Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Art.261. Începutul curgerii termenului

1. 
   Dacă începutul curgerii termenul este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentul nu se ia în consideraţie la calcularea termenului.
   
2. 
   Dacă începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen. Regula se extinde asupra zilei de naştere la calcularea vîrstei.
   

Pentru calcularea corectă a termenelor este nvoie de stabilit momentele sale de început şi de sfîrşit. Termenele, determinate prin perioade de timp (ani, luni sau zile), se calculează după regulile stabilite de lege. Începutul termenului se stabileşte după regula indicată în al.1 art.261, potrivit căruia, termenele în dreptul civil încep a curge din ziua următoare după data calendaristică sau survenirea evenimantului, care determină începutul acestora. Această regulă se referă şi la calcularea termenelor în ore şi minute – termenul începe a curge de la unitatea următoare.Ziua care marchează începutul calculării termenului nu se ia în considerare la calculare. Astfel termenul de 6 luni pentru acceptarea moştenirii, începe a curge din ziua următoare a zilei decesului defunctului, spre exemplu dacă defunctul a murit la 1 martie 2003, termenul pentru acceptarea moştenirii sau refuzul de la moştenire începe a curge la 2 martie 2003. Dacă evenimentul, dela care se calculează termenul a avut loc la 23 noiembrie, prima zi de curgere a termenului va fi 24 noiembrie. Sau: dacă transmiterea bunurilor conform contractului de vînzare-cumpărare (art.757), încheiat la 15 septembrie 2003, trebuie să fie efectruată în termen de 10 zile din momentul încheierii, atunci aceasta va însemna că termenul de predare a bunului va fi 25 septembrie 2003 (al.1 art.757). Astfel, independent de faptul cum se determină termenul civil – în ani, luni, zile, - curgerea lui, după regula generală începe din ziua următoare după data calendaristică sau evenimentul, care marchează începutul termenului. Această regulă foarte importantă, care decurge din conţinutul art.261, are o însemnătate practică pentru acele relaţii juridice, termenele de apariţie, modificare, existenţă sau încetare a cărora se calculează în zile.

2. Regula comentată este şi mai mult concretizată în al.1 art. 261: dacă începutul curgerii termenului este legat de un eveniment anumit sau moment în timp, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului ne se ia în considerare la calcularea termenului. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă că data calendaristică sau ziua survenirii evenimentului în calcul nu se iau şi termenul, determinat de perioada de timp, începe a curge din ziua următoare după data calendaristică sau producerii evenimentului, care marchează începutul. Regula a fost introdusă pentru a simplifica calcularea curgerii termenului. În afară de aceasta, spre deosebire de luna calendaristică, care întotdeauna începe cu data de „1”, curgerea lunii juridice poate să înceapă şi respectiv să se termine nu numai cu data de ”1”, dar şi cu orice altă dată.

Regula generală potrivit căreia calcularea termenelor în ani, luni, zile, începe cu următoarea zi după data calendaristică sau producerii evenimentului, care marchează începutul lor, poate avea şi excepţii. Actele normative speciale pot stabili alte reguli de stabilire a momentului de început a termenului. Astfel potrivit art. 49 începutul calculării termenului de 1 an pentru recunoaşterea persoanei fizice absente fără veste, este ziua parvenirii ultimelor ştiri despre cel dispărut. Dacă această zi nu poate fi stabilită, atunci începutul calculării termenului de 1 an, se consideră data de unu a lunii ce urmează după luna în care au fost primite ultimele ştiri despre dispărut, iar dacă nu se poate stabili şi luna - de la 1 ianuarie a anului următor. Al.1 art 272 stabileşte regula generală, care determină momentul de început al calculării prescripţiei extinctive. Această regulă se conţine atît în CC RM (al.2 art. 233, art.2, 3, 5, 6 ş.a. art. 272, al.2 art.1021, ş.a.), cît şi în alte legi. Astfel o modalitate deosebită de calculare a termenului de prescripţie se conţine în Codul navigaţiei maritime comerciale, art.388; art.60 al Legii cambiei; art.13 al Legii cu privire la protecţia dreăturilor consumatorului, etc. Separat este stabilit modul de calculare a termenului de transportare a încărcăturilor prin intermediul căii ferate – de la ora 24 a zilei primirii încărcăturii.

Excepţii de la regula generală că termenele, determinate prin intervale de timp, încep a curge din ziua următoare după data calendaristică a evenimentului, care marchează survenirea lor, este regula al.2 art. comentat: dacă începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen. Regula se extinde şi asupra zilei de naştere la calcularea vîrstei. Momentul de debut de la care trebuie calculat timpul (2ani), necesar pentru declararea morţii militarului sau altei persoane, care a dispărut fără veste în legătură cu operaţiunile militare, nu este ziua următoare după terminarea operaţiunilor militare, ci ziua încheierii acestor operaţiuni. Începutul curgerii termenului, prevăzut la al.2 art. 52, este legat de începutul zilei de încheiere a operaţiunilor militare şi anume această zi se ia în considerare la calcularea termenului dat.

Vîrsta matrimonială pentru bărbaţi este 18 ani, iar pentru femei este 16 ani (art.12 Codul Familiei RM). Înregistrarea de stat a încheierii căsătoriei poate avea loc şi în ziua atingerii vîrstei matrimoniale, deoarece persoana, care doreşte să înregistreze căsătoria, trebuie să atingă vîrsta stabilită de lege, la momentul înregistrării căsătoriei, şi nu la ziua depunerii declaraţiei de căsătorie în organele stării civile. Ziua de naştere se calculează pentru calcularea vîrstei matrimoniale.

Existenţa criteriilor alternative, care nu corespund cu regula generală de determinare a debutului curgerii termenului (termenele încep a curge nu din ziua următoare după survenirea datei calendaristice sau evenimentului; ziua cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său), necesită din partea persoanelor cointeresate şi organelor jurisdicţionale în fiecare caz aparte cunoaşterea şi analiza circumstanţelor concrete, prevăzute de normele juridice.

Regula art. 261 despre determinarea începutului curgerii termenului se extinde numai la termenele, determinate prin perioade de timp, începutul cărora este marcată de o dată calendaristică sau eveniment. Anumite termene determinate prin perioade de timp – curg. Regula articolului comentat nu se extinde şi asupra termenelor, care se scurg de la o dată anumită sau eveniment anumit ( de exemplu termenul de plată a datoriei sau alt termen de executare a obligaţiilor), deoarece aceste termene nu curg, dar survin, şi nu este nevoie de calcularea şi determinarea momentului de început la calcularea lor.

Art.262. Diferitele modalităţi ale termenului

1. 
   Prin jumătate de an ori semestru se înţeleg 6 lunim prin semestru – 3 luni, prin jumătate de lună – 15 zile, prin decadă – 10 zile.
   
2. 
   Dacă termenul este stipulat printr-o perioadă şi o fracţiune din această perioadă, fracţiunea se calculează la urmă.
   
3. 
   În cazul în care este indicat începutul, mijlocul sau sfîrşitul lunii, se are în vedere data de întîi, de cincisprezece sau respectiv ultima zi a lunii.
   

Unităţile de măsură general recunoscute a termenelor sînt anul, luna, săptămîna, ziua, ora, minutul. Actele juridice civile prevăd determinarea intervalului de timp în perioade şi fracţiuni din aceste perioade, faţă de unităţile de măsură a timpului, de exemplu faţă de lună. Aceasta poate fi un trimestru, jumătate de an, decadă, diurnă etc. Trimestru este echivalent cu trei luni, iar calculare lui se face de la începutul anului, adică începutul primului trimestru este 1 ianuarie a anului respectiv, al doilea trimestru - de la 1 aprilie, al treilea – de la 1 iunie, al patrulea – de la1 octombrie. La termenul stabilit prin jumătate de an, se aplică regulile pentru termenele, calculate în luni şi jumătatea de an echivalează cu 6 luni.

Termenul stabilit de jumătate de lună, se priveşte ca termen calculat în zile şi echivalează cu 15 zile, indiferent de numărul zilelor în luna respectivă, adică termenul se scurge la a 15 zi din ziua de debut. Respectiv şi termenul de o decadă este privitca termen calculat în zile şi este echivalent cu 10 zile. Regula art. 262 poate fi reprodusă sau concretizată de norme juridice separate de fiecare dată în dependenţă de specificul raporturilor juridice. Astfel al3,5,6,7 art.22 al Legii cambiei, în context cu art. 262, prevăd următoarele: dacă cambia trată este eliberată pe un termen de o lună şi jumătate sau pe cîteva luni şi jumătate de la întocmire sau prezentare, atunci trebuie calculate mai întîi lunile pline. Dacă termenul plăţii este stabilit pentru începutul, mijlocul sau sfîrşitul lunii, atunci semnificaţia acestor noţiuni este data de 1, 15 sau ultima zi a lunii. Îmbinarea „opt zile” sau „cincisprezece zile” înseamnă nu una sau două săptămîni, dar termenele de opt sau cincisprezece zile pline. Îmbinarea „jumătate de lună” echivalează cu 15 zile.

Art. 263. Calcularea termenului de un an şi de o lună
Dacă termenele de un an şi de o lună se calculează fără a se ţine cont de curgerea lui neîntreruptă, se consideră că luna are 30 zile şi anul – 365 zile.
1. Timpul se scurge într-un singur sens – înainte. Nu poate fi oprit în loc sau întors, ci îşi continuă curgerea. Tot ce putem e să-l măsurăm în minute, ore, zile, luni, ani etc. Pe lîngă zi, următoarea măsură de timp folosită de oameni a fost luna sinodică. Luna ia aceleşi forme la intervale de timp regulate, între o fază de lună nouă şi următoarea scurgîndu-se 28 zile. În realitate, intervalul este de aproximativ 29,5 zile. Aceasta este luna sinodică. Intervalele între fazele lunii nu se cuprind exact în cele 365 sau 366 zile ale unui an, deci, de-a lungul istoriei, luna pe care o folosim astăzi ca măsură de timp, numită „lună calendaristică”, a suferit mici modificări, devenind mai lungă şi mai scurtă. Aprilie, iunie, septembrie şi noiembrie, au fiecare cîte 30 zile. Toate celelalteluni au cîte 31 zile, cu excepţia lui februarie care are 28 de zile, sau 29 în anii bisecţi. Anul nu cuprinde un număr întreg de zile şi aproximativ 365 şi un sfert. Adăugînd în calendar o zi suplimentară, o data la patru ani, evităm apariţia treptată a unui decalaj între anotimpuri şi datele calendaristice specifice lor. De atîta există ani bisecţi. Pe 4 octombrie 1582 Papa Grigore al XIII-lea a introdus calendarul gregorian, care este cel mai precis de pînă atunci şi care îl folosim şi astăzi. Dar mai există şi alte calendare, religioase şi tradiţionale, utilizate încă în anumite regiuni ale globului. În calendarul evreiesc durata anului variază între 353 şi 385 zile. Calendarul musulman are 354 sau 355 zile. În comunicaţiile internaţionale (inclusiv relaţiile juridice civile internaţionale ), întreaga lume foloseşte calendarul gregorian, conform căruia anul are 365 sau 366 zile.

2. Raportul juridic civil există în timp, care curge neîntrerupt. Totodată, importanţă juridică îl are nu propriu-zis procesul de curgere a timpului, dar etapele, intervalele lui, numite în drept termene. Exactitatea determinării termenului (începutul, continuitatea şi sfîrşitul) duce la consecinţe juridice, în forma apariţiei, modificării sau încetării raportului juridic. În virtutea acestui fapt, legiuitorul încearcă să determine exact durata termenului juridic, care nu totdeauna coincide cu curgerea obiectivă a termenului calendaristic. Astfel dacă termenele de un an sau o lună se calculează fără a se ţine cont de curgerea lui neîntreruptă, se consideră că luna are 30 zile şi anul – 365. Dacă termenele de un an sau o lună se calculează ţinîndu-se cont de curgerea lui neîntreruptă, se consideră că luna are respectiv 28, 29, 30, 31 zile, iar anul 365 sau 366 zile.

Art.264. Expirarea termenului
1) Termenul stabilit în ani expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al termenului.

2) Termenul stabilit în luniexpiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima luna nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii.

3) Termenul stabilit în săptămîni expiră în ziua respectivă a ultimei săptămîni.

4) Termenul expiră la ora 24 a ultimei zile a termenului. Dacă acţiunea trebuie săvîrşită la o organizaţie, termenul expiră la ora cînd acestă organizaţie, în conformitate cu normele stabilite, încheie programul de lucru.

5) În cazul în care este mai scurt de o zi, termenul expiră la expirarea unităţii de timp respective. Dispoziţia a doua din alin.4 se aplică în modul corespunzător.

6) Documentele depuse la oficiile poştale sau telegrafice pînă la ora 24 a ultimei zile a termenului se consideră depuse în termen. Echivalează cu depunerea la poştă transmiterea textului documentului prin teletip, fax şi prin alte mijloace de comunicaţie.
Sfîrşitul termenelor este legat, de regulă, de expirarea lor. Sfîrşitul curgerii termenului civil este determinat de regulile art. 264, 265. Regulile despre expirarea termenelor sînt diverse pentru diferite categorii de termene şi expirarea termenului depinde de unitatea de măsură, prevăzută în caz concret.

Sfîrşitul perioadei calculate, calculate în ani, are loc pe data respectivă, care a marcat începutul ei. Aceasta înseamnă că, termenul, calculat în ani expiră în ultimul an al termenului, în aceeaşi lună după denumire, şi la aceeaşi dată care a marcat începutul lui. Astfel dacă evenimentul sau acţiunea de la care se calculează termenul de trei ani al prescripţiei extinctive (art. 267) sau termenul de declarare a morţii (art.52), a avut loc la 15 iulie 2003, termenul respectiv va expira la 15 iulie 2006 şi nici o zi mai devreme. Aceasta este posibil, deoarece momentul de început al curgerii termenului, determinat printr-o perioadă de timp, este stabilit de art. 261, astfel încît expirarea termenului, calculat în ani, va reveni la aceeaşi dată, deoarece ziua, care marchează începutul termenului, nu se ia în considerare la calculare, iată de ce zilele de început şi de sfîrşit coincid. Aceasta permite în cazul termenului calculat în ani, să referim expirarea lui la luna respectivă şi la data ultimului an al termenului.

Modul de determinare a începutului termenului, instituit de art. 261, face posibil expirarea termenului, calculat în luni, să coincidă cu aceeaşi dată a ultimei luni a termenului, care a pus începutul acestuia. Astfel termenul de 6 luni al prescripţiei extinctive de încasare a penalităţilor art.268, calculat de la tada încălcării comise pe 18 martie 2003, va expira la 18 septembrie2003. Aceasta ne demonstreză că termenul stabilit în luni expiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Tot acest exemplu mărturiseşte despre aceea că la calculareatermenului în luni se va schimba luna ( în cazul nostru a fost martie şi a devenit septembrie), iar în unele cazuri posibil şi anul. Astfel termenul de 6 luni, început la 30 decembrie 2003, va expira la 30 iunie 2004. Termenele calculate în jumătăţi de an sau în trimestre, se calculează în aceeaşi ordine, ca şi termenele, calculate în luni. Termenul stabilit în jumătate de lună, este privit ca termen ce este calculat în zile şi echivalează cu 15 zile, indiferent de numărul zilelor ce-l are luna respectivă, adică termenul expiră în a 15 zi de la momentul începutului. Termenul de o lună şi jumătate sau două luni şi jumătate, va fi echivalent cu o lună, respectiv două luni şi cincisprezace zile.

Data respectivă în ultima lună a termenului poate şi să nu fie. De exemplu termenul începe la 31, iar în ultima lună a termenului sînt doar 30 zile. În acest caz termenul expiră în ultima zi a lunii. Astfel termenul de 6 luni,calculat de la 30 august, expiră la 28 februarie, iar în anul bisect la 29 februarie. Situaţia analogică poate apărea şi la calcularea termenului în ani, dacă curgerea lui a început în ultima zi a lui februarie, în an bisect.

Termenul stabilit în săptămîni expiră în ziua respectivă a ultimei săptămîni. Aici ca ţi în cazul calculării termenului în ani şi luni, sub această zi se înţelege ziua care corespunde datei calendaristice sau producerii evenimentului, care determină începutul curgerii termenului. De exemplu termenul de o săptămînă (două sau trei săptămîni), calculat de la un eveniment sau acţiune, care a avut loc miercuri, va expira tot miercuri în ultima săptămînă a termenului.

Cînd termenul este stabilit pentru a efectua careva acţiuni juridico-civile, aceasta va putea fi efectuată pînă la orele 24 a ultimei zile a termenului. Aceasta se referă la persoanele fizice şi juridice cu orar nelimitat de lucru. Dacă acţiunea trebuie efectuată într-o organizaţie cu orar limitat de lucru, atunci termenul se consideră expirat la ora, cînd organizaţia dată, după regulile stabilite, î-şi încheie ziua de lucru sau operaţiile respective (chiar dacă organizaţia continuă să lucreze). De exemplu unele operaţiuni bancare se petrec de bancă numai pănă la orele 14, deşi banca lucrează pînă la 18. În acest caz executarea privind aceste operaţiuni poate fi realizată doar pînă la orele 14, iar altele – pînă la 18. Dacă în organizaţie nu sunt stabilite reguli privind efectuarea respectivelor acţiuni, ele trebuie efectuate pînă la încheierea zilei de muncă: astfel dacă regimul interior de muncă este de la ora 8-18, pînă la 18.

Obligaţiile trebuie executate în mod corespunzător, cu bună-credinţă, în locul şi în termenul stabilit. Iată de ce, cînd acţiunea trebuie efectuată doar într-o organizaţie anumită şi ca urmare a încălcării regimului ei de lucru (în ultima zi a termenului în organizaţie, prin încălcarea regimului de lucri, munca s-a terminat înainte de program sau nu s-a efectuat) obligaţia nu a putu fi executată, atunci se consideră că termenul nu a expirat şi că executorul nu este în întîrziere. Astfel dacă marfa trebuie livrată la depozit, atunci această operaţiune urmează a fi efectuată pînă la închiderea depozitului. Este vorba de orele de lucru a depozitului, stabilit prin reguli anumite. Dacă depozitul s-a închis mai devreme în această zi, iar marfa nu a fost livrată pînă la ora normală de închidere a depozitului, debitorul nu va fi considerat în întîrziere. Cele spuse mai sus pot fi formulate într-o regulă: dacă în ultima zi a termenului, lucrul în organizaţie, cu încălcarea regimului interior de muncă, s-a sfîrşit mai înainte sau în general nu s-a efectuat, ceea ce a împiedicat efectuarea acţiunilor respective, atunci termenul nu poate fi considerat scăpat.

La comentariul al.4, art. 264, vorba este despre fapte, cum ar fi intrarea în posesia bunurilor succesorale, transmiterea de fapt a banilor sau bunurilor, primirea bunului dat spre păstrare, etc. De asemenea este vorba şi despre acţiuni legate de înaintarea diferitor cereri sau reclamaţii (acţiunii civile, a reclamaţiei, înştiinţarea îndreptată de antreprenor clientului despre terminarea lucrării şi predare).

Timpul de scurgere a termenului în articolul comentat se determină după locul efectuării acţiunilor respective, adică se ia în considerare aşa numita vreme locală, ceea ce trebuie să se ia în seamă în cazurile în care părţile raportului juridic litigios locuiesc în zone cu diferite fuse orare. În cazurile prevăzute de lege, termenul îndreptării a unor asemenea cereri şi înştiinţări are importanţă juridică. Iată de ce la înaintarea diferitor cereri ( a acţiunii civile, a cererii de apel, de recurs) şi altor documente scrise, care pot fi predate la poştă sau la telegraf, se aplică regula generală de expirare a termenului la orele 24 a ultimei zile. Aşadar, nu va fi scăpat termenul de achitare a plăţii pentru apartament sau plata oricărei alte datorii dacă transferul s-a efectuat la poştă pînă la orele 24 a ultimei zile a termenului. Toate documentele scrise, predate la poştă sau telegraf, pe teletip, fax, prin alte mijloace de comunicare pînă la orele 24 a ultimei zile a termenului, se consideră transmise în termenul stabilit, chiar dacă au fost adresate organizaţiei cu regim limitat de muncă. Cu toate acestea trebuie de avut în vedere că potrivit Art. 23 al Legii cu privire la poştă din 15 mai 1996, „ Poşta Moldovei” organizează şi asigură prestarea serviciilor poştale principale pe tot teritoriul republicii, în toate zilele de lucru. În oraşe şi oraşe-reşedinţe, oficiile poştale lucrează sîmbăta pînă la orele 16, iar duminica lucrează cel puţin un oficiu poştal de serviciu. Duminica se asigură transmiterea textelor prin telegrame urgente.

Art. 265 Expirarea termenului într-o zi de odihnă
Dacă ultima zi a termenului este o zi de duminică, de sîmbătă sau o zi care, în conformitate cu legea în vigoare, la locul executării obligaţiei este zi de odihnă, termenul expiră în următoarea zi lucrătoare.
Nelucrătoare se consideră zilele de odhină generale şi zilele de sărbătoare. Zi de odihnă generală este duminica. În săptămîna de lucru de 5 zile, se stabilesc 2 zile de odihnă, iar în săptămîna de lucru cu 6 zile lucrătoare – o zi de odihnă. A doua zi nelucrătoare, în cadrul săptămînii de 5 zile lucrătoare, se stabileşete de legislaţie, iar dacă nu se stabileşte de legislaţie, se reglementează de regulamentul de ordine interioară a muncii. După regula generală, zile nelucrătoare sunt zilele de sîmbătă şi duminică – în săptămîna de lucru de 5 zile şi duminica – în săptămîna de lucru de 6 zile. Zile de sărbătoare sunt zile nelucrătoare. La ele, potrivit Codului muncii se atribuie: 1 ianuarie – Anul Nou; 7,8 ianuarie – Crăciunul; 8 martie – Ziua internaţională a femeilor; prima şi a doua zi de Paşte după calendarul religios; a doua lune după Paşte – Paştele Blajinilor; 1 mai – Ziua internaţională a solidarităţii oamenilor muncii; 9 mai – Ziua vicoriei şi a comemorării eroilor căzuţi pentru independenţa Patriei; 27 august – Ziua Independenţei; 31 august – sărbătoarea „ Limba Noastră”; Ziua Sfîntului în al cărui nume este sfinţită biserica din localitatea respectivă (Hramul bsericii).

Nelucrătoare sunt şi zilele de odihnă şi de sărbătoare transferate de Guvernul RM.

Ziua nelucrătoare influenţează asupra calculării termenului doar atunci, cînd asupra ei cade ultima zi a efectuării acţiunii juridico-civile respective. Ziua nelucrătoare nu se ia în calcul, doar dacă ea este ultima zi a termenului. În acest caz este indiferent dacă termenul expiră într-o zi de odihnă generală, într-o zi de sărbătoare sau într-o zi de odihnă transferată de Guvernul RM. În aceste cazuri termenul civil, se prelungeşte pînă la următoarea zi lucrătoare. Astfel dacă expirarea termenului, stabilit pentru realizarea unor sau altor acţiuni îndreptate la realizarea sau dobîndirea drepturilor şi obligaţiilor civile, survine într-o zi nelucrătoare, ziua expirării termenului se va considera următoarea zi lucrătoare. De exemplu, în cazul expirării termenului stabilit de lege, contract sau hotărîre judecatorească are loc la 1 ianuarie, expirarea lui se va transfera la 2 ianuarie, iar dacă 2 ianuarie este zi de odhnă – atunci se va transfera în următoarea zi lucrătoare.

Regula articolului comentat se extinde şi asupra zilelor de odihnă ( care nu coincid cu cele generale) determinate prin graficul de lucru al unor sau altor organizaţii, unde trebuie săvîrşite anumite acţiuni, dacă ele nu pot fi realizate nu în timpul de lucru al acestor organizaţii. De exemplu obligaţia poate fi executată prin întroducerea banilor la depozit (art.645 ). Dacă debitorul este obligat să introducă bani, hîrtii de valoare sau alte documente sau obiecte de giuvaierie în depozitul băncii sau a notarului, instanţei de judecată luni, dar în legătură cu orarul acestora (a băncii, a notarului, a instanţei de judecată) ei nu lucrează, atunci ziua expirării termenului executării obligaţiei va fi marţi – următoarea zi lucrătoare.

Regulile prevăzute de articolul respectiv, se extind asupra expirării termenului şi nici într-un caz această regulă nu se răsfrînge asupra începutului curgerii termenului, şi zilele de odihnă şi cele de sărbătoare nu se exclud la calcularea duratei acestuia.