Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu


Articolul 1258. Conţinutul ordinului de plată



Yüklə 9,86 Mb.
səhifə189/249
tarix28.10.2017
ölçüsü9,86 Mb.
#18412
1   ...   185   186   187   188   189   190   191   192   ...   249

Articolul 1258. Conţinutul ordinului de plată
Ordinul de plată cuprinde:

  1. numele sau denumirea, adresa şi numărul contului bancar al ordonatorului;

  2. numele sau denumirea, adresa şi numărul contului bancar al beneficiarului;

  3. denumirea, codul şi adresa băncii ordonatoare;

  4. ordinul de plată;

  5. suma în cifre şi litere;

  6. motivul efectuării plăţii;

  7. în cazul ordinului de plată documentar, indicaţia documentelor care trebuie prezentate de beneficiar;

  8. data emiterii;

  9. semnătura persoanei (persoanelor) autorizate a ordonatorului;

  10. alte date, conform regulamentelor Băncii Naţionale a Moldovei.

1.Faţă de ordinele de plată sunt înaintate cerinţe atât de ordin tehnic cât şi de conţinut. În acest context ordinele de plată se întocmesc pe formulare-tip, care trebuie să corespundă Normelor tehnice privind elementele obligatorii la întocmirea formularului „Dispoziţie de plată” expuse în Regulamentul privind utilizarea documentelor de plată la efectuarea plăţilor fără numerar pe teritoriul Republicii Moldova. Abaterile în plus sau în minus de la dimensiunile standard stipulate în normele tehnice, nu pot depăşi 1mm. Aranjarea şi tipărirea tuturor elementelor componente ale standardelor de conţinut ale documentelor se efectuează orizontal. În scopul facilitării prezentării, faţa dispoziţiilor de plată a fost împărţită în câmpuri având suprafaţa de 25 mm fiecare. Înscrisurile în limba de stat din formularele-tip sunt însoţite de echivalentele lor în limba rusă, executate cu majuscule de 1mm înălţime şi amplasate, după caz, în continuare sau sub înscrisul în limba de stat.

Ordinul de plată se întocmeşte cu folosirea mijloacelor tehnice sub indigo sau prin multiplicarea originalului în numărul de exemplare necesare părţilor participante la decontare.

Ordinul de plată poate fi tipărit integral la imprimantele alfa-numerice ale calculatoarelor, respectându-se normele tehnice impuse de actele normative.

În caz de forţă majoră se permite societăţilor comerciale întocmirea manuală a ordinelor de plată, care ulterior se autentifică cu ştampila şi semnăturile persoanelor împuternicite.

La întocmirea ordinelor de plată nu se admit corectări sau ştersături.

2.În p.a) şi b) sunt indicate datele persoanelor fizice ori juridice necesare a fi înscrise în formularul ordinului de plată.

În cazul în care ordonator sau beneficiar este persoana fizică, se cere indicarea datelor din buletinul de identitate precum numele de familie, prenumele şi adresa. În spaţiul destinat adresei se va indica adresa la care persoana îşi are la moment viza de reşedinţă. Numărul contului bancar va fi numărul atribuit de către bancă la momentul deschiderii contului de persoana fizică în bancă.

În cazul persoanelor juridice, denumirea trebuie să coincidă cu cea indicată în Certificatul de înregistrare a societăţii comerciale. În spaţiul destinat adresei se va insera adresa sediului principal al persoanei juridice indicată în actele de constituire.

Se admit abrevieri uzuale ale denumirii ordonatorului şi a beneficiarului.

La indicare denumirii/numelui plătitorului se mai indică şi apartenenţa acestuia la una dintre categoriile: Rezidenţi şi Nerezidenţi. Dacă plătitorul este rezident, aceasta se va reflecta în înscrierea majusculei R, iar dacă e nerezident-în scrierea majusculei N, condiţie valabilă pentru toate instrumentele de plată fără numerar.

3.În virtutea p.c) la denumirea băncii se va indica numele cu care banca ordonatoare îşi desfăşoară întreaga activitate, inclusiv numele de „filială” (în cazul în care calitatea respectivă aparţine unei filiale). Drept cod al băncii ordonatoare va servi codul utilizat de aceasta în toate actele întocmite în numele său. Adresa băncii ordonatoare va fi adresa sediului principal al băncii ordonatoare indicată în actele sale de constituire sau adresa filialei (în cazul în care calitatea de bancă ordonatoare o are filiala).

4.Prin menţiunea din p.d), legiuitorul cere ca în textul ordinului de plată să fie înscrisă exteriorizarea voinţei ordonatorului de a plăti, în acest sens făcându-se o menţiune expresă. Însuşi formularul ordinului de plată conţine înscrisul „Plătiţi” urmat de spaţii care se completează, indicându-se suma respectivă.

Pentru a fi identificat, fiecărui ordin de plată i se atribuie un cod numeric. Prin urmare, după înscrisul „NR” din ordinul de plată urmează un dreptunghi destinat completării numărului ordinului de plată (maximum 10 simboluri).

Din categoria elementelor de identificare a ordinului de plată face parte şi înscrisul „Tip.Doc.”, destinat completării numărului documentului (maximum 2 simboluri).

5.În virtutea p.e) ordinele de plată trebuie să indice suma în litere şi cifre. Suma trebuie să conţină în partea întreagă lei, iar în partea zecimală bani, înscrisă cu litere şi cu cifre, aliniată în spaţiile destinate la stânga. În calitate de separator de cifre zecimale se utilizează cratima (-).

Ordinele de plată se primesc de către banca ordonatoare spre executare indiferent de sumă.

6.Menţiunea motivului plăţii prevăzută de p.f) are în vedere pentru ce se efectuează plata. În cazul ordinelor de plată motiv poate fi plata pentru mărfurile livrate, serviciile prestate etc. În ce priveşte ordinele de plată trezoreriale, motiv de plată ar putea fi: plata impozitelor şi taxelor în veniturile bugetului de stat, bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, mijloacelor şi fondurilor extrabugetare, transferul plăţilor pentru mărfurile livrate şi serviciile prestate instituţiilor publice etc.

7.În cazul ordinului de plată documentar, în p.g) se indică necesitatea prezentării de către beneficiar a unor acte. Atare acte ar putea fi: numărul, data şi anul cambiei; numărul, data şi anul contractului; numărul data şi anul documentului care confirmă expedierea sau primirea mărfurilor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor; acte ce confirmă necesitatea efectuării unor plăţi preventive; facturi; dovada plăţii unor chirii etc.

8.În ce priveşte data emiterii (p.h), data se indică în cifre, luna în litere, anul în cifre. Importanţa acestei menţiuni de pe ordinul de plată constă în semnificaţia sa pentru calcularea termenului de executare.

9.În p.i), ca un element al validităţii ordinului de plată este indicată necesitatea prezenţei semnăturii persoanelor autorizate ale ordonatorului. Totuşi, pe lângă semnătură mai este necesară şi amprenta ştampilei rotunde a ordonatorului. Semnăturile şi amprenta ştampilei cu care se autentifică ordinul de plată se pun pe primul exemplar. Semnăturile trebuie să corespundă cu semnăturile şi amprenta ştampilei din Fişa cu specimene de semnături şi amprenta ştampilei remisă băncii. Semnăturile trebuie să fie autografe, manuscrise şi puse cu cerneală sau cu pix de culoare albastră sau neagră. Semnătura faximilă nu se admite.

Ordinul de plată întocmit de către managerul fondului în procesul de administrare a contului de decontare a fondului de investiţii, se autentifică pe faţa documentului cu semnătura şi amprenta ştampilei managerului fondului, iar pe verso cu semnătura şi amprenta ştampilei depozitarului fondului.

Instituţiile publice care sunt deservite în unităţile Trezoreriei de Stat aplică semnăturile şi amprenta ştampilei rotunde pe ultimul exemplar.

10.De faptul că lista menţiunilor necesare a fi prezente într-un ordin de plată nu este exhaustivă ne convinge p.j) în care se indică că în ordinul de plată, prin stipulaţiunile regulamentelor Băncii Naţionale a Moldovei, pot fi introduse şi alte menţiuni. Atare menţiuni ar putea fi, spre exemplu: codul fiscal al ordonatorului; ştanţa băncii – banca, care a primit ordinul de plată spre executare, aplică ştanţa băncii cu data, luna, anul primirii documentului; data executării ordinului de plată; semnăturile funcţionarilor băncii etc.

Secţiunea a 6-a

EFECTUAREA PLĂŢILOR PRIN CEC



Articolul 1259. Cecul
(1) Cecul este un titlu negociabil ce reprezintă o creanţă scrisă, întocmită conform prevederilor legii, cuprinzând ordinul necondiţionat dat de emitent (trăgător) către plătitor (tras) de a plăti la vedere o anumită sumă prezentatorului de cec sau persoanei indicate în cec, sau la ordinul acestei persoane.

(2) Cecul este independent de tranzacţia care stă la baza creanţei achitate prin cec.

(3) Efectuarea plăţilor prin cec este reglementată de prezentul cod, de alte legi şi de uzanţele bancare.
1.Fiind utilizat de rând cu instrumentele de plată de credit, la care plătitorul are iniţiativa plăţii, cecul reprezintă un instrument de plată de debit, generând o mai mare siguranţă privind încasarea sumei înscrise pe el. Cecul permite retragerea fondurilor de către depunător, transferul lor în beneficiul unui terţ şi transferul lor dintr-o localitate în alta.

Singura funcţie a acestui instrument este aceea de mijlocire a plăţii între doi parteneri angajaţi într-o operaţiune comercială. Principalul avantaj al cecului în calitatea sa de instrument de plată este reprezentat de simplitatea mecanismului. Derivat din acest avantaj rezultă şi principalul dezavantaj al cecului,şi anume lipsa de protecţie pentru exportator (în cazul comerţului internaţional), care nu are siguranţa că în momentul în care a primit fila de cec aceasta va putea fi încasată.

Cecul se utilizează de către persoanele juridice şi fizice la decontările pentru mărfurile livrate, serviciile prestate sau pentru alte plăţi.

Persoanele fizice efectuează decontările în baza cecurilor prin intermediul:



Acestea reprezintă un document bănesc nominal şi se emit din contul mijloacelor băneşti păstrate în contul de depuneri sau din contul banilor depuşi în numerar pe o sumă:

  1. până la 99900 lei carnetul de cecuri;

  2. până la 99999 lei cecul F6-cm.

Persoanele juridice pot efectua decontări în baza cecurilor doar prin intermediul:

  • cecului din carnetul de cecuri cu limită de sumă;

  • cecului în numerar.

Cecul permite retragerea fondurilor de către depunător, transferul lor în beneficiul unui terţ şi transferul lor dintr-o localitate în alta.

Cecul este un titlu la ordin, complet şi formal. El încorporează o obligaţie abstractă de a plăti necondiţionat „la vedere” o sumă de bani menţionată în titlu.

2.Transferul cecului de la persoană la persoană are un caracter oneros şi se realizează pe baza interesului, nemijlocit, al fiecăreia din părţile contractante. Intervine astfel negociabilitatea cecului.

3.Una din condiţiile formale de existenţă şi circulaţie a cecului este necesitatea înscrisului. De aici pot fi deduse consecinţele:



  • promisiunea verbală de a se obliga prin cec, oricât de formală ar fi, nu produce efecte juridice;

  • elementele esenţiale ale înscrisului nu pot fi constatate prin documente separate;

  • înscrisul nu trebuie să fie oricum, ci complet, în sensul că elementele ce determină obligaţia să rezulte în mod suficient şi exclusiv din înscris.

Crearea unui înscris presupune un suport material şi o scriere acceptată, inteligibilă.

4.Din textul p.1 al prezentului articol rezultă că cecul pune în relaţie directă trei persoane: trăgător, tras, beneficiar.



Emitentul (trăgătorul) este persoana care emite (scrie) cecul, fiind titularul unui cont bancar care va fi debitat când cecul va fi plătit. Trăgătorul dă un ordin necondiţionat băncii, aflată în poziţia de tras, să plătească la prezentare o sumă de bani, determinată, unei terţe persoane sau însuşi trăgătorului aflat în poziţie de beneficiar.

Trăgătorul este persoana care dispune plata şi poate fi un cumpărător, beneficiar al unei prestaţii sau debitor într-o cauză dată şi care prin emiterea cecului se achită de obligaţia de plată. În calitate de trăgător pot apare în aceeaşi măsură persoanele fizice şi persoanele juridice.



Plătitorul (trasul) este, de regulă, o bancă unde trăgătorul îşi are deschis contul. Trasul este un prestator de servicii, onorând cecul la prezentare numai dacă trăgătorul are suficient disponibil în contul său. Trasul, adică banca, eliberează carnete de cecuri titularilor de cont în baza depozitelor constituite şi alimentate din depuneri, virări de sume, credite acordate de bancă.

Beneficiarul este persoana fizică sau juridică în favoarea căreia se face plata, urmare a faptului că a avut calitate de vânzător de mărfuri, prestator de servicii sau creditor pentru trăgător. În anumite situaţii, beneficiar poate fi chiar emitentul (trăgătorul) cecului.

Beneficiar poate fi chiar prezentatorul, acesta din urmă netrebuind să întrunească anumite condiţii speciale, sau persoana indicată în cec.

Dacă în cec este indicată persoana care poate să încaseze suma ce face obiectul cecului, atunci acesta va fi plătibil doar beneficiarului indicat. Cecul va fi plătibil prezentatorului în toate cazurile când nu este expres indicat numele beneficiarului. Sau când este indicat numele beneficiarului, dar suplimentar este prezentă şi stipulaţiunea „sau la purtător”.

Cecul la ordin este plătit unei persoane determinate, caracterul de titlu la ordin rezultând din lege sau chiar din titlu chiar din momentul creării lui. Emitentul ordinului poate fi altul decât cel al cecului, adică trăgător, primul fiind specificat după menţiunea „la ordinul”.

5.Decizia privind vizarea sumei în contul beneficiarului de cec o ia conducătorul băncii trase (plătitoare). Punerea la dispoziţia beneficiarului a sumei ce face obiectul cecului se va realiza doar după trecerea la scăderi a aceleiaşi sume din contul trăgătorului.

6.Spre deosebire de alte documente de decontare, cecul nu poate fi întocmit cu folosirea mijloacelor tehnice, sub indigo sau multiplicat. Acesta se scrie de mână cu cerneală sau cu pix, pe formulare tipizate. Cecul de decontare F6-cm poate fi completat şi cu utilizarea tehnicii de calcul.

7.Prin specificaţia din p.2 al prezentului articol se menţionează tranşant independenţa existenţei cecului în raport cu obligaţiunea tranzacţională generatoare de creanţă. Cecurile sunt utilizate la decontările ce au la bază anumite tranzacţii. În acest sens menţionăm că, din momentul emiterii cecului valabil, beneficiarul va putea dispune de mijloacele ce fac obiectul respectivului cec, indiferent de etapa de realizare a tranzacţiei ce a fost achitată prin cec. Gradul de finalizare a obiectului contractului nu poate fi asimilat unui obstacol pentru utilizarea cecului de către beneficiar. În mod firesc, o atare abordare semnifică faptul că invaliditatea tranzacţiei nu poate servi drept motiv de refuz a efectuării plăţii cecului.

8.În virtutea p.3 al prezentului articol, efectuarea plăţilor prin cec este reglementată de Codul Civil şi de alte legi şi uzanţe bancare. Pe lângă Codul Civil, reglementarea juridică a cecului este cuprinsă într-un şir de acte normative precum: Regulamentul privind utilizarea documentelor de plată la efectuarea plăţilor fără numerar pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Băncii Naţionale a Moldovei nr.150 din 26 iunie 2003. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.141-145 (1234-1238) din 11 iulie 2003.; Regulamentul B.N.M. privind plăţile interbancare în Republica Moldova Nr.20 din 30 ianuarie 2003 (Monitorul Oficial al R.Moldova nr.14-17/29 din 07.02.2003); Nomenclatorul tipurilor de documente de decontare şi contabile utilizate la efectuarea operaţiunilor bancare, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie a B.N.M. nr.168 din 8 iunie 2000 (Monitorul Oficial al R.Moldova nr.78-80 din 08.06.2000); Hotărârea B.N.M. nr.59/11-02004-124 din 19 decembrie 1996 cu privire la aprobarea formularelor-tip ale documentelor primare de decontare fără numerar (Monitorul Oficial al R.Moldova nr.9 din 06.02.1997); Hotărârea B.N.M. nr.376/122 din 16.12.1999 cu privire la aprobarea formularelor-tip (Monitorul Oficial al R.Moldova nr.14-16 din 10.02.2000); Hotărârea B.N.M. nr.377 din 16.12.1999 cu privire la aprobarea Regulamentului privind utilizarea carnetului de cecuri de numerar (Monitorul Oficial al R.Moldova nr.10-11 din 27.01.2000).



Articolul 1260. Menţiunile cecului
(1) Cecul cuprinde:

  1. Denumirea „cec”, inserată în titlu;

  2. propunerea simplă şi necondiţionată de a plăti o sumă determinată prezentatorului cecului sau persoanei indicate în cec, sau la ordinul acestei persoane;

  3. numele sau denumirea şi domiciliul sau sediul trasului;

  4. locul efectuării plăţii;

  5. data şi locul emiterii;

  6. numele sau denumirea, domiciliul sau sediul trăgătorului;

  7. semnătura trăgătorului.

(2) Titlul în care lipseşte una din condiţiile enumerate nu are valoarea unui cec, cu excepţia următoarelor cazuri:

  1. în lipsa unei menţiuni speciale, locul indicat lângă numele trasului se consideră locul efectuării plăţii. Dacă lângă numele trasului sunt indicate mai multe locuri, cecul este plătibil în locul indicat primul. Dacă lipseşte orice menţiune din cele enumerate, cecul este plătibil la locul domiciliului, sediului trasului;

  2. cecul în care nu se indică locul unde este emis se consideră semnat în locul indicat lângă numele sau denumirea trăgătorului.

(3) Orice menţiune în cec referitoare la accept, la dobândă sau la exonerarea trăgătorului de răspundere pentru efectuarea plăţii se consideră nescrise.
1.Faţă de ordinele de plată sunt înaintate cerinţe atât de ordin tehnic cât şi de conţinut. Modelul formularelor cecurilor şi modul de întocmire a lor sunt stabilite de legislaţia în vigoare.

Cecul, reprezentând un instrument de plată întocmit pe un formular tipizat, conţine un şir de menţiuni obligatorii. Unele dintre acestea sunt preimprimate, altele se efectuează în momentul emiterii sau chiar după. În acelaşi timp un întreg set de condiţii tehnice trebuie să fie respectate şi de funcţionarii băncii, care pun la dispoziţia trăgătorului formularele de cec. În caz contrar, menţiunile ulterioare făcute pe formular nu vor mai avea nici o valoare juridică.

Formularele de cec sunt standardizate (tipizate), inserate şi imprimate pe o hârtie specială, având şi o pistă magnetică pentru prelucrarea informatizată.

Dacă la completarea formularului cecului s-a comis vreo greşeală, acest formular se va considera defectat şi în locul lui se va completa unul nou.

Pe cecul defectat din carnetul de cecuri, emiţătorul de cec va înscrie pe diagonală cuvântul „Defectat”, indicând data şi semnându-l.

Pe cecul defectat F6-cm banca plătitoare (trasul) taie o parte din literele cuvântului „de decontare”, indică data stingerii cecului şi legalizează cu semnăturile contabilului-şef şi a funcţionarului care a stins cecul.

Analogic se sting şi cotoarele cecurilor defectate. Cecul defectat nu se va decupa de la carnetul de cecuri. La emiterea cecurilor din carnetele de cecuri este necesar de a respecta cu stricteţe succesiunea numerelor de ordine.

Cecul se scrie de mână cu cerneală sau pix de culoare albastră sau neagră. Cecul de decontare F6-cm poate fi completat şi prin intermediul tehnicii de calcul. În textul cecului nu se admit corectări sau ştersături.

Trăgătorul poate emite cecul doar dacă are la bancă (tras) un disponibil bănesc pentru efectuarea plăţii de către bancă. Disponibilul respectiv poate fi un depozit bancar al trăgătorului ori o deschidere de credit în favoarea acestuia. Acesta trebuie să existe prealabil emiterii cecului şi să aibă cel puţin valoarea lui. Suma trebuie să fie disponibilă în sensul de a fi lichidă şi exigibilă în raportul juridic dintre client şi bancă şi în cel al inexistenţei vreunui impediment în efectuarea plăţii. Emiterea cecului fără acoperire constituie o componenţă de infracţiune (escrocherie – art.190 Cod penal al RM).

Pentru a fi un înscris valid, din punct de vedere juridic, cecul trebuie să cuprindă un şir de menţiuni formale expuse de alin.I.

2.În p.a) este indicată cerinţa ca denumirea de cec să fie trecută pe înscris.

Acest formalism riguros vrea să garanteze conştientizarea subscrierii impunând în contextul documentului folosirea unei expresii care indică toate urmările ce derivă din natura obligaţiei asumate.

În acest sens băncile comerciale pun la dispoziţia clienţilor formulare de cec tipizate care, în titlul său, au deja inserată denumirea de „cec”.

3.În virtutea p.b) din alin.I, cecul trebuie să cuprindă propunerea necondiţionată de a plăti o anumită sumă de bani. Propunerea de a plăti înseamnă cererea sau autorizarea expresă dată trasului de a face plata în mâna beneficiarului.

Se utilizează formula „plătiţi” sau „plătiţi în schimbul acestui cec...”.

Propunerea trebuie să fie clară, precisă şi necondiţionată. Condiţia rezultă din necesitatea de a atribui purtătorului titlului siguranţa absolută că are un drept perfect ocrotit, nu atât pentru beneficiar, aflat în relaţie directă cu emitentul, cât mai ales pentru terţul posesor, pus în imposibilitatea de a verifica şi respecta eventualele condiţionări pe care le-ar putea conţine propunerea.

Deci, propunerea nu trebuie să conţină condiţii, adică să fie afectată de vreo condiţie suspensivă sau rezolutorie, încât să facă incert faptul plăţii.

De asemenea, propunerea de a plăti trebuie să se refere la plata unei sume de bani, menţionându-se şi unitatea monetară în care se exprimă.

Dacă se va constata o diferenţă între suma indicată cu litere şi cea indicată cu cifre, se va indica valabilă cea indicată cu litere. În cazul existenţei mai multor menţiuni referitoare la sumă, între care se constată neconcordanţe, se va considera valabilă cea cu o valoare mai mică. În dependenţă de tipul cecului plata sumei indicate în cec se va face fie prezentatorului, fie doar persoanei numele căreia este expres stipulat în titlu, sau la ordinul unei persoane.

4.În conformitate cu p.c) şi f) alin.I cecul trebuie să cuprindă numele sau denumirea şi domiciliul sau sediul trasului / trăgătorului.

Numele trasului (trăgătorului) trebuie scris în mod clar de o manieră ca să fie posibilă identificarea lui.

În cazul în care trasul / trăgătorul este persoană fizică, se cere indicarea datelor din buletinul de identitate precum numele de familie, prenumele şi adresa. În spaţiul destinat adresei se va indica adresa la care persoana îşi are la moment viza de reşedinţă.

În cazul persoanelor juridice, denumirea trebuie să coincidă cu cea indicată în Certificatul de înregistrare a societăţii comerciale. În spaţiul destinat adresei se va insera adresa sediului principal al persoanei juridice indicată în actele de constituire sau adresa locului unde aceasta îşi desfăşoară în principal activitatea sa.

Se admit abrevieri uzuale ale denumirii trasului / trăgătorului şi a beneficiarului.

Cel mai frecvent rolul de tras este exercitat de banca comercială la care trăgătorul are cont deschis. De regulă, numele băncii trase este preimprimat pe înscris (băncile sunt cele ce vând carnetele de cec clienţilor care au cont deschis la ele).

Dacă tras este o filială a băncii numele căreia este preimprimat, se va indica adresa juridică a respectivei filiale.

5.Printre condiţiile formale de validitate a cecului se menţionează şi existenţa menţiunii privitor la locul de plată (p.d alin.I). Se cere a se înscrie o adresă exactă pentru ca beneficiarul să ştie unde să se prezinte pentru încasarea sumei înscrise pe cec. În cazul neachitării cecului, beneficiarul va îndeplini, în locul indicat ca loc al plăţii, formalităţile cerute de legislaţie pentru păstrarea drepturilor sale.

Suma din cec este cherabilă şi nu portabilă. Prin urmare, cecul trebuie prezentat trasului pentru plată. De aici reiese raţiunea cuprinderii în cod a acestor condiţii formale.

Locul plăţii nu trebuie confundat cu locul unde se plăteşte efectiv (adresa plăţii).

Locul plăţii în sensul p.d din art.1260 cod civil, se referă la locul unde posesorul are obligaţia de a prezenta cecul la plată şi locul unde se dresează protestul. Noţiunea are înţeles de localitate (teritoriu administrativ) unde se face plata şi se desemnează prin denumirea uzuală a unei localităţi.

Neindicarea locului plăţii nu duce la invalidarea cecului; locul plăţii este unul din elementele esenţiale nu în sensul că trebuie să rezulte în mod expres din litera documentului, ci în sensul că trebuie să aibă acoperire în context: în lipsa indicării exprese se consideră loc de plată locul indicat lângă tras. Astfel, putem distinge între esenţialitatea existenţei locului de plată şi neesenţialitatea indicării lui exprese.

Dacă lângă denumirea trasului se menţionează mai multe locuri, cecul este plătibil la primul loc arătat.

Dacă în înscris nu este menţionat nici un asemenea loc, cecul este plătibil la locul domiciliului, sediului trasului.

6.În ce priveşte data şi locul emiterii cecului (p.e), data se indică în cifre, luna în litere, anul în cifre.

Data emiterii trebuie să fie unică, posibilă şi certă. Necesitatea unei atare menţiuni se face pentru a permite calcularea de către tras a termenului de prezentare la plată a cecului.

De asemenea, locul emiterii trebuie să figureze alături de data emiterii. Cecul nu este nul dacă lipseşte această precizare. În cazul în care el nu este precizat, se consideră emis în locul indicat lângă numele sau denumirea trăgătorului.

Numai în lipsa unei indicaţii a unui loc determinat alături de numele trăgătorului, cecul va fi nevalabil, din cauza că este imposibil să se deducă din contextul său, locul de emisiune.

7.Cecul este un act sub semnătură privată care nu poate avea nici o valoare fără semnătura celui de la care emană, fără semnătura celui căruia i se opune. Iată de ce în p.g), ca un element al validităţii cecului este indicată necesitatea prezenţei semnăturii trăgătorului.

Semnăturile trebuie să fie autografe, manuscrise şi puse cu cerneală sau cu pix de culoare albastră sau neagră. Semnătura faximilă nu se admite.

BNM şi băncile comerciale pot cere ca formularele de cec să poarte ştampila emitentului, lipsa acesteia neafectând totuşi, valabilitatea acestui instrument de plată.

Cecul poate fi semnat de mai mulţi trăgători. Totuşi în acest caz, va lua naştere o obligaţie unică, indivizibilă, cu aceeaşi sumă de plată. Toţi trăgătorii vor răspunde solidar faţă de posesor, pe cale de regres. Între coobligaţii de acest grad, raporturile se soluţionează după regulile dreptului comun. Dacă unul plăteşte, nu are acţiune de regres contra celorlalţi, ci va primi cota parte din datorie.

Dacă pe cec sunt prezente semnături ale unor persoane incapabile de a-şi asuma obligaţia de plată, semnăturile false sau ale unor persoane inexistente sau orice alte semnături nevalabile, aceasta nu va afecta în nici un fel forţa juridică a semnăturilor altor persoane ce întrunesc toate calităţile cerute de legiuitor.

Dacă o persoană a semnat în locul alteia neavând împuternicire în acest sens, cea dintâi se va obliga la plata cecului respectiv. În cazul în care ea efectuează plata, aceasta va beneficia de aceleaşi drepturi ca şi reprezentantul (care le-ar fi avut).

Regula e aplicabilă şi în cazul depăşirii limitelor împuternicirilor sale.

8.În alin.III sunt stipulate consecinţele adăugării altor menţiuni celor prevăzute de codul civil.

Spre deosebire de trasul cambial, cel din raportul de cec nu va putea accepta cecul; el are doar obligaţia de a plăti suma indicată în limita disponibilului existent. Aşadar, cecul nu se prezintă spre acceptare. Prin urmare, menţiunea despre acceptarea cecului va fi socotită ca nescrisă.

De asemenea, cecul nu cuprinde scadenţa obligaţiei de plată. Acest lucru se explică prin faptul că, potrivit legii, cecul este plătibil „la vedere”, adică la prezentarea titlului. De aici rezultă şi funcţia cecului de instrument de plată, cu excluderea funcţiei de instrument de credit. De aici, orice menţiune despre dobânzile convenite va fi considerată drept nescrisă. Plata dobânzii ar fi alogică, deoarece cecul fiind plătibil la vedere, nu procură credit.

În aceeaşi ordine de idei, părţile nu pot renunţa prin convenţie ca trăgătorul să fie exonerat de răspundere pentru efectuarea plăţii.



Articolul 1261. Suma cecului
Dacă în cec suma de plată scrisă în litere diferă de suma scrisă în cifre, suma de plată este cea scrisă în litere. Dacă suma de plată este scrisă de mai multe ori fie în litere, fie în cifre, în caz de divergenţe suma de plată este suma cea mai mică.
Suma din conţinutul cecului se înscrie în litere şi cifre. În caz de divergenţe, prioritate o are suma scrisă în litere.

Dacă cuantumul menţionărilor diferă, obligaţia se consideră asumată corespunzător sumei mai mici. Este o consecinţă pe care o trage în mod necesar, legea, din literalitatea titlului curmându-se astfel posibilitatea dovedirii unei alte intenţii a subscrierii.



Articolul 1262. Semnăturile de pe cec
(1) Dacă cecul poartă semnături ale unor persoane incapabile de a se obliga prin trată, dacă poartă semnături false sau semnături ale unor persoane imaginare, obligaţiile celorlalţi semnatari rămân totuşi valabile.

(2) Cel care semnează cecul ca reprezentant al unei persoane pentru care nu are împuternicirea de a acţiona este obligat personal în temeiul cecului, iar dacă a plătit, are aceleaşi drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentat. Aceeaşi regulă se aplică reprezentantului care şi-a depăşit împuternicirile.
1.Semnătura îndeplineşte un dublu rol: ea formează fundamentul obligaţiei asumate de trăgător şi, pe de altă parte, constituie o condiţie formală pentru validitatea titlului. Sub primul aspect privim semnătura ca o caracteristică materială şi numai din calitatea de condiţie formală, putem să deducem regula că, fără existenţa semnăturii trăgătorului, toate celelalte semnături nu au nici o valoare. Existenţa unei semnături a trăgătorului, chiar nevalabilă material, face ca cecul să fie valabil formal, celelalte semnături devenind valabile.

2.În cazul capacităţii unei persoane de a se obliga prin cec, legea nu face referire la anumite cerinţe ce trebuie satisfăcute pentru a afirma această capacitate; de aceea se face apel la regulile de drept comun. De aici putem conchide că va putea să se oblige la atare acţiuni (emitere şi onorare de cec), persoana care posedă capacitate de exerciţiu deplină şi care dispune de provizionul necesar pentru onorarea cecului.

Din categoria persoanelor fizice sunt excluse persoanele cărora le sunt stabilite restricţii legale, adică minorii şi persoanele cu capacitate de exerciţiu limitată. În ceea ce priveşte persoanele juridice, societăţile comerciale, acestea se pot obliga prin reprezentanţii lor legali. Respectivii reprezentanţi trebuie să aibă capacitatea de a se obliga în numele societăţii comerciale / persoanei juridice în conformitate cu prevederile statutului şi altor reguli de ordine internă. În aceste cazuri, la semnarea cecului se va indica denumirea completă a societăţii comerciale / persoanei juridice şi semnătura persoanei fizice – reprezentant al societăţii comerciale / persoanei juridice.

Capacitatea se ia în considerare în momentul subscrierii obligaţiei. Obligaţia asumată de un incapabil este lovită de nulitate relativă. Ea nu poate fi invocată din oficiu ci numai de incapabil, moştenitorii, creditorii sau reprezentanţii săi. Anulabilitatea obligaţiei poate fi invocată împotriva oricărui posesor al titlului, pentru că regulile privind capacitatea sunt de ordine publică, prin ele urmărindu-se realizarea unui scop general.

De aceea, dacă cel ce a subscris îşi pierde capacitatea, obligaţia asumată rămâne valabilă. Dacă în momentul semnării trăgătorul era incapabil şi devine capabil, în momentul punerii în circulaţiei a titlului, capacitatea face valabilă semnătura, deoarece se consideră că s-a făcut o rectificare.

3.În cazul falsului semnăturii de pe cec, situaţia ce o avem în vedere priveşte ipoteza în care conţinutul original al titlului suferă modificări. Cecul este valabil din punct de vedere formal şi obligaţiile asumate, de asemenea, rămân valabile.

4.O semnătură este contrafăcută când este scrisă de o altă persoană decât aceea care este indicată în iscălitură sau când semnătura autografă a fost modificată într-atât, încât semnătura nouă apare ca fiind a unei alte persoane. Altfel spus, se atribuie paternitate unei anume semnături,a altei persoanei.

Semnatarul aparent nu se obligă şi nu obţine nici un drept, întrucât semnătura nu a fost făcută de el. Situaţia sa nu poate fi asimilată cu cea a falsului reprezentant.

Ceilalţi semnatari îşi asumă însă obligaţii valabile.

Dacă semnătura trăgătorului este falsificată, girantul îşi asumă o obligaţie, şirul girurilor nefiind întrerupt.

5.Alin. II al prezentului articol arată că cel care semnează pe cec ca reprezentant al unei persoane fără a avea împuternicire sau dacă îşi depăşeşte împuternicirea, este ţinut personal pentru obligaţia subscrisă.

Temeiul răspunderii sale, răspundere care depăşeşte principiul literalităţii obligaţiei izvorâte din cec, nu este voinţa de a se obliga, ci un fapt ilicit cu consecinţe de responsabilitate obiectivă, legală.

În caz de depăşire a împuternicirii, reprezentantul răspunde pentru întreaga sumă.

Persoana trăgătorului poate fi substituită cu cea a reprezentantului său, caz în care în conţinutul cecului se va insera şi menţiunea respectivă, cu indicarea elementelor de identificare a actului de reprezentare. În baza acestui act reprezentantul va semna cecuri asumându-şi obligaţia în numele şi pe seama mandatului. Dreptul de a semna cecuri trebuie să fie expres indicat în procură, după cum trebuie să rezulte şi calitatea de reprezentant de pe subscriere. Situaţia e similară şi în cazul societăţilor comerciale, ce sunt reprezentate prin organele lor de conducere. În acest caz este vorba tot de o reprezentare convenţională ce decurge dintr-un contract de societate, actul constitutiv al societăţii trebuind să confere expres acest drept.

Minorii, interzişii şi persoanele juridice beneficiază de o reprezentare legală. Reprezentanţii incapabililor obţin împuternicire în temeiul legii. Ceilalţi se pot obliga prin cec doar dacă li s-a acordat acest drept prin actul social şi printr-o dispoziţie normativă specială.

Cecul poate fi semnat de câţiva trăgători, caz în care va lua naştere o obligaţie unică, indivizibilă, cu o singură sumă de plată. Toţi trăgătorii vor răspunde solidar (în funcţie de procentul din suma asumată) faţă de posesor pe cale de regres.

Responsabilitatea reprezentantului care are un comportament ilicit este derogatorie de la principiile capacităţii şi nu se bazează pe culpă, ci pe ideea responsabilităţii speciale legate de subscrierea titlului, manifestare de voinţă ce dă naştere unei obligaţii autonome. Numai în acest mod se explică de ce în textul alin.II se statuează că falsul reprezentant care a plătit cecul are aceleaşi drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentat.

Articolul 1263. Emiterea cecului
(1) Cecul poate fi emis:


  1. în favoarea unei persoane, cu menţiunile „la ordinul”, „la ordinul nostru” sau cu menţiuni echivalente, sau fără acestea (cecul la ordin). Cecul poate fi emis la ordinul trăgătorului;

  2. în favoarea unei persoane, cu menţiunea „nu la ordin” sau cu o altă menţiune echivalentă (cecul nominativ). Cecul nominativ nu poate fi emis în favoarea trăgătorului, cu excepţia cecului emis de o filială a trăgătorului în favoarea unei alte filiale;

  3. în favoarea prezentatorului de cec (cecul la purtător). Cecul emis în favoarea unei persoane cu menţiunea „sau la purtător” este considerat cec la purtător. Cecul fără menţiunea beneficiarului este considerat cec la purtător.

(2) Cecul poate fi emis doar asupra trasului, la care trăgătorul are constituit un depozit (provizion) de care poate dispune, conform unei înţelegeri exprese sau tacite, inclusiv asupra formei de emitere a cecurilor. Încălcarea acestei reguli nu afectează însă valabilitatea cecului.

(3) Dacă cecul necompletat la momentul emiterii este completat contrar înţelegerii dintre părţi, nerespectarea acestei înţelegeri este inopozabilă deţinătorului de cec, cu excepţia cazului când acesta l-a obţinut cu rea-credinţă sau prin culpă gravă.
În virtutea p.1, în dependenţă de beneficiar avem trei tipuri de cecuri: nominative, la purtător şi la ordin.

Cecul la ordin este plătit unei persoane determinate şi e transmisibil prin gir scris chiar pe document. Transmiterea acestuia se realizează fără concursul debitorului (trăgătorului), dar în prezenţa acordului acestuia. Caracterul de cec la ordin trebuie să rezulte din chiar însuşi titlul şi chiar din momentul emiterii lui. Destinatarul ordinului de plată este trasul (banca sau altă societate creditoare).

Emitentul ordinului s-ar putea să fie altul decât cel al cecului (trăgător), primul fiind specificat după menţiunea „la ordinul”.

Atunci când emitentul ordinului coincide cu trăgătorul (emitentul de cec), se va trece menţiunea „vizaţi / plătiţi la ordinul nostru / meu”.

În atare cazuri beneficiar ar putea fi prezentatorul de cec sau persoana indicată în cec.



Cecul nominativ atribuie calitatea de beneficiar doar persoanei nominalizate expres în cec. Beneficiarul ar putea fi substituit în cazul girului ulterior al cecului. El va fi transmis prin gir doar dacă are inserată clauza „la ordin”, în toate celelalte cazuri transmiterea cecului nominativ putând fi realizată doar cu respectarea condiţiilor cesiunii ordinare. În aceleaşi condiţii de emitere cecul nominativ ar putea conţine clauza „nu la ordin” sau alte cuvinte echivalente („netransmisibil” etc.). În respectivele cazuri transmiterea cecului la fel se va realiza în condiţiile simplei cesiuni.

Cecurile vor fi considerate „la purtător” dacă în textul înscrisului este stipulată expres menţiunea „la purtător”, sau când nu se completează spaţiul destinat menţiunii privind beneficiarul sumei ce face obiectul cecului. Acest tip de cec este plătibil oricui îl prezintă, şi are dezavantaje în acest sens.

Clasificarea respectivă are drept criteriu modul de stabilire / indicare a beneficiarului; însă o altă diferenţiere a cecurilor ar putea fi făcută în funcţie de modul de încasare a sumei ce face obiectul instrumentului respectiv de plată. În acest sens distingem 2 tipuri: plătibile în cont şi plătibile în numerar. În aceste 2 categorii se includ alte categorii distincte de cecuri şi anume:



  • Plătibile în numerar – cecul din carnetul de cecuri în numerar, cecul nebarat (cec alb, cec deschis), cecul certificat (când e şi nebarat), postcecul (cec poştal), cecul de călătorie; eurocecul (o varietate a cecurilor de călătorie), cecul bancar.

  • Cecuri plătibile prin virament – cec nebarat, cec barat (barare generală sau specială), cec circular, cec certificat barat, cec poştal, cec netransmisibil, cec personal, cec bancar, cec de virament.

  • Există şi cecuri care pot fi plătite atât în numerar, cât şi prin virament (cec poştal...).

Procesul de emitere şi circulaţie a cecurilor constituie unul complex şi care trezeşte un deosebit interes. Acesta constă în parcurgerea mai multor etape, la fiecare etapă legea stabilind un set de rigurozităţi obligatorii.

Astfel, în scopul primirii cecurilor F6-cm sau carnetului de cecuri persoana fizică prezintă la Banca plătitoare (tras) paşaportul, în cazul trecerii la scăderi din contul de depuneri şi livretul de economii, ulterior întocmind cererea-angajament mostra căreia îi este pusă la dispoziţie de către bancă.



În momentul emiterii cecului de decontare F6-cm funcţionarul băncii:

  • perfectează cotorul cecului;

  • cere emiţătorului de cec să confirme primirea cecului prin semnătura pe cotor;

  • depozitează suma cecului pe contul „cecuri de decontare”, trecând la scăderi mijloacele din contul sumei depuse în numerar;

  • semnează cecul şi cotorul, decupează cotorul de cec în scară numerică în aşa mod încât cifrele rămase la cec pe linia decupării să corespundă sumei cecului;

  • aplică pe cec amprenta clară a ştampilei Băncii, înregistrează în jurnalul de evidenţă extrasistem a cecurilor emise şi utilizate. Transmite casierului livretul de economii, cecul şi paşaportul;

  • casierul confirmă identitatea emiţătorului de cec, suplimentar verificând corectitudinea întocmirii cecului, semnează cecul şi-l eliberează emiţătorului de cec, restituindu-i actele prezentate.

La emiterea carnetului de cecuri, funcţionarul Băncii suplimentar:

  • verifică corectitudinea completării cererii – angajament, confruntă datele paşaportului şi semnătura emiţătorului de cec cu specimenul semnăturii indicate în cartela contului personal de depuneri;

  • completează versoul copertei carnetului de cecuri. La rubrica „Suma iniţială” se va înscrie suma în litere, cu majusculă şi de la începutul rândului. În urma îndeplinirii rubricii respective nu va trebui să rămână spaţiu liber. Va autentifica înscrierile făcute cu semnătura sa şi cu amprenta clară a ştampilei Băncii. În partea de sus a acestei pagini va aplica ştanţa Băncii, seria şi numărul carnetului de cecuri. Eventual, pe versoul copertei carnetului de cecuri se va insera inscripţia „Testament”. Pe faţa fiecărui cec se va aplica ştanţa Băncii. Pe versoul cererii – angajament şi în cartela contului personal va indica seria şi numărul carnetului de cecuri emis, suma carnetului şi termenul valabilităţii lui, data deschiderii contului. În livretul de economii va reflecta operaţiunea de plată; în jurnalul de operaţiuni va înscrie numele şi prenumele emiţătorului de cec, seria şi numărul carnetului de cecuri, va reflecta suma lui la rubrica „Rulaj memorial înregistrat”. Carnetul de cecuri, cererea-angajament, paşaportul şi livretul de economii se remite casierului. Acesta din urmă se va convinge de identitatea emiţătorului de cec, va verifica suplimentar corectitudinea întocmirii cererii-angajament şi a carnetului de cecuri, va semna cererea-angajament şi carnetul de cecuri. Va elibera carnetul de cecuri emiţătorului de cecuri şi îi va restitui paşaportul şi livretul de economii.

În cazul carnetului de cecuri cu limită de sumă se va indica suma limitată de emitere a cecurilor. La emiterea cecurilor în limitele prestabilite într-un număr mai mic decât cel al cecurilor din carnet, pentru stabilirea unei limite suplimentare, emitentul va prezenta băncii trase carnetul de cecuri şi dispoziţia de plată având ca obiect suma necesară pentru completarea limitei. În dispoziţia de plată, la rubrica „Destinaţia plăţii” se va indica: „completarea limitei în carnetul de cecuri cu limită de sumă de la nr... la nr...”.

În cazul neepuizării cecurilor şi neutilizării sumei în întregime la momentul sistării decontărilor ulterioare cu cecuri, emiţătorul va prezenta carnetul de cecuri la Bancă împreună cu dispoziţia de plată în vederea înregistrării soldului de limită neutilizat în contul din care au fost depuse mijloacele sau în vederea achitării împrumutului primit pentru deschiderea carnetului de cecuri cu limita de sumă. În cazul neepuizării sumei dar epuizării cecurilor, emitentul va putea primi un nou carnet de cecuri în limita sumei rămase, prezentând, în acest scop, la Bancă carnetul cu cotoarele cecurilor utilizate şi cererea.

Însă până la recepţionarea de către trăgător a carnetului de cecuri cu limită de sumă, Banca trasă va primi de la BNM aceste carnete (distribuire primară). Temeiul distribuirii primare a carnetelor de către BNM îl constituie:


  • scrisoarea (în cazul în care banca comercială solicită carnete de cecuri de numerar pentru distribuirea ulterioară titularilor de conturi bancare deschise la aceasta);

  • cererea (în cazul în care banca comercială solicită carnete de cecuri de numerar în scopul ridicării numerarului din cont pentru alimentarea casei de operaţiuni).

La emiterea cecului, beneficiarul de cec este obligat:

  • să verifice identitatea emiţătorului de cec după paşaport, datele paşaportului cu înscrierea corespunzătoare în cec;

  • să verifice termenul valabilităţii cecului, corectitudinea întocmirii cecului;

  • pentru cecul F6-cm să verifice identitatea sumei cecului înscrisă în litere la scara numerică pe linia decupării;

  • pentru cecul din carnetul de cecuri să verifice identitatea sumei înscrise la rubrica „Disponibil înainte de emiterea cecului” cu suma decupată pe scara numerică a cecului anterior, respectarea succesiunii la utilizarea cecurilor din carnetul de cecuri;

  • primind cecul din carnetul de cecuri către plată, să-l înlăture de cotor pe scara de cifre, decupând cifrele corespunzătoare sumei soldului de mijloace după ridicarea acestui cec;

  • să aplice pe versoul cecului ştanţa cu denumirea beneficiarului de cec şi să-l semneze;

  • să aplice pe versoul cotorului cecului la rubrica „Beneficiarul cecului” ştanţa cu denumirea beneficiarului de cec, data, luna şi anul primirii cecului spre plată.

(2)O premisă a emiterii cecului o constituie existenţa unui provizion de care ar putea să dispună trăgătorul şi care, la momentul emiterii, se află la tras. În lipsa acestei condiţii emiterea cecului ar avea un caracter ilegal. Astfel, în cazul în care trăgătorul emite un cec fără acoperire, în sens că trasul este în imposibilitatea executării ordinului de plată ce rezultă din cec, fie parţial, fie în întregime, acţiunile trăgătorului contravin legii. Legea penală a R. Moldova nu prevede un articol ce ar pedepsi emiterea directă a cecurilor fără acoperire, cazul respectiv fiind totuşi pasibil de pedeapsă penală, situaţia fiind asimilată escrocheriei (art.190 Cod penal al R.Moldova).

O condiţie obligatorie căreia trebuie să-i corespundă provizionul este ca acesta să aibă cel puţin mărimea echivalentă cu suma înscrisă pe cec, în virtutea cărui fapt chiar şi emiterea cecului acoperit parţial va avea un caracter ilegal.

Aceeaşi calificare se va face şi emiterii cecului acoperit în integritate, urmată însă de imediata retragere a fondului ce ar fi urmat să debiteze.

Emiterea cecului asupra unui tras la care trăgătorul nu are depozitat un anume fond reprezintă situaţia echivalentă cu cele de mai sus, deşi fondul respectiv ar putea exista la un alt eventual tras.

La etapa obţinerii formularelor tipizate ale cecurilor de la Banca trasă, între aceasta şi trăgător se pot stabili careva condiţii de emitere a acestora. Însă în principal se convine asupra modului în care va fi debitat contul trăgătorului la momentul tragerii şi asupra altor circumstanţe, înţelegere ce poate fi materializată într-un act sau poate să rezulte din altele. Aceste condiţii vor trebui respectate de către trăgător la emiterea cecurilor.

În cazul încălcării regulii stipulate în alin.II valabilitatea cecului nu va fi afectată. În această situaţie se acordă prioritate dreptului legitim al beneficiarului de cec. Mijloacele de încasare a sumei ce face obiectul cecului se vor stabili ulterior, ele putând fi alese fie ajungând la un consens cu trăgătorul, fie prin instanţa de judecată. Însă una din raţiunile recunoaşterii nulităţii cecului ar putea fi insolvabilitatea trăgătorului (emitentului de cec).

(3).Legea admite situaţia în care cecul în momentul emiterii nu are toate spaţiile completate. Este vorba de acele menţiuni care, conform legii pot să fie lipsă la acel moment, şi nu de oricare dintre ele.

În măsura în care un cec nu este completat în integritate avem 2 situaţii distincte: „cec necompletat” şi „cec alb”. Diferenţa dintre acestea s-ar putea identifica dacă se stabileşte intenţia emitentului la tragere.

În cazul emiterii unui cec necompletat trăgătorul îi permite chiar din start beneficiarului să-l completeze ulterior în cazul cecului în alb. Însă dacă această intenţie a trăgătorului este lipsă – cecul va fi considerat necompletat.

În practică este deosebit de dificilă stabilirea existenţei respectivei intenţii sau lipsei ei (în ambele cazuri având cecul necompletat).

Nu există o prevedere ce ar indica expres minimul de conţinut pe care trebuie să-l conţină un cec la emitere pentru a putea fi considerat „în alb”, însă logic s-ar putea stabili că acesta ar trebui să conţină cel puţin subscrierea trăgătorului.

Dreptul de completare îl are primul dobânditor şi posesorii succesivi. Este vorba de un drept patrimonial, irevocabil şi transmisibil, însă dreptul de completare nu este absolut, exerciţiul lui fiind limitat de conţinutul înţelegerii dintre trăgător şi primul dobânditor.

Completarea abuzivă acordă dreptul trăgătorului sau girantului să invoce împotriva beneficiarului sau giratarului excepţia completării abuzive în cazul cauzării unui prejudiciu. Convenţia dintre emitent şi primitor nu e opozabilă tuturor dobânditorilor succesivi prin gir. Ultimul girator nu este obligat să cunoască conţinutul înţelegerii iniţiale privind completarea.

Astfel, posesorului de bună credinţă nu-i poate fi opusă excepţia de completare abuzivă; el recepţionează cecul ce cuprinde toate menţiunile esenţiale, dreptul său fiind autonom.

Completarea neconformă cu înţelegerea poate fi opusă însă terţului purtător de rea credinţă sau care a comis o greşeală gravă cu ocazia dobândirii titlului. Este de rea credinţă acel care a completat titlul contrar obligaţiilor recepţionate de la transmiţător, cât şi cel care a cunoscut în momentul dobândirii, că a fost completat abuziv.

Este în culpă gravă cel ce nu a uzat, cu ocazia dobândirii, de un minim de prevedere, pe care îl depune oricine în propriile afaceri.

Completarea se va face până la completarea cecului la tras, şi până la expirarea termenului său de validitate.

Completarea tardivă produce un cec nevalabil, deoarece la data când trebuie completat titlul nu conţine elementele sale esenţiale.

Dacă data emiterii e în alb, ea se completează conform acordului de către oricare dintre posesori, şi termenul se va calcula pentru toţi de la aceeaşi dată, indiferent care dintre ei a înscris data emiterii.



Yüklə 9,86 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   185   186   187   188   189   190   191   192   ...   249




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin