Codul lui da Vinci

In London lies a knight a Pope interred.

His labor's fruit a Holy wrath incurred.
"În Londra zace un cavaler de papă îngropat.

A lui strădanie o sfântă urgie îşi atrase."

― Ce-i asta? Un joc de-a "căutaţi indiciile" în stil Harvard?

Râsul lui Langdon sună oarecum forţat:

― Mda, ceva de genul acesta!

Gettum rămase tăcută o clipă, bănuind că nu i se spusese întrea­ga poveste. Totuşi, era intrigată şi citi cu atenţie versurile:

― Se pare că un cavaler a comis o faptă care n-a fost pe placul lui Dumnezeu, şi cu toate acestea un papă a fost suficient de milos pen­tru a-l înmormânta în Londra.

Langdon încuviinţă:

― Vă sugerează ceva?

Femeia se apropie de una dintre staţiile de lucru.

― Acum nu, dar să vedem ce avem în baza de date.

În ultimele două decenii, Institutul de Cercetare în Teologie Siste­matică de la King's College utilizase programe de recunoaştere optică a caracterelor, împreună cu dispozitive de transpunere lingvistică pen­tru a sistematiza şi cataloga o gamă uriaşă de texte ― enciclopedii de religie, biografii, scripturi în zeci de limbi, culegeri istorice, corespon­denţă a Vaticanului, jurnale ale clericilor ― tot ce putea fi considerat ca aparţinând spiritualităţii umane. Dat fiind că această uriaşă culegere de informaţii se prezenta în formă computerizată, datele erau mult mai accesibile decât cele dintr-o bibliotecă obişnuită, cu cărţi obişnuite.

Aşezându-se în faţa unui computer, Gettum reciti versurile şi începu să tasteze:

― Pentru început, vom încerca o căutare directă, cu câteva cuvinte-cheie evidente, şi vom vedea ce obţinem.

― Mulţumim.

Bibliotecara tastă câteva cuvinte:

"LONDON, KNIGHT, POPE ― «LONDRA, CAVALER, PAPA»"
Dădu comanda de căutare şi masiva unitate centrală aflată la subsol începu să scaneze datele cu viteza de 500 MB/secundă.

― Am cerut sistemului să ne arate toate documentele al căror text complet cuprinde toate aceste trei cuvinte. Vom obţine foarte multe trimiteri, dar mi se pare un bun punct de plecare.

Pe ecran apăruseră deja primele trimiteri:

"Picturi ale papei. Portretele lui sir Joshua Reynolds, London University Press."

Gettum clătină din cap:

― Asta nu seamănă cu ceea ce căutam noi.

Şi trecu la următoarea trimitere:

"Scrierile londoneze ale lui Alexander Pope, de G. Wilson Knight."

Tot nimic!

Lista de pe ecran se lungea mai repede decât în mod obişnuit. Zeci de texte apărură, multe dintre ele referindu-se la scriitorul britanic din secolul al XVIII-lea Alexander Pope, a cărui operă antireligioasă părea a conţine o sumedenie de referiri la Londra şi la cavaleri.

Gettum aruncă o privire rapidă către câmpul numeric aflat la baza ecranului. Calculând numărul curent de trimiteri şi înmulţindu-l cu pro­centul care mai trebuie analizat din întreaga bază de date, computerul afişa o estimare a numărului total de trimiteri potenţiale. De data aceas­ta, cifra era incredibil de mare!

Numărul estimat al trimiterilor totale: 2 692.

― Trebuie să mai rafinăm parametrii de căutare, spuse ea, oprind computerul. Acestea sunt unicele informaţii pe care le aveţi despre acel mormânt? Nu mai ştiţi nimic altceva?

Langdon îi aruncă lui Sophie o privire nesigură.

"Ăsta nu-i un joc", îşi spuse femeia. Auzise ea ceva despre aventurile lui Robert Langdon în Roma, anul trecut. Americanului îi fusese oferit acces liber la cea mai strictă bibliotecă din lume ― Arhivele Secrete ale Vaticanului. Acum se întreba ce lucruri ascunse aflase el acolo şi dacă nu cumva această căutare avea vreo legătură cu unele informaţii descoperite la Vatican. Iar experienţa ei profesională era suficient de bogată pentru a şti că majoritatea celor ce căutau cavaleri în Londra aveau un unic scop: Graalul.

Gettum surâse şi-şi potrivi ochelarii:

― Sunteţi prieten cu sir Leigh Teabing, vă aflaţi în Londra şi căutaţi un cavaler. Nu pot decât să presupun că ţinta dumneavoastră este Graalul.

Langdon şi Sophie schimbară o privire îngrijorată.

― Prieteni, această bibliotecă este, dacă vreţi, tabăra de bază a ce­lor care caută Graalul. Şi Leigh Teabing se numără printre ei. Aş vrea să am eu câte un şiling pentru fiecare ocazie în care am tastat nume ca Rose, Maria Magdalena, Sangreal, Merovingian, Le Prieuré din Sion etc. etc. Tuturor le plac conspiraţiile.

Apoi, scoţându-şi ochelarii, îi privi în faţă:

― Am nevoie de mai multe informaţii.

În tăcerea care urmă, îşi dădu seama că dorinţa de discreţie a oaspeţilor săi începea să fie depăşită de nerăbdarea de a obţine repede un rezultat.

― Iată, izbucni Sophie Neveu. Asta e tot ce ştim.

Împrumutând un pix de la Langdon, scrise încă două versuri pe bucata de hârtie iniţială: