„constanţA, prima regiune colectivizată”

“Se schimbă faţa Dobrogei”: Agricultura socialistă dobrogeană şi propaganda naţională pentru colectivizare, 1957-1962

„Prin colectivizarea completă a regiunii Constanţa, putem considera că în această parte a ţării agricultura a fost aşezată în întregul ei pe baze socialiste.”¹⁶⁰

Colectivizarea Dobrogei s-a încheiat pe un ton festivist, marcat de decorarea principalului său artizan, Vasile Vâlcu, răsplătit apoi şi cu un loc de membru supleant în Comitetul Central al PMR. Presa locală şi centrală a acordat spaţii ample evenimentului, care a fost exploatat în toate dimensiunile sale domestice şi externe. Schimbul oficial de mesaje dintre conducerea partidului şi factorii de partid dobrogeni este representativ pentru tonul şi conotaţiile ideologice ale acestei campanii. Astfel, într-un articol editorial din Scânteia, publicat la 29 Octombrie 1957, Comitetul Central al PMR şi Consiliul de ministrii al R.P.R. „felicitau călduros” Comitetul Regional Constanţa al P.R.M. şi Comitetului Executiv al Sfatului Popular Regional Constanţa pentru „marele success obţinut” în colectivizarea Dobrogei. Mesajul aprecia că „Acesta este un exemplu şi un întemn însufleţitor pentru întreaga ţărănime muncitoare din patria noastră. El a fost primit cu bucurie de oamenii muncii din toată ţara.” În continuare se spunea:
„Terminarea colectivizarii în regiunea Constanta a fost posibilă datorită faptului ca masele largi de ţărani muncitori s-au convins că singurul drum care le poate asigura creşterea neîntreruptă a bunei starei materiale şi culturale este cel indicat de partid –– drumul agriculturii socialiste. Datorită ajutorului acordat de statul democrat-popular ţărănimii muncitoare şi muncii neobosite depuse de organizaţiile de partid şi obşteşti, de deputaţii şi deputatele sfaturilor populare, de utemişti, ingineri, tehniciei, mecanizatorii şi de miile de colectivişti fruntaşi în regiunea Constanţa. […] Partidul şi guvernul vor dezvolta şi în viitor S.M.T.-urile şi parcul lor de tractoare şi maşini agricole, vor asigura formarea de cadre calificate de ingineri şi tehnicieni necesare regiunii, vor sprijini introducerea tot mai largă a agrotehnicii înaintate ajutând astfel ţăranimea să obţină recolte tot mai bogate.”
Acest mesaj a primit un răspuns din partea Comitetului Regional PRM Constanţa, şi al Comitetului Executiv al Sfatului Popular Regional Constanţa. Într-o telegramă publicată în Scânteia din 27 Octombrie 1957, adresată „Comitetului Central al P.M.R. tovarasul Gheorghe Gheorghiu-Dej, Consiliul de Ministri al R. P. Romîne, tovarăşul Chivu Stoica,” se aprecia:
„În numele celor peste Comitetul regional PRM Constanţa. Comitetul executiv al Sfatului popular regional Constanţa,, care au paşit pe calea unei vieţi noi, gospodaria colectivă, Comitetului regional de partid şi Comitetului executiv al Sfatului popular regional Constanţa raportează Comitetului Central al P.M.R. tovaraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Consiliul de Miniştri al R.P.R. că în regiunea noastră a fost terminată colectivizarea agriculturii. A fost înfăptuită astfel în regiunea noastră sarcina pusă de istorica rezoluţie a Plenariei CC al PMR din 3-5 martie 1949 şi la Congresul al II-lea al PMR cu privire la transformarea socialistă a satului. […]

Terminarea colectivizării în regiunea Constanţa constituie o strălucită confirmare a justeţei politicii dusă faţă de ţărănime de către partidul nostru. În munca de transformare socialistă a statului organele de partid şi de stat din regiune au căpătat o vastă experienţă. Studiată minuţios, la faţa locului, această experienţă poate deveni un bun al tuturor celor ce luptă pentru cooperativizarea agriculturii. Două sunt mijloacele principale folosite concomitent de catre activiştii de partid şi de stat din regiunea Constanţa în munca de cooperativizare şi de colectivizare. Primul: întărirea economio-organizatorică a unităţilor agricole cooperatiste pentru ca ele, prin rezultatele obţinute, să devină centre de atracţie pentru ţăranii muncitori individuali. Al doilea: o perseverentă muncă politică dusă zi de zi, fără întrerupere, pentru ca aceste rezultate să devină cunoscute.

Munca de transformare socialistă a satului nu trebuie dusă numai între campaniile agricole ci în tot timpul anului. Cele mai de seama succese – terminarea cooperatiizării şi apoi a colectivizării – au fost obţinute tocmai în toiul muncilor agricole celor mai urgente. Un alt învăţămînt: cei mai buni agitatori sunt colectiviştii înşişi.

ÎNSUŞINDU-ŞI EXPERIENŢA REGIUNII CONSTANŢA, ÎN MULTE RAIOANE DIN ALTE PĂRŢI ALE ŢĂRII COLECTIVIŞTII MUNCESC ASTAZI CA AGITATORI PENTRU TRANSFORMAREA SOCIALISTĂ A SATULUI. CA URMARE A MUNCII LOR ACESTE RAOIANE AU TERMINAT COOPERATIVIZAREA, IAR ALTELE, CA RAIONUL SLOBOZIA, DE LA A CĂRUI COOPERATIVIZARE N-AU TRECUT DECIT 2 LUNI, SE ŞI AFLĂ ACUM ÎN PRAGUL DEPLINEI COLECTIVIZĂRI.

Terminînd colectivizarea, organele de partid şi de stat, tehnicienii şi inginerii agricoli, ţăranii dobrogeni au aşezat regiunea lor în fruntea regiunilor ţării. Încă de pe acum activiştii din alte regiuni recunosc că ritmul cooperativizării şi colectivizării satelor dobrogene a fost pentru ei exemplu şi îndemn. Această recunoastere îi bucură desigur pe toţi cei care au muncit pentru colectivizarea regiunii Constanţa. Ea ii obligă în acelasi timp, îi obligă să muncească şi de acum încolo cu multă însufleţire pentru a face din fiecare gospodărie colectivă o unitate agricolă puternică şi înfloritoare, izvor de bunăstare pentru membrii ei. Muncind astfel agricultura Dobrogeai va fi şi de acum înainte exemplu şi îndemn pentru agricultura întregii ţări. Muncind astfel, agricultura Dobrogeai va fi şi de acum înainte exemplu şi îndemn pentru agricultura întregii ţări.”¹⁶¹
Presa oficială se străduia astfel să exploateze reuşita din Dobrogea pentru a impulsiona procesul de colectivizare la nivelul întregii ţări, într-o perioadă când acesta intrase într-o etapă de stagnare. Exemplul Dobrogei era invocat mai ales pentru a grăbi colectivizarea în regiunile limitrofe, precum Galaţi, Bărăgan sau Bucureşti: „MULTE DIN METODELE MUNCII POLITICE FOLOSITE ÎN RAIONUL FETEŞTI, DE PILDĂ, POT SERVI FOARTE BINE FĂRĂ NICI O MODIFICARE ÎN MUNCA DE COLECTIVIZARE A CELORLALTE RAIOANE DIN BĂRĂGAN ŞI CÎMPIA DUNÂRII.”¹⁶²

Odată cu colectivizarea totală a regiunii, organele centrale de partid şi de stat au acordat o atenţie deosebită dezvoltării planificate a agriculturii dobrogene. Dobrogea era primul experiment socialist în agricultură şi în mica producţie din România. Colectivizarea provinciei făcea parte dintr-un plan mai general de socializare completă a regiunii Constanţa în toate ramurile de producţie: deja în 1955, economia socialistă cuprindea în Dobrogea întreaga industrie, transporturile, comerţul, sistemul fianciar si de credit, mica producţie şi o mare parte din agricultură. După încheierea colectivizării, pe 14 martie 1958, s-a dat publicităţii un plan trienal al Comitetului Regional de Partid şi al Sfatului Popular Regional pentru dezvoltarea prioritară a agriculturii dobrogene în perioada 1958-1960. Planul se baza pe “un studiu de teren minuţios,” şi prevedea creşterea gradului de mecanizare, indiguiri, cresterea producţiei de de vite şi a producţiei vegetale. În 1960, producţia de grâu a Dobrogei urma să fie de 362.000 tone, ceea ce reprezenta o creştere de 55% faţă de media ultimilor şapte ani. Producţia de porumb urma să fie de 660 tone, cu 37% mai mult decât producţia din anul 1955. Planul prevedea transformarea provinciei într-o puternică regiune agricolă, cu 300.000 de hectare de podgorii şi 100-150.000 ha de pomi fructiferi. Era de asemenea prevazut un plan de ridicare de case şi gospodarii din credite pe termen lung. Planul a fost reconfirmat la conferinţa de la Constanţa (3-6 aprilie 1958), ţinută în cinstea colectivizării totale a Dobrogei, când Gheorghe Gheorghiu-Dej anunţa intenţia autorităţilor de a dezvolta mecanizarea agriculturii până la un nivel de 80-90%, la toate culturile. Semnificaţia politică a colectivizării Dobrogei a fost pe deplin exploatată prin publicarea în 1959 a unui album festiv privind dezvoltarea provinciei în primii 15 ani postbelici. Volumul avea pe copertă portretele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nichita Hrusciov, liderul sovietic efectuând în 1957 o vizită de lucru în Dobrogea, axată pe evaluarea dezvoltării agriculturii socialiste din province. Volumul prezenta de asemenea momentul înmânării de către Ion Gheorghe Maurer a ordinului “Steaua Republicii Populare Romîne” clasa I, conferit regiunii Constanţa în 1959, precum şi brevetul acordat de prezidiul Marii Adunări Naţionale.¹⁶³