Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 465. Despăgubirea de asigurare
Creditorul gajist are dreptul de a fi satisfăcut în mod prioritar din contul despăgubirii de asigurare pentru pieirea, pierderea sau deteriorarea bunului gajat, indiferent de faptul în a cui favoare a fost asigurat bunul gajat, daca pieirea, pierderea sau deteriorarea nu se datorează culpei creditorului gajist sau dacă în contractul de gaj nu este prevăzut altfel.
Indemnizaţiile de asigurare vor fi plătite de către asigurător direct creditorului gajist la prezentarea creanţei respective. Debitorul gajist are dreptul să aducă obiecţii asupra plăţii indemnizaţiei sau a modului în care asiguratorul trebuie să o plătească creditorului sau creditorilor gajişti.

Secţiunea a 2-a

TEMEIUL APARIŢIEI GAJULUI. REGISTRUL GAJULUI

Articolul 466. Constituirea gajului
(1) Gajul se constituie în virtutea legii sau a contractului.

(2) Gajul înregistrat apare în momentul înregistrării sale, conform normelor stabilite de prezentul cod.

(3) În caz de amanet, gajul apare în momentul transmiterii obiectului gajului dacă în contractul de gaj nu este prevăzut altfel.
Generalităţi

Atît înregistrarea gajului, cît şi transmiterea amanetului constituie forme de publicitate, adică forme prin care se aduce la cunoştinţă publicului cu privire la constituirea unui drept de gaj asupra bunului respectiv. Obligaţia de a înregistra gajul sau de a transmite bunul care face obiectul amanetului se naşte în baza contractului sau legii. În dependenţă de temeiul naşterii, gajul este convenţional sau legal. Gajul care se naşte în temeiul unei hotărîri judecătoreşti este gaj legal.

Alineatul 1

Temei pentru constituirea gajului poate servi o prevedere legală, o clauză contractuală sau dispoziţia unei hotărîri judecătoreşti. Gajul deci nu se constituie prin însăşi lege, contract sau hotărîre judecătorească, acestea servind doar temeiuri pentru constituirea (sau perfectarea) gajului. Contractul poate obliga debitorul gajist să constituie un gaj, însuşi contractul nu are însă efecte constitutive. Nici hotărîrea judecătorească nu are efect constitutiv ea însăşi, ci constituie temeiul pentru acţiunile de constituire a gajului. Dacă nu a fost constituit (perfectat), gajul nu există. Procedura constituirii (perfectării) gajului este prevăzută în prezentul capitol, precum şi în Legea gajului. Tipul gajului determină procedura constituirii (perfectării) gajului (vezi alin. 2 şi 3).

Alineatul 2

Constituirea (perfectarea) gajului înregistrat se face prin înregistrare. Înregistrarea are loc la momentul înscrierii în registrul respectiv lui în conformitate cu prezentul capitol. Înregistrarea este importantă pentru a determina ordinea de preferinţă asupra bunului gajat în conformitate cu art. 481. Înregistrarea nu are însă în mod automat efectul ataşării dreptului de gaj asupra bunului în cauză. Pentru ataşarea dreptului de gaj asupra bunului indicat este necesar ca:

creditorul gajist (sau altcineva în numele acestuia) să fi transmis debitorului valoarea pentru care debitorul gajist garantează cu bunurile gajate (de exemplu, creditul);

debitorul gajist să aibă (să fi dobîndit) dreptul de proprietate asupra bunului (vezi comentariu la art. 456 alin. 2), iar în cazul art. 26 din Legea gajului, debitorul trebuie să fie titularul creanţei garantate prin gaj;

să existe un contract semnat de către debitorul gajist care conţine descrierea rezonabilă a bunului gajat. Descrierea bunului trebuie să fie făcută pentru a permite identifica bunul din mai multe puncte de vedere: categoria, tipul, cantitatea sau altă formulă pentru calculare, standardul, listarea bunului, locul aflării, etc.

Ataşarea este momentul în care dreptul de gaj se leagă bunului în cauză. De la momentul ataşării dreptului de gaj asupra bunului indicat, gajul devine în principiu executoriu contra debitorului gajist. Pînă la acel moment, gajul nu este executoriu contra debitorului gajist, chiar dacă ar putea să existe în mod teoretic un temei de exercitare a dreptului de gaj enumerat la art. 487 alin. 1. În mod normal, dacă cele trei condiţii enumerate mai sus sunt prezente la data înregistrării, dreptul de gaj se ataşează asupra bunului de la momentul înscrierii. Însă în cazul în care se înregistrează un gaj asupra bunurilor viitoare, ataşarea dreptului de gaj asupra bunului are loc la momentul dobîndirii de către debitorul gajist a dreptului de proprietate asupra bunului (şi nu la momentul înretgistrării, deşi ordinea de prioritate se stabileşte la momentul înregistrării). Tot aşa, în cazul în care creditorul gajist transmite valoarea (de exemplu, un credit), pentru garantarea căreia a fost înregistrat un gaj, la o dată mai tîrzie înregistrării gajului, ataşarea gajului asupra bunului în cauză are lor la momentul transmiterii valorii.

Prevederile art. 462 trebuie interpretate ţinându-se cont de importanţa ataşării dreptului de gaj la bunul respectiv. Astfel, gajul care se constituie (se perfectează) pentru garantarea unui credit, emiterea obligaţiunilor sau unui titlu de împrumut pe care creditorul gajist s-a obligat să îl transmită debitorului gajist va fi valabil şi va determina ordinea de prioritate de la momentul înregistrării gajului în registrul respectiv. Ataşarea dreptului de gaj la bunul în cauză va avea loc însă doar atunci cînd creditorul gajist va acorda creditul debitorului gajist (sau va emite oblgaţiunea sau titlu de împrumut respectiv). În practică acordarea creditului are loc la o dată ulterioară constituirii (perfectării) gajului şi ataşarea gajului la bunul specificat pentru a garanta creditul din momentul acordării creditorului permite eliminarea abuzurilor şi inconsistenţelor eventuale din partea creditorului gajist.

Alineatul 3

Constituirea (perfectarea) amanetului se face prin remiterea bunului sau titlului, ori prin menţinerea posesiei bunului sau titlului, în cazul în care creditorul gajist are bunul în posesie. Momentul remiterii sau menţinerii posesiei este important pentru a determina ordinea de preferinţă asupra bunului gajat în conformitate cu art. 481. Remiterea bunului sau menţinerea posesiei bunului nu are însă în mod automat efectul ataşării dreptului de gaj (amanetului) asupra bunului în cauză. Pentru ataşarea dreptului de gaj (amanetului) asupra bunului remis sau menţinut în posesie sunt necesare următoare condiţii:

creditorul gajist (sau altcineva în numele acestuia) să fi transmis debitorului valoarea (de exemplu, un credit) pentru care debitorul gajist garantează cu bunurile gajate;

debitorul gajist să aibă dreptul de proprietate asupra bunului (vezi comentariu la art. 456 alin. 2);

amanetul să fie cu învoirea debitorului în posesiunea creditorului gajist sau în posesiunea unui administrator sau terţ determinat de creditorul gajist sau creditorul gajist să controleze în alt mod bunul amanetat.

De la momentul ataşării dreptului de gaj (amantului) asupra bunului indicat, gajul devine în principiu executoriu contra debitorului gajist. Pînă la acel moment, gajul nu este executoriu contra debitorului gajist, chiar dacă ar putea să existe în mod teoretic un temei de exercitare a dreptului de gaj enumerat la art. 487 alin. 1. În general, dacă cele trei condiţii enumerate mai sus sunt prezente la momentul remiterii bunului sau menţinerii posesiei, dreptul de gaj (amanetul) se ataşează asupra bunului de la acel moment. Însă, în cazul în care se remite un bun sau se menţine posesia asupra unui bun dreptul de proprietatea asupra căruia va apărea la debitorul gajist doar în viitor, ataşarea dreptului de gaj (amanetului) asupra acestui bun are loc la momentul dobîndirii de către debitorul gajist a dreptului de proprietate asupra bunului respectiv (şi nu la momentul remiterii sau menţinerii posesiunii, deşi ordinea de prioritate se stabileşte la momentul remiterii sau menţinerii posesiunii). La fel, în cazul în care creditorul gajist transmite valoarea (de exemplu, un credit), pentru garantarea căreia a fost constituit un amanet, la o dată ulterioară remiterii bunului sau menţinerii posesiei, ataşarea gajului (amanetului) asupra bunului în cauză are lor la momentul transmiterii valorii (creditului).

Articolul 467. Creanţele din care se poate naşte gajul legal
Dacă legea nu prevede altfel, pot da naştere unui gaj legal creanţele:

a) statului, pentru sumele datorate conform legislaţiei fiscale;

b) persoanelor care au participat la construcţia imobilelor;

c) care rezultă dintr-o hotărîre judecătorească.
Generalităţi

Enumerarea creanţelor care dau naştere gajului legal este limitativă. Unul din motivele pentru care doar aceste creanţe au fost stabilite de legiuitor pentru a da naştere gajului legal pare a fi valoarea pe care lipsa executării lor ar putea-o aduce sporirii (îmbogăţirii) patrimoniului debitorului. Exercitarea dreptului de gaj în cazul gajului legal se face în conformitate cu prezentul capitol şi cu Legea cu privire la gaj.

Litera a)

În cazul creanţelor statului în conformitate cu legislaţia fiscală, gajul legal nu este constituit decît dacă este înregistrat în registrul respectiv. Pot fi gajate atît bunuri mobile, cît şi imobile. Cererea de înregistrare se face prin prezentarea unui aviz în care se indică bunurile pe care creditorul intenţionează să le valorifice, cauza şi mărimea creanţei. Creditorul gajist are obligaţia să aducă la cunoştinţa debitorului gajist avizul înregistrat. Acest instrument este în mod special eficient pentru stat în cazul în care debitorul este în pragul insolvabilităţii sau chiar insolvabil, pentru că în cadrul insolvabilităţii, creanţele statului au un rang inferior creanţelor garantate cu gaj.

Literal b)

Ipoteca legală în favoarea persoanelor care au participat la construcţia unui imobil nu poate greva decît acel imobil. Prin construcţie trebuie de înţeles atît construirea unui imobil nou, cît şi o reconstrucţie fundamentală a unui imobil existent. Lucrările de construcţie sau de reparare care au adus imobilului doar o valoare nesemnificativă nu vor cădea sub incidenţa acestui articol. Ipoteca nu se constituie decît în favoarea arhitectului, inginerului, furnizorilor de materiale, muncitorilor-constructori, antreprenorului sau subantreprenorului, în temeiul lucrărilor solicitate de către proprietarul imobilului sau în temeiul materialelor sau serviciilor pe care ei le-au furnizat sau le-au pregătit pentru aceste lucrări. Cu excepţia muncitorilor-constructori, doar persoanele (fizice sau juridice) care au avut un contract cu proprietarul imobilului pot constitui o ipotecă legală asupra imobilului. Schimbarea proprietarului care a avut loc după începerea lucrărilor nu afectează constituirea ipotecii legale asupra imobilului. Nu pot constitui o ipotecă cei care au avut un contract cu locatarul (arendaş, etc) imobilului. Ipoteca legală în favoarea persoanelor care au participat la construcţia unui imobil apare în temeiul înregistrării unui aviz indicînd imobilul grevat şi mărimea creanţei (soldul). La aviz se depun copiile documentelor justificative: copia contractului, copiile documentelor care dovedesc prestarea lucrărilor sau serviciilor sau livrarea materialelor de construcţie. Avizul trebuie să identifice imobilul. Aceasta este important mai ales în cazul în care proprietarul are în construcţie mai multe imobile sau în cazul în care persoanele care au dreptul să constituie ipoteca legală au prestat proprietarului servicii, lucrări sau materiale care nu sunt legate de imobilul în cauză. Avizul trebuie adus la cunoştinţa proprietarului imobilului. Nu este suficientă proba trimiterii avizului, proprietarul imobilului trebuie să fi primit avizul. Nu pot fi grevate de cu ipotecă bunurile care fac parte din domeniul public.

Ipoteca legală înregistrată în favoarea persoanelor care au participat la construcţia imobilului se stinge în şase luni de la finalizarea lucrărilor. Aceasta subzistă, dacă creditorul ipotecar depune o acţiune contra proprietarului imobilului sau dacă a înregistrat un preaviz de exercitare a dreptului de ipotecă. Finalizarea lucrărilor înseamnă finalizarea tuturor lucrărilor (ansamblului de lucrări) asupra imobilului şi nu a fiecărui fel de lucrări în parte. Se are în vedere momentul cînd imobilul este pregătit pentru a fi ocupat sau exploatat. Ocuparea de facto a imobilului poate constitui un reper important pentru a determina finalizarea lucrărilor. Totuşi, întreruperea de lungă durată sau abandonarea lucrărilor din iniţiativa proprietarului poate fi interpretată servi ca temei pentru înregistrarea avizului.

Această ipotecă garantează (se limitează doar la) plusvaloarea dată imobilului prin lucrările, materialele sau serviciile respective, furnizate sau pregătite pentru aceste lucrări. Plusvaloarea nu echivalează în mod necesar preţul lucrărilor, totuşi un creditor gajist nu poate să obţină o sumă mai mare decît creanţa sa, chiar dacă plusvaloarea este mai mare. Dobînzile asupra preţului lucrărilor sau preţului materialelor nu dau plusvaloare imobilului şi de aceea nu sunt obiect al ipotecii. Totuşi, cheltuielile de judecată şi alte cheltuieli vor fi acoperite de ipotecă. În cazul în care cei în favoarea cărora există ipoteca nu au contractat ei înşişi cu proprietarul, ipoteca este limitată doar la lucrările, materialele şi serviciile furnizate după notificarea contractului proprietarului. Astfel, doar preţul care este conform contractului poate fi acoperit de ipotecă. Totuşi în cazul muncitorilor-constructori nu este necesar să se facă proba preţului manoperei sau a lucrărilor prin contractul lor de muncă sau civil.

Litera c)

Orice creditor în favoarea căruia o instanţă judecătorească a pronunţat o hotărîre cu privire la încasarea unei sume de bani, poate obţine un gaj sau ipotecă legală asupra unui bun al debitorului său. Trebuie să fie o hotărire cu privire la sume datorate în trecut, cu care debitorul este în arierat (în întîrzere) şi nu sume pe care debitorul are să le plătească în viitor, cum ar fi cazul pensiei alimentare pentru viitor. Numai hotărîrile cu privire la încasarea unei sume de bani pot constitui temei de constituire a gajului. Creditorul obţine gajul sau ipoteca legală prin înregistrarea unui aviz, în care se indică bunul grevat de gaj sau ipotecă şi mărimea obligaţiei, iar în cazul pensiei de întreţinere, mărimea plăţilor periodice şi coeficientul de indexare. Avizul este prezentat împreună cu o copie autentificată a hotărîrii instanţei judecătoreşti şi cu dovada aducerii la cunoştinţa debitorului a avizului.

Instanţa judecătorească poate, la cererea proprietarului bunurilor grevate de un gaj sau ipotecă legală, să determine bunurile care ar putea fi gajate sau ipotecate, să reducă numărul acestor bunuri sau să permită reclamantului substituirea gajului sau ipotecii legale o altă garanţie suficientă pentru a garanta plata creanţei. Instanţa judecătorească poate în acest caz să hotărască radierea gajului sau ipotecii legale.

Articolul 468. Contractul de gaj
(1) Contractul de gaj, cu exceptia contractului de amanet, se incheie in scris. In cazul in care pentru transmiterea bunului se cere forma autentica, contractul de gaj se incheie in forma autentica.

(2) Contractul de ipoteca se incheie in forma autentica. Nerespectarea formei atrage nulitatea contractului.

(3) Orice modificare sau completare a contractului de gaj se efectueaza in forma prevazuta pentru incheierea contractului.

(4) In contractul de gaj trebuie sa se indice: numele sau denumirea partilor, domiciliul sau sediul lor, acordul expres al debitorului gajist de a constitui gajul in favoarea creditorului gajist, tipul gajului, descrierea bunului gajat, estimarea bunului gajat si locul aflarii lui, esenta, scadenta creantei garantate prin gaj si valoarea maxima a acesteia fara dobinzi si alte cheltuieli, permiterea sau interzicerea gajului ulterior, precum si alte conditii stabilite cu acordul partilor.

(5) Clauza privind gajul poate fi inclusa in contractul in a carui baza apare obligatia garantata prin gaj.
1. Gajul convenţional aparte în virtutea contractului încheiat între creditorul obligaţiei garantate şi titularul dreptului asupra bunul oferit ca garanţie. După caracteristicile sale contractul de gaj este:

a) accesoriu faţă de raportul principal pe care îl garantează (art.454 alin.(2). Caracterul accesoriu rezultă natura juridică a gajului, acesta avînd menirea să garanteze executarea unei obligaţii;

b) unilateral, pentru că dă naştere unor obligaţiuni de păstrare şi conservare a bunului în sarcina celui care va deţine bunul. Dacă bunul se află în posesia creditorului gajist (gaj cu deposedare), acesta mai are obligaţia să restituie bunul la executarea obligaţiei. O obligaţie implicită a debitorului gajist este de a ţine bunul la dispoziţia creditorului pentru a putea fi urmărit, or aceasta este raţiunea finală a constituirii gajului.

c) real (în cazul amanetului) sau consensual (în cazul gajului fără deposedare). Astfel, contractul de amanet se consideră încheiat din momentul transmiterii bunului către creditor sau terţul desemnat de acesta, dacă în contract nu este prevăzut altfel (art.466 alin.(3). Pentru ca contractul de gaj înregistrat să se considere încheiat, nu este necesară transmiterea fizică a posesiunii bunului către creditor, ci doar respectarea cerinţelor de formă.

2. Contractul de gaj fără deposedare trebuie să îmbrace forma scrisă. Spre deosebire de Legea cu privire la gaj, Codul civil nu mai consideră forma scrisă a contractului de gaj drept o condiţie de valabilitate. Totuşi, contractul va fi nul dacă părţile au convenit că nerespectarea formei scrise atrage nulitatea (art.211 alin.(2)

Contractul de gaj poate fi încheiat sub forma unui singur înscris, semnat de ambele părţi sau în alt mod prevăzut de art.210 alin.(2). La acordul părţilor, contractul poate fi încheiat la distanţă, în particular prin folosirea mijloacelor tehnice accesibile şi acceptabile prin reglementările în vigoare. La încheierea contractului cu utilizarea telefaxului sau a tehnicii electronice, o deosebită importanţă o prezintă posibilitatea probaţiunii semnăturilor. Semnătura electronică (digitală) poate fi aplicată dacă părţile au convenit în prealabil asupra modului de identificare a acesteia.

3. Clauza privind gajul poate fi inserată în contractul din care rezultă obligaţia garantată. În acest caz nu este necesară încheirea unui înscris separat pentru a constitui gajul, cu condiţia că în contratul din care rezultă creanţa garantată au fost incluse toate elementele contractului de gaj prevăzute de art.468 alin.(4).

Omiterea înscrierii în contractul din care rezultă obligaţia garantată a clauzei privind gajul nu are nici un efect asupra valabilităţii gajului constituit printr-un înscris separat. În practică creditorul gajist ar putea încheia un contract de gaj cu un terţ chiar fără ca debitorul obligaţiei garantate să fi avut cunoştinţă de aceasta. O astfel de posibilitate este importantă în special în ipoteza debutării în activitatea economică a unor întreprinderi mici sau începătoare, care nu dispun de garanţii suficiente, dar există persoane terţe (în special organizaţii specializate de susţinere a antreprenoriatului) care ar putea oferi garanţii, fără însă ca debitorii să cunoască acest lucru şi să conteze pe el.

4. Contractul de amanet poate fi încheiat atît în formă scrisă, cît şi prin simpla transmitere a bunului. În cazul în care bunul este deja în posesiunea creditorului gajist, amanetul apare prin menţiunea posesiunii, dacă debitorul gajist consimte în mod expres grevarea lui cu titlu de garanţie.

Amanetul bunului corporal se constituie prin remiterea lui conform tradiţiei materiale a lucrului, ca şi în cazul înstrăinării, cu diferenţa că lipseşte intenţia de strămutare a proprietăţii (nuda traditio în dreptul privat roman). Creditorul gajist care deţine amanetul acţionează în calitate de detentor precar (vezi comentariul la art.477 alin.(6)

5. Creanţele sunt amanetate prin remiterea către creditor a titlului. Gajul asupra valorilor mobiliare nominative se constituie prin contract în formă scrisă şi se înscrie în registrul deţinătorilor de valori mobiliare (vezi comentariul la art.470). Dacă dreptul la acţiuni sau obligaţiuni este confirmat prin certificat, acesta urmează a fi transmis în posesiunea creditorului gajist (art.28 alin.(3), Legea 199/1998). Transmiterea valorii mobiliare creditorului fără încheierea contractului de gaj nu constituie dreptul de gaj (art.165 alin.(2). Gajul se consideră constituit numai după ce sunt întrunite două condiţii stabilite de lege: efectuarea înscrierilor respective în registru şi transmiterea către creditorul gajist a certificatelor asupra valorilor mobiliare (art.28 alin.(4), Legea 199/1998). Nerespectarea acestor condiţii atrage nulitatea gajului.

Cambiile sunt grevate prin încheierea unui contract în scris. Cambia este transmisă în posesiunea creditorului, făcîndu-se un gir cu menţiunea gajului. La constituirea gajului, creditorul are dreptul să ceara avalul deplin sau parţial a cambiei de către bancă (art. 73 alin.(2), Legea 1527/1993).

Amanetul bunurilor în lombard se constituie prin emiterea unei chitanţe de lombard, care este transmisă debitorului gajist. Regulile de emitere şi circulaţie a chitanţelor de lombard sunt stabilite prin Regulamentul cu privire la modul de organizare, funcţionare si licenţiere a activităţii lombardurilor aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.204 din 28.03.95 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.23 din 27.04.1995)

6. În cazul în care bunul gajat este înmagazinat, adică predat la un depozit de mărfuri, pe lîngă recipisa de magazinaj va fi întocmită şi o recipisă de gaj al înmagazinării. Transmiterea gajului în acest caz se produce prin andosarea şi remiterea recipisei de gaj (art.1127).

Crearea circuitului cambial şi al warrantelor (recipiselor de gaj al înmagazinării) este o premisă juridică importantă pentru catalizarea procesului de reproducţie şi creştere economică în societate, iar utilizarea largă a warrantelor ar permite producătorilor agricoli să obţină mijloace circulante la sezon fără a fi nevoiţi să comercializeze producţia agricolă înainte ca preţul acesteia să fie satisfăcător. Astfel, după depozitarea roadei şi primirea recipiselor de magazinaj şi de gaj, debitorul va putea obţine finanţare contra gajului producţiei depozitate. În acest caz debitorul va transmite ambele recipise creditorului (cea de magazinaj – în custodie, iar cea de gaj – prin gir), acesta fiind obligat să i le restituie după stingerea obligaţiei garantate. Menţionăm că proprietarul poate cere magazinerului eliberarea mai multor recipise pe părţi ale bunului şi le va utiliza pentru acoperirea necesităţilor de finanţare periodică. Pentru reglementarea circuitului recipiselor de înmagazinare şi de gaj, se impune necesitatea elaborării unui act normativ special.

7. Contractul de gaj se încheie în formă solemnă (autentică) atunci cînd transmiterea proprietăţii bunului se face prin formă autentică. Remarcăm că din rîndul cerinţelor legale privitor la transmiterea bunului, numai cerinţa faţă de formă este obligatorie în cazul gajului. Alte cerinţe sunt aplicabile doar în virtutea principiului analogiei dreptului (art.5 alin.(1), dacă nu contravin esenţei gajului.

Nu se cere ca contractul de gaj să urmeze forma actului juridic care dă naştere obligaţiei garantate. Astfel, nu se cere a fi autentificat gajul doar pe motiv că obligaţia garantată rezultă dintr-un act autentic. Totuşi, dacă obligaţia principală şi gajul autentificat rezultă dintr-un singur contract (ex. împrumut garantat cu ipotecă), acesta va fi încheiat în formă autentică (vezi nota 3 supra).

Urmează a fi autentificate următoarele gajuri:

a) ipoteca (art.468 alin.(2), inclusiv ipoteca drepturilor reale (în virtutea art.289): uzufructul (art.369 alin.(2), uzul şi abitaţia (art.427), servitutea (art.431), superficia (art.443 alin.(4);

b) ipoteca de întreprinzător, dacă în componenţa obiectului grevat sunt imobile sau alte bunuri transmisibile prin act autentic. S-a considerat la acest capitol că ipoteca de întreprinzător ar putea lua naştere din mai multe contracte de gaj, fiecare făcut după forma ce-i este aplicabilă. O astfel de opinie nu este corectă pentru că în acest caz s-ar nega specificul acestei forme a gajului, rezultat din conţinutul ei (art.27, Legea 449/2001).

c) gajul părţilor sociale din societatea cu răspundere limitată (art.152 alin.(9), coroborat cu art.468 alin.(1).

8. Autentificarea contractelor de gaj se face de notar. Consulii sau funcţionarii abilitaţi cu autentificarea actelor ai autorităţilor publice locale nu sunt în drept să autentifice contracte de gaj (art.36 şi art.37, Legea 1453/2002). Părţile se pot adresa oricărui notar, indiferent de locul de amplasare a bunului (art.35 alin.(1), Legea 1453/2002).

Contractul va fi semnat în faţa notarului de către părţi sau reprezentanţii acestora, împuterniciţi prin procură generală sau specială, autentificată notarial (art.252 alin.(2). Dacă contractul a fost semnat anterior prezentării pentru autentificare, semnatarul trebuie să confirme personal că documentul a fost semnat de el.

Notarul va stabili identitatea părţilor şi reprezentanţilor, va verifica capacitatea de exerciţiu şi va solicita prezentarea documentelor necesare pentru autentificare. Notarul este obligat să verifice dacă contractul este în conformitate cu intenţiile reale ale părţilor şi dacă nu este în contradicţie cu legislaţia. Alte cerinţe faţă de procedura autentificării sunt stabilite de Legea nr.1453-XV din 08.11.2002 cu privire la notariat.

9. Încălcarea cerinţei faţă de forma solemnă a contractului atrage nulitatea absolută a acestuia. Dacă creditorul a executat obligaţiile ce cad în sarcina lui, iar debitorul se opune autentificării, creditorul poate cere instanţei de judecată validarea contractului de gaj (Dec. Col.Civil al Curt.Apel, nr.2r-470 din 10.08.1999). Contractul validat de judecată produce efecte juridice fără a mai fi autentificat (art.213 alin.(2).

10. Contractul de ipotecă poate fi încheiat şi odată cu încheierea contractului de vînzare-cumpărare a imobilului, ca gaj asupra bunurilor viitoare (art.11, Legea 449/2001). În acest caz dreptul de preferinţă a creditorului gajist apare de la momentul înregistrării dreptului de proprietate şi de ipotecă în registru.

11. Conform regulii generale (art.208 alin.(5), orice modificare sau completare a contractului de gaj va fi făcută în forma prevăzută pentru contract.

12. Alineatul (4) stabileşte clauzele esenţiale ale contractului de gaj. Acestea sunt.

a) numele sau denumirea creditorului şi debitorului gajist. Numele persoanei fizice va include numele de familie şi prenumele (art.28 alin.(2), iar denumirea persoanei juridice – forma juridică de organizare şi denumirea individuală (art.66). Atunci cînd părţile vor fi reprezentate de o altă persoană, se vor indica acelaşi date despre reprezentant şi se va face referire la actul de reprezentare.

b) domiciliul (art.30) sau sediul (art.67) părţilor. Cu toate că răspunderea pentru comunicarea datelor false rămîne a celui care le-a prezentat, creditorul gajist este încurajat să verifice documentar domiciliul sau sediul debitorului gajist, în particular în ipoteza adresării în judecată pentru deposedarea silită.

c) exprimarea acordului debitorului gajist de a constitui gajul în favoarea creditorului. Acordul trebuie să fie expres şi necondiţionat şi să întrunească condiţiile de valabilitate a consimţămîntului (art.199).

d) tipul gajului – gaj înregistrat (cu deposedare) sau amanet (fără deposedare). Pentru motive practice, tipul gajului poate fi indicat şi în titlul contractului de gaj.

e) descrierea bunului gajat, cerinţă care reiese din principiul specializării gajului. Este recomandabil a insera următoarele date:

(i) în cazul ipotecii – destinaţia bunului (este preferabil a se conduce de nomenclatorul utilizat de oficiile cadastrale teritoriale ale Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru), adresa (localitatea, strada şi numărul poştal – dacă există), componenţa şi suprafaţa imobilului, numărul cadastral şi data înregistrării dreptului de proprietate a debitorului gajist;

(ii) în cazul bunurilor mobile corporale – denumirea, datele de înmatriculare (dacă bunul este supus înmatriculării de stat), cantitatea şi asortimentul (după caz);

(iii) în cazul unei universalităţi de bunuri – caracteristicile de gen (individualizarea părţilor componente nu este necesară – art.24, Legea 449/2001);

(iv) în cazul creanţelor – debitorul, cuantumul creanţei, scadenţa, modalităţile ce o afectează (după caz). Indicarea numărului contului bancar în cazul grevării depozitului bancar nu este obligatorie.

f) estimarea bunului gajat. Părţile pot conveni ca estimarea (evaluarea) să fie făcută de creditorul gajist sau de un terţ, în ambele cazuri debitorul gajist fiind în drept să o conteste pînă la includerea ei în contract. Valoarea estimativă a bunului gajat este de regulă inferioară valorii reale, or la stabilirea ei se va ţine cont de amortizarea (uzura) viitoare şi cheltuielile de urmărire posibile. Băncile care acordă credite trebuie să dispună de instrucţiuni detaliate care să prevadă modalităţi de evaluare adecvată a gajului şi indicatori relativi de acoperire a creditelor cu gaj (pct.4.2.2.1, Hotărîrea CA al BNM 153/1997).

g) locul aflării bunului gajat, atît în cazul cînd acesta se află în posesiunea debitorului gajist, cît şi a creditorului. De regulă, prin contract debitorul va fi oprit a deplasa bunul gajat în alt loc fără acordul creditorului, cel puţin din raţiunea asigurării posibilităţii controlului gajului.

h) esenţa şi scadenţa obligaţiei garantate, cuantumul obligaţiei pecuniare şi valoarea altor obligaţiei garantate fără dobînzi şi cheltuieli. În cazul în care debitorul gajist este debitor al obligaţiei garantate, clauza privind obligaţia poate fi inserată prin referire la contractul din care rezultă obligaţia principală, iar modificarea obligaţiei principale nu obligă la modificarea contractului de gaj. Dacă debitorul gajist nu este debitor al obligaţiei garantate, modificarea obligaţiei determină modificarea corespunzătoare a contractului de gaj. În caz contrar modificarea nu-i va fi opozabilă debitorului gajist, iar gajul constituit pentru un anumit termen se stinge la expirarea acestui termen (pct.4, Hot. Plen. Curt.Supr.Just. 11/1999).

i) clauza privind permiterea sau interzicerea gajului următor (art.480). Interdicţia de a constitui gaj următor fără acordul creditorului poate fi depăşită prin obţinerea unui atare acord, fără a fi necesară modificarea contractului de gaj.

13. Pe lîngă clauzele esenţiale, părţile pot insera în contract şi alte stipulaţiuni, care ar proteja adecvat interesele lor. Următoarele clauze facultative sunt recomandabile:

a) indicarea temeiului apariţiei dreptului de proprietate a debitorului gajist asupra obiectului gajului. Verificarea actelor care au dat naştere dreptului debitorului asupra gajului face ca creditorul să fie cunoscut cu drepturile terţilor asupra gajului, coproprietarii, eventualele nereguli în actele de proprietate, protejîndu-se astfel de nulitatea gajului (a se vedea de ex. Deciziile Col.Civil al Curt.Supr.Just nr.2r/a-420/2001 din 14.11.2001, nr.2r/o-179/2001 din 11.05.2001, nr.2r/a-383/2001 din 14.11.2001; Hot Plen Curt.Supr.Just nr.4-2r/a-64/2000).

b) declaraţii ale debitorului gajist prin care acesta ar confirma că el este proprietar legitim al gajului şi dreptul său nu este contestat sau viciat. Declaraţiile false care au determinat cauzarea unor prejudicii creditorului atrag răspunderea, inclusiv penală, a debitorului gajist;

c) modul de acoperire a cheltuielilor de constituire a gajului (autentificarea contractului, înregistrarea gajului etc.); a cheltuielilor de predare, transportare, întreţinere, păstrare şi conservare a amentului; a cheltuielilor aferente controlului şi inspectării gajului fără deposedare;

d) întinderea gajului;

e) modul şi temeiurile modificării sau rezolvirii contractului (art.668 alin.(3);

f) drepturile şi obligaţiunile părţilor (vezi comentariul la art.476).

14. În cazul în care aceeaşi persoană constituie mai multe gajuri, prin contract părţile pot stabili o prioritate a urmăririi.