Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Termenele de executare a obligatiilor. Este limita de timp in cadrul careia creditorul si debitorul trebuie sa savirseasca actiunile ce constituie continutul drepturilor si obligatiilor acestora. Dupa natura sa juridica, termenele de executare a obligatiilor stabilite cel mai des prin acordul partilor intervale de timp indreptate spre incetarea obligatiilor existente. Termenele de executare a obligatiilor se determina, in primul rind, in functie de specificul fiecarui tip de obligatii. Particularitatile contractelor de vinzare-cumparare, mandat, antrepriza, depozit etc. Determina si perioada executarii obligatiilor. In virtutea acestui fapt, cerinta de respectare a termenelor de executare, inaintata catre comportamentul participantilor la executarea obligatiilor, se releveaza in compartimentele codului civil si ale altor acte normative, dedicate tipurilor concrete de obligatii (mai detaliat la com. Art.575). Pentru executarea obligatiilor o importanta deosebita o au termenele generale si speciale de executare. In multe cazuri executarea obligatiilor urmeaza nemijlocit dupa aparitia lor (utilizarea autobusului, troleibusului). Alte ori invers, intre aparitia si executarea obligatiei trece un interval de timp (la comandarea produselor cu livrarea lor la domiciliu). Executarea unui sir de obligatii necesita o perioada mai indelungata de timp. La acestea pot fi atribuite obligatiile ce apar din contractul de antrepriza de constructie capitala sau obligatiile aparute din contractele de deservire a populatiei de catre diferite intreprinderi de deservire sociala (spalatorii, reparatia incaltamintei, ceasurilor s.a.). Unele contracte (in special cel de antrepriza in constructii capitale) se indica atit termenul general de executare a obligatiei, cit6 si termenele speciale. Caracterul nedeterminat al termenului de executare este prezent in cazurile cind termenul de executare nu este stabilit sau este dependent de momentul inaintarii cererii. Creditorul in acest caz este in drept de a cere executarea in orice moment, iar debitorul sa execute in orice timp.

Executarea obligatiilor reciproce de catre parti trebuie sa se faca simultan, daca din lege, contract sau esenta obligatiei nu rezulta altfel. De exemplu, la contractul de vinzare-cumparare actiunea regulii date se exteriorizeaza prin aceea ca vinzatorul este obligat sa transmita bunul vindut, iar cumparatorul sa-l receptioneze si totodata sa achite pretul (Art.753). Potrivit unor tipuri de obligatii, una din parti trebuie sa-si execute obligatia anterior celeilalte parti (alin.1, Art.966 clientul trebuie sa plateasca antreprenorului remuneratia dupa primirea lucrarii, daca prin lege sau contract nu este prevazuta plata in rate sau in alt mod).

Partea ce nu si-a indeplinit obligatiile, nu este in drept sa ceara executarea obligatiilor sale celeilalte parti, deoarece in contractele sinalagmatice obligatiile partilor sint reciproce. Daca din lege, continutul obligatiei sau contract nu reese altfel atunci debitorul este in drept sa execute obligatia inainte de termen. Posibilitatea executarii obligatiei inainte de termen depinde de faptul in favoarea cui este stabilit acest termen – creditorului sau debitorului. Daca in interesele creditorului (contract de depozit), atunci acesta este in drept sa ceara executarea inainte de termen indeplinirea obligatiei, debitorul, insa, fara acordul creditorului nu poate efectua executarea inainte de termen, deoarece aceasta echivaleaza cu neexecutarea obligatiei. Daca termenul este stabilit in favoarea debitorului (contract de imprumut), atunci debitorul poate sa-si stinga datoria inainte de termen, creditorul la rindul sau poate cere executarea obligatiei doar la scadenta.

Termenele de aparare a drepturilor civile – intervale de timp, inauntrul carora persoanele abilitate sint in drept sa se adresese la delicvent, in instanta de judecata sau alt organ jurisdictional cu pretentia despre apararea sau executarea silita a dreptului incalcat sau interesului contestat. La termenele de aparare a drepturilor civile se refera termenele de inaintare a pretentiilor si termenele de prescriptie extinctiva.

Termenele prealabile – sint termenele stabilite de normele dreptului civil, in cadrul carora persoanele abilitate, trebuie inainte de adresarea in judecata sau altui organ jurisdictional, sa inainteze o pretentie pentru transarea conflictului intre parti. Forma prealabila de solutionare a conflictului nu este o metoda fortata, cum aceasta apare in cadrul formei judecatoresti. Pentru inaintarea pretentiilor se stabileste un termen, numit prealabil. In dependenta de temeiul si categoria conflictului, durata termenului prealabil poate fi diversa, dar nu depaseste sase luni. Sint instituite de actele normative, acordul partilor sau uzante. Termenele prealabile stabilite prin acordul partilor sau de uzante nu poarta caracter imperativ si nu impiedica persoana abilitata sa-si realizeze nemijlocit dreptul la aparare judiciara. Termenele prealabile, prevazute de actele normative, dupa esenta sa sunt punitive. Respectarea lor este o conditie obligatorie pentru adresarea in judecata de drept comun sau specializata. Pericolul pierderii dreptului la inaintarea actiunii din cauza nerespectarii formei prealabile obligatorii, in esenta face aceste termene punitive. Aceasta contravine principiilor libertatii si disponibilitatii in realizarea drepturilor civile. Noua legislatie civila a micsorat considerabil numarul cazurilor de utilizare a procedurii prealabile de solutionare a litigiilor si le-a pastrat in astfel de sfere cum sint obligatiile de transport (art.1020 CC RM, art. 383 al Codului Navigatiei maritime comerciale, art. 49 al Codului transporturilor auto, p.116 al Regulamentului transporturilor de marfuri din 09.12.1999, si alte acte normative ce reglementeaza raporturile de transport), obligatiile de antrepriza (art.959), turism (art.1141), s.a. In cazul refuzului debitorului de a satisface pretentia, recunoasterii partiale sau neprimirii in termenul stabilit a raspunsului la ea,persoana imputernicita este in drept de a inainta o actiune in judecata, in termenul stabilit de legislatie, calculat din ziua primirii raspunsului sau expirarii termenului prevazut pentru raspuns. Astfel in cazurile prevazute de lege, prezentarea pretentiilor in cadrul termenului prealabil serveste drept temei obligatoriu pentru o ulterioara adresare in organul respectiv in scopul realizarii dreptului la executarea silita,termenul prealabil nu este o modalitate de executare silita a obligatiilor.

Dupa efectele juridice,termenele se impart nu numai in termene de aparitie a dreptului (termene care duc la nasterea raporturilor juridice, a unor drepturi si obligatii, de exemplu: atingerea majoratului serveste ca temei pentru aparitia capacitatii de exercitiu depline – art.20), dar si in termeni de modificare si incetare.

Termenele de modificare a drepturilor – termenele care duc la modificarea raporturilor juridice, a anumitor drepturi si obligatii. Astfel potrivit art. 715 de ziua semnarii actului de transmitere si bilantului de repartitie in cazul reorganizarii persoanelor juridice (art.69-70), legea leaga trecerea drepturilor si obligatiilor, adica are loc modificarea componentei subiective a raportului juridic.

Termenele de incetarea a drepturilor – termenele care duc la incetarea raporturilor juridice, a anumitor drepturi si obligatii. De exemplu: la expirarea a sase luni (al.1 art.1544), sau al unui an (al.2 art.1544), creditorii isi pierd dreptul la inaintarea pretentiilor.

Termenele se pot imparti in generale si speciale. Speciale – nu sint exceptii de la regula, ele doar concretizeaza termenele generale. De exemplu la incheierea contractului pe un termen indelungat, partile pot prevedea termene speciale de executare in cadrul termenului general. Astfel partile in contractul de antrepriza pot stabili un termen general de executare, iar in caz de necesitate – termenul de inceput, termenul de executare a anumitor etape si termenul de incheiere a lucrarilor (art.954).

Se deosebesc de asemenea termene de inceput si de sfirsit. Primele determina inceputulraportului juridic sau a anumitei stari ( de exemplu dreptul la actiune ca stare specifica a dreptului subiectiv); celui de-a doilea – sfirsitul lor. Se aplica si astfel de termene care marcheaza inceputul, continuitatea si sfirsitul raportului juridic ( de exemplu termenul de valabilitate a procurii – art.254).

5. Dupa sensul al.1 art.259, toate tipurile de termene in dreptul civil, in dependenta de subiectul care le stabileste se imparte:

a) stabilite de le sau legislative. Legile, ca izvoare a dreptului civil ocupa un loc central, principal in sistemul actelor normative, care impreuna alcatuiesc legislatia civila. Termenele juridico-civile se determina nu numai de legi, deoarece legislatia civila este compusa nu doar din Codul civil si a legilor adoptate in conformitate cu el, dar si din acte subordonate legii, care reglementeaza statutul juridic al participantilor la raportul juridic de drept civil, temeiurile si procedura realizarii dreptului de proprietate, a obligatiilor contractuale si de alt tip, alte raporturi patrimoniale si cele legate de ele nepatrimoniale, relatiile legate de realizarea si apararea drepturilor si libertatilor fundamentale si altor valori nemateriale. La grupa actelor normative subordonate legii se atribuie hotaririle Parlamentului, decretele Presedintelui, ordonantele si hotaririle Guvernului, hotaririle organelor administratiei publice locale, ordinile si instructiunile Ministerelor si Departamentelor, actele subordonate legii ale patronilor intreprinderilor,organizatiile – ordinile, regulile, unele acte ale organizatiilor obstesti (statutele). Caracterul subordonat al acestor acte normative nu inseamna ca ele dispun de o forta juridica mai mica decit legile. Termenele juridico-civile, stabilite de actele subnormative poseda ca si termenele stabilite de lege o forta juridica suficienta pentru respectivii subiecti ai raporturilor juridice civile (art.2, 192). Deosebirea consta doar in faptul ca forta juridica a termenelor stabilite de actele subnormative nu are aceeasi generalitate si superioritate dupa cum o au cele instituite prin lege. De exemplu sfera de aplicare a termenelor de prescriptie extinctiva, stabilite de legislatie (art. 267), au o aplicabilitate generala fata de termenele stabilite in Regulamentul transporturilor auto de marfuri, adoptate de Ministerul Transporturilor si Comunicatiilor la 9.12.1999. Sfera de actiune a ultimelor se rasfringe doar asupra relatiilor de transportare a marfurilor cu transportul auto. Principalul e ca termenele stabilite de actele civle subnormative nu pot denatura esenta si continutul termenelor stabilite de lege. De exemplu reglementarile despre termene, care se contin in Regulamentul transporturilor auto de marfuri, nu trebuie sa denatureze esenta si continutul termenelor stabilite in Codul transporturilor auto. Termenele juridico-civile stabilite prin lege sau act subnormativ, poarta caracter imperativ si nu pot fi midificate prin acordul partilor sau hotarirea instantei de judecata. Respectarea lor e obligatorie pentru cetateni, organizatii, judecata, arbitri sicelelalte organe jurisdictionale, abilitatesa solutioneze conflicte juridice-civile.

b) termenele stabilite de judecata sau arbitri alesi – termenele judiciare mai sint numite termenele organelor de jurisdictie. Prin hotarire judecatoreasca pot fi stabilite, de exemplu: termene de lichidare a restantierilor de catre pirit; termene de desmintire a informatiilor ce ponegresc onoarea, demnitatea sau reputatia profesionala; eliberarea localului; termenele pentru remedierea gratuita a deficientelor de catre antreprenor; termenul de preschimbare a bunului necalitativ la cererea cumparatorului; suspendarea pe un anumit termen a executarii hotaririi luate de ea. In toate hotaririle judecatoresti, care obliga pe pirit sa savirseasca anumite actiuni, se stabileste un termen, in cadrul caruia ele trebuie efectuate. In multe cazuri chiar legislatia obliga instantele judecatoresti sa stabileasca unele termene. Astfel art. 31 al Legii cu privire la reclama din 27 iunie 1997, prevede ca in cazul stabilirii de catre instanta a faptului incalcarii legislatiei cu privire la reclama, delicventul este obligat sa opreasca total sau partial reclama respectiva si in termenul stabilit de instanta sa dea o dezmintire. Alin. 7 art.38 al Legii cu privire la dreptul de autor si drepturile conexe, prevede ca in cazul incalcarii grave unice sau incalcarii sistematice a drepturilor de autor si drepturilor conexe de catre persoana juridica, instanta este in drept sa emita o hotarire de suspendare a acesteia pe un termen de 30 zile.

c) termenele instituite prin acordul partilor. Termenele conventionale – stabilite prin acordul partilor si incluse in contract, perioade de timp in cadrul carora vinzatorul, antreprenorul si altii trebuie sa transmita cumparatorului, clientul s.a.m.d. lucrarea, marfa s.a. Termenele in contracte se stipuleaza diferit: a) fixarea unei date; b) fixarea unei perioade de timp, adica a intervalului de timp in cadrul caruia partile trebuie sa-si realizeze drepturile si obligatiile: decada, luna, cvartal, an, cu utilizarea unor termeni specifici – „imediat”,”in orice moment”, „ in termen rezonabil”, „in momentul predarii”, „pina la expirarea termenului rezonavil” etc.; c) prin dispozitia executarii conditiilor contractuale pe parti sau pe etape cu aprobarea unui plan, unde sint stipulate termene de transmitere a fiecarei partide de marfuri. Acest plan, potrivit uzantelor comertului, se numeste de exemplu: „Planul de expediere a marfurilor in 1 trimestru al anului 2003” (art.758). Planul dat este anexat la contract sub denumirea de „Anexa nr.1 (sau nr.2) la contract”, cu indicarea obligatorie a datei si numarului contarctului. Plus la aceasta in textul contractului trebuie de mentionat ca anexa nr.1 sau nr.2 este parte integranta a contractului (cu trimitere la numarul si data incheierii contractului). Fixarea acestei clauze exclude in continuare invocarea de catre parti a lipsei anexei. Trimiterea in anexa la numerul si data incheierii contractului exclude total posibilitatea contragentului de a declara (chiar si in judecata) ca anexa „nu s-ai ntocmit”, iar „s-a pierdut”, „a disparut” etc. Prin acordul partilor poate fi stabilit un grafic de predare a marfii: de decada, de diurna, de ora, s.a.m.d. In majoritatea cazurilor termenul, stabilit prin acordul partilor, este conditia esentiala a diferitor tipuri de contract. Tranzactiile unilaterale deasemenea contin conditii despre termene. In acest tip de tranzactii termenul se stabileste prin dispozitia persoanei care o efectuiaza. Astfel potrivit art.1371, termenul de prezentare a lucrarilor la concursul public si anuntarea rezultatelor acestuia se stabilesc de organizatori.

Spre deosebire de termenele instituite prin lege, termenele stipulate de parti in contract sau in tranzactie unilaterala, pot fi modificate prin acordul partilor si pot fi stabilite termene speciale de executare.

Al.1 art.259 este o norma de imputernicire si indica cercul subiectelor (legislatorul, instanta de judecata, partile in contract), care au dreptul de a stabili termene juridico-civile, survenirea sau expirarea carora duca la aparitia, modificarea sau stingerea raporturilor civile. Spre deosebire de aceasta norma al.2 art.259 este o norma ce obliga si stabileste obligatia tuturor subiectelor care aplica normele civile despre termene, independent de cine acestea sint stabilite (legea,instanta de judecata sau parti), sa se conduca la calcularea lor de regulile stabilite de Codul civil: regulile date sint reglementate de titlul IV „termenele”, capitolul „Calcularea termenelor”. Fiind o norma imperative, alin2. art.259 contine prescriptia categorica: „indiferent de temeiul aparitiei, termenul se calculeaza dupa regulile stipulate in prezentul titlu”. Regulile de calculare stabilite de Codul civil pot fi modificate de catre participantii raporturilor civile, de asemenea de instanta de judecata, legi sau alte acte normative subordonate legilor, cu exceptia legilor ce introduc modoficari sau completari in titlu IV al Codului civil, care reglementeaza modalitatea calcularii termenilor.


Art.260. Modul de stabilire a termenului
Termenul se instituie prin indicarea a unei date calendaristice, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi sigur că se va întîmlpa.
Timpul exercită o influenţă deosebită asupra apariţiei, modificării sau încetării raporturilor civile. Apărarea drepturilor încălcate, de asemenea, este limitată în timp. Deosebit de important este rolul termenelor ca intervale de timp, referitor la drepturile civile, existenţa cărora este limitată în timp, de exemplu - de termenul de acţiune a contractului, deoarece să-şi realizeze drepturile şi obligaţiile reciproce, părţile pot doar în cursul acestui termen.

Respectarea şi aplicarea termenelor juridico-civile este în mare parte determinată de corectitudinea calculării lor, ceea ce la rîndul său depinde de modul de determinare a termenelor. Regulile de calculare a termenelor sîn t expuse în art.260 şi se răsfrînge asupra termenelor, stabilite de lege, contracte, sau instanţa de judecată.

După modul de marcare a termenelor, acestea se împart în termene determinate de:

a) Dată calendaristică. De exemplu, termenul de predare a mărfii conform contractului de vînzare-cumpărare, stabilit de părţi este o dată concretă + 20 septembrie 2003. Termenele se determină printr-o dată calendaristică în cazurile, cînd acţiunea drepturilor şi obligaţiilor este necesar de a lega de un moment concret, de exemplu, cu o dată concretă – 5 august 2003, sau de o dată concretă a fiecărei luni, caz ce apare cel mai des la efectuarea plăţilor periodice : comunale, de asigurare, plata procentelor conform depozitului bancar (al. 2 art. 1225). Dacă altfel nu este stabilit de contractul de depozit bancar, procentele la suma depozitului se plătesc deponentului la cererea lui, la data scurgerii fiecărui cvartal. Prin dată calendaristică se determină nu numai un moment concret, dar şi începutul şi sfîrşitul lui. Astfel în corespundere cu Legea RM din 22 septembrie 1995 cu privire la mărcile comerciale şi denumirea locului de provenienţă a mărfii, pentru înregistrarea mărcii comerciale sau denumirii locului de provenienţă a mărfii se depune o cerere în Agenţia de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale. Potrivit al.2 art.11 al acestei legi, petiţionarul este în drept, de la data parvenirii cererii şi pînă la data primirii unei hotărîri în baza acesteia, să concretizeze şi să corecteze documentele, fără a modifica marca comercială sau denumirea locului de provenienţă a mărfii. Printr-o dată calendaristică se poate determina şi încheierea unei perioade de timp, în cadrul căreia persoanele cointeresate sînt în drept să efectuieze acţiuni juridice concludente. Astfel potrivit al.2 art.14 al Legii RM din 15 octombrie 1996 despre Protecţia desenelor şi modelelor industriale, petiţionarul este în drept să-şi retragă cererea despre înregistrarea desenului sau modelului industrial în orice timp, dar nu mai tîrziu de data primirii hotărîrii despre înregistrare sau refuzul înregistrării desenului sau modelului industrial.

Termenele calculate printr-o dată calendaristică, totdeauna sînt determinate şi se referă la termenele absolut determinate.

b) Termenele, determinate de scurgerea unei perioade. Termenul se determină printr-o perioadă de timp, dacă este necesar să evidenţiem un interval de timp, înăuntrul căruia drepturile şi obligaţiile civile trebuie să acţioneze ( să apară, să existe, să se modifice şi să dispară ). În aşa cazuri durata unei astfel de perioade se calculează în ani, luni, săptămîni, zile, ore şi chiar în astfel de termen cum este momentul. Astfel obligaţia vînzătorului de predare a mărfii se consideră executată în momentul predării acesteia cărăuşului saula oficiul poştal pentru a fi transportat la cumpărător, dacă contractul nu prevede altfel (al.2 art. 760). Dreptul de proprietate asupra întreprinderii ca complex patrimonial, apare din momentul predării şi este supus înregistrării imediate (art.822). Continuitatea perioadei de timp, determinată în ore şi minute, este prevăzută, de exemplu, de Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje. Potrivit Regulamentului în cauză, pasagerul în cazul restituirii biletului în casă, nu mai tîrziu de 2 ore înainte de plecarea autobusului, este în drept să primească preţul integral al biletului, cu deducerea comisionului achitat pentru vînzarea preliminară, iar la restituirea biletului mai tîrziu de termenul dat, dar nu mai tîrziu decît cu 15 cu 15 minute pînă la plecarea autobusului, să primească costul călătoriei minus 15% şi a comisionului pentru vînzarea prealabilă. În unele cazuri, intervalul de timp, ca termen juridico-civil, se marchează prin utilizarea diferitor noţiuni : „imediat”, „îndată” etc. Astfel al.2 art 1137 prevede că în cazul depistării cărorva neajunsuri în timpul călătoriei, turistul are dreptul să ceară înlăturarea lor imediată. Reclamaţiile referitor la viciile ascunse sau abaterile de la condiţiile contractului care nu au putut fi descoperite în momentul recepţionării lucrării, urmează a fi prezentate antreprenorului imediat după constatarea lor (art.959). Cumpărătorul este obligat să anunţe cumpărătorul despre viciile depistate de îndată ce le-a descoperit (art.765). etc.

Des în actele normative şi cele subnormative cu caracter civil, se aplică şi o astfel de modalitate de determinare a perioadelor de timp cum sînt „termenele rezonabile” (al.4 art.765, art.799, 984,1010). Legiuitorul nu dezvăluie noţiunea de termen rezonabil, iar normele respective nu conţin condiţiile ce ar determina acest termen. Aceasta se explică prin multitudinea de pricini, inclusiv şi a celor care stipulează unele categorii de obligaţii trebuie executate în virtutea uzanţelor comerciale ( operaţiunile bancare, depozit le cerere, ş.a.). Stabilind termenul rezonabil, părţile raportului juridic trebuie să reiasă din circumstanţele concrete ale cauzei, caracteristice pentru tipul dat de raporturi juridice. Termenul rezonabil trebuie să fie suficient pentru efectuarea acţiunilor juridice ( realizarea obligaţiei civile ) şi în plus nu prea îndelungate, pentru ca să nu creeze condiţii pentru întîrzierea apariţiei, modoficării şi încetării drepturilor şi obligaţiilor civile. „Termenul rezonabil”, în ultima instanţă, se determină de instanţă în cazul conflictului de executare tardivă a obligaţiilor.

Legiuitorul în normele de drept, părţile în contract, instanţele de judecată în hotărîrile sale, trebuie prin orice metode să diminueze utilizarea unei astfel de modalităţi de determinare a termenelor, ca „termen rezonabil”. Lipsa unui termen concret de executare a obligaţiilor sau utilizarea unui „termen rezonabil”, complică raporturile contragenţilor, creeazăo stare de incertitudine în aplicarea sancţiunilor pecuniare pentru încălcarea condiţiilor contractuale, legate, de exemplu, de stabilirea termenelor de final al vînzării bunurilor, de verificarea calităţii bunlui, la informarea vînzătorului despre existenţa viciilor, pentru darea acordului vis-a-vis de bunul cumpărat la probă sau la vedere, la transportarea pasagerilor etc. Existenţa în normele de drept sau în contracte a definiţiei de „termene rezonabile” duce la complicarea procesului de sancţionare a contragenţilor pentru încălcarea acestor termene.

Legislaţia civilă prevede, de asemenea, cazuri cînd determinarea intervalului de timp are loc în mărimi zecimale faţă de unităţile de măsură a timpului: jumătate de an, un an şi jumătate, jumătate de oră ş.a. Trebuie totuţi de avut în vedere că termenele, determinate în funcţie de un interval de timp, cel mai des se calculează în ani, luni, zile. Termenele civile se determină cu preferinţă în zile. Dacă termenul civil se stabileşte absolut determinat (ora, ziua, data), atunci şi fapta juridico-civilă trebuie realizată în termenul în termenul strict indicat. Cînd termenul este indicat printr-o perioadă de timp anumită ( lună, săptămînă), atunci fapta juridică trebuie realizată în cadrul intervalului de timp, dar nu mai tîrziu de scurgerea lui.

c) Termenul poate fi determinat prin referire la un eveniment viitor şi sigur că se va produce: de exemplu decesul persoanei, începutul şi sfîrşitul navigaţiei, începutul sezonului respectiv ( de încălzre), atingerea unei vîrste anumite, decesul beneficiarului întreţinerii sau a dobînditorului în contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, etc. Termenele-evenimente survin inevitabil, dar nu se ştie cînd concret. Trebuie de avut în vedere că în cazurile,cînd termenele civile se determină prin indicarea unei împrejurări, care trebuie să survină, atunci raporturile civile, potrivit legislaţiei civile în vigoare, pot să apară, să existe, să se modifice şi înceteze, pînă la şi după survenirea evenimentului stipulat, sau în timpul acestuia. De exemplu, succesiunea se deschide numai după moartea cetăţeanului (art.1440); capacitatea deplină de exerciţiu apare la 18 ani (art.20); tutela îşi păstrează acţiunea pe tot termenul tulburării psihice a persoanei fizice (bolii psihice sau debilităţii mintale) şi pînă în momentul, în care temeiurile, în virtutea cărora persoana a fost declarată incapabilă, vor decădea (art.24).

În cazul incertitudinii că evenimentul în general se va întîmpla, sîntem în prezenţa condiţiei, dar nu a termenului (art,234). Astfel dacă apariţia sau modificarea drepturilor şi a obligaţiilor într-un contract se pune în dependenţă de evenimentul incert, atunci astfel de eveniment nu determină un termen, dar o condiţie.