului de moştenitor, precum şi după eliberarea acestuia, un acord care ar modifica modul de executare a obligaţiei moştenite, cum ar fi spre exemplu, plata în rate. Acordul poate fi încheiat de către creditor fie cu toţi moştenitorii, fie cu fiecare moştenitor în parte.

Articolul 1551. Cheltuielile ce urmează a fi efectuate din contul averii succesorale.
Din contul averii succesorale, până a fi repartizată între moştenitori, urmează a fi satisfăcute creanţele privind compensarea cheltuielilor utile efectuate în legătură cu ultima boală a defunctului, a cheltuielilor de înmormântare, de obţinere a averii succesorale, de păstrare şi gestionare a ei, de executare a testamentului, precum şi a cheltuielilor de plată a remuneraţiei executorului testamentar sau a custodelui averii succesorale. Aceste creanţe urmează a fi satisfăcute din contul averii succesorale în mod prioritar faţă de celelalte creanţe, inclusiv faţă de cele garantate prin gaj.
1. Satisfacerea pretenţiilor creditorilor se face într-o anumită ordine succesivă, determinată de rangul pe care îl deţine creditorul. Prezentul articol instituie un rang preferenţial al creditorilor celui ce a lăsat moştenirea faţă de alte ranguri de creditori menţionate la art. 1547 al C. civil. Preferinţa acestui rang este determinată de tipul creanţelor expres menţionate în normă: compensarea cheltuielilor utile efectuate în legătură cu ultima boală a defunctului, a cheltuielilor de înmormântare, de obţinere a averii succesorale, de păstrare şi gestionare a ei, de executare a testamentului, precum şi a cheltuielilor de plată a remuneraţiei executorului testamentar sau a custodelui averii succesorale. Prezenta normă stabileşte o excepţie de la regula instituită în art.454 C. civil. Astfel creditorul gajist va putea pretinde satisfacerea creanţelor sale din valoarea bunurilor depuse în gaj, cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, dar după deducerea cheltuielilor menţionate din contul averii succesorale.

2. Cheltuielile ce urmează a fi efectuate din contul averii succesorale se divizează în 3 categorii.

În prima categorie se includ cheltuielile utile efectuate în legătură cu ultima boală a defunctului. La cheltuielile utile efectuate în legătură cu ultima boală a defunctului se atribuie cele pentru achitarea ajutorului medical, procurarea medicamentelor, serviciile de îngrijire a defunctului şi altele similare. Creditorul care pretinde recuperarea acestor cheltuieli trebuie să prezinte dovada necesităţii şi utilităţii acestora (spre exemplu certificatul instituţiei medicale), precum şi dovezile de efectuare a plăţile (chitanţe, bonuri). La stabilirea cuantumului plăţilor spre plată creditorului trebuie de stabilit şi care a fost ultima boală care a provocat decesul. Dacă defunctul a suferit de diabet, dar a decedat într-un accident rutier este evident că cheltuielile suportate în legătură cu diabetul nu vor putea fi recuperate.

La cea de a doua categorie se includ cheltuielile legate de înmormântarea defunctului. La cheltuielile legate de înmormântarea defunctului se includ atât cele efectuate pentru locul de înmormântare, precum şi cele suportate pentru procedura de înmormântare. Cheltuielile legate de procesul de înmormântare vor fi recuperate doar dacă au fost necesare şi utile. Pentru a determina mărimea utilă şi necesară a acestora se vor stabili obiceiurile din localitatea respectivă ce ţin de confesiunea celui decedat, se va lua în consideraţie statutul social al defunctului.

La a treia categorie se atribuie cheltuielile legate de obţinerea averii succesorale, de păstrare şi gestionare a ei, de executare a testamentului, precum şi a cheltuielilor de plată a remuneraţiei executorului testamentar sau a custodelui averii succesorale.

