Cresterea ciupercilor Pe calea cea simpla Cultivarea ciupercilor in regim casnic cu ajutorul perhidrolului Volumul I

 

Cresterea ciupercilor - Pe calea cea simpla

Cultivarea ciupercilor in regim casnic

cu ajutorul perhidrolului

Volumul I

 

R. Rush Wayne, Ph.D.

 

Cresterea ciupercilor - Pe calea cea simpla

Cresterea ciupercilor in regim casnic cu ajutorul perhidrolului
Volumul I

Copyright © 2001

R. Rush Wayne. Ph.D.

Toate drepturile rezervate. Nici o parte a acestei lucrari nu poate fi

reprodusa sau folosita sub nici o forma fara permisiunea autorului acesteia..

 

Pubicat pentru prima data sub titlul “Cresterea ciupercilor cu ajutorul perhidrolului”, Decembrie 1996

si sub titlul
Cresterea ciupercilor – Pe calea cea simpla,
Cutivarea ciupercilor in regim casnic cu ajutorul perhidrolului
Ianuarie 1998
Editia a treia revizuita Noiembrie 1999
Redenumita Volumul I, August 2000
Revizuita Septembrie 2001

  

Visitati Web site-ul pentru informatii despre Cresterea ciupercilor - Pe calea cea simpla

http://www.mycomasters.com/Updates.html
precum si pentru ultimele si periodicele noi informatii despre metoda perhidrol.

 

 

CUPRINS

Introducere

Preliminarii

Ciupercile
Hypsizygus ulmarius (Elm oyster)
Pleurotus eryngii (King oyster)
Hericium erinaceus (Lion’s Mane)
Agaricus subrufescens (Almond mushroom)
Lentinula edodes (Shiitake)
Pleurotus ostreatus (Oyster mushrooms)
Ganoderma lucidum (Reishi mushroom)
Coprinus comatus (Shaggy Mane)
Hypsizygus tessulatus (Shimeji)
Stropharia rugosa-annulata (King stropharia)
Agaricus bisporus/brunnescens (button mushroom, Portobello)

Echipamentul de care veti avea nevoie

Surse specializate de care s-ar putea sa aveti nevoie

Principiile de baza ale perhidrolului

Ce face perhidrolul
Efectele biologice ale perhidrolului
Avantajele utilizarii perhidrolului in culturile de ciuperci
Contaminanti rezistenti la perhidrol

Ce nu face perhidrolul
Nevoia de atentie cand miceliul este expus
Perhidrolul nu este un strerilizant in concentratia din culturile de ciuperci

Siguranta si consideratii de mediu in cazul perhidrolului
Perhidrolul si spiritul cultivarii organice
Lacunele efectului perhidrolului din culturile de ciuperci

Stabilitatea
In solutie pura
La temperaturi ridicate
In prezenta enzimelor care descompun perhidrolul
Avand grija de puritatea stocului de solutie de perhidrol

Variatiile concentratiei perhidrolului din surse diferite de aprovizionare
Masurarea concentratiei de perhidrol
Calcularea necesarului de solutie de perhidrol de care avem nevoie

Cresterea si intretinerea culturii de Agar

Prepararea agarului
Mediul AMD
Utilizarea concentratiei minime de perhidrol in mediul agar

Mediu de agar fara sterilizare sub presiune
Riscurile aparitiei de corpuri straine in agar si importanta curatirii vaselor
Reutilizarea mediului de agar tratat cu perhidrol

Procurarea culturilor de ciuperci
Importanta pornirii de la un set de miceliu sortat atent
Clonarea ciupercilor

Stocarea miceliului
Metoda in apa distilata
Mentinerea stocului de miceliu netratat cu perhidrol

Inocularea si manipularea culturilor de agar

Racirea bisturiului
Inocularea pornind de la miceliul stocat in mediu fara perhidrol
Prevenirea contaminarii prin inocularea la fund; curatarea miceliului
Incubarea vaselor inoculate si stocarea acestora

Producerea miceliului
Avantajele economice ale productiei proprii de miceliu
Avantajele miceliului crescut pe substrat de rumegus

"In 10 Minute" miceliu pe rumegus ne-sterilizat sub presiune
Suplimenti nutritionali compatibili cu miceliu “In 10 Minute”
Importanta curatirii containerelor in care produceti miceliu “In 10 Minute”

Miceliu pe rumegus sterilizat sub presiune
Miceliu pe seminte
Dificultatile miceliului pe seminte si problemele obtinerii acestuia

Containere pentru miceliu
Inocularea cu miceliu
Metoda bucatilor de agar
Utilizarea miceliului adaptat la perhidrol pentru inoculare
Incubarea si ruperea miceliului
Culturi lichide

Colonizarea compostului

Importanta alegerii composturilor care nu contin enzime care sa descompuna perhidrolul
Pasteurizarea composturilor compatibile cu perhidrolul
Recipiente folosite pentru fructificarea pe compost

Talajul si densitatea compostului
Prepararea suplimentilor nutritionati pentru rumegusul tratat cu perhidrol
Suplimenti nutritionali pentru compost
Calculul necesarului de suplimenti
Masurarea pH-ului compostului

Containere pentru cultura
Pungile folosite pentru gunoi pe post de containere
Evitarea ciupercilor parazitare si a insectelor
Galeti de plastic in loc de pungi pentru gunoi

Inocularea compostului din rumegus aditivat cu suplimenti

Maruntirea miceliului inainte de inocularea acestuia in compost
Adaugarea miceliului in compost

Formarea ciupercilor
Proceduri generale pentru fructificarea ciupercilor Oyster si Hericium
Protectia personala impotriva sporilor
Ciuperci care necesita un pat de sol pentru a fructifica

Planificarea pe anotimpuri
Cresterea in natura versus cea in sere

Recoltarea

Probleme
Concluzii
Despre autor

Introducere

Pentru prima data cand a inceput sa ma intereseze cultivarea ciupercilor, am cumparat de la librarie cel mai cunoscut manual pentru aceasta, si l-am devorat. Dar interesul meu a scazut vertiginos pe masura ce lecturam acest manual. Am fost descurajat de necesarul de echipament si de procedurile necesare care erau sustinute in manual ca fiind obligatorii pentru pornirea unei prime culturi necontaminate. Trebuia sa am un laborator steril, prevazut cu filtre speciale electrostatice si cu lampi in ultraviolet. Acest spatiu ar trebui sa fie dotat cu filtre de blocare a aerului, ar trebui sa port imbracaminte sterilizata si urma sa spal zilnic spatiul cu hipoclorit. Cultura care urma sa fructifice trebuia sa fie intr-o alta incapere, astfel incat sporii sa nu patrunda in laborator. Iar containerele care urmau sa fructifice, trebuiau sa fie prevazute cu filtre microporoase, astfel incat miceliul sa poata avea oxigenul necesar pentru dezvoltare dar bacteriile si mucegaