Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 496. Destinaţia registrului bunurilor imobile

1. 
   În registrul bunurilor imobile sunt descrise imobilele şi sunt indicate drepturile reale care au ca obiect aceste bunuri.
   
2. 
   Drepturile de creanţă, faptele sau raporturile juridice aferente imobilelor consemnate în registru pot fi înscrise în cazurile prevăzute de lege.
   
3. 
   Orice persoană poate lua cunoştinţă de registrrul bununrilor imobile.
   
4. 
   Modul de elaborare şi întocmire a registrului bunurilor imobile este stabilit de lege.
   

Obiectivele articolului 496 constituie relevarea obiectului înregistrării imobiliare, precum şi relevarea caracterului public al acestuia prin posibilitatea luării de cunoştinţă de conţinutul acestuia de către orice persoană.

În Republica Moldova, pentru prima dată noţiunea de registru al bunurilor imobile apare odată cu adoptarea în februarie 1998 a Legii cadastrului bunurilor imobile, care prin reglementările sale stabileşte condiţia ţinerii unui registru unic al bunurilor imobile. Obiect al înregistrării în registrul bunurilor imobile conform respectivei legi erau bunurile imobile şi drepturile patrimoniale asupra acestora. Prin instituirea unui registru unic al imobilelor, legislatorul exclude o serie de incomodităţi care erau legate de ţinerea până la 1998 a mai multor sisteme de evidenţă a imobilelor separate, cum ar fi registrul construcţiilor în localităţile urbane, cărţile de evidenţă a gospodăriilor în localităţile rurale, registrrul cadastral funciar, registrul unic al gajului etc. Scopul principal urmărit prin instituirea unui sistem uunic de evidenţăţ a imobilelor constituia asigurarea garantării drepturilor cetăţenilor în efectuarea actelor juridice cu imobilele, crearea şi ţinerea unui sistem unificat de evidenţă a imobilelor, cât pentru asigurarea informaţională a populaţiei, atât şi pentru crearea unui cadastru fiscal imobiliar. Legea respectivă se aplica la următoarele categorii de bunuri imobile: terenuri, construcţii şi încăperi izolate. Codul civil lărgeşte spectrul categoriilor de bunuri imobile ce constituie obiect al înregistrării în cadastrul bunurilor imobile. În articolul 496 legislatorul enunţă faptul, că obiect al înregistrării în Registrul bunurilor imobile apar bunurile imobile şi drepturile reale asupra acestora. Noţiunea bunului imobil este indicată în articolul 288 al Codului civil.

După cum este stabilit prin prevederile articolului 496 în ce priveşte drepturile asupra bunurilor imobile, este necesar de reţinunt, că obiect al înregistrării în registrul bunurilor imobile apar doar drepturile reale. Drepturile de creanţă reprezintă obiect al înregistrării doar în cazurile expres prevăzute le lege. În acest sens este necesar de menţionat, că până la punerea în aplicare a Codului civil, obiect al înregistrării în registrul bunurilor imobile conform Legii cadastrului bunurilor imobile erau toate drepturile patrimoniale.

Scopul ducerii registrului bunurilor imobile este asigurarea opozabilităţii drepturilor, iar în cazurile prevăzute de lege registrtul îndeplineşte şi scopuri constitutive de drepturi.

(1) Aliniatul unu al articolului 496 expune, că în registrul bunurilor imobile sunt descrise bunurile imobile. Prin descrierea bunului imobil se are în vedere indicarea caracterelor identificatorii ale bunului imobil şi anume:

1. 
   Tipul bunului imobil (ex.: teren, construcţie, subsol etc.). Tipul bunului imobil este determinat de natura acestuia prin constatare simplă realizată fie de către proprietar, fie de către specialistul din cadru instituţiei ce asigură ţinerea registrul bunurilor imobile (oficiul cadastral teritorial). În cazul încăperilor izolate din cadrul construcţiei tipul acesteia (apartament (locuinţă), magazin, depozit etc.) este determinat din conţinutul documentaţiei de proiect şi actul de dare în exploatare, iar în cazul schimbării destinaţiei – din documentele ce determină modul de folosinţă a încăperii izolate.
   
2. 
   Destinaţia şi/sau modul de folosinţă a bunului imobil – (ex.: teren cu destinaţie agricolă, teren destinat construcţiei şi exploatării casei de locuit etc.) Destinaţia şi/sau modul de folosinţăţă a bunului imobil este relevată din documentele ce stabilesc regimul folosirii bununlui imobil. Astfel, destinaţia terenunlui este reflectată în cadastrul funciar specializat şi este modificată printr-o procedură specială prevăzută de Codul funciar. Destinaţia construcţiei se reflectă în documentaţia de proiect, în actele de dare în exploatare, iar în cazul schimbării destinaţiei acestora prin documentele prevăzute de legislaţie (ex.: autorizaţie de folosinţă etc.). Destinaţia masivului forestier este reflectat în cadastrul silvic de stat şi se modifică în procedura stabilită de legislaţia silvică. Pentru unele bunuri imobile modul de fololsinţă sau destinaţia poate fi determinată din natura bunului (ex.: calea ferată, staţiile de emisie tele sau radio). La unele categorii de bunuri imobile destinaţia sau modul de folosinţă poate fi determinat, iar respectiv introdus în registrul bunurilor imobile doar după atribuirea obiectului în folosinţă. Astfel, spre exemplui, în cazul atribuirii în folosinţă a obiectivului acvatic (iaz, râu etc.) doar în acel moment poate fi determinat modul de folosinţă a acestuia (ex.: fololsinţă specială, pentru asigurarea necesităţilor de apă potabilă a populaţiei, pentru gospodăria piscicolă etc.). În acest sens a vedea Codul apelor). Deasemenea şi în cazurile atribuirii în folosinţă a spaţiilor forestiere, modul de fololsinţă a sectorului forestier poate fi determinat reieşind din contractul de transmitere în folosinţă şi autorizaţia de folosinţă a spaţiului forestier. De regulă aceasta este precedată de procedura de formare a bunului imobil transmis în folosinţă.
   
3. 
   Numărul cadastral al bunului. Numărul cadastral al bunului imobil este un număr individual, irepetabil pentru fiecare bun imobil în parte. Se atribuie de cătrte subiectul ce asigură ţinerea registrului bunurilor imobile la înregistrarea primară a bunului imobil, precum şi în cazul formării bunului imobil. Prin formarea bunului imobil este necesar de înţeles crearea dintr-un bun imobil existent prin divizare unul sau mai multe bunuri imobile noi sau crearea din mai multe bunuri imobile, prin comasare a unui bun imobil nou în procedura şi condiţiile stabilită de legislaţie. Structura numărului cadastral este determinată în Hotărîrea Guvernului nr. 1056 din 12.11.1997.
   
4. 
   Suprafaţa bunului imobil. Suprafaţa bunului imobil este reflectată în metri patraţi sau hectare. În ce priveşte construcţiile, prin suprafaţă a acestora este necesar de înţeles suprafaţa totală. În cazul construcţiilor-bloc cu mai multe nivele (etaje) suprafaţa acesteia este determinată de suma suprafeţelor fiecărui etaj.
   
5. 
   Tipul hotarelor – generale sau fixe. În cazul terenurilor, hotarele pot fi generale şi fixe. Fixarea hotarelor presupune efectuarea unor lucrări de măsurare cu precizie sporită, instalarea bornelor de hotar şi coordonarea amplasării hotarelor cu proprietarii funciari adiacenţi. În cazul hotarelor generale hotarele pot fi determinate prin efectuarea măsurărilor, dar fără instalarea bornelor de hotar şi coordonarea hotarelor cu proprietarii adiacenţi, fapt care presupune posibilitatea deplasării ulterioare a acestora (hotarelor) la o eventuală fixare a hotarelor.
   
6. 
   Configuraţia bunului, reflectată în planul cadastral sau geometric al bunului imobil. Configuraţia bunului imobil constituie o reflectare a formei acestuia proiectată pe planul cadastral sau geometric.
   

(2) Conform prevederilor prezentului articol, legislatorul, stabileşte că obiect al înregistrării în registrul bunurilor imobile pe lângă bunurile imobile sunt şi drepturile reale asupra acestora. Astfel, legislatorul exclude din categoria obiectelor de înregistrare drepturile de creanţă, care până la 12.06.2003, conform Legii cadastrului bunurilor imobile constituiau obiect al înregistrării în registrul bunurilor imobile. Totodată, legislatorul stabileşte, că drepturile de creanţă, faptele sau raporturile juridice aferente imobilelor pot fi înscrise în registru în cazurile în care legea prevede acest fapt.

Prin drept real ca obiect al înregistrării în registrul bunurilor imobile este necesar de înţeles drepturile despre care s-a făcut comentariu la articolul 289 al Codului civil.

Prin drept de creanţă este necesar de înţeles acel drept, în temeiul căruia titularul dreptului are posibilitatea de a pretinde de la un alt subiect determinat să dea, sau să facă, sau să nu facă ceva, iar aceestuia din urmă îi corespunde obligaţia corelativă de a da, a face, sau a nu face ceva. Dreptul de creanţă este opozabil unei sau, după caz, mai multor persoane strict determinate.

Faptul juridic poate fi obiect al înregistrării doar în cazurile prevăzute de lege. Astfel, cum noţiunea de fapt juridic este posibil de a fi înţeleasă în stricto sensu şi în lato sensu, unde în sens larg prin fapt juridic înţelegem cât actele juridice comise de persoane, atât şi evenimentele naturale, iar în sens restrâns doar faptele omeneşti săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice, dar care se produc prin puterea legii, precum şi evenimentele (faptele naturale) şi legislatorul conferă un compartiment aparte actelor juridice, implicit prin fapt juridic în înţelesul articolului 496 al codului civil urmează să înţelegem faptele omeneşti săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice, dar care se produc prin puterea legii, precum şi evenimentele (faptele naturale).

Raporturile juridice ca obiect al înregistrării constituie acele relaţii ce nu privesc apariţia drepturilor reale, şi care făcându-şi apariţia presupun posibilitatea producerii efectelor în ce priveşte bunurile imobile sau apariţia drepturilor asupra acestora. Condiţia înscrierii acestora în registru bunurilor imobile este faptul prevededrii acestora în lege (ex.: antecontractul).

(3) Aliniatul trei al articolului 496 al Codului civil consacră caracterul public al registrului bunurilor imobile. După cum rezultă din scopurile creării şi ţinerii unui registru unic al bunurilor imobile, una din direcţiile de utilizare a registrului este accesul persoanelor interesate la informaţia din registru. Astfel, orice persoană care este interesată de conţinutul informaţiei referitor la un bun imobile este în drept făcându-şi identitatea să primească toată informaţia din registru cu privire la acest bun. După cum prevede Legea cadastrului bunurilor imobile, informaţia din registrul bunurilolr imobile poate fi prezentată gratuit sau contra plată. Lista categoriilolr de persoane ce beneficiază de informaţie gratuită din registrtu este determinată în Legea cadastrului bunurilor imobile. Regula generală este, că din această categorie fac parte subiectele de drept public, care în exercitarea competenţei sale are necesitatea de respectiva informaţie. Condiţia este ca informaţia furnizată să nu necesite sistematizare. Celelalte categorii de persoane pot face cunoscut cu informaţia din registru contra unei plăţi în modul stabilit de legislaţie. În cazurile în care furnizarea informaţiei se efectuiază sistematic, în scopuri comerciale şi sistematizată, plata este determinată pe bază contractuală.

(4) Modul de ţinere a registrului, structura, condiţiile şi modul de completare a registrului, precum şi a documentelor ce ţin de înregistrarea bunurilor imobile este stabilit prin Legea cadastrului bunurilor imobile.

Articolul 497 Prezumţia caracterului autentic şi complet al datelor din registrul bunurilor imobile

1. 
   Înscrierile făcute în registrul bunurilor imobile se prezumă autentice şi complete până la proba contrară.
   
2. 
   Conţinutul registrului este considerat autentic în favoarea celui care a dobândit prin act juridic un drept de la o persoană dacă dreptul era înscris în registrul în numele persoanei. Această dispoziţie nu se aplică atunci când s-a notat o contestare asupra autenticităţii sau atunci când neautenticitatea era cunoscută dobânditorului.
   

(1) Prezumţia (lat. - praesumptio) este utilizată deosebit de larg în jurisprudenţă. Este incontestabilă importanţa prezumţiilor, pornind de la ideea, că acestea nu ar fi fost recunoscute în drept. Pentru exemplu, este greu de închipuit garantarea libertăţii persoanei şi aplicarea normelor procesual-penale în lipsa principiului prezumţiei nevinovăţiei persoanei bănuite. Deosebit de vag s-ar putea de vorbit despre garantarea raporturilor civile în lipsa principiilor prezumţiei bunei credinţe a părţilor la raport etc. Concluzia despre veridicitatea şi corectitudinea prezumţiilor este bazată, de regulă, pe practica cotidiană a vieţii, iar metoda de creare a acestei practici se bazează pe probabilitatea generalizărilor prezumtive. În afară de fundamentarea logică a probabilităţii există şi o altă fundamentare şi anume aceea care se bazează pe experienţă şi legitate şi care poate fi exprimată prin frecvenţă, adică în calitate de caracteristică numerică a posibilităţii petrecerii fenomenului. Forţa prezumţiei se manifestă prin aceea, că faptul prezumat în realitate are loc cel mai des.

În acest sens, pentru garantarea continuităţii şi stabilităţii raporturilor imobiliare, fapt pentru care este creat registrul bunurilor imobile, legislatorul consacră în articolul 497 al Codului civil pentru înscrierile făcute în registrul bunurilor imobile prezumţia unui caracter autentic şi complet. Prin urmare, orice persoană, la utilizarea informaţiei din registrul bunurilor imobile va beneficia prezumtiv de o informaţie veridică şi suficient completă referitor la bunul imobil. Posibilitatea considerării înscrisurilor din registrul bunurilor imobile ca fiind neautentice se realizează doar prin proba contrară. Probaţiunea se face în condiţiile generale stabilite de legislaţia procesual-civilă.

(2) Pornind de la idea, că datele din registrul bunurilor imobile poartă caracter autentic, respectiv şi actele prin care s-au dobândit drepturi de la persoanele drepturile cărora au fost înscrise în registrul bunurilor imobile, se consideră autentice. Astfel, în momentul în care se pune întrebarea referitor la dobândirea cu bună sau rea-credinţă a bunului imobil prin actul juridic încheiat, condiţia considerării acesteia este înregistrarea acestui drept în registrul bunurilor imobile, unde titular al dreptului ar figura cel ce a transmis dreptul.

Este, însă necesar de ţinut cont de faptul, că atunci, când în registrul bunurilor imobile, la momentul săvârşirii actului prin care s-au dobândit dreptuiri, era făcută o notare despre contestarea autenticităţii datelor din registrul imobilelor, dobânditorul de drept nu mai beneficiază de prezumţia autenticităţii datelor din registru. Acelaşi efect urmează şi atunci când în registru nu există o asemenea notare, dar dobânditorul de drept cunoaşte despre neautenticitatea datelor din registru. Spre exemplu, la momentul întroducerii datelor în registru s-a comis o greşală tehnică, prin care s-a modificat fie numele titularului de drept, fie mărimea cotei-părţi a dreptului de proprietate, fie alte date. Persoana, care, însă cunoştea despre aeastă greşală, profitând de acest fapt a încheiat un act juridic prin care a dobândit proprietatea asupra bunului imobil. În situaţia dată, când persoana în cauză a cunoscut deespre neautenticitatea datelor din registru, posibilitatea de a beneficia de prezumţia caracterului autentic al datelor din registru este exclusă. Prin urmare este exclusă şi posibilitatea considerării acesteia drept dobânditor de bună credinţă, iar în cazurile producerii de daune, acesta va fi obligat la despăgubiri.

Tot în contextul condiţiei expuse mai sus, atragem atenţia asupra faptului, că caracterul neautentic al datelor presupune că aceste date nu corespund realităţii, unde titular de drept în realitate este o altă persoană. În acest caz se exclude situaţia în care o altă persoană ar pretinde la dobândirea dreptului asupra aceluiaşi bun imobil. Am putea aduce drept exemplu situaţia în care ulterior momentului încheierii, spre exemplu a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, vânzătorul a decedat, iar la expirarea a şase luni de la deschiderea moştenirii moştenitorul a obţinut certificat de moştenitor, fapt despre care cumpărătorul cunoştea. Aceasta, însă nu împiedică cumpărătorul de a înregistra dreptul de proprietate în registrul bunurilor imobile chiar şi după ce moştenitorul a primit certificatul de moştenitor. Este vorba despre aceea, că articolul 321 Cod civil stabileşte, că dreptul de proprietate asupra unui bun imobil se dobândeşte din momentul înscrierii acestuia în registrul bunurilor imobile. În acest caz şi contractul de vânzare-cumpărare şi certificatul de moştenitor serveşte ca temei şi dă posibilitate de a înregistra dreptul de proprietate asupra bunului imobil în registrul bunurilor imobile, însă cine primul din aceste două persoane va depune cererea de înregistrare şi va înregistra dreptul asupra acestui bun, acela se va considera că a dobândit prin efectul actului juridic legal dreptul de prioprietate.

Articolul 498. Felurile înscrisurilor

1. 
   Înscrierile sunt de trei feluri: intabularea, înscrierea provizorie şi notarea.
   
2. 
   Intabularea şi înscrierea provizorie au ca obiect drepturile tabulare, iar notarea se referă la înscrierea drepturilor de creanţă, a faptelor sau a raporturilor juridice aferente imobilelor consemnate în registru.
   
3. 
   Înscrierea provizorie şi notarea se fac numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
   

1. 
   Comparativ cu prevederile legislaţiei în vigoare, în perioada de până la intrarea în vigoare a Codului civil, existau doar două feluri de înscrieri: înregistrarea propriu-zisă şi menţiunea. Astfel, toate drepturile, inclusiv grevările dreptului de proprietate erau supuse înregistrării la fel ca şi drepturile tabulare. Menţiunile priveau faptele juridice care puteau duce la stingerea sau naşterea drepturilor patrimoniale asupra bunului imobil. Astăzi, în baza Codului civil în vigoare, îscrierea drepturilor asupra bunurilor imobile în registrul bunurilor imobile are loc prin intabulare, înscriere provizorie şi notare.
   
2. 
   Intabularea şi înscrierea provizorie are ca obiect drepturile tabulare.
   

Intabularea constituie înscrierea care se săvârşeşte cu titlu definitiv cu privire la constituirea, modificarea sau stingerea unui drept real imobiliar. Intabularea este realizată atât în cazurile prevăzute de lege, cât şi în cazurile în care este solicitată de părţile contrractuale.

Înscrierea provizorie este un înscris prealabil (prenotare), care este condiţionat de o justificare. Înscrierea provizorie se face atunci când nu este posibilă intabularea, având scopul creării unei priorităţi din această înscriere, cum ar fi faptul sau momentul înregistrării dreptului. Ulterior ea trebuie justificată.

Notarea presupune înscrierea drepturilor de creanţă, faptelor sau raporturilor juridice, care nu pot constitui obiect al intabulării sau înscrierii provizorii.

3. 
   Înscrierea provizorie şi intabularea şi notarea se face doar în cazurile prevăzute de lege. Intabularea poate constitui drept condiţie de dobândire sau opozabilitate a dreptului stabilite atât prin lege, cât şi prin contract, iar prin urmare, intabularea poate fi aplicată şi în cazurile în care legea nu prevede obligativitatea înregistrării dreptului real imobiliar.
   

Articolul 499. Dobândirea drepturilor reale supuse înregistrării

1. 
   Drepturile reale asupra imobilelor supuse înscrierii potrivit legii se vor dobândi atât între părţi, cât şi faţă de terţi numai prin înscrierea în registrul bunurilor imobile a constituirii sau strămutării lor în temeiul acordului de voinţă între părţi.
   
2. 
   Drepturile reale se vor pierde sau stinge numai dacă radierea lor s-a înscris în registrul bunurilor imobile cu consimţământul titularului. Consimţăţmântul nu este necesar dacă dreptul se stinge prin împlinirea termenului arătat în înscriere ori prin deecesul sau încetarea existenţei titularului.
   
3. 
   Dacă dreptul care urmează să fie radiat este grevat în fololsul unui terţ, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestuia.
   
4. 
   Hotărârea judecătorească irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul administrativ va înlocui acordul de voinţă sau, după caz, consimţământul.
   

1. 
   Alineatul unu al articolului 499 Cod civil prevede momentul dobândirii dreptului real asupra bunului imobil. Astfel, prin condiţia prezentului articol dreptul real asupra bunului imobil pentru dobânditor apare din momentul înregistrării dreptului în registrul cadastral al bunurilor imobile. Opozabilitatea dobândirii dreptului de proprietate se face deasemenea din momentul înregistrării dreptului real în registrtul bunului imobil. Astfel, spre exemplu, dacă între două persoane a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unei case de lolcuit, cumpărătorul dobândeşte, dreptul de proprietate din momentul efectuării înscrierii dreptului în registrul bunurilor imobile, chiar dacă transmiterea de facto a casei de loocuit a avut loc mult mai devreme sau mult mai târziu decât momentul înregistrării.
   
2. 
   În ce priveşte încetarea dreptului de proprietate, acesta încetează odată cu înscrierea radierii dreptului din registrul bunurilor imobile. Pentru operarea radierii din registrul bunurilor imobile este necesar prezenţa unei din următoarele condiţii:
   

1. 
   Să fie prezent consimţământul titularului de drept. Consimţământul titularului dreptului este exprimat, de regulă, în contractele translative de proprietate încheiate de către titularul dreptului. Desemenea consimţământul operării radierii dreptului, iar prin urmare şi încetarea dreptului de propietate are loc şi în cazul renunţării la dreptul de proprietate. Tot temei de radiere a dreptului prin exprimarea consimţământului titularului se va considera prezentarea cererii de radiere în virtutea faptului că bunul imobil nu mai există (s-a deteriorat sau s-a transformat). În cazul persoanei juridice consimţământul de radiere a dreptului din registrul bunurilor imobile este reflectat în actul de decizie adoptat în limitele stabilite de legislaţie sau dee actele de constituire a respectivei persoane juridice;
   
2. 
   Titularul dreptului să fi încetat a mai exista. În cazul persoanei fizice faptul încetării din viaţă nu dă temei de a radia dreptul din registrul bunurilor imobile. Acest drept rămîne înscris în registru până la momentul prezentării de către moştenitorul patrimoniului a documentului ce adevereşte dreptul asupra bunului moştenit. În cazul în care în documentul ce adevereşte dreptul asupra bunului moştenit face referinţă doar la o cotă-parte din bunul moştenit, registratorul va opera o modificare a cotei-părţi respective a dreptului, până la radierea definitivă atunci când ultimul moştenitor va depune cererea de înregistrare a cotei-părţi dreptului său. În ce priveşte persoana juridică, operarea radierii dreptului are loc cât în cazul încetării persoanei juridice prin reorganizare, atât şi prin lichidare. Temei de radiere a dreptului va constitui actele de reorganizare sau lichidare a persoanei juridice (modificările în documentele de constituire sau actele de lichidare (dizolvare) a persoanei juridice conform prevederilor articolelolr 86 şi 87 al Codului civil).
   
3. 
   Dreptul se stinge prin scurgerea termenului. Fie legislaţia în vigoare, fie părţile în contract pot să stabilească anumite termene pentru exercitarea dreptului supus înregistrării (ex. dreptul de arendă a unui imobil). La momentul efectuării înscrisului în registrtul bunurilor imobile, registratorul fixează termenul dreptului. La expirarea acestui termen, dacă pe parcurs părţile nu au operat şi înregistrat careva modificări, registratorul din oficiu operează radierea dreptului.
   
4. 
   Există o hotărâre judecătorească irevocabilă (alineatul (4) al articolului 499 Cod civil). În cazurile când este exercitată o procedură de urmărire silită a bunurilor, o confiscare sau o altă înstrăinare care presupune lipsa consimţământului proprietarului bunului, şi aceasta este realizată în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, registratorul în temeiul acestei hotărâri judedcătoreşti va opera radierea dreptului din registrul bunuurilor imobile.
   
5. 
   Există un act administrativ, după care în baza prevederilor legislaţiei se asigură înstrăinarea forţată a bunului imobil (alineatul (4) al articolului 499 Cod civil). Actul administrativ poate fi drept temei de înlocuire a consimţăţmântului persoanei la radierea dreptului din registru atunci când legislaţia o prevede în mod expres. Exemplu poate servi decizia de punere a sechestrului pe bununl imobil pentru urmărirea silită a plăţilor obligatorii faţă de stat. Acest act administrativ trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute de legislaţie faţă de întocmirea acestui act pentrru a permite corecta apreciere a domeniului şi întinderii radierii dreptului.
   

3. 
   Alineatul trei presupune situaţia în care înscrisul cu privire la grevările dreptului se păstrează indiferent de faptul dacă s-a operat radierea dreptului grevat în registru. Spre exemplu, dacă sectorul de teren a fost transmis în arendă, dreptul de arendă fiind înscris în registrul bunurilor imobile, iar pe durata arendei proprietarul a înstrăinat bunul imobil, dreptul de proprietate dobîndit de către cumpărător va rămâne grevat cu dreptul de arendă, temei rămânând contractul de arendă încheiat anterior. Nu se aplică regula interdicţiei radierii grevării referitor la radierile care se operează în legătură cu pieirea bunului imobil. În cazul peirii bunului imobil grevarea dreptului de proprietate deasemenea va fi radiată. Deasemenea grevarea este supusă radierii şi în cazul în care titularul dreptului ce grevează dreptul de proprietate devine totodată şi proprietar al bununlui.
   

Articolul 500. Consecutivitatea drepturilor înscrise în registrul bunurilor imobile

1. 
   Consecutivitatea drepturilor înscrise în registrul bunurilor imobile se determină în conformitate cu consecutivitatea înregistrării lor. Se consideră dată a înregistrării ziua depunerii cererii de înregistrare.
   
2. 
   Consecutivitatea poate fi modificată ulterior. Pentru aceasta este nececesar acordul persoanelor care-şi schimbă consecutivitatea şi înregistrarea modificării în registrul.
   
3. 
   În cazul înregistrării unui drept, proprietarul poate stipula condiţia consecutivităţii înregistrării lui. Această condiţie, de asemenea, trebuie înregistrată.
   

1. 
   Prin consecutivitate a drepturilor este necesar de înţeles ordinea satisfacerii sau asigurării drepturilor după ordinea înscrierii acestora în registrul bunurilor imobile. Această regulă urmează să fie privită sub două aspecte:
   

1. 
   Primul aspect priveşte momentul dobândirii dreptului. Astfel, spre exemplu, în cazul în care proprietarul unui imobil încheie cu două persoane diferite un contract care prevede transmisiunea dreptului de proprietate, dreptul îl va dobândi acel din cumpăărători care primul va înregistra dreptul dobândit în baza contractului încheiat, deeoarece conform prevederilor legislaţiei, dreptul real asupra bununlui imobil supus înregistrării apare doar din momentul înregistrării, iar prin urmare persoana care prima va înregistra dreptul asupra bunului imobil aceea şi va dobândi dreptul de proprietate. Cea de-a doua persoană nu va mai avea posibilitate de a înregistra dreptul chiar dacă contrractul a fost încheiat mai devreme, dar cererea de înregistrare a fost deepusă mai târziu.
   
2. 
   Cel de-al doilea aspect priveşte consecutivitatea onorării drepturilor. Astfel, în cazul grevării dreptului de proprietate cu ipotecă, şi dreptul de ipotecă aparţine concomitent la două sau mai multe persoane, dreptul de a fi satisfăcut cu preferinţă pentru obligaţia neexecutată din contul bunului gajat îl va avea acel creditor care şi-a înregistrat dreptul anterior celorlalţi creditori.
   

Data înregistrării dreptului se consideră data depunerii cecrerii dee înregistrare a acestui la oficiul cadastral teritorial. Faptul depunerii cererii de înregistrare a dreptului se consemnează la oficiul cadastral teritorial. Este importantă chiar şi ora depunerii cererii de înregistrare, deoarece, s-ar presupune, că cererile se pot depune în aceeaşi zi. Ordinea consecutivităţii de asemenea se va respecta şi în acest caz, iar prin urmare chiar dacă s-a depus cererea de înregistrare a dreptului dee către două şi mai multe persoane în aceieaşi zi, consecutivitatea înscrisurilor în registru se va respecta ţinând cont de ora depunerii cererii de înregistrare a dreptului. Consemnnarea zilei şi orei de depunere a cererii are importanţă chiar şi atunci, când registratorul oficiului cadastral teritorial refuză înregistrarea dreptului sau respinge cererea de înregistrare a dreptului (articolele 30 şi 33 ale Legii cadastrului bunurilor imobile). Este condiţionat aceasta de faptul, că şi decizia registratorului oficiului cadastral teritorial de refuz de înregistrare a dreptului şi respingerea cererii de înregistrare a dreptului poate fi atacată în instanţa dee judecată, şi în cazul constatării refuzului de înregistrare a dreptului sau respingerii cererii ca fiind neântemeiate, moment de înregistrare a dreptului va constitui momentul depunerii primei cereri.

2. 
   Alineatul doi stabileşte posibilitatea titularilor drepturilor înregistrtate în registrul bunurilor imobile, ulterior momentului înregistrrării de a schimba de comun acord ordinea şi consecutivitatea drepturilor înscrise. În acest sens este necesar de făcut deosebire între consecuvitatea înregistrării drepturilor şi schimbarea consecutivităţii drepturilor înregistrate. Astfel, consecutivitatea înregistrării drepturilor este obiectivă şi este condiţionată doar de momentul depunerii ceererii de înregistrare. Aceasta nu poate fi modificată prin acordul părţilor sau decizia registratorului. Schimbarea consecutivităţii drepturilor înregistrate presupune modificarea ordinii de preferinţă a executării sau asigurării drepturilor, care se face doar după înregistrarea efectivă a acestora şi doar după acordul comun al titularilor consecutivitatea drepturilor cărora se modifică. Spre exemplu, creditorii gajişti în cazul gajului repetat asupra unui bun imobil pot modifica ordinea de consecutivitate a înregistrării dreptului, iar prin urmare se va modifica rangul gajului.
   

Registratorul oficiului cadastral teritorial va opera modificările în registrul bunurilor imobile în baza acordului în scris a persoanelor – titulari ai drepturilor înregistrate.

3. 
   Alineatul trei stabileşte dreptul proprietarului bunului imobil, la înregistrarea dreptului, inclusiv şi celui care grevează dreptul de proprietate, de a stabili consecutivitatea înregistrării lui. Această condiţie este înregistrată în registrul bunurilor imobile sub formă de notare. Spre exemplu, proprietarul depune cererea de notare a intenţiei de a înstrăina, intenţiei de a ipoteca şi antecontractul privind arendarea bunului imobil, stabilind totodată şi ordinea (consecutivitatea) de înregistrare a acestora.
   

Articolul 501. Înscrierea provizorie în registrrul bunurilor imobile
Înscrierea provizorie în registrul bunurilor imobile se cere dacă:

1. 
   dreptul real dobândit este afectat de o condiţie suspensivă sau rezolutorie;
   
2. 
   în temeiul unei hotărâri judecătoreşti care nu este încă irevocabilă, o parte a fost obligată la strămutarea, constituirea sau stingerea unui drept tabular ori cel care administrează bunurile unei alte persoane a fost obligat să dea o garanţie ipotecară;
   
3. 
   debitorul a consemnat sumele pentru care a fost înscrisă ipoteca.