Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 1465. Modificarea sau revocarea testamentului

Testatorul poate modifica sau revoca testamentul în orice moment:

1. 
   prin întocmirea unui nou testament, care revocă în mod direct, total sau parţial, testamentul anterior ce contravine noului testament;
   
2. 
   prin depunerea unei cereri la notar;
   
3. 
   prin distrugerea tuturor exemplarelor testamentului olograf.
   

Principiul libertăţii testamentare şi caracterul unilateral al testamentului permit testatorului în orice moment să revoce sau să modifice testamentul.

Pentru aceasta, testatorul nu trebuie să motiveze cauza unei asemenea hotărîri, nici să inştiinţeze moştenitorul testamentar sau legatarul şi nici să coordoneze cu ei aceste acţiuni. Clauza, prin care testatorul declară că renunţă la dreptul de revocare sau modificare a testamentului, sau a unor dispoziţii testamentare, este nulă.

Testatorul, la momentul revocării sau modificării testamentului, trebuie să dispună de capacitate de exerciţiu deplină şi descernămînt.

Revocarea sau modificarea testamentului se admite în formele prevăzute de prezentul articol.

a) Revocarea sau modificarea testamentului, prin întocmirea unui nou testament, care revocă în mod direct total sau parţial, testamentul anterior ce contravine noului testament.

Modificarea testamentului se admite prin întocmirea unui noi testament, prin care testatorul altfel stabileşte cercul moştenitorilor testamentari, în alt mod dispune de bunurile sale, stabilind moştenitorilor săi alte cote-părţi etc. În testamentul modificat poate fi determinată şi soarta bunurilor rămase netestate.

Testamentul poate fi revocat total sau parţial prin întcomirea unui nou testament. Testamentul ulterior poate revoca deplin testamentul primar. Dacă testamentul posterior contravine deplin testamentului anterior, atunci primul testament se consideră deplin revocat. Spre exemplu, prin testamentul anterior, testatorul testează casa de locuit fiicei sale, iar prin testamentul posterior această casă este testată unei nepoate. În acest caz, noul testament anulează deplin primul testament, iar la moştenire va fi chemată nepoata în baza celui de al doilea testament, care deplin anulează primul testament.

Testamentul poate fi revocat parţial prin noul testament, dacă unele dispoziţii ale noului testament contravin dispoziţiilor primului testament.

b) Modificarea sau revocarea testamentului prin depunerea unei cereri la notar.

O altă modalitate, recunoscută de lege, de revocare sau modificare a testamentului este acea de depunere a unei cereri la notar. Cererea poate fi depusă şi persoanelor abilitate să autentifice testamente. Cererea de revocare sau modificare a testamentului se autentifică cu respectarea regulilor de autentificare notarială a testamentelor (Art.52 din Legea nr. 1453/2002).

Notarul sau persoana abilitată cu autentificarea testamentelor în baza cererii de modificare sau revocare a testamentului trebuie să facă pe exemplarele testamentului anterior menţiunea respectivă.

În cazul în care testamentul se află la păstrare la alt birou notarial sau instituţie, cererea de modificare sau revocare a testamentului se expediază de către testator biroului notarial sau instituţiei respective.

c) Revocarea testamentului prin distrugerea tuturor exemplarelor testamentului olograf.

Prin distrugere trebuie înţeles nimicirea testamentului olograf, adică ruperea sau arderea lui. Se consideră că testamentul este distrus dacă este şters textul sau este făcută o cruce pe cuprinsul testamentului, sau este şters un element esenţial al testamentului, cum ar fi, semnătura sau data.

În cazul în care testamentul olograf este întocmit în mai multe exemplare, atunci revocarea se va considera făcută numai dacă vor fi distruse toate exemplarele. Analogic poate fi distrus şi testamentul mistic. Distrugerea numai a exemplarului testamentului autentic rămas la testator nu atrage revocarea lui.

Distrugerea testamentului olograf poate fi făcută numai de către testator, prin libera sa voinţă. În cazul în care testamentul a fost distrus cu ştirea testatorului de către o altă persoană, iar testatorul nu a întocmit un nou testament, testamentul se consideră revocat.

Testamentul olograf poate fi distrus parţial, prin ştergerea numai a unor dispoziţii testamentare, dacă părţile esenţiale ale testamentului au rămas.

Distrugerea testamentului olograf sau mistic trebuie să fie reală. Intenţia testatorului de a distruge testamentul, neurmată de executare, nu atrage distrugerea testamentului. Nu se consideră distrus testamentul nici în cazul în care terţul la care se afla testamentul la păstrare, nu a executat ordinul testatorului şi nu a distrus testamentul.

Articolul 1466. Inadmisibilitatea restabilirii testamentului revocat

Testamentul revocat printr-un testament întocmit mai tîrziu nu poate fi restabilit nici în cazul în care testamentul ulterior va fi revocat prin depunerea unei cereri.
Articolul comentat stabileşte o regulă specială cu privire la ireversibilitatea testamentului revocat prin alt testament. Potrivit acestei norme, testamentul primar, revocat printr-un testament ulterior, nu poate fi pus din nou în vigoare, adică rămîne revocat, chiar dacă testamentul posterior a fost revocat printr-o cerere autentică. Spre exemplu, testatorul a testat toate bunurile fiului său, iar printr-un testament ulterior toate bunurile au fost testate fiicei. După aceasta, testatorul a depus o cerere prin care a revocat şi noul testament. În acest caz, moştenirea va fi transmisă moştenitorilor legali, deoarece testamentul primar a fost revocat prin noul testament, iar acesta – prin cererea depusă la notar. În aşa mod, nu poate fi vorba nici de un testament, deoarece ambele sînt revocate.

Articolul 1467. Pluralitatea de testamente

Dacă testatorul a întocmit cîteva testamente care se completează şi nu se substituie integral unul pe altul, toate testamentele rămîn în vigoare. Testamentul anterior îşi păstrează puterea legală în limita în care prevederile lui nu sînt modificate prin testamentele ulterioare.
Testatorul poate lăsa mai multe testamente care se completează şi nu substituie unul pe altul, producînd efecte simultane, şi putînd fi executate cumulativ. În asemenea cazuri toate testamentele sînt valabile.

Dispoziţiile testamentului anterior sînt revocate numai în cazul sau în măsura în care sînt incompatibile sau contrarii dispoziţiilor din testamentul posterior.

Articolul 1468. Temeiurile în care testamentul este considerat fără putere legală

Testamentul nu are putere legală:

1. 
   dacă unica persoană în a cărei favoare a fost întocmit decedează înaintea testatorului;
   
2. 
   în cazul în care unicul moştenitor nu acceptă moştenirea;
   
3. 
   dacă averea testată dispare în timpul vieţii testatorului sau este înstrăinată de acesta;
   
4. 
   în partea în care încalcă rezerva succesorală.
   

Testamentul întocmit cu respectarea tuturor condiţiilor de validitate şi nerevocat poate să-şi piardă puterea legală, fiind lipsit de efecte juridice, din cauze obiective intervenite ulterior întocmirii valabile a testamentului, străine voinţei, testatorului sau de vre-o culpă a moştenitorului şi care fac imposibilă executarea testamentului.

Prezentul articol prevede 4 cazuri cînd testamentul îşi pierde puterea legală, adică devine caduc:

a) dacă unica persoană în a cărei favoare a fost lăsat testamentul decedează înaintea testatorului;

Testatorul poate face liberalităţi pentru cauză de moarte prin desemnarea moştenitorului concret (intuitu personal). Astfel, cînd unicul moştenitor desemnat decedează înaintea testatorului, executarea testamentului devine imposibilă din cauza incapacităţii succesorale a moştenitorului, iar testamentul devine caduc. Datorită caracterului personal al liberalităţii, moştenirea nu se transmite moştenitorilor legali al celui decedat. Însă, dacă testatorul a dispus prin testament că, în caz de deces al moştenitorului desemnat, moştenirea va fi culeasă de moştenitorii acestuia sau va desemna alt substituit, atunci caducitatea nu operează.

Dacă la data deschiderii moştenirii moştenitorul testamentar este în viaţă, el dobîndeşte dreptul la moştenire, iar în caz de deces pînă la expirarea termenului de acceptare a moştenirii, moştenirea testamentară va fi transmisă moştenitorilor legali ai acestuia.

Însă, în cazul testamentului sub conduţie suspensivă, el poate deveni caduc, dacă moştenitorul a decedat după deschiderea moştenirii, nereuşind să realizeze condiţia sau dacă condiţia nu poate fi realizată de către moştenitorul în viaţă.

Testamentul făcut în favoarea unei persoane juridice va fi caduc, dacă la data deschiderii moştenirii persoana juridică va fi radiată din registrul de stat.

b) în cazul în care unicul moştenitor nu acceptă moştenirea;

Mostenitorul testamentar ca şi cel legal, după deschiderea moştenirii poate renunţa la moştenire în condiţiile legii, însă, moştenitorul testamentar nu poate renunţa la moştenire în favoarea altor persoane (Art. 1451). Astfel, în cazul în care unicul moştenitor testamentar renunţă la moştenire, testamentul devine caduc, dacă testatorul nu a desemnat un substituit. Caducitatea testamentului survine şi atunci cînd unicul moştenitor testamentar nu a acceptat moştenirea şi nu a prelungit termenul de acceptare în ordinea stabilită de lege.

Testamentul poate să devină caduc şi în cazul în care unicul moştenitor este recunoscut nedemn.

c) dacă averea testată dispare în timpul vieţii testatorului sau este înstrăinată de acesta;

Testamentul îşi pierde valabilitatea în cazul în care în timpul vieţii testatorului a dispărut (pierit) averea testată, indeferent de cauza dispariţiei (forţa majoră, furt, distrugere de către un terţ etc.). Pentru ca dispariţia bunului să ducă la caducitatea testamentului, el trebuie să dispară în întregime. Dacă au dispărut numai o parte din bunuri, testamentul îşi menţine puterea legală, deoarece în acest caz se va micşora doar valoarea masei succesorale. În cazul în care a fost testat numai un anumit bun determinat, testamentul va deveni caduc, dacă acest bun va pieri în întregime.

Dacă averea disoare după deschiderea moştenirii, testamentul nu devibe caduc, iar dreptul moştenitorului depinde de cauza care a provocat dispariţia averii:

- dacă averea a dispărut din culpa debitorului, atunci moştenitorul (legatarul) are dreptul la despăgubiri;

- dacă averea a dispărut fortuit, atunci debitorul este eliberat de răspundere, moştenitorul, dispunînd doar de dreptul la rămăşiţele şi accesoriile averii sau bunului.

Potrivit normei comentate, testamentul devine caduc şi în cazul înstrăinării averii de către testator, deşi, în acest caz caducitatea survine prin voinţa testatorului, adică sîntem în prezenţa unei revocări tăcite a testamentului de către testator.

d) în partea în care încalcă rezerva succesorală.

Dreptul celui ce lasă moştenirea de a dispune pentru cauză de moarte este limitat în favoarea anumitor moştenitori legali care au dreptul la rezerva succesorală. Prin urmare, dacă testatorul a testat întregul patrimoniu moştenitorilor testamentari, lipsindu-i pe moştenitorii rezervatari de rezerva succesorală sau o parte din această rezervă, atunci testamentul, în partea care încalcă rezerva succesorală, devine caduc. Caducitatea nu operează, dacă moştenitorii rezervatari au decedat pînă la data deschiderii moştenirii, nu au acceptat moştenirea şi nu au prelungit termenul de acceptare, au renunţat la moştenirea rezervatară sau au fost recunoscuţi nedemni, în ordinea stabilită de lege.