Cresterea ciupercilor Pe calea cea simpla Cultivarea ciupercilor in regim casnic cu ajutorul perhidrolului Volumul I

Ce se intampla cu enzimele?

Trebuie sa recunosc ca pana acum am argumentat faptul ca pasteurizarea cu perhidrol nu functioneza in cazul paielor. Am sustinut aceasta deoarece paiele contin un nivel ridicat de enzime care descompun perhidrolul (asa cum fac si alte substraturi similare). Aceste enzime ar trebui sa distruga perhidrolul intr-un timp scurt. Acestea ar proteja si numerosii spori de mucegai din paie de actiunea perhidrolului. Dar s-a dovedit fara indoiala ca paiele pot fi pasteurizate cu perhidrol. Da, enzimele din paie intr-adevar distrug perhidrolul intr-un scurt timp. Dar perhidrolul se dovedeste a avea un efect benefic in continuare chiar daca acesta a supravietuit doar putin in urma contactului cu paiele. Nu trebuie decat sa marim concentratia de perhidrol (comparativ cu cea folosita la prepararea rumegusului). Si va trebui sa marim concentratia solutiei de perhidrol folosindu-ne de notiunile de chimie. Perhidrolul in sine nu protejeaza paiele de contaminare, asa cum se intampla cu enzimele libere din rumegus. Dar paiele tratate cu perhidrol se pare ca rezista contaminatorilor, chiar si dupa ce perhidrolul a disparut. Si se pare ca acesta transforma substratul intr-un mediu mai favorabil pentru dezvoltarea miceliului.

Procedura

In ciuda acestei prefate complicate, procedura de preparare a paielor cu perhidrol este extrem de simpla. Se intampla cam asa:

1. 
   Plasati paiele intr-un vas mare
   
2. 
   Umpleti vasul cu o cantitate de solutie rece pana la imersarea paielor (vezi mai jos).
   
3. 
   Pentru paiele zdrobite, imersarea in solutie dureaza aproximativ 4 ore la temperatula camerei. Pentru paie nezdrobite, imersare dureaza cel putin 28 de ore, sau pana cand solutia capata culoarea unui ceai concentrat.
   
4. 
   Scurgeti paiele pana in momentul cand din acestea nu mai picura apa.
   
5. 
   Mutati paiele in containerele de cultura amestecandu-le cu miceliu pe masura umplerii acestora.
   

Note la prepararea paielor

1. 
   Daca vasul in care ati pus paiele are un capac greu sau care se inchide etans, atunci este bine ca acesta sa fie folosit pentru imersarea paielor in solutie.
   
2. 
   Cea mai eficienta solutie pe care am gasit-o pana in momentul de fata contine perhidrol in concentratie de minimum 0,15%. Aceasta este combinata cu 10ml. de otet de mere pe litru de solutie. Concentratii mai mari de otet nu au dat rezultate.

   Suficient de curios, o alternativa care s-a dovedit aproape la fel de eficienta este perhidrol amestecat cu hidroxid calciu (apa de var Ca(OH)2). Dar, aici veti folosi mult mai putina apa de var decat ati folosit in cazul in care ati folosi pentru pasteurizare doar apa de var. Ultimele variante de solutii foloseau atat de multa apa de var incat acesta creea probleme in momentul in care se dorea scurgerea solutiei de pe paie. Dar acum veti adauga doar atat de multa apa de var astfel incat sa cresteti pH-ul un pic in timp ce perhidrolul reactioneaza cu paiele. Veti folosi doar 7-9,5ml. apa de var la 3,8l de solutie cu perhidrol de 0,15%. (sau 0,4-0,5gr de hidroxid de calciu la 1l de solutie). Concentratii mai mari de hidroxid de calciu nu vor functiona.

   
   

Recomand alternativa de folosire a apei de var doar pentru substraturile care in mod natural sunt acide. De ex. Cojile bumbacului pot fi tratate cu aceasta, dar nu cu alternativa cu otet de mere. (Michael Joy, comunicare personala).

Iata cum puteti sa calculati cantitatea de perhidrol de care aveti nevoie. Solutia va trebui sa ajunga la o concentratie de 0,15% asa ca impartiti la 0,15 la concentratia de pe sticla de perhidrol. Apoi inmultiti catul cu volumul de apa pe care il veti folosi. De exemplu sa presupunem ca doriti sa faceti 100l de apa cu o concentratie de 0,15% de perhidrol, si ca stocul dvs de perhidrol ara concentratia de 6%. Atunci 0,15 deimpartit la 6 da rezulatatul 0,025. Inmultind acest rezultat cu 100l obtineti 2,5l. Aceasta este cantitatea de perhidrol cu concentratie de 6% pe care va trebui sa o adaugati in cei 100l de apa pentru ca in final sa aveti o concentratie de 0,15%. (ca sa fim mai exacti, veti adauga 2,5l la 97,5l de apa. Astfel veti obtine 100l. Oricum veti proceda veti fi suficient de aproape de concentratia dorita.)

Solutiile pot fi preparate cu apa rece de la robinet. Dar cele mai bune rezultate se obtin cand temperatura apei este aproape de cea a camerei.

3. 
   Recomand zdrobirea si maruntirea paielor. Aceasta duce la obsorbtia apei mult mai usor de catre acestea. Particulele de dimensiune mica vor incuraja dezvoltarea miceliului mult mai repede dupa inoculare.
   

Umezirea paielor se produce mult mai repede in climate calde si mult mai lent in cele reci. Ajustati-va timpul pentru inmuiere si in functie de temperatura ambianta.

4. 
   Durata cat va trebui sa scurgeti paiele de solutie depinde de cantitatea de paie pe care o utilizati. Probabil ca minimum 2 ore va fi necesar.
   
5. 
   Paiele pot fi amestecate cu miceliu si incarcate in saci de plastic care se pot, de exemplu, dispune in coloane. Daca ati folosit gips, acesta poate fi amestecat in aceasta faza.
   

Nu recomand adaugarea de suplimenti nutritivi, deoarece taratele care sunt cel mai des folosite ca supliment nutritiv vor invita contaminantii. In cazul in care trebuie sa folositi suplimenti, sugerez utilizarea unora care se apropie de caracteristicile paielor. Unul dintre acestea este alfalfa (lucerna), care poate fi dizolvat in solutia cu perhidrol din paie.

Compost II: Prepararea talajului din lemn neuscat cu perhidrol

intoarcere la meniu

Unele specii de ciuperci au fost cultivate traditional in natura folosind ca substrat talajul. In mod normal talajul este preparat simplu prin mentinerea lui in apa pana cand acesta s-a umezit. Cultivatorii au mentionat ca de multe ori au crescut buruieni pe acesta. Deasemenea, speciile inoculate au terminat prin a fructifica in afara suportului de germinare. Astfel incat este nevoie de o cale sigura de preparare a talajului.

Am observat ca talajul rezultat din lemnnul neuscat poate fi preparat cu ajutorul perhidrolului, contrar continutului sau ridicat de enzime care descompun perhidrolul. Dar procedura care a rezultat pentru acest talaj duce la o colonizare a lui usor mai lenta. Pentru rezutate crescute, recomand urmatoarea metoda:

1. 
   Imbibati in apa talajul peste noapte astfel inact acesta sa fie umed.
   
2. 
   Scurgeti-l de surplusul de apa.
   
3. 
   Acoperiti talajul cu solutie de perhidrol de 1% sau mai mare.
   
4. 
   Inoculati-l cu miceliu.
   

Talajul poate fi acoperit cu perhidrol folosindu-va de un recipient cu dispozitiv tip spray, cu ajutorul caruia aplicati perhidrolul intr-un strat fin peste talaj in timp ce il amestecati. Datorita faptului ca concentratia de perhidrol este mare, doar o mica cantitate din el se va utiliza prin aceasta metoda.

Talajul poate fi inoculat imediat cu miceliu daca acesta a fost crescut pe un mediu cu perhidrol. Altfel, ar fi bine sa lasati talajul o perioada de timp pentru ca perhidrolul sa se “linisteasca” pe masura ce acesta intra in reactie cu enzimele din talaj.

Talajului i se poate adauga un supliment nutritiv (lapte praf), acesta primind acelasi tratament odata cu talajul.

Aceasta procedura funtcioneza bine cu ciupercile oyster. Ar trebui sa mearga bine si cu King Stropharia (Stropharia rugosa-annulata), pe care cultivatorii de ciupercile le cresc in natura folosind talaj cu apa plata. Dar, retineti, ca dupa colonizarea talajului Stropharia are nevoie pentru fructificare de un strat de pamant dispus deasupra talajului.

Compost III: O metoda de “pune-si-amesteca” pentru substraturile compatibile cu perhidrolul
intoarcere la meniu

Urmatoarea procedura va permite sa preparati la temperatura camerei substraturile pentru ciupercile care consuma lemn, intr-un singur pas. Contrar metodelor anterioare de pregatire a compostului din paie sau talaj, aceasta procedura NECESITA sa porniti cu materiale care nu contin enzime care sa distruga perhidrolul. Perhidrolul pe care-l veti adauga va ramane in substrat si-l va proteja de contaminantii care apar in aer. Astfel incat nu mai este necesar sa faceti filtrarea aerului sau sa folositi incaperi sterile. Substratul rezultant nu va contine contaminanti liberi, permitand cresterea ciupercilor care descompun lemnul. Desigur, va trebui sa mai adaugati aditivi in substratul lemnos pe care il alegeti, precum si sa asigurati conditiile de crestere normale a ciupercilor.

In primul volum Cresterea ciupercilor - Pe calea cea simpla, am prezentat o metoda de preparare a rumegusului care a fost uscat in cuptoare. Acea procedura presupunea ca in primul pas sa adaugati apa fierbinte peste rumegus. Aceasta servea atat la pasteurizarea rumegusului cat si umezirea rapida a acestuia. Solutia de perhidrol se adauga in momentul in care substratul era rece si avea rolul de protectie impotriva contaminantilor. Aceasta procedura era suficient de simpla pentru cultivatorii casnici. Dar aceasta necesita doi pasi: adaugarea solutiei, deci incalzirea si racirea acesteia, ceea ce poate deveni frustrant in cazul unei culturi la scara comerciala. Deasemenea, pasteurizarea prin adaugarea apei fierbinti nu functioneaza atat de bine in cazul in care folositi rumegus rezultat de la lemnul uscat in cuptoare.

Aceasta noua procedura evita frustrarea produsa de procedura anterioara prin utilizarea unei cantitati de perhidrol de 10 ori mai mare. La acest nivel, perhidrolul produce pasteurizarea substratului, si o face la temperatura camerei. Asta inseamna ca nu mai trebuie sa incalziti si sa raciti. Inseamna, deasemenea, ca puteti sa adaugati perhidrolul odata cu apa intr-un singur pas. Mai mult, puteti sa adaugati restul substantelor aditive deodata cu perhidrolul (var, gips, sau alte suplimente nutritive compatibile cu perhidrolul). Aceasta face ca aceasta procedura sa se numeasca “pune-si-amesteca”, ea creand substratul necesar pentru cresterea ciupercilor. Este la fel de usor ca si cum ati face clatite dintr-un amestec - va trebui sa asteptati ca perhidrolul sa pasteurizeze substratul. Este, fara doar si poate, una dintre cele mai simple metode de preparare a rumegusului dezvoltata pana la ora actuala.

Ca substrat puteti folosi orice produse derivate din lemn care sunt compatibile cu perhidrolul, cum ar fi: caramizi pentru incalzire de rumegus, fibra de hartie. De asemenea am avut succes preparand paiele prin aceasta metoda pentru cresterea ciupercilor elm oyster in pofida numarului mare de enzime de descompunere a perhidrolului prezente in acestea. Trebuie doar sa fiti siguri ca materialul folosit ca substrat este compatibil cu specia de ciuperci pe care urmeaza sa o cultivati.

Cateva cuvinte despre rumegusul uscat in cuptoare

In zona in care eu locuiesc, a Pacificului de nord-vest, sunt disponibile o seama intreaga de produse care au la baza rumegusul. Este vorba despre rumegusul care provine din procesarea lemnului care a fost uscat in cuptoare. Acesta poate fi gasit la diferite fabrici care utilizeaza acest produs pentru realizarea de parchet, panouri, mobila si altele. Prin contrast, rumegusul umed provine de la gater. Rumegusul provenit din uscarea in cuptoare a lemnului este in general mai ieftin decat caramizile pentru incalzire din rumegus. Acesta din urma are o mica cantitate de enzime care descompun perhidrolul. Acest nivel al enzimelor il face compatibil cu cresterea ciupercilor prin metoda “pune-si-amesteca”. Da, ciupercile Oytser cresc repede si sunt relativ rezistente la contaminanti. Dar alte specii precum Shiitake si Lions’ Mane, care cresc mai incet si sunt mai sensibile la contaminanti, au mai putine sanse sa fie crescute pe acest substrat.

Cum ati putea sa stiti ca rumegusul pe care il aveti provine din lemnul uscat in cuptoare? Puneti o cantitate mica de perhidrol 3% si un pic de detergent. Daca nu apare decat o mica reactie produsa dupa aproximativ 10min., mostra dumneavoastra de rumegus a provenit din lemn uscat in cuptoare, si trebuie sa fie compatibil ca substrat de crestere a ciupercilor Oyster prim metoda “pune-si-amesteca”.

Acest rumegus este de multe ori prea fin si usor ca sa poata fi pasteurizat cu o cantitate mica de apa fiarta, asa cum am aratat in metoda din volumul I. Dar este mult mai rezonabil si mai usor sa acoperiti rumegusul folosind solutia de perhidrol pentru pasteurizare descrisa in procedura “pune-si-amesteca” descrisa mai jos:

Procedura “pune-si-amesteca”

Aici aveti descrisa procedura de prepare a rumegusului la temperatura camerei. Rumegusul uscat in cuptoare poate fi preparat in mod similar pe aceasta cale, dar va absorbi mai multa apa si se va umfla mai mult in containerul pe care il folositi:

1. 
   Spalati si clatiti containerul (clatirea nu necesita apa calda).
   
2. 
   Masurati varul sau alte suplimente nutritive compatibile cu perhidrolul, si gipsul daca folositi (vezi volumul I pentru determinare cantitatilor necesare).
   
3. 
   Masurati rumegusul in container.
   
4. 
   Intr-un alt container puneti aproximativ 6,2 l de apa pentru fiecare 10kg. de rumegus (vezi notele de mai jos). Temperatura apei trebuie sa fie cel putin egala cu temperatura camerei (20C) sau poate fi incalzita pana cand ea poate atinsa cu mana. Aceasta va ajuta pentru rumegusul din lemn dens, cum ar fi stejarul. Ca si in precedentele proceduri, apa trebuie sa nu contina particule vizibile.
   
5. 
   Adaugati perhidrol astfel incat concentratia acestuia in apa sa fie de aproximativ 0,14%.
   
6. 
   Unele tipuri de rumegus, cum este cel din stejar se umezesc mai greu. Pentru acestea adaugati o lingurita de bicarbonat de sodiu pentru fiecare 6,2 l de solutie de perhidrol.
   
7. 
   Dupa amestecarea bicarbonatului in solutia cu perhidrol, turnati solutia peste rumegus. Apoi adaugati restul de ingrediente uscate. Procedati in acest mod pentru a evita ca ingredientele uscate sa se depuna pe fundul containerului cu solutie de perhidrol.
   
8. 
   Inchideti cu capacul si lasati ca rumegusul sa absoarba apa (aproximativ 10-15min.).
   
9. 
   Amestecati substratul prin rotirea containerului.
   
10. 
    Lasati substratul in containerul inchis pentru cel putin 2 ore.
    
11. 
    Amestecati substratul din nou prin rotire.
    
12. 
    Inoculati substratul si impartiti-l in pungi.
    

Note la procedura “pune-si-amesteca “:

Ca intotdeauna este bine sa folositi rumegusul pe care ciupercile obisnuiesc sa creasca. In general evitati sa folsiti rumegus provenit din conifere (brad, pin).

In volumul I am sugerat cateva variante pe care puteti sa le folositi ca suplimente nutritive. In general acestea sunt costisitoare si greu de gasit. Dar acum am descoperit ca este posibil sa utilizati cateva materiale uzuale “naturale” – cel putin pentru cresterea ciupercilor elm oyster prin metoda “pune-si-amesteca”. Unul din aceste materiale sunt taratele de ovaz. Acestea contin aproximativ 2,5% nitrogen (ar trebui sa mearga si taratele de grau care contine aproximativ 2% nitrogen). chiar daca exista enzime in aceste materiale, acestea nu vor duce la deteriorarea culturii de ciuperci elm oyster. Din pacate in cazul ciupercilor lions’ mane nu a dat rezultate.

De asemenea mai exista o metoda de crestere a evicientei suplimentelor: acoperiti-le cu o mica cantitate de ulei vegetal. Miceliul ciupercilor de-abia asteapta sa consume uleiul.

Probabil ca va trebiu sa faceti cateva experimente pana veti ajunge la cantitatea de apa pe o veti adauga. Aceasta variaza in functie de tipul materialului folosit ca substrat si in functie de tipul lemnului. In cazul rumegusului puteti folosi in principiu cantitati egale in greutate de apa si rumegus. Pentru caramizi de rumegus s-a dovedit ca aveti nevoie de mai multa apa. Veti dori sa adaugati apa suficienta pentru ca aceste caramizi sa se dizolve. Materialul ramas la fundul containerelor (cand puneti substratul in pungi) probabil ca veti observa ca acesta nu este suficient de umed. Rumegusul din lemn usor va absorbi probabil mai multa apa decat cel din lemn dens.

Unele materiale folosite ca substrat, cum este rumegusul uscat in cuptoare, s-ar putea sa nu se umezeasca. In aceasta situatie puteti sa adaugati o cantitate de detergent bio-degradabil pentru a grabi absorbtia apei. De exemplu am folosit un sfert de lingurilta de detergent la 6l de apa sau 2,5ml. la 6,2l apa.

Concentratia ridicata de perhidrol folosita in aceasta procedura se apropie mai mult de concentratia solutilor de perhidrol pe care le gasiti la farmacii. Am utilizat 1/3 cana (80ml.) de perhidrol pentru bazine de inot pentru fiecare 6,2l de apa. Acest produs are inscriptionata o concentratie de 27%, dar din testele pe care l-am efectuat ea ajunge si pana 34%. Puteti folosi si perhidrol dedicat alimentelor (35%) sau alte solutii similare. Retineti ca aceste produse concentrate sunt mult mai periculoase decat solutiile de 3%. Solutiile acestea pot provoca arsuri, se pot aprinde sau pot exploda, astfel incat trebuie sa le tratati cu grija. Cititi si instructiunile de utilizare de pe fiecare.

Ce cantitae de solutie de perhidrol aveti nevoie? Concentratia finala a solutiei trebuie sa ajunga in jur de 0,45%. Prima data impartiti 0,45 la concentratia solutiei de perhidrol pe care o aveti. Inmultiti catul cu volumul de apa care o sa-l folositi. De exemplu sa spunem ca vreti sa faceti 20l cu solutie de 0,45% avand solutie de perhidrol de 6%. Atunci 0,45 impartit la 6 da rezultatul 0,075. inmultind cu 20l rezulta 1,5l. aceasta este cantitatea de solutie de perhidrol 6% pe care o puneti in 20l de apa pentru a obtine o soluti 0,45%. (de fapt o sa adaugati 1,5l la 18,5l apa pentru a obtine 0,45%. Oricum veti proceda veti fi aproape de concentratia ceruta)

Substratul poate fi amestecat in prima instanta cu suplimentele, daca aceasta este mai convenabil decat sa rasturnati containerul. Dupa acest prim amestec suplimentele nepasteurizate vor trebui indepartate de substrat. Doar suplimentele pasteurizate (clatite in aba fierbinte) pot fi folosite.

Ce putem spune despre calea de obtinere a miceliului prin metoda “pune-si-amesteca”? Am avut succes cu ciupercile Oyster. Fructificarea culturii inoculate cu acesta au ridicat un semn de intrebare la inceput, dar au colonizat complet si au produs ciuperci. Ca sa incercati, amestecati o cantitate de mediu obtinut prin metoda “in 8 minute” descrisa mai sus, marind concentratia de perhidrol la 0,45%. Daca folositi borcane umeziti discurile de carton din interiorul capacelor cu solutie de perhidrol 3%. Apoi lasati miceliul fara sa-l mai agitati, inchis in containerul lui, pentru cel putin 2 ore inainte sa inoculati.

Concluzii
intoarcere la meniu

Procedurile pe care l-am descris in acest supliment ne dau o privire de ansamblu asupra numeroaselor posibilitati si cai tehnice de crestere a ciupercilor. In fiecare moment, in mod normal, imi vin noi idei si trucuri pe care nu am ajuns inca sa le testez. Si stiu din corespondenta pe care o am cu numerosii mei cititori ca si acestia au idei fascinante. Sper ca acest volum va stimula creativitatea ulterioara in aceasta ramura care se dezvolta rapid.

 

Despre autor

intoarcere la meniu

Rush Wayne este diplomat in Biochimie si Biologie Moleculara la Universitate Harvard si detine si o diploma de fizician in Biochimie la Universitatea California din Berkley. A intrat prima data in contact cu procedurile de crestere a ciupercilor cand a absolvit in 1970, dar nu a devenit un cultivator de ciuperci pana in 1993, cand a reusit sa-si implementeze inovatiile continute in acest manual. Instructiunile de folosire a perhidrolului in cultivarea ciupercilor se afla in posesia cultivatorilor de ciuperci din peste 75 de tari de pe intreg globul.