Cresterea ciupercilor Pe calea cea simpla Cultivarea ciupercilor in regim casnic cu ajutorul perhidrolului Volumul I

Cum sa preparati discurile

Aici aveti pasii detaliati pentru prepararea discurilor de carton. Retineti ca puteti sa utilizati borcanele mici cu capac in locul vaselor Petri.

1. 
   Masurati aprox. 250ml de apa de la robinet intr-un borcan mic. Folositi MLBB (descris anterior) daca doriti sa adaugati nutrieti.
   
2. 
   Cautati carton gri, cu cat mai gros cu atat mai bine, preferabil gri pe ambele fete. Trasati cu ajutorul unui creion si a vasului Petri exteriorul acestuia. Taiati pe interiorul cercului astfel creat la 2-3mm fata de contur pentru ca dimensiunea discul de carton rezultat sa incapa in vasul Petri.
   
3. 
   Folositi un numar de vase Petri egal cu numarul de discuri taiate plus cel putin unul in plus.
   
4. 
   Umeziti discurile de carton usor: scufundati-le in apa de robinet si imediat scuturati-le. Apoi inchideti-le in interiorul vaselor Petri.
   
5. 
   Sterilizati in vasul sub persiune borcanul sau vasele Petri, inclusiv pe cel gol, pentru 10 minute la 15atm. (lasati ca apa sa fiarba timp de 10 minute inainte ca sa puneti capacul).
   
6. 
   Raciti vasul sub persiune, si scoateti vasele si borcanul cu solutia nutritiva.
   
7. 
   Cand solutia s-a racit , adaugati 1,5ml de perhidrol 3%. Utilizati o pipeta sterilizata in apa fierbinte. In final veti obtine o concentratie de aprox. 0.018% de perhidrol in solutia nutritiva.
   
8. 
   Turnati putina solutie diluata de perhidrol in vasul Petri care este gol. Acesta va fi folosit ca un rezervor pentru inmuierea discurilor de carton.
   
9. 
   Sterilizati varful pensetei cu flacara. Folositi penseta pentru mutarea rand pe rand a discurilor de carton in rezervorul de inmuiere care contine solutia de perhidrol. Lasati ca acestea sa se imoaie bine in solutie. Apoi mutati-le din nou in vasele Petri din care au provenit.
   
10. 
    Acum discurile/vasele sunt pregatite pentru a fi folosite.
    

Puteti folosi pentru pastarea si incubarea acestora pungi de stocare a alimentelor asa cum am sugerat in volumul I. Dar probabil ca veti observa ca discurile de carton se usca rapid. Puteti sa le pastrati umede pentru o mai lunga perioada de timp daca le puneti intr-un container care are la fund solutie de perhidrol. De exemplu, cautati un bocan prin gura caruia sa puteti sa introduceti usor vasele Petri. Folositi un inaltator care va mentine la distanta vasele Petri de solutia de perhidrol care urmeaza sa o turnati in borcan (concentratia acesteia este tot 0,018% la fel cu cea din vasele Petri). In final, acoperiti gatul borcanului cu folia dintr-o punga de palstic pe care o legati cu elastic pentru borcane (astfel veti permite patrunderea unei cantitati de oxigen adecvata pentru cultura). Aveti grija ca sa umpleti suficient borcanul cu vase Petri astfel incat sa nu fie posibila rasturnarea acestora in solutia de la fundul borcanului.

Efectuarea Transferurilor

Acum probabil ca va intrebati cum veti transfera bucati din discul de carton din vasele Petri in alte vase. Nu veti taia bucati din acesta, asa ca iata cum veti proceda: puteti sa luati fragmente de la suprafata cartonului folosindu-va pentru aceasta de varful unui bisturiu. Doar zgariati de cateva ori cu bisturiul suprafata cartonului, fragmentele rezultate urmand a fi transferate in alt vas cu ajutorul bisturiului.

De pe cartoanele poroase, aceasta metoda se dovedeste a fi foarte grea de realizat pentru a obtine fragmentele necesare pentru transfer.

Curatarea miceliului

Asa cum am explicat in volumul I si la sectiunea eprubetei, contaminanti invisibili se pot dezvolta pe suprafata care urmeaza sa se dezvolte miceliul din vasele tratate cu perhidrol. Aceasta deoarece perhidrolul protejeaza mediul si nu miceliul. Contaminantii invisibili trebuie eliminati periodic. Altfel, acestia se vor multiplica in miceliu sau in compost. Miceliul crescut pe cartoane nu face exceptie.

In cazul culturilor pe agar, curatarea miceliului se face printr-o procedura penibila. Aceasta presupune dezlipirea agarului de pe fundul vasului si rasturnarea lui in capac, inocularea fundului vasului si reintoarcerea agarului in pozitia initiala. Aceasta forteaza miceliul sa creasca spre suprafata mediului, lasand contaminatii in urma lui. Chiar daca aceasta metoda da rezulatetele scontate, aceasta creste rata esecurilor datorita manevrelor dificile pe care trebuie sa le realizam.

In cazul discurilor de carton, este usor sa inoculam fundul acestora: doar resturnati vasul cu capul in jos. Astfel discul cade in capac si avem acces la fundul discului. Doar tranferati o mostra de miceliu cu ajutorul unui bisturiu pe suprafata discului care acum este expusa, inchideti si rasturnati din nou vasul. Atat! Dar este dovedit ca miceliului ii trebuie o perioada surprinzator de mare ca creasca prin disc. In loc ca aceasta sa se intample, el prefera sa se imprastie pe lateralele discului. Astfel ca in loc sa asteptam ca miceliul sa strabata spre suprafata, putem in mod simplu sa ii permitem acestuia sa se dezvolte la fundul discului. Atat timp cat acesta nu este deranjat, acesta va continua sa se dezvolte pe fundul discului. Aceasta metoda asigura o foarte mica expunere la contaminatii din aer. Aceasta, deasemenea va trebui sa mentina miceliul curat, mai ales daca discul sta aproape culcat pe fundul vasului. Daca va obisnuiti sa inoculati vasele pe aceasta cale, si materialul de transfer il luati de la marginea haloului pe care miceliu l-a creat, ma astept ca sa aveti foarte putine probleme cu acumularea de contaminanti invisibili.

Probabil ca veti intampina greutati in mentinerea discurilor pe fundul vaselor Petri. In acest caz, mai bine incercati sa creati un sandvici format din doua discuri de carton umede cu solutie de perhidrol. Astfel puteti sa inoculati partea din interiorul sandviciului, dintre cele doua discuri. Miceliul se va dezvolta in intregime in interiorul sandviciului, mentinandu-se liber de contaminantii din aer. Faptul ca suprafetele exterioare ale discurilor vor fi putin mai uscate decat cele din interior, va contribui la descurajarea imprastierii bacteriilor si a mucegaiului. Astfel miceliu se va autocurata pe masura ce acesta se va raspandi catre marginile sandviciului.

Cand doriti sa ajungeti la miceliul protejat aflat in sandvici, cercetati portiuni mici de disc. Dar nu puteti sa vedeti cum s-a dezvoltat acesta fara ca sa desfaceti sandviciul. Asa ca fiti atent ca sa datati culturile. Astfel puteti fi sigur ca ati lasat suficient timp pentru ca miceliul sa se dezvolte inainte ca sa desfaceti sandviciul.

Pastrarea culturilor fara agar

Pentru pastrarea pe termen lung a miceliului, prefer sa folosesc rumegus in eprubete cu capac. Iata cum procedez:

1. 
   Puneti aprox. 28gr de rumegus intr-un vas sau cana.
   
2. 
   Adugati 25ml apa fierbinte peste rumegus.
   
3. 
   Puneti amestecul astfel creat in eprubete, cam pana la jumatatea acestora. Pentru aceasta puteti folosi o bucata de plastic moale pe care o potriviti la gatul eprubetei si cu ajutorul degetelor impingeti amestecul in interior.
   
4. 
   Puneti capacele la eprubete si sterilizatile timp de 10 minute. Raciti-le.
   
5. 
   Inoculati fiecare tub cu o bucatica de cultura din agar. Invartiti gura eprubetei in flacara cand o deschideti si o inchideti.
   
6. 
   Depozitati eprubetele inoculate intr-un loc rece (sau la temperatura camerei pentru speciile care se dezvolta in locurile calde).
   

Miceliul va coloniza lent substratul. Apoi, cand veti avea nevoie de o mostra proaspata, luati o eprubeta. Puteti sa luati o bucatica din substratul colonizat folosind un bisturiu. Apoi rasturanti-l in noul mediu. In final puneti capacul la eprubeta si depozitati-o la locul ei pentru o folosire ulterioara.

Am dispus doar de un timp limitat pentru a putea spune cat de bine se pastreaza culturile pe un timp mai indelungat. Dar presupun ca ele se mentin mai bine dacat culturile pe mediu agar. Fibrele lemnoase si cartonul sunt mai aproape de mediul natural in care cresc ciupercile decat agarul. Si daca nu adaugati nici o alta solutie nutritiva, fibrele lemnoase vor scadea in valoarea lor nutritiva. Aceasta este in mod uzual recomandat pentru pastrarea culturilor. Aceste medii sunt mai aproape de faza de hibernare. In acelasi timp, unele specii, precum Oyster, nu se pastreaza bine in medii umede (apa distilata sau eprubeta). Aceste specii prefera mai degraba un mediu precum fibrele de hartie sau rumegusul, care au caracteristica de a fi mai putin umede. In plus, culturile pe fibre de hartie care rezista la rece, cum sunt ciupercile Oyster, pot fi usor mentinute in stare inghetata.

Expedierea culturilor prin posta

Discurile de carton in varianta sandvici pot fi usor introduse in pungi cu autoinchidere, urmand sa fie trimise prin posta. Faceti un sandvici realizat din doua discuri de carton gri care le-ati sterilizat si umezit in solutie de perhidrol. (Fata lucioasa a discurilor va fi dispusa pe exteriorul sandviciului. Aceasta ajuta la pastrarea umezelii dintre discuri si la evitarea patrunderii eventualilor contaminati pe care i-ati impachetat). Apoi cu o penseta, introduceti sandviciul in cea mai mica punga cu fermoar pe care o gasiti. Inchideti-o si lasati ca miceliul sa se dezvolte pe durata a catorva zile. (Atentie! Sanndviciul se poate usca repede. Pentu a preveni acest lucru puneti punga intr-un container – recipientul in care a fost iaurt - in care ati introdus ceva apa (punga nu va atinge apa), inchideti-l cu capac. Schimbati apa in cazul in care aceasta s-a deteriorat.) in loc de pungile cu fermoar puteti folosi o punga obisnuita pe care o sigilati cu scotch dupa ce ati introdus sandviciul in ea. In final expediati cultura prin posta. Acest recipient, la celalalt capat va trebui sa fie transferat intr-un vas nou. Pentru a face acest lucru, el sau ea va trebuie sa scoata din interiorul sandviciului miceliul care a fost protejat pana acum, intr-un vas Petri steril (cu ajutorul unei pensete).

Metoda de expediere in plicuri normale este valabila doar pentru speciile care tolereaza bine temperaturile scazute din depozitul unui avion. Miceliul speciilor care trebuie mentinute la caldura (ex Agaricus Subrufescens) trebuie sa fie impachetate intr-un plic special care sa izoleze termic interiorul acestuia de exterior.

Re-sterilizarea cu ajutorul perhidrolului a vaselor Petri disponibilizate

intoarcere la meniu

Iata o metoda de sterilizare a vaselor Petri confectionate din plastic. Bineinteles ca si alte containere pot fi sterilizate la fel.

1. 
   Spalati fiecare vas, avand grija sa indepartati agarul vechi. Clatiti-le.
   
2. 
   Turnati putin perhidrol de 3% si intindeti-l pe intreaga suprafata a vasului.
   
3. 
   Plasati vasele intr-un cuptor cu microunde si incalziti pana solutia de perhidrol se evapora din vase. Reglarea cantitatii de caldura pe care faceti aceasta operatie nu are prea multa importanta.
   

Astfel vasele petri sunt sterilizate si pregatite pentru urmatorul mediu.

Unul din corespondenti, a subliniat faptul ca simpla incalzire in cuptorul cu microunde este suficienta pentru sterilizarea vaselor Petri. Ca raspuns, am precizat la randul meu, faptul ca simpla utilizare aperhirolului este suficienta pentru sterilizarea vaselor la fel de bine (si asta este mai favorabil pentru cazul in care nu dispuneti de un cuptor cu micrunde). Cele doua metode combinate asigura o securitate sporita a sterilizarii.

Prepararea miceliului
intoarcere la meniu
Miceliu in pungi de plastic – “Miceliu in 8 minute”
intoarcere la meniu

In Cresterea ciupercilor - Pe calea cea simpla, am prezentat o procedura de preparare a rumegusului folosind ca si containare borcane de sticla cu capac. Aceasta este in continuare metoda mea preferata de producere a miceliului. Dar am testat diferita variante bazate pe aceasta metoda care sa fie adaptabile diferitelor situatii.

De exemplu, presupunand ca nu aveti o stiva de borcane, dar aveti pungi de plastic normale in care stocati alimentele, le puteti folosi ca si containare pentru miceliu. De fapt acestea confera o seama de avantaje fata de borcanele de sticla:

• 
  Nu trebuie sa folositi fibra de hartie in reteta.
  
• 
  Simplifica procesul de formare a miceliului, miceliul este mult mai faramitat. Aceasta faramitare o faceti prin manipularea pungilor.
  
• 
  Schimbul de aer are loc mult mai bine in pungile de plastic. (Oxigenul poate intra direct prin plastic, dar nu prin sticla) Acesta se pare ca duce la micsorarea timpului de obtinere a miceliului.
  
• 
  Materialul din pungi se incalzeste si se raceste mult mai repede decat in borcane.
  
• 
  Pungile permit mirosirea directa a miceliului fara a fi necesara deschiderea containarelor. Aroma lui strabate prin punga de plastic. Aceasta va permite sa verificati puritatea miceliului fara a mai fi nevoie sa va uitati la el. Contaminarea cu bacterii si prezenta mucegaiului este usor de sesizat prin pungile de plastic.
  
• 
  Reduce costurile financiare.
  

Pe de alta parte, pungile sunt nedegradabile (oricum acestea pot fi spalate si reutilizate). Pungile pot fi perforate usor fara a sesiza acest lucru. Si nu sunt convenabile pentru cazul cand doriti sa inlaturati doar o portiune din miceliu (in borcane puteti sa dati jos capacul, sa rasturnati o parte din miceliu in alt container, dupa care sa puneti capacul la loc). Pentru acest din urma motiv, folosesc in continuare borcanele pentru miceliul de baza.

Producerea miceliului

Iata o reteta pentru prepararea miceliului in 6 pungi mici cu metoda “Miceliu in 8 minute” (fiecare dintre pungi este suficienta pentru inocularea unei galeti de 20l cu rumegus preparat sau a unei cantitati de 2,2-3,2 kg. de substanta uscata)

625gr. rumegus (sau alte materiale compatibile cu specia de ciuperci)
45-60ml. supliment nutritional (vezi Volumul I pentru optiuni)
11,5gr. carbonat de calciu (piatra de var)
5,7gr. gips (sulfat de calciu)
990ml. apa de robinet fierbinte
110ml. perhidrol 3%

1. 
   Masurati rumegusul intr-o galeata sau vas. Adaugati ingredientele lichide si lasati ca apa sa fie absorbita.
   
2. 
   Adaugati ingredientele ramase si amestecati folosind o lingura sau spatula.
   
3. 
   Masurati 250-290gr. (aproximativ 2.75 cani) din substratul rezultat si mutatile in 6 pungi de plastic curate. Rasuciti gatul pungilor pentru o inchidere cat mai perfecta.
   
4. 
   Incalziti aproximativ 8 cm. de apa intr-un vas larg. Legati gaturile tuturor pungilor impreuna si introduceti-le pe toate odata in apa care fierbe.
   
5. 
   Puneti capac si fierbeti pentru 8min.
   
6. 
   Scoateti imediat pungile si lasati-le sa pluteasca intr-un vas mare cu apa rece. Aveti grija ca gaturile pungilor sa nu ajunga in apa.
   
7. 
   Cand pungile s-au racit suficient scoateti-le din apa. Legati gaturile rasucite ale pungilor cam la 2,5cm. de la nivelul materialului din punga.
   
8. 
   Cand pungile s-au racit complet acestea sunt gata pentru inoculare.
   

Folosirea miceliului

Pentru utilizarea pungilor cu miceliu, inainte cu o zi de a inocula compostul, maruntiti miceliul. Puteti face asta prin manipularea pungii, astfel incat bucatile mari sa fie maruntite in altele mai mici, iar acestea la randul lor in altele si mai mici. Aveti grija sa nu perforati punga cu unghiile sau prin rasucirea pungii. In urmatoarea zi sunteti gata sa mutati miceliul din aceste pungi. Retineti ca gaturile acestor pungi nu sunt sterile in portiunea superioara a locului unde l-ati legat (puteti evita contacul miceliului cu suprafata nesterila prin rasucirea pungii peste exteriorul acesteia).

Miceliu pe seminte "In Zece Minute"
intoarcere la meniu

Iata aici o metoda de preparare a miceliului pe seminte fara a utiliza vase sub presiune: folositi boabe de orez nedecorticat si netratat. Doar adaugati apa, gips si perhidrol peste orez si fierbeti-l intr-un borcan sau punga de plastic. Raciti-l, acesta fiind pregatit pentru inoculare. Ideea acestei proceduri mi-a parvenit prin bunavointa lui René Rikkelman.

1. 
   Folositi un set de borcane sau pungi de plastic noi.
   
2. 
   Pentru borcane trasati gatul capacului pe o bucata de carton. Taiati putin in interiorul acestei trasari. Potriviti discul in interiorul capacului. Mai tarziu veti umezi aceste discuri cu perhidrol, astfel incat acestea vor avea rolul unei bariere impotriva contaminatorilor.
   
3. 
   Cumparati o cantitate de boabe de orez nedecorticate de la magazin (Uncle Bens, Krafts). Orezul normal nu poate fi folosit din cauza enzimelor pe care le cuprinde. Boabele de orez instant albe nu pot fi folosite din cauza ca nu contin destule elemente nutritive.
   
4. 
   Puneti boabele de orez intr-un castron mare. Adaugati gipsul, aproximati 1gr. pentru fiecare cana cu orez.
   
5. 
   Intr-un vas inalt (cutia de mingi de tenis) masurati astfel inact sa obtineti la un volum de apa fierbinte doua volume de orez. Adaugati suficient perhidrol astfel incat concentratia finala sa fie de 0,3-0,35% (aproximativ 0,1 din volumul rezultat).
   
6. 
   Adaugati apa in castron. Amestecati orezul cu ajutorul unei linguri. Marea majoritate a lichidului va fi absorbita de orez. Amestecati in continuare astfel incat aceasta sa fie distribuita uniform.
   
7. 
   Cand absorbtia apei s-a terminat impartiti masa rezultata in borcane sau pungi. Umpleti borcane cam doua treimi. Gauriti capacele cu discurile de carton mentinandu-le cat mai aproape de capac.
   
8. 
   In cazul pungilor sariti direct la pasul 12 de mai jos. Pentru borcane adaugati aproximativ 2cm. de apa intr-un vas mare. Vasul va trebiu sa aiba un gratar astfel incat sa se evite asezarea directa a borcanelor pe fundul acestuia. Puneti borcanele cu tot cu capac fara ca acestea sa fie stranse la maxim.
   
9. 
   Aduceti apa din vas la temperatura de fierbere. Cand aceasta incepe sa fiarba consistent fierbeti pentru inca10min. Scoateti imediat borcanele din vas pe o suprafata rezistenta la caldura. (ATENTIE – aburii din vas pot produce arsuri si borcanele sunt fierbinti. Folosirea manusilor de bucatarie este o solutie pentru manevrarea in aceasta faza.)
   
10. 
    Aveti rabdare pana borcanele s-au racit suficient.
    
11. 
    Deschideti fiecare borcan si adaugati solutie de perhidrol 3% pe discutile de carton din capace acestora pana cand acestea s-au umezit complet. Scuturati-le de orice exces de perhidrol.
    
12. 
    Pentru pungile de plastic puneti cam 10cm. de apa in vas pe care o duceti la punctul de fierbere. Puneti pungile de plastic cu orez in vas astfel incat acestea sa pluteasca (folositi manusile de bucatarie ca sa evitati sa va opariti). Asigurati-va ca gaturile pungilor nu vor ajunge in apa. Puneti capacul si fierbeti-le pentru doar 8min.
    
13. 
    Scoateti pungile intr-un vas mai mare cu apa in care aveti apa rece pentru o racire rapida. Sigilati-le prin rasucirea gatului pungii cand acestea s-au racit.
    

Inocularea substratului din paie fara a folosi miceliu
intoarcere la meniu

Iata aici un truc pentru cultivatorii de ciuperci Oyster pentru cazul in care acestia nu mai doresc sa mai prepare miceliu. Sau poate doriti sa incercati ceva diferit: inocularea paielor cu ciuperci maruntite. Am vazut ca aceasta sa functioneze doar cu aceste ciuperci. Si aceasta functioneaza foarte bine in cazul in care ciupercile pe care le folositi sunt foarte tinere. Acestea nu trebuie sa fie formate complet, cam la dimensiunea de 2,5-5cm. In aceasta faza tesatura ciupercii se dezvolta rapid. Daca aceste ciuperci tinere sunt maruntite si amestecate cu paiele, vor imprastia miceliu in masa acestora in doar doua zile. Iata cum veti proceda:

1. 
   Preparati o gramada de paie la temperatura camerei folosind metoda cu perhidrol prezentata mai tarziu in acest volum.
   
2. 
   Culegeti o ciorchina de ciuperci Oyster.
   
3. 
   Scufundati ciorchina in apa calda cu sapun pentru a le curati, apoi scuturati-le de lichid.
   
4. 
   Plasati ciorchina pe o bucata de hartie ceruita sau pe a alta suprafata curata.
   
5. 
   Utilizand un cutit curat, maruntiti ciupercile (o dimensionare exacta a maruntirii acestora nu are importanta). Tineti ciorchina de baza acesteia. Incercati sa nu atingeti palariile ciupercilor cu mainile.
   
6. 
   Imprastiati ciupercile maruntite in paiele preparate. Folositi-va de manusi de unica folosinta pentru a face aceasta cat mai bine.
   
7. 
   Incubati paiele asa cum ati face cu o cultura normala.
   

Note legate de pasii procesului:

2) Nu am o formula precisa pentru necesarul de ciuperci care trebuie folosit. Acesta depinde de cat de fin maruntiti ciupercile. Dar puteti incerca pornind de la aproximativ 15% ciuperci din masa uscata de paie.

3) Scufundarea in baia cu sapun previne transferul de corpuri straine sau insecte. Probabil ca aceasta reduce si contaminarea cu bacterii si mucegai.

5)-6) Este de asemenea posibil sa utilizati un mixer pentru maruntirea ciupercilor si aceasta este o idee buna in cazul in care exista posibilitatea ca ciupercile sa contina larve. Curatati ciupercile si mixerul trecandu-le prin apa fierbinte cu sapun. Nu recomand mixarea acestora pana cand acestea ajung sa fie mai mult lichide – apa care va fi obtinuta astfel va trebui sa fie lasata sa se scurga din paie dupa inoculare.

Prin repetarea acestei metode la infinit se produce deteriorarea culturii de ciuperci? Am formulat aceasta intrebare deoarece exista mentalitatea ca aceasta metoda duce la saracirea calitatii culturilor de ciuperci. Este clar ca culturile de ciuperci pot fi mentinute pentru transfer ani de zile pe un mediul de calitate. Acestea vor trebui pastrate intr-un loc care sa evite acumularea de boli toxice. Pot fi usor incalzite pana la evitarea caramelizarii mediului.

Oricum, fara a sti cu certitudine, cred ca imbatranirea nu poate fi o problema care poate sa apara pentru cel putin cativa ani. O parte dintre cele mai mari organisme de pe pamant sunt ciupercile care acopera vaste suprafete de teren; aceste organisme trebuindu-le foarte multi ani pentru ca sa ajunga la dimensiunea actuala. Asa ca este foarte posibil ca si ciupercile sa aiba varsta, durata de viata a acestora find egala cu cea a oamenilor, daca nu mai mare.

Prepararea Compostului
intoarcere la meniu
Compost I: Prepararea paielor cu perhidrol – la temperatura camerei
intoarcere la meniu

Acum ajungem la o metoda de utilizare a perhidrolului, la prepararea paielor folosite ca si compost pentru ciuperci. Aceasta metoda poate fi atractiva pentru ambele tipuri de cultivatori: casnici si comerciali. Procedura prezentata poate fi efectuata in intregime la temperatura camerei, fara pasii de incalzire si racire, si fara a fi necesar sa utilizam solutii caustice. Aceasta face ca prepararea substratului sa fie foarte usoara si convenabila. Nu este necesar sa dispuneti de utilaje mari pentru incalzirea apei sau a substratului. De asemenea nu apar probleme de supra pasteurizare si nici griji legate de viteza de racire. Si de asemenea nu se pune problema de a inregistra pierderi in producerea compostului. Este doar “ceaiul “ natural produs in mod normal prin imbibarea paielor cu apa.

Aceasta procedura a fost dezvoltata pentru paie dar este posibil sa preparati prin aceasta metoda si alte substraturi care se imbiba in apa. Acestea includ iarba, iarba uscata si panusi de porumb. Materialele de acest gen sunt disponibile in cele mai mult parti ale globului. De asemenea, mi s-a spus ca si cojile bumbacului pot fi preparate prin aceasta procedura. Astfel ca doar materialele neporoase nu vor putea fi folosite. (Talajul obtinut din prelucrarea lemnului se prepara printr-o metoda putin diferita de aceasta – vezi mai jos).

Am testat aceasta procedura pe elm oyster (H. ulmarius) si pe almond mushroom (Agaricus subrufescens). Specii similare de ciuperci traditionale precum oyster (Pleurotus species), Portobellos, Champignon si Royal Sun Agaricus (Agaricus blazei) ar trebui sa creasca la fel de bine pe compost de paie preparat prin aceasta metoda. Mai mult decat un semn de intrebare sunt ciupercile shiitake. Acestea cresc in mod normal pe paie cu un supliment nutritiv, eu nefolosind suplimente pentru cresterea ciupercilor elm oyster si almond mushroom.