Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 1501 Ordinea la succesiunea legală

Moştenitorii de clasa posterioară sînt chemaţi la succesiunea legală numai dacă lipsesc moştenitori din clasele precedente sau dacă aceştia nu acceptă ori refuză succesiunea. Ei sînt chemaţi la succesiune şi în cazul în care toţi moştenitorii de clasele precedente au fost decăzuţi din dreptul la succesiune.
Acest articol consacră principiul priorităţii clasei de moştenitori. Astfel, clasele de moştenitori sînt chemate să culeagă patrimoniul succesoral în ordinea de preferinţă stabilită de Codul civil. Aşa fiind, prima clasă de moştenitori este chemată să culeagă patrimoniul succesoral cu excluderea totală a succesorilor din celelalte clase. Clasa a doua de moştenitori vine la moştenire în lipsa oricăror moştenitori din prima clasă (fie aceştia nu există sau dacă există nu pot sau nu vor să moştenească) şi cu excluderea succesibililor din clasa a treia. Clasa a treia de moştenitori va fi chemată la moştenire în lipsa totală de moştenitori din primele două clase.

Precizăm că există posibilitatea venirii concomitente la moştenire a rudelor din clasa I şi a II sau a III (deci, clase diferite) în situaţia în care cel care lasă moştenirea a dezmoştenit prin testament moştenitorii din clasa I, dacă aceştia sînt rezervatari. În acest caz, ei culeg, totuşi, ca moştenitori legali, rezerva prevăzută de lege (contrar voinţei defunctului), restul moştenirii fiind dobîndită (dacă defunctul n-a dispus altfel prin testament) de moştenitorii din clasa subsecventă.

Articolul 1502 Privarea de dreptul la succesiune în cazul desfacerii căsătoriei

Prin hotărîre judecătorească, un soţ poate fi privat de dreptul la succesiune legală dacă se confirmă că de facto căsătoria cu cel ce a lăsat moştenirea a încetat cu 3 ani înainte de deschiderea succesiunii şi soţii au locuit separat.
Pentru ca soţul supravieţuitor să fie chemat la succesiune, acesta trebuie să fi convieţuit cu cel care lasă moştenire. Dacă soţii au locuit ultimii 3 ani seprat, soţul supravieţuitor poate fi privat de dreptul la moştenire. O astfel de acţiune poate fi intentată de persoanele interesate.

Articolul 1503 Pierderea dreptului la succesiune în cazul declarării nulităţii căsătoriei

Soţul supravieţuitor pierde dreptul la succesiune dacă au existat motive pentru declararea nulităţii căsătoriei şi testatorul a intentat în acest sens o acţiune în instanţa de judecată.
Dacă pînă la decesul defunctului, ultimul a intentat o acţiune în judecată cu scopul de a declara căsătoria nulă, soţul supravieţuitor nu va mai avea vocaţie succesorală legală la moştenirea lăsată de soţul predecedat. Deşi legiuitorul s-a referit doar la simpla intentare a acţiunii, existînd motive pentru declararea nulităţii căsătoriei, totuşi, vocaţia succesorală legală a soţului supravieţuitor va depinde de aprecierile instanţei de judecată.

Potrivit articolului 41 din Codul familiei, căsătoria poate fi declarată nulă în următoarele cazuri:

-nu au fost respectate condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei (articolele 11, 13, 14, 15 din Codul familiei);

-căsătoria a fost încheiată cînd soţii sau unul dintre ei nu au avut intenţia de a crea familie (căsătorie fictivă).

Căsătoria declarată nulă se consideră ca atare din momentul încheierii ei.

Articolul 1504 Reprezentarea
(1)Dacă moştenitorul moare înaintea celui ce lasă moştenirea, succesorii indicaţi la art.1500 alin.(3) culeg, prin intermediul instituţiei reprezentării, partea din moştenire care i s-ar fi cuvenit moştenitorului decedat.

(2)Reprezentarea are drept efect punerea reprezentanţilor în locul şi în dreptul reprezentatului.

(3)Nu se admite reprezentarea persoanei la a cărei moştenire s-a renunţat, a persoanei care a renunţat la moştenire, precum şi a nedemnului.
1.Reprezentarea succesorală constituie un beneficiu al legii, în virtutea căruia un moştenitor mai îndepărtat în grad urcă în locul şi gradul ascendentului său, care este decedat la data deschiderii moştenirii, pentru a culege, în concurs cu moştenitorii mai apropiaţi în grad, partea care s-ar fi cuvenit celui pe care îl reprezintă, dacă s-ar fi aflat în viaţă.

Reprezentarea succesorală este o instituţie juridică aparte şi este altceva decît ceea ce se înţelege, în mod obişnuit, în dreptul civil prin reprezentare.

Instituţia reprezentării succesorale, este de natură a mări cercul moştenitorilor legali.

Reprezentarea succesorală este admisă în două cazuri şi anume:

-în linie dreaptă, în privinţa descendenţilor copiilor defunctului;

-în linie colaterală

• 
  descendenţii fraţilor şi surorilor celui care lasă moştenirea pînă la gradul IV îi pot reprezenta pe ascendenţii lor decedaţi la data deschiderii moştenirii;
  
• 
  descendenţii unchilor şi mătuşilor a celui care lasă moştenirea pînă la gradul IV (verii) îi pot reprezenta pe ascendenţii lor decedaţi la data deschiderii moştenirii
  

Normele care reglementează instituţia reprezentării succesorale sînt de strictă interpretare şi, prin urmare, numărul eventualelor rude, care s-ar bucura de acest beneficiu al legii nu poate fi mărit.

În cazurile în care reprezentarea succesorală este permisă de lege, aceasta operează de drept şi imperativ.

Regulile reprezentării succesorale nu pot fi modificate prin voinţa defunctului, iar voinţa reprezentanţilor poate influenţa regulile reprezentării succesorale numai prin faptul renunţării la moştenire, dar nu şi prin faptul acceptării acesteia cu efecte parţiale sau sub condiţie.

2.Prin efectul reprezentării, reprezentatul urcă în locul şi gradul ascendentului său predecedat (reprezentatul). De exemplu, cel care lasă moştenirea avea doi fii, dintre care unul este predecedat, acesta din urmă avînd 3 copii. Prin efectul reprezentării aceşti 3 copii, vor urca în locul şi gradul părintelui său predecedat pentru a culege partea ce i s-ar fi cuvenit acestuia, adică ½. Astfel, fiecare nepot va culege cîte 1/6 din moştenirea bunelului, iar fiul, rămas în viaţă ½.

3.Reprezentarea succesorală poate opera numai cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

i)cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii moştenirii;

O persoană nu poate fi reprezentată atîta timp cît este în viaţă, chiar dacă aceasta renunţă sau a fost înlăturată de la moştenire pentru nedemnitate. În cazul comorienţilor şi a persoanelor decedate în acelaşi timp, dar care nu sunt comorienţi, reprezentarea succesorală va fi admisă.

Întrucît persoana declarată dispărută este prezumată a fi în viaţă pînă la declararea judecătorească a morţii, aceasta nu va putea fi reprezentată.

O altă consecinţă a interdicţiei reprezentării persoanelor în viaţă este că reprezentarea succesorală nu poate opera per saltum şi omissio medio, ci numai din grad în grad vacant, fără a se putea sări peste gradele intermediare ocupate de moştenitorii în viaţă.

ii)locul celui reprezentat să fie un loc util.

Reprezentantul va putea să-l moştenească pe cel care lasă moştenirea numai în cazul în care cel reprezentat dacă s-ar fi aflat în viaţă la momentul deschiderii succesiunii celui care lasă moştenirea ar fi putut să-l moştenească pe acesta. Deci, persoana care este chemată la moştenire prin intermediul reprezentării succesorale poate avea cu privire la patrimoniul succesoral a celui care lasă moştenirea aceleaşi drepturi pe care le-ar fi avut ascendentul său, dacă ar fi fost în viaţă la data deschiderii succesiunii celui care lasă moştenirea.

Condiţia privind utilitatea locului celui reprezentat nu va fi îndeplinită în situaţia în care cel reprezentat a fost declarat nedemn faţă de cel care lasă moştenirea, a renunţat sau a fost înlăturat de la moştenire prin dezmoştenire.

iii)reprezentantul să îndeplinească toate condiţiile necesare pentru a culege moştenirea lăsată de defunct.

Întrucît reprezentantul este chemat să moştenească pe cel care lasă moştenirea şi nu persoana reprezentată, reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile pentru a-l putea moşteni anume pe cel care lasă moştenirea.

Reprezentantul va fi chemat la moştenire prin reprezentare chiar dacă a renunţat la moştenirea celui reprezentat, deoarece reprezentantul vine la moştenire în numele reprezentatului şi nu în nume propriu.

Efectul principal al reprezentării succesorale constă în împărţirea moştenirii pe tulpini. Astfel, în cazul reprezentării succesorale indiferent de numărul reprezentanţilor, aceştea au dreptul numai la partea din moştenire care s-ar fi cuvenit ascendentului lor, dacă acesta s-ar fi aflat în viaţă. Prin tulpină se înţelege ascendentul decedat la data deschiderii moştenirii, reprezentat de către descendenţii săi. În cazul în care o tulpină a produs mai multe ramuri, partea de moştenire cuvenite acelei tulpini se va divide pe ramuri, descendenţii din aceeaşi ramură culegând părţi egale.

În toate cazurile în care operează reprezentarea succesorală, moştenitorii indiferent de gradul de rudenie faţă de cel care lasă moştenirea sînt moştenitori legali.

În raport cu vocaţia succesorală a fiecăruia, moştenitorii care culeg moştenirea prin intermediul reprezentării succesorale, dobîndesc atît drepturi cît şi obligaţii.

Moştenitorii care beneficiază de reprezentarea succesorală pot nu numai să accepte succesiunea dar şi să renunţe la aceasta.

Capitolul II

REZERVA SUCCESORALA

Articolul 1505. Rezerva succesorală
Succesorii de clasa I inapţi pentru muncă au dreptul de a moşteni, independent de conţinutul testamentului, cel puţin o doime cotă-parte ce s-ar fi cuvenit fiecăruia în caz de succesiune legală (rezerva succesorală).
Codul civil consacră principiul libertăţii testamentare, în sensul că orice persoană fizică capabilă poate dispune de patrimoniul său pentru cauză de moarte. Pentru a proteja pe anumiţi moştenitori legali, cei mai apropiaţi defunctului, numiţi moştenitori rezervatari, împotriva liberalităţilor excesive ale celui care lasă moştenirea, legiuitorul a stabilit că o parte din moştenire, numită rezerva succesorală, li se cuvine acestora în mod imperativ.

Rezerva succesorală este acea parte din moştenire care se cuvine, în puterea legii, moştenitorilor rezervatari şi de care cel care lasă moştenirea nu poate dispune prin liberalităţi.

Prin urmare, rezerva succesorală limitează dreptul de dispoziţie a celui care lasă moştenirea numai cît priveşte liberalităţile, indiferent că este vorba despre liberalităţi mortis causa (legate făcute prin testament) sau donaţii.

Actele cu titlu oneros şi actele cu titlu gratuit care nu sunt liberalităţi, ci simple acte dezinteresate (cum ar fi, de exemplu, împrumurul de folosinţi, împrumutul fără dobîndă), nu comportă limitări în materie succesorală, pentru că nu au drept consecinţă, micşorarea patrimoniului succesoral. O persoană poate să dispună de toate bunurile sale prin acte cu titlu oneros, fără ca moştenitorii rezervatari să se poată prevala de dreptul la rezervă, deoarece nimeni nu este obligat să lase moştenire. Numai dacă se va dovedi că actele cu titlu oneros încheiate de cel care lasă moştenirea (de exemplu, un contract de vînzare-cumpărare) deghizează donaţii, moştenitorii rezervatari se vor putea prevala de dreptul lor asupra rezervei succesoorale.

Rezerva succesorală comportă următoarele caractere juridice:

-ea este o parte a moştenirii şi anume aceea pe care legea o deferă, în mod imperativ, moştenitorilor rezervatari, fără a ţine cont de voinţa liberală a celui care lasă moştenirea. Dar, rezerva nu este o parte din moştenire pe care defunctul o lasă efectiv, ci o porţiune din moştenire pe care acesta ar fi lăsat-o dacă nu ar fi făcut donaţii.

-rezerva este o parte a moştenirii lovită de indisponibilitate. Această indisponibilitate este relativă, deoarece dreptul de a dispune a celui care lasă moştenirea este limitat în măsura prevăzută de lege, numai în prezenţa moştenitorilor rezervatari. În lipsa moştenitorilor rezervatari, cel care lasă moştenirea poate dispune de bunurile sale după cum doreşte, fie prin acte cu titlu gratuit, fie prin acte cu titlu oneros. Indisponibilitatea este şi parţială deoarece vizează numai o fracţiune din moştenire şi numai liberalităţile (donaţiile şi legatele) prin care aceasta ar fi atinsă.

Calitatea de moştenitor rezervatar o au succesorii din clasa I (descendenţii, ascendenţii privilegiaţi şi soţul supravieţuitor), care sînt inapţi de muncă. Sînt consideraţi inapţi de muncă următoarele categorii de persoane: pensionarii; invalizii şi minorii. Cît priveşte întinderea rezervei succesorale, ei vor avea dreptul la ½ din cota ce s-ar fi cuvenit fiecăruia în calitate de moştenitor legal.

Articolul 1506 Apariţia dreptului de a pretinde cotă din rezerva succesorală
Dreptul de a pretinde cotă din rezerva succesorală apare în momentul deschiderii succesiunii. Acest drept se transmite prin moştenire.
Moştenitorii, chiar dacă sînt rezervatari, nu pot dobîndi nici un drept asupra patrimoniului succesoral pînă în momentul deschiderii moştenirii prin moarte, deoarece patrimoniul unei persoane fizice nu poate fi transmis şi dobîndit decît la moartea titularului. De fapt, înainte de deschiderea moştenirii nici nu se poate vorbi de moştenitori sau de rezervă succesorală, persoana în viaţă fiind titularul patrimoniului său, iar moştenitorii urmează să fie determinaţi numai la data deschiderii moştenirii.

Deşi rezerva este o parte a moştenrii, dreptul la rezervă este un drept propriu, născut în persoana moştenitorilor rezervatari la data deschiderii succesiunii, iar nu un drept dobîndit de la defunct pe cale succesorală. Cu toate acestea, în situaţia în care moştenitorul rezervatar a decedat înainte să fi reuşit să accepte rezerva succesorală, acest drept se va transmite prin moştenire succesorilor legali a titularului dreptului la rezerva succesorală. Nu este necesar ca moştenitorii lui să întrunească condiţiile pentru calitatea de moştenitor rezervatar.

Articolul 1507 Determinarea mărimii rezervei succesorale
Mărimea rezervei succesorale se determină în funcţie de întregul patrimoniu succesoral, inclusiv de averea atribuită pentru îndeplinirea legatului.
Dacă există moştenitori rezervatari şi cel care lasă moştenirea a dispus de bunurile sale prin donaţii şi/sau testament, masa succesorală se împarte în două părţi: rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă.

Rezerva succesorală este acea parte a moştenirii care este sustrasă liberalităţilor şi care se cuvine în mod imperativ moştenitorilor rezervatari.

Cotitatea disponibilă, care se obţine prin scăderea din masa succesorală a rezervei, este acea parte din moştenire de care cel ce lasă moştenirea poate dispune cum doreşte, fie prin acte cu titlu gratuit, fie prin acte cu titlu oneros.

Pentru calculul rezervei şi al cotităţii disponibile este necesar ca în prealabil să se determine masa de calcul (moştenirea) asupra căreia se vor aplica fracţiunile rezervei şi a cotităţii disponibile. Pentru aceasta se impune reconstituirea patrimoniului defunctului, prin calcul pe hîrtie, aşa cum ar fi arătat el, dacă cel care lasă moştenirea nu ar fi făcut donaţii. O astfel de soluţie se impune, deoarece instituţia rezervei succesorale îl ocroteşte pe moştenitorul rezervatar nu numai împotriva legatelor, dar şi împotriva donaţiilor în acele situaţii în care aceste liberalităţi depăşesc limitele disponibilului.

Stabilirea masei de calcul presupune trei operaţiuni care se vor efectua succesiv:

-stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul defumctului la data deschiderii succesiunii (stabilirea activuui brut al moştenirii);

Pentru realizarea acestei prime operaţiuni se vor lua în calcul toate bunurile care la data deschiderii succesiunii există în patrimoniul defunctului: bunuri mobile, imobile, drepturi de creanţă (inclusiv creanţele pe care cel ce lasă moştenirea le avea împotriva moştenitorilor rezervatari). În calcul se vor lua şi bunurile care constituie obiectul unor legate făcute de cel care lasă moştenirea, întrucît aceste bunuri nu au ieşit încă din patrimoniul defunctului.

Bunurile existente se evaluează la valoarea lor din momentul deschiderii succesiunii şi se obţine astfel activul brut al moştenirii.

-scăderea pasivului succesoral din activul brut al moştenirii pentru a obţine activul net;

Această a doua operaţie se impune, deoarece rezerva succesorală este o parte din activul net al moştenirii şi nu din activul brut.

În principu, vor fi scăzute din valoarea bunurilor moştenirii toate obligaţiile existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii, cu excepţia obligaţiilor care se sting prin moastea celui care lasă moştenirea.

Prin urmare, pentru a obţine activul net, trebuie să scădem pasivul succesoral din activul brut.

-reunirea fictivă (pentru calcul) la activul net a valorii donaţiilor făcute în timpul vieţii de către cel care lasă moştenirea

Această reunire a valorii bunurilor donate este fictivă, doar pentru calcul. Ea nu presupune readucerea efectivă a bunurilor donate la masa succesorală.

Sînt supuse operaţiei de reunire fictivă toate donaţiile făcute de cel care lasă moştenirea, fără a deosebi după cum este vorba de donaţii făcute prin act autentic, donaţii deghizate, donaţii indirecte sau daruri manuale. De asemenea, nu are importanţă dacă donatar este o terţă persoană sau un moştenitor.

Prin efectuarea acestor trei operaţiuni se obţine o valoare care este masa succesorală, moştenirea sau masa de calcul. Aplicînd asupra acestei mase de calcul fracţiunea de ½ prevăzută în articolul 1505 se va obţine valoarea rezervei succesorale şi, implicit a cotităţii dispobile.

De exemplu, dacă masa de calcul este de 20.000 lei şi defunctul a lăsat ca moştenitori soţul supravieţuitor (inapt de muncă), instituindu-l, totodată, pe copil major, apt de muncă în calitate de legatar universal, rezerva soţului supravieţuitor de ½ din 10.000 de lei (ceea ce i s-ar fi cuvenit în calitate de moştenitor legal), adică 5.000 lei, iar cotitatea disponibilă (care va reveni legatarului universal) va constitui 15.000 lei.

Articolul 1508 Determinarea cotei din rezerva succesorală pentru fiecare moştenitor rezervatar
La determinarea cotei din rezerva succesorală pentru fiecare moştenitor rezervatar, se iau în considerare toţi moştenitorii legali chemaţi la succesiune dacă nu ar fi existat testamentul. Moştenitorii testamentari nu se iau în considerare dacă ei nu sînt moştenitori legali.
Cota din rezerva succesorală desemnează fracţiunea care revine fiecărui moştenitor rezervatar. Rezerva succesorală are un caracter colectiv, atît în ce priveşte bunurile şi valorile transmise, cît şi persoanele îndreptăţite, fiind deci o parte a moştenirii care se atribuie tuturor moştenitorilor rezervatari, urmînd a se împărţi între ei. Ea se calculează pentru fiecare moştenitor rezervatar. Cuantumul rezervei succesorale constituie ½ cotă – parte din cota ce s-ar fi cuvenit fiecăruia în caz de succesiune legală. Existenţa unui testament nu influenţează calcularea cuantumului rezervei. La calcularea rezervei se vor lua în considerare toţi moştenitorii legali, indiferent de faptul dacă sînt sau nu unii din ei şi motenitori testamentari.

Articolul 1509 Consecinţele renunţării la legat
Dacă moştenitorul rezervatar este în acelaşi timp şi legatar, va putea pretinde la rezervă dacă renunţă la legat. În caz contrar, el pierde dreptul la cota din rezerva succesorală în mărimea legatului.
Drepturile legatarului se nasc de drept, din momentul deschiderii moştenirii, însă ţinînd cont de faptul, că nimeni nu este obligat să accepte moştenirea ce i se cuvine, legatarul are drept de opţiune succesorală.

În situaţia în care moştenitorul rezervatar este în acelaşi timp desemnat în testament în calitate de legatar, el va putea pretinde cota – partea ce îi revine din rezervă numai cu condiţia renunţării la legat, altfel, dreptul la aceasta va fi pierdut în mărimea legatului.

Articolul 1510 Separarea rezervei succesorale din patrimoniul netestat
Dacă testamentul nu se referă la întregul patrimoniu succesoral, rezerva succesorală se separă în primul rînd din averea netestată, iar în cazul insuficienţei acesteia, rezerva se completează din averea testată.
După stabilirea activului brut şi, dacă este cazul, scăderea pasivului şi reunirea fictivă a donaţiilor, se obţine valoarea care reprezintă, după cum am văzut (vezi comentariul la articolul 1507 Cod civil), masa de calcul, la care se raportează cota de rezervă a moştenitorilor rezervatari şi cotitatea disponibilă, pentru a se stabili valoarea lor concretă, efectivă. Dacă prin donaţiile făcute şi/sau dispoziţiile testamentare s-au adus atingere rezervei succesorale, se procedează la completarea rezervei prin reducţiunea legatelor, iar apoi a donaţiilor excesive.

Articolul 1511 Dreptul succesorului rezervatar de a cere completarea cotei
Dacă succesorului rezervatar i se testează avere în mărime mai mică de jumătate din cota pe care ar fi primit-o în caz de succesiune legală, el poate cere partea cu care cota primită conform testamentului este mai mică de jumătate din cota pe care ar fi primit-o în baza moştenirii legale.
A se vedea comentariile la articolul 1509 Cod civil.

Articolul 1512 Renunţarea la cotă din rezerva succesorală
(1)Moştenitorul rezervatar poate renunţa la cota ce i se cuvine din rezerva succesorală fără a indica în a cui favoare renunţă. Faptul acesta nu atrage majorarea cotei din rezerva succesorală pentru alţi moştenitori. Cota lui trece la moştenitorii testamentari proporţional cotei testate lor.

(2)Acceptarea cotei din rezerva succesorală sau renunţarea la ea se face în termenul stabilit pentru opţiune succesorală.

1.Codul civil stabileşte imperativ numai dreptul la rezervă, dar nu şi obligaţia exercitării acestui drept, astfel, încît după deschiderea moştenirii, succesibilul rezervatar poate renunţa la dreptul conferit prin lege.

Renunţarea la cota din rezerva succesorală este un act juridic unilateral şi solemn, prin care un succesor rezervatar, exercitîndu-şi dreptul la rezerva succesorală în termenul legal, îşi exprimă voinţa de a nu uza de acest drept, pe care l-a dobîndit odată cu deschiderea succesiunii. Renunţarea se face printr-o declaraţie expresă, dată în acest sens la notariatul de la locul deschiderii succesiunii respective.

Succesibilul renunţător, pierde partea din rezerva succesorală la care avea dreptul, aceasta profitînd celorlalţi moştenitori.

2.Pentru a fi valabilă, acceptarea sau renunţarea la cota din rezerva succesorală trebuie făcută înăuntrul termenului stabilit de lege pentru exercitarea dreptului de opţiune succesorală, care este de 6 luni de la data deschiderii succesiunii. Acest termen poate fi prelungit de către instanţa judecătorească cu cel mult 6 luni.

Articolul 1513 Privarea de dreptul la cotă din rezerva succesorală
(1)Privarea de dreptul la cotă din rezerva succesorală poate avea loc dacă există circumstanţe care au drept rezultat decăderea din dreptul la moştenire în genere.

(2)Privarea de dreptul la cotă din rezerva succesorală poate fi efectuată de testator încă în timpul vieţii lui prin adresare în instanţa de judecată.

(3)Hotărîrea pronunţată de instanţa de judecată despre privarea de dreptul la cotă din rezerva succesorală se aplică din momentul deschiderii moştenirii. Aceeaşi regulă acţionează şi în cazul în care testatorul s-a adresat în instanţă de judecată, iar hotărîrea a fost pronunţată după decesul lui.
1.Moştenitorii nedemni vor fi înlăturaţi şi de la moştenirea rezervei succesorale. Situaţiile în care o persoană poate fi declarată nedemnă sînt reglementate în articolul 1434 Cod civil. Alte circumstanţe decît nedemnitatea succesorală, nu pot servi temei pentru privarea de dreptul la rezerva succesorală.

2.Privarea de dreptul la rezerva succesorală se efectuează pe baza constatării de către instanţa judecătorească a nedemnităţii succesorale. O astfel de constatare poate avea loc, chiar şi în timpul vieţii celui care lasă moştenirea, la cererea acestuia.

3.Bineînţeles, că hotărîrea judecătorească prin care se constată nedemnitatea succesorală (şi care are drept consecinţă – pierderea dreptului de către moştenitorul nedemn la rezerva succesorală) va produce efecte juridice doar din momentul deschiderii moştenirii.