Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 475. Contestarea actiunilor sau inactiunilor registratorului gajului
Orice persoana are dreptul sa atace in instanta de judecata respingerea cererii de inregistrare a gajului, inregistrarea ilegala, eliberarea de informatie eronata, prezentarea tardiva sau refuzul neintemeiat de a i se prezenta informatia necesara referitoare la inregistrarea gajului.
1. Scopul normei date este de a crea un regim real de apărare judiciară a persoanei, drepturilor subiective ale cărei le-a fost adusă atingere prin fapta registratorului. În virtutea principiului apărării judiciare a drepturilor lezate (art.10) persoana care se consideră lezată în drepturi este în drept să cheme în judecată persoana vinovată şi să pretindă înlăturarea încălcărilor şi obligarea reparării prejudiciului (art.14).

Art.475 conţine o enumerare a cazurilor cînd persoana se poate adresa instanţei pentru apărarea dreptului lezat. Aceste cazuri sînt:

a) respingerea cererii de înregistrare a gajului. Pot cere obligarea registratorului să înscrie gajul atît creditorul, cît şi debitorul gajist, dacă consideră că cererea de înregistrare a fost respinsă fără temei.

b) înregistrarea ilegală: înscrierea gajului în alt registru decît cel indicat în lege, încălcarea procedurii de înregistrare, înregistrarea unui gaj inexistent, înregistrarea gajului în favoarea altui creditor sau pe numele altei persoane decît debitorul gajist, comiterea unor incorectitudini la înregistrare (referitoare la obiectul gajului, creanţa garantată, permisiunea sau interdicţia gajului repetat etc.), înscrierea unui gaj repetat dacă acesta a fost interzis prin contractele anterioare, primirea şi satisfacerea cererii de înregistrare dacă aceasta trebuia conform legii respinsă, alte încălcări ale legii. Acţiunea poate fi înaintată de părţi sau orice terţ care se consideră lezat.

c) eliberarea de informaţie eronată, cu întîrziere sau refuzul neîntemeiat de prezentare a informaţiei despre gajurile înregistrate. Pentru că accesul la registru este public, orice persoană poate contesta acţiunile sau omisiunile registratorului în legătură cu încălcarea obligaţiilor de informare.

2. Acţiunea se înaintează la instanţa de la domiciliul sau sediul persoanei care ţine registrul (art.38, Cod.Proc.Civ.). Acţiunea se examinează după procedura contenciosului civil sau, după caz, administrativ. În cazul în care legea prevede soluţionarea prealabilă pe cale extrajudiciară a litigiului, reclamantul este ţinut să o respecte, sub sancţiunea restituirii cererii de chemare în judecată (art. 170, Cod.Proc.Civ.).

3. Prejudiciul cauzat persoanei lezate în drepturile ei va fi determinat de instanţă conform probelor prezentate. Prejudiciul se repartă integral din contul persoanei care ţine registrul. Aceasta are dreptul la acţiune în regres faţă de persoana din vina cărui a fost cauzat prejudiciul.

În scopul reparării prejudiciului cauzat prin fapta funcţionarilor oficiilor cadastrale teritoriale a fost creat un fond de garanţie, administrat de Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru (art.49, Legea 1543/1998). Efectuarea plăţilor din fondul de rezervă se efectuează în baza deciziei unei comisii create de Guvern (art.50 alin.(5), Legea 1543/1998 ).

4. Dreptul de contestare prevăzut la art.475 nu aduce atingere altor drepturi ale persoanelor interesate sau prezumţiilor legale. Astfel, în cazul apariţiei unui litigiu în legătură cu prezentarea unor informaţii incorecte de către registrator, beneficiarul informaţiei este protejat prin prezumţia veridicităţii informaţiei înscrise în registru (art.471), dacă creditorul gajist nu va proba că persoana căreia i-a fost prezentată informaţie incorectă ştia sau trebuia să ştie că aceasta nu este veridică.

S e c t i u n e a a 3-a

DREPTURILE SI OBLIGATIILE

PARTILOR CONTRACTULUI DE GAJ

Articolul 476. Dispozitii generale cu privire la drepturile si obligatiile partilor contractului de gaj
(1) Debitorul gajist si creditorul gajist sint liberi sa stabileasca, prin acord de vointa, drepturile si obligatiile fiecaruia dintre ei daca legea nu prevede altfel.

(2) Creditorul gajist poate desemna un gestionar al gajului. Gestionarul actioneaza in numele creditorului gajist si intreprinde orice actiune in legatura cu obiectul gajului, in limitele drepturilor acestuia, cu exceptia dreptului de a transmite obligatia garantata prin gaj. Debitorul gajist ori tertul la care se afla bunul este obligat sa urmeze indicatiile gestionarului gajului.

(3) In caz de amanetare, o data cu incetarea dreptului de gaj, creditorul gajist este obligat sa restituie imediat debitorului gajist bunul gajat.

1. Conţinutul raportului juridic de gaj este reglementat prin lege şi prin acordul părţilor exprimat în conformitate cu legea. Drepturile şi obligaţiile părţilor raportului de gaj rezultă din caracterul de drept real al gajului, care însă este un drept real imperfect.

S-a arătat în doctrină că gajul se află la hotarul drepturilor reale şi obligaţionale. Argumentele sunt următoarele:

a) în virtutea unui drept real titularul este în drept să folosească bunul, însuşind produsul exploatării lui. Scopul constituirii gajului este însă altul – de a crea un mecanism de compensare a creditorului în caz de neexecutare a obligaţiei garantate, precum şi a preveni (preîntîmpina) neexecutarea ei de către debitor şi a stimula prin iminenţa survenirii unor efecte nefavorabile;

b) gajul are un caracter limitativ, proprietarul bunului fiind de regulă limitat în dreptul de dispoziţie, iar în cazul amanetului – deposedat cu titlu provizoriu şi condiţionat;

c) în cazul unor construcţii specifice, cum ar fi gajul universalităţii de bunuri, a bunurilor în circulaţie şi proces de prelucrare, nu se respectă principiului specializării gajului şi nu este exercitabil dreptul de urmărire.

2. Pornind de la principiul libertăţii contractuale (art.1) părţile contractului de gaj sunt libere să stabilească conţinutul contractului în limitele normelor imperative de drept. Odată încheiat legal, contractul obligă părţile atît la ceea ce au stipulat direct, cît şi la ceea ce rezultă din natura gajului în conformitate cu lege, uzanţele sau principiul echităţii (art.668).

Părţile nu pot include în contract clauze care contravin legii, iar dacă au fost incluse acestea sunt lovite de nulitate absolută. Astfel, este prohibit expres pactul comisoriu (contractul pignorativ), adică clauza privind transmiterea dreptului de proprietate a gajului către creditorul gajist în cazul încălcării obligaţiunii principale (art.13 alin.(7), Legea 449/2001). Estre nulă şi clauza prin care părţile stabilesc un alt mod de repartizare a cheltuielilor de judecată în caz de litigiu, decît cel prevăzut imperativ de lege (art.94, Cod.Proc.Civ.).

3. Pe lîngă drepturile şi obligaţiile stabilite de lege, părţile ar putea să includă în contract stipulaţiuni privind:

a) asigurarea gajului, care este deopotrivă interesantă creditorului şi debitorului gajist. Creditorul gajist prin asigurare se protejează de pericolul pieirii şi distrugerii bunului gajat, iar debitorul gajist va reduce în acest mod riscurile aferente activităţii şi, implicit, executării obligaţiei garantate. Părţile pot conveni ca dreptul la despăgubirea de asigurare să fie cesionat către creditor sau ca acesta să fie desemnat în calitate de co-beneficiar al asigurării (art.1308), dreptul căruia se naşte în caz de încălcare a dreptului de gaj.

b) prezentarea de către debitor a rapoartelor periodice despre starea şi schimbările în structura bunurilor gajate. Clauza este importantă în special în cazul bunurilor supuse transformării (ex. o construcţie în curs de execuţie) sau prelucrării (ex. cereale, struguri, ţesături, hîrtie poligrafică).

c) modul şi condiţiile de efectuare de către creditor a controlului şi inventarierii bunurilor gajate, precum şi de acoperire a cheltuielilor aferente;

d) obligaţia de informare, debitorul gajist urmînd să notifice creditorul despre oricare fapte (ex. sechestru, acţiune de revendicare, decizie a autorităţii publice) care îi sunt cunoscute şi creează pericolul diminuării sau pierderii garanţiei. Debitorului i se va cere prezentarea fără întîrziere a tuturor actelor obţinute după constituirea gajului, prin care se modifică regimul juridic al bunului sau din care iau naştere unele drepturi asupra bunului (ex. actul de recepţie finală – în caz de finalizare a unei construcţii, decizia organului administraţiei publice locale privind schimbarea destinaţiei imobilului).

4. Creditorul gajului fără deposedare este în drept să delege exercitarea drepturilor şi obligaţiilor sale unui gestionar al gajului. Delegarea poate fi parţială sau deplină şi cuantumul ei este stabilit de comun acord de creditor şi gestionar. Obiect al delegaţiei poate fi oricare drept sau obligaţie ale creditorului gajist, inclusiv dreptul de a exercita gajul şi de primi produsul vînzării gajului. Desemnarea se poate produce prin contractul de gaj sau mai tîrziu, în limita termenului de acţiune a contractului de gaj.

Pentru ca desemnarea gestionarului gajului să fie opozabilă terţilor informaţia despre gestionar trebuie înscrisă în registrul în care este înscris gajul. Regula este prevăzută expres doar pentru registrul bunurilor mobile (art.39 alin.(2), Legea 449/2001), dar se aplică prin analogie a legii pentru toate alte registre în care se înscrie gajul.

Din momentul înscrierii gestionarului în registru nimeni nu poate invoca necunoaşterea faptului desemnării acestuia, iar gestionarul înlocuieşte creditorul gajist în relaţiile cu debitorul gajist şi terţii.

5. În practică rolul gestionarului gajului este de o relevanţă deosebită atunci cînd gajul este constituit în favoarea mai multor creditori (cum este cazul băncilor care oferă un credit consorţial sau al deţinătorilor de obligaţiuni garantate cu gaj) sau cînd creditorul gajist nu are domiciliu sau sediu în ţară. Legea nu instituie cerinţe speciale faţă de persoana gestionarului, acesta poate fi atît unul dintre creditori gajişti sau un terţ.

După ce desemnarea gestionarului este făcută publică, creditorul gajist nu mai este în drept să exercite el însuşi drepturile şi să execute obligaţiile sale care au fost delegate gestionarului, dacă contractul nu prevede altfel. Debitorul gajist şi terţii vor avea relaţii cu gestionarul, fiind obligaţi să se conducă de indicaţiile făcute de gestionar în exercitarea atribuţiilor sale. Gestionarul gajului este responsabil pentru prejudiciul cauzat terţilor prin faptele sale, ceea ce nu exclude însă responsabilitatea creditorului gajist în numele cărui acesta acţionează. Persoana prejudiciată va putea pretinde despăgubiri gestionarului sau nemijlocit creditorului gajist, relaţiile dintre aceştia în legătură cu acoperirea prejudiciului cauzat terţilor fiind reglementate prin contract şi lege.

Gestionarul gajului nu trebuie confundat cu terţul desemnat de creditor pentru exercitarea posesiunii amanetului (art.455 alin.(2).

6. În cazul amanetului, creditorul gajist posedă bunul nu ca un proprietar (animo domini), ci cu titlu particular (animo pignoris). În virtutea caracterului accesoriu al gajului, posesiunea amanetului se stinge odată cu stingerea obligaţiei de bază, creditorul gajist fiind obligat să restituie bunul debitorului gajist sau terţului indicat de acesta. Dacă bunul se află în posesiunea terţului desemnat de creditorului gajist, acesta din urmă este ţinut responsabil pentru prejudiciile cauzate debitorului gajist prin restituirea tardivă sau necorespunzătoare a bunului.

Debitorul gajist nu poate revendica amanetul din posesiunea creditorului pînă la executarea deplină a obligaţiei garantate.

Articolul 477. Dreptul de folosinta si dispunere asupra obiectului gajului. Asigurarea integritatii lui
(1) Debitorul gajist are dreptul sa foloseasca obiectul gajului conform destinatiei si sa dobindeasca fructele acestuia daca din contract sau din esenta gajului nu reiese altfel.

(2) Bunul cu care se garanteaza poate fi grevat cu drepturi reale sau dat in arenda ori in folosinta tertilor ulterior constituirii gajului, instiintindu-se in prealabil creditorul gajist. Drepturile constituite ulterior fara acordul creditorului gajist pe un termen care depaseste data scadentei obligatiei garantate tertul le pierde la expirarea termenului de o luna de la data notificarii acestuia de catre creditorul gajist despre intentia de a exercita dreptul de gaj. Aceasta regula nu se aplica asupra constituirii gajului.

(3) Debitorul gajist nu este in drept sa instraineze bunurile gajate, cu exceptia cazurilor cind dispune de autorizatie in acest sens, eliberata de creditorul gajist (de toti creditorii gajisti in cazul gajului ulterior).

(4) Acordul care limiteaza dreptul debitorului gajist de a lasa prin testament bunul gajat este nul.

(5) Creditorul gajist este in drept sa foloseasca obiectul gajului doar in cazurile prevazute de contract, urmind sa prezinte debitorului gajist o dare de seama despre utilizarea lui. Creditorul gajist poate fi obligat prin contract sa obtina fructele din obiectul gajului pentru a stinge obligatia principala garantata prin gaj.

(6) Debitorul gajist sau creditorul gajist, in functie de faptul care dintre ei detine bunul gajat, este obligat sa-l pastreze si sa-l intretina, respectind dreptul de folosire a acestuia. Daca apare pericolul pierderii sau deteriorarii bunului gajat, partea care il detine este obligata sa informeze imediat cealalta parte, iar partea care nu-l detine este in drept sa-l examineze.
1. Raţiunea finală a constituirii dreptului de gaj este de a crea creditorului gajist o garanţie suplimentară că prestaţia debitorului va fi executată. În cazul în care la scadenţă prestaţia nu va fi executată benevol, creditorul gajist va dispune de posibilitatea de a fi satisfăcut din produsul vînzării silite a gajului.

Modul de conservare a facultăţii menţionate, care implică reglementarea aspectelor de exercitare a folosinţei şi posesiunii bunului gajat, sunt stabilite în funcţie de tipul şi obiectul gajului, precum şi de caracterul relaţiilor dintre creditorul şi debitorul gajist.

2. În calitate de proprietar al bunului, debitorul gajului înregistrat va continua posesiunea şi, de regulă, folosirea bunului grevat cu gaj. Permiterea folosirii bunului gajat are argumentare practică, or acesta este de regulă un factor de producţie antrenat în procesul economic al întreprinzătorului sau un mijloc de întreţinere a persoanei fizice. Prin folosirea bunului de către debitorul gajist conform destinaţiei sunt create premise reale pentru executarea creanţei, în scopul garantării căreia a fost constituit gajul. În cazul în care bunul va fi folosit contrar destinaţiei, contractul ar trebui să acorde creditorului dreptul să interzică folosinţa şi să ceară repararea prejudiciului.

Creditorul nu va permite folosirea bunurilor consumtibile (ex. produse petroliere, cărbune, gaz), el riscînd să piardă garanţia.

Debitorul gajului înregistrat va obţine şi fructul lucrului sau dreptului grevat de gaj în virtutea calităţii sale de proprietar. Prin contract el poate fi obligat să îndrepte fructul dreptului (dobînzi, dividende, alte plăţi) la achitarea dobînzii aferente creanţei garantate, iar dacă aceasta nu produce dobînzi, a capitalului.

3. Creditorul gajist care deţine un bun în amanet poate fi îndreptăţit prin contract să-l folosească şi să obţină fructul acestuia. Dacă dreptul de folosinţă a debitorului gajului înregistrat este o regulă şi este îndreptată spre obţinerea unor avantaje economice, atunci folosinţa creditorului asupra obiectului amanetului este o excepţie şi urmăreşte reducerea obligaţiei garantate. Fructul obţinut de creditor va fi remis debitorului gajist, cu excepţia venitului pe care îl produce lucrul sau dreptul gajat, care poate fi îndreptat la reducerea creanţei garantate în următoarea consecutivitate: cheltuieli, dobînzi, capital (art.51 alin.(3), Legea 449/2001).

O altă obligaţie a creditorului care foloseşte bunul gajat este de a informa periodic proprietarul despre utilizarea bunului. Darea de seamă va cuprinde informaţii despre acţiunile creditorului, modul în care bunul a fost utilizat, schimbările şi starea bunului, fructul obţinut şi partea obligaţiei stinsă prin compensare cu acesta, alte date relevante. Dacă, în urma examinării informaţiilor primite sau a bunului, proprietarul constată că acesta este folosit cu încălcarea condiţiilor stabilite în contract, el poate interzice folosinţa şi cere repararea prejudiciului.

4. Spre deosebire de Legea cu privire la gaj, care interzicea, în lipsa unor stipulaţiuni contractuale contrare, transmiterea în arendă sau folosinţă gratuită a bunului grevat cu gaj, Codul civil cere doar înştiinţarea prealabilă a creditorului despre constituirea unor garanţii reale asupra bunului gajat sau darea lui în arendă (locaţiune) ori folosinţă cu titlu gratuit (comodat). Creditorul gajist nu se poate opune acestor acţiuni decît dacă opoziţia sa se bazează pe temeiuri ce ţin de natura dreptului de gaj şi esenţa gajului, precum şi atunci cînd garanţia ar fi diminuată (ex. chiriile se plătesc anticipat pe un termen lung).

Construcţia propusă de Codul civil nu avantajează nici terţii dobînditori, ai căror drepturi ce depăşesc scadenţa obligaţiei garantate se sting în legătură cu iniţierea de către creditor a exercitării gajului. Stingerea se produce la expirarea termenului de o lună de la data notificării despre executarea dreptului de gaj (art.488).

5. Pentru că bunul gajat este afectat executării unei obligaţii, debitorul gajist nu este în drept să-l înstrăineze atîta timp cît contractul este în vigoare. Notăm că Codul civil, ca şi de altfel Legea cu privire la gaj, interzic transmiterea atît cu titlu oneros, cît şi cu titlu gratuit (art.52 alin.(3), Legea 449/2001), spre deosebire de normele anterioare, care prohibeau doar alienarea (transmiterea oneroasă) a gajului.

Interdicţia privind înstrăinarea gajului nu este universală, ea nu operează în cazul gajului mărfurilor în circulaţie şi proces de prelucrare (vezi comentariul la art.459).

Interdicţia de înstrăinare a bunului gajat nu ţine de natura gajului, ci este una juridică. Creditorul gajist poate deroga de la această regulă, dacă consideră că prin înstrăinare nu vor fi prejudiciate drepturile sale. Pentru ca înstrăinarea să fie legală, debitorul trebuie să dispună de o autorizaţie a creditorului sau a tuturor creditorilor, în cazul în care gajul este constituit în favoarea mai multor creditori. Autorizaţia se poate conţine în contractul de gaj sau poate fi solicitată şi primită după încheierea acestuia, în orice moment în limita termenului de acţiune a contractului de gaj. Autorizaţia acordată poate fi necondiţionată sau afectată de condiţie, care însă nu va depinde de voinţa părţilor (art.234).

Creditorul poate autoriza înstrăinarea bunului gajat şi fără degrevarea lui. În acest caz el va face o menţiune distinctă şi explicită în acordul său, astfel încît dobînditorul să nu poată pretinde că nu a cunoscut rezerva. În cazul în care creditorul permite înstrăinarea bunului cu menţinea grevării, achizitorul va rămîne în continuare obligat să execute obligaţiile rezultate din contractul de gaj încheiat cu debitorul iniţial, fiind succesorul acestuia (art.319). Nu se cere încheierea unui nou contract între creditor şi achizitorul gajului, iar substituirea debitorului gajist se va înregistra în temeiul actului juridic de înstrăinare.

În practică posibilitatea înstrăinării bunului cu acordul prealabil al creditorului gajist determină mobilizarea resurselor debitorului şi crearea unor premise adecvate pentru executarea obligaţiei garantate. Exercitarea acestei posibilităţi (ex. la transmiterea bunului în calitate de aport în natură în capitalul social, la transmiterea unui terţ care desfăşoară activitate legată de specificul bunului, la transmiterea către o altă societate comercială în legătură cu dificultăţi financiare ale debitorului) permite îmbunătăţirea garanţiei de executare a obligaţiei principale şi fluidizează procesele economice.

Înstrăinarea bunului gajat fără autorizaţia creditorului atrage nulitatea absolută a actului de înstrăinare (art.220) şi îndreptăţeşte creditorul să ceară repararea prejudiciului. În caz dacă dreptul de proprietate a bunului gajat nu este supus înregistrării publice, va fi necesară prezentarea probelor care să demonstreze cu certitudine că a fost înstrăinat anume bunul gajat (Dec.Col.Civ. al Curt.Supr.Just. nr.2r/o-67/2002 din 27.02.2002).

6. Creditorul gajist nu se poate opune dreptului debitorului gajist de a lăsa bunul prin testament. Acest drept al debitorului nu aduce atingere dreptului de urmărire a creditorului gajist, care poate fi exercitat în raport cu moştenitorii bunului (1540), cu respectarea cerinţelor legale aplicabile (art.1544).

7. Scopul şi funcţiile gajului determină şi o altă obligaţie a părţilor în raport cu bunul gajat – cea de conservare a substanţei bunului pentru ca garanţia să fie într-adevăr reală şi să permită satisfacerea efectivă a creanţei creditorului. Debitorul gajist sau creditorul gajist, în funcţie de faptul care dintre ei posedă bunul gajat, sunt obligaţi să păstreze şi să întreţină bunul. Obligaţia de păstrare implică conservarea bunului şi îngrijirea de integritatea acestuia. Obligaţia de întreţinere presupune menţinerea obiectului în stare cel puţin corespunzătoare celei în care se afla la momentul constituirii gajului, cu excepţia uzurii (amortizării) normale, efectuarea unor lucrări de reparaţie, achitarea plăţilor aferente bunului (impozite, taxe, plata pentru utilităţi), înlăturarea consecinţelor faptelor oamenilor şi fenomenelor naturale care au înrăutăţit starea fizică a bunului etc.

Executarea acestor obligaţii poate fi pusă în sarcina terţului care posedă amanetul în numele creditorului sau care posedă gajul înregistrat în numele debitorului, cu toate că în aceste cazuri creditorul şi, respectiv, debitorul nu sunt eliberaţi de răspundere. Obligaţia de păstrare şi întreţinere este pusă şi în sarcina terţului care foloseşte bunul transmis de debitor, dacă contractul nu prevede altfel.

Partea care deţine bunul gajat nu este în drept să-l distrugă total sau parţial, decît în caz de necesitate (art.48, Legea 449/2001). Necesitatea şi legătura cauzală a pericolului cu consecinţele negative urmează a fi probate prin probe pertinente. În caz de apariţie a pericolului pierderii sau distrugerii bunului gajat, partea care îl deţine va lua toate măsurile care se cer pentru a înlătura pericolul şi va fi ţinută să informeze cealaltă parte în vederea luării unor măsuri şi decizii adecvate. Aceasta din urmă va examina informaţia prezentată şi bunul, fiind în drept să propună soluţii de remediere.

Dacă debitorul gajist sau terţul care acţionează în numele acestuia nu au asigurat păstrarea şi întreţinerea gajului şi, ca efect, bunul a fost pierdut sau deteriorat, creditorul gajist este în drept să ceară substituirea sau, după caz, completarea gajului. Pe lîngă aceasta, dacă în urma deteriorării bunul nu mai poate fi utilizat conform destinaţiei, creditorul este în drept să ceară debitorului gajist achitarea valorii bunului stabilită în contract şi a daunelor-interese compensatorii pînă la concurenţa creanţei, chiar dacă aceasta nu este scadentă (art.49, Legea 449/2001).

Creditorul gajist care a admis pierderea sau deteriorarea amanetului va fi ţinut să compenseze debitorului valoarea reală a acestuia sau suma reală a deteriorării, indiferent de estimarea gajului făcută în contract. Creditorul va fi ţinut să repare prejudiciul direct, iar prin contract el poate fi obligat să plătească şi venitul ratat. Debitorul gajist poate cere compensarea sumei despăgubirii cu o parte corespunzătoare a creanţei garantate. Dacă în urma deteriorării bunul gajat nu mai poate fi utilizat conform destinaţiei, debitorul gajist poate pretinde despăgubiri băneşti în locul restituirii bunului.

Creditorul gajist care exercită posesiunea gajului, poate cere acoperirea cheltuielilor făcute în legătură cu păstrarea şi întreţinerea gajului. Plata poate fi cerută atît cu ocazia exercitării dreptului de gaj, cît şi în cursul deţinerii (art.51 alin.(1), Legea 449/2001). Debitorul va fi ţinut să repare prejudiciul cauzat creditorului detentor prin viciile bunului gajat (ex. animalul bolnav care le-a contaminat pe cele aparţinînd creditorului). Dacă creanţa garantată este executată fără ca debitorul gajist să fi plătit cheltuielile de păstrare şi întreţinere şi, după caz, să fi reparat prejudiciul, creditorul va fi în drept să reţină bunul, dacă aceasta este prevăzut de contract.

8. Creditorul care se află în posesia amanetului, cu toate că îl deţine cu titlu de detentor precar, este în drept să exercite toate atribuţiile posesorului legitim, inclusiv în raport cu terţul care încalcă dreptul său. Dacă a fost lipsit de posesiune, creditorul poate exercita dreptul de revendicare a bunului din posesiune nelegitimă, inclusiv a debitorului gajist (art.308). Dacă este tulburat în exercitarea posesiunii, creditorul poate cere înlăturarea tulburării, precum şi despăgubiri pentru prejudicierea posesiunii (art.309). Menţionăm că aceste acţiuni pot fi exercitate şi de debitorul care a constituit un amanet (art.304 alin.(2).