3. Cheltuielile menţionate în art. 1551 vor fi recuperate până la achitarea datoriilor faţă de alţi creditori ai moştenirii. Aceste cheltuieli vor fi satisfăcute în primul rând pentru recuperarea cheltuielilor efectuate în legătură cu ultima boală a defunctului, într-al doilea rând cele legate de înmormântarea defunctului, într-al treilea rând cele legate de obţinerea averii succesorale, de păstrare şi gestionare a ei, de executare a testamentului, precum şi a cheltuielilor de plată a remuneraţiei executorului testamentar sau a custodelui averii succesorale.

Capitolul III

PAZA AVERII SUCCESORALE

Articolul 1552. Paza averii succesorale
Pentru ocrotirea intereselor moştenitorilor, a legatarilor şi a intereselor publice, notarul de la locul deschiderii succesiunii, la iniţiativa persoanelor interesate, a executorului testamentar sau din oficiu, ia măsurile necesare pentru paza şi păstrarea averii succesorale până la expirarea termenului stabilit pentru acceptare.
1. Măsurile de pază şi păstrare a averii succesorale se efectuează în scopul ocrotirii intereselor moştenitorilor, a legatarilor şi a intereselor publice. Măsurile de pază a averii succesorale se întreprind la cererea persoanelor interesate care sunt moştenitorii, executorul testamentar, legatarii, dacă aceştea şi-au dovedit calitatea. Aceste măsuri pot fi luate şi de către notar sau consulii Republicii Moldova. Consulii Republicii Moldova care îşi desfăşoară activitatea în străinătate vor lua măsuri de pază a averii succesorale, dacă în străinătate, după defunct au rămas bunuri asupra cărora trebuie luate măsuri de pază sau păstrarea (art. 36 Legea cu privire la notariat nr.1453-XVdin 08.11.2002). Pentru întreprinderea măsurilor de pază şi păstrare a averii succesorale notarul sau consulul va face inventarierea acesteia.

Inventarierea cu scopul asigurării pazei şi păstrării averii succesorale poate fi efectuată de către notar şi din oficiu, dacă au parvenit informaţii despre pericolul deteriorării, pierderii sau înstrăinării bunurilor ce fac parte din masa succesorală, având ca efect diminuarea valorii moştenirii.

2. Notarul este îndreptăţit să dispună întreprinderea măsurilor de pază şi păstrare a averii succesorale până la expirarea termenului stabilit pentru acceptarea succesiunii. Dacă măsurile au fost luate, ele urmează a fi ridicate după expirarea termenului prevăzut de lege - 6 luni pentru acceptarea moştenirii, despre care fapt notarul este obligat să informeze moştenitorii. (art. 63 alin.2 Legea cu privire la notariat nr.1453-XVdin 08.11.2002)


Articolul 1553. Obligaţia notarului privind paza averii succesorale
Dacă averea succesorală sau o parte din ea nu se află la locul de deschidere a succesiunii, notarul din acest loc însărcinează notarul de la locul aflării averii să ia măsuri pentru paza şi păstrarea ei.
1. Măsurile de pază a averii succesorale se vor lua în cadrul procedurii succesorale, deschisă la ultimul loc de trai al defunctului. Patrimoniul succesoral poate fi amplasat într-un teritoriu de activitate a notarului de la locul deschiderii succesiunii sau în teritorii de activitate diferite. În ultimul caz notarul, la cererea persoanelor interesate în care se indică categoriile bunurilor şi locul aflării lor, însărcinează notarul ce activează în circumscripţia de la locul aflării bunurilor cu luarea măsurilor de pază şi păstrare a averii succesorale. În însărcinare se indică bunurile şi locul aflării lor. Însărcinarea expediată notarului din alt teritoriu este obligatorie pentru executare de către acesta. Această însărcinare este înmânată persoanelor interesate pentru a face dovada necesităţii şi obligativităţii inventarierii de către persoana competentă.

Dacă averea sau o parte din succesorală se află pe teritoriul altui stat măsurile de pază şi păstrare vor fi luate de către consul acreditat în statul respectiv. În acest caz însărcinarea se va transmite de către notar prin intermediul Ministerului Justiţiei.

2. Actul de inventariere a averii succesorale, în care se indică măsurile de pază şi păstrare luate de către persoana care l-a întocmit, poate fi înmânat moştenitorilor pentru prezentare la locul deschiderii succesiunii sau poate fi expediat direct notarului pentru a fi anexat la dosarul succesoral.

Articolul 1554. Inventarierea averii succesorale
În scopul păstrării averii celui ce a lăsat moştenirea, notarul inventariază averea şi o transmite în grijă moştenitorului sau unui custode numit de el, luând măsuri pentru a-i găsi pe moştenitorii absenţi la locul deschiderii succesiunii.
1. Măsurile de păstrare a averii succesorale se finalizează cu întocmirea actului de inventariere care va conţine descrierea tuturor activelor: bunurile şi caracteristica acestora, locul aflării lor, evaluarea provizorie. Într-o secţiune separată se vor menţiona bunurile a căror proprietate este contestată. Inventarul se semnează de către notar, moştenitorii şi creditorii prezenţi la locul inventarului, în prezenţa a doi martori. În lipsa moştenitorilor şi a creditorilor sau dacă aceştea refuză de a semna, inventarul va fi semnat numai de către martori.

Dacă notarul va transmite averea inventariată în grija unui moştenitor sau a unui custode, inventarul va fi semnat şi de către acesta din urmă.

2. Custodele şi moştenitorii cărora li-au fost transmise spre păstrare şi administrare bunurile succesorale vor fi preîntâmpinaţi despre răspundere, fapt care se va menţiona în inventar. Aceştea sunt responsabili pentru irosirea, distrugerea, tăinuirea şi înstrăinarea bunurilor succesorale, precum şi pentru cauzarea prejudiciului moştenitorilor. (art. 60 alin.2 Legea nr.1453-XVdin 08.11.2003) Aceste persoane sunt responsabile până la ridicarea acestei măsuri de pază a averii succesorale. Petru paza averii succesorale custodele are dreptul la recompensă . (art. 61 Legea nr.1453-XVdin 08.11.2003)

3. Măsurile de conservare a averii succesorale se vor comunica moştenitorilor legali, testamentari, şi după caz, executorilor testamentari, creditorilor, cunoscuţi în legătură cu deschiderea succesiunii, dar care au fost absenţi la locul efectuării inventarului. Dovada înştiinţării se anexează la dosar.

Articolul 1555. Numirea custodelui.
În cazul când averea trebuie administrată sau creditorii moştenitorului înaintează o acţiune, notarul numeşte un custode al averii succesorale. Nu se numeşte custode dacă cel puţin unul dintre moştenitori a întrat în posesiunea averii sau este numit executor testamentar.
1. În cazul în care s-au întreprins măsuri de păstrare a averii succesorale şi averea administrată sau creditorii moştenitorului înaintează o acţiune notarul trebuie să determine persoana căreia îi va transmite această avere fie în posesiune, fie în administrare. Din prezentul articol, precum şi din conţinutul art. 60 alin.2 Legea nr.1453-XV din 08.11.2003 putem stabili criteriile selectării acestor persoane:

a) moştenitorilor sau unuia din moştenitori, dacă cel puţin unul dintre moştenitori a întrat în posesiunea averii. Dacă unul din moştenitori a intrat în posesiunea averii succesorale este rezonabil de a-i transmite la păstrare această avere. Dacă moştenitorul a intrat în posesiunea unei părţi din avere şi nu sunt obiecţii din partea altor moştenitori, i se transmte în posesie şi restul averii ce face parte din masa succesorală. Dacă există şi altă avere, aceasta poate fi transmisă la păstrare aceluiaşi moştenitor, precum şi altor moştenitori.

b) executorului testamentar, dacă conform testamentului este numit executor testamentar. Dacă referitor la averea succesorală sunt dispoziţii testamentare puse în sarcina executorului testamentar, acesta conform art. 1480 C. civil este obligat din momentul deschiderii succesiunii să efectueze paza şi administrarea patrimoniului succesoral. Notarul de la locul deschiderii moştenirii, fiind în cunoştinţă de dispoziţiile testamentare respective, este obligat să informeze executorul testamentar despre efectuarea inventarului. Executorul testamentar în situaţia creată este obligat să se prezinte şi să accepte obligaţiile de pază a averii succesorale.

c) custodelui, dacă în componenţa masei succesorale sunt bunuri care necesită administrare. Prin administrare se subînţeleg acţiunile cu privire la încheierea actelor juridice prin care se urmăreşte o obişnuită punere în valoare a unui bun sau patrimoniu. (art. 198 alin.2) Excepţia de la regulă, când custode nu se numeşte, este determinată pentru situaţiile în care: cel puţin unul din moştenitori a intrat în posesia averi ce trebuie administrată şi dacă există executor testamentar. Spre exemplu în apartament locuiesc soţia şi fiul, care până la expirarea termenului de 6 luni, termen destinat acceptării, vor administra bunul respectiv. Custodelui i se transmite spre păstrare averea succesorală, la fel, dacă există pretenţii înaintate în cadrul procedurii succesorale de către creditori. Dacă există bunuri ce necesită o administrare specială, spre exemplu acţiuni, părţi sociale - notarul va transmite custodelui spre administrare prin intermediul contractului de administrare fiduciară.

Titlul VI

CONFIRMAREA DREPTULUI LA MOŞTENIRE

Articolul 1556 Certificatul de moştenitor

Persoanele recunoscute ca moştenitori pot cere notarului de la locul deschiderii succesiunii eliberarea certificatului de moştenitor.
Certificatul de moştenitor este înscrisul oficial prin care se concretizează încheierea procedurii notariale succesorale şi prin care se constată de către notar, cu efect retroactiv de la data deschiderii succesiunii, atît calitatea de succesor legal sau testamentar a celor care prin acceptarea moştenirii şi-au consolidat vocaţia succesorală faţă de persoana decedată, cît şi componenţa masei succesoarle şi întinderea drepturilor succesoarale a fiecărui moştenitor.

Certificatul de moştenitor se eliberează succesorilor în baza cererii scrise depuse notarului de la locul de deschidere a succesiunii. La eliberarea certificatului de moştenitor legal sau testamentar, notarul verifică faptul decesului celui ce a lăsat moştenirea, timpul şi locul deschiderii succesiunii, raporturile de rudenie, existenţa tesmentului, conţinutul masei succesoarle şi valoarea ei. Documentele justificate vor fi prezentate de moştenitori. Moştenitorii legali, lipsiţi de posibilitatea de a prezenta documentele, care confirmă raporturile de rudenie sau de căsătorie cu cel ce a lăsat moştenire, pot fi incluşi în certificatul de moştenitor cu acordul scris al celorlalţi moştenitori care au acceptat succesiunea şi au prezentat dovezi cu privire la raporturile de rudenie sau de căsătorie cu cel care a lăsat moştenire.

Dacă procedura succesorală notarială se suspendă, fie pentru că succesorii contestă unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin, fie deoarece moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanţei de judecată pentru stabilirea drepturilor, certificatul de moştenitor se eliberează în baza hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă. După emiterea unui certificat de moştenitor nu mai poate fi întocmit un alt certificat. În situaţia în care în conţinutul încheierii finale au fost admise erori materiale ori au fost făcute anumite omisiuni, aceste erori ori omisiuni pot fi îndreptate la cererea moştenitorilor de către notar în baza unei încheieri, făcându-se menţiune despre aceasta în încheierea finală, precum şi pe toate exemplarele certificatului de moştenitor. Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor se pot adresa instanţei judecătoreşti, solicitând anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor conform legii. Pînă la anularea prin hotărîre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină a calităţii de moştenitor şi a cotei sau a bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte. În cazul anulări certificatului de moştenitor, notarul eliberează un nou certificat, pe baza hotărârii judecătoreşti definitve şi irevocabile.

Despre eliberarea certificatului de moştenitor pe numele minorului sau a persoanei lipsite de capacitatea de exerciţiu notarul informeză autoritatea tutelară de la domiciliul moştenitorului în scopul protecţiei intereselor lui patrimoniale.

Certificatul de moştenitor nu constituie un titlu de proprietate cu privire la bunurile din componenţa masei succesoarle.

Certificatul de moştenitor trebuie să cuprindă: data eliberării; notarul care îl eliberează; numele şi ultimul domiciliu al defunctului; data decesului; menţiunea dacă moştenirea este legală sau testamentară; numele, calitatea şi domiciliul moştenitorilor; bunurile succesorale; cota sau bunurile ce revin fiecăruia dintre moştenitori.

Articolul 1557. Termenul de eliberare a certificatului de moştenitor.
(1)Certificatul de moştenitor se eliberează după 6 luni din ziua deschiderii succesiunii, în orice timp.

(2) Cerificatul de moştenitor se eliberează pînă la expirarea termenului de 6 luni dacă notarul dispune de suficiente dovezi că, în afară de persoanele care solicită eliberarea certificatului, nu există alţi moştenitori.
1.Certificatul de moştenitor constituie mijlocul legal de dovadă a calităţii de moştenitor, a drepturilor succesoarale, precum şi a componenţei masei succesoarle. De regulă, el se eliberează după scugerea termenului de 6 luni (articolul 1517 Cod civil - termenul de acceptare a succesiunii)

Moştenitorii care au omis termenul de acceptare a succesiunii pot fi incluşi în certificatul de moştenitor cu consimţămîntul tuturor celorlalţi moştenitori care au acceptat succesiunea în termen. Acest consimţămînt al moştenitorilor va fi prezentat în scris notarului, pînă la eliberarea certificatului de moştenitor.

2.Cu titlu de excepţie, în situaţia în care notarul are convingerea că nu există alţi moştenitori, cerificatul de moştenitor poate fi eliberat persoanelor care solicită eliberarea acestuia şi pînă la expirarea termenului de 6 luni.

Articolul 1558. Eliberarea certificatului de calitate de moştenitor.
(1)Dacă nu s-a făcut dovada existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesită operaţini de durată şi moştenitorii solicită să li se stabilească numai calitatatea, se poate emite certificat de calitate de moştenitor.

(2) În certificatul de calitate de moştenitor se menţionează că acesta nu are valoarea unui certificat de moştenitor şi că poate fi utilizat numai pentru dobîndirea actelor necesare pentru a dovedi existenţa bunurilor ce compun patrimoniul succesoral, urmînd ca certificatul de moştenitor să fie eliberat ulterior. Această calitate poate fi dovedită numai în cazul acceptării în termen a moştenirii, în caz contrar moştenitorii fiind străini de moştenire prin neacceptare.
1.În situaţia în care este cu neputinţă stabilirea întregului patrimoniu succesoral, de exemplu, dacă o parte a acestuia se află în străinătate, notarul va putea elibera persoanei respective certificatul de calitate de moştenitor (acesta va facilita moştenitorii în procesul de adunare a informaţiei referitor la masa succesorală). Prin certificatul de calitate de moştenitor se constată doar calitatea de moştenitor. El se eliberează la cererea expresă a moştenitorilor, atunci cînd nu s-a făcut dovada existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului, precum şi în cazul în care determinarea acestora necesită operaţiuni de durată.

2.Pentru a nu crea confuziune, în certificatul de calitate de moştenitor se va indica expres scopul acestuia şi faptul că certificatul de moştenitor va fi eliberat ulterior, bineînţeles, în situaţia în care moştenitorul respectiv va accepta moştenirea.

Articolul 1559. Eliberarea certificatului de succesiune vacantă

În cazul în care nu există nici succesori testamentari, nici succesori legali, notarul constată, la cererea rteprezentantului statului, că succesiunea este vacantă şi eliberează certificatul de succesiune vacantă după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii.

Certificatul de succesiune vacantă (certificat de vacanţă succesorală) este înscrisul oficial pe care notarul îl eliberează statului, la cererea organului financiar local, după împlinirea termenului de 6 luni de la deschiderea unei succesiuni vacante.

Vacanţa succesiunii poate fi constatată atît prin certificatul eliberat de notar cît şi prin hotărîrea instanţei de judecată.

Suplimentar, a se vedea comentariile la alin.2 al articolului 1515 Cod civil.

PARTAJUL AVERII SUCCESORIALE

Articolul 1560. Partajarea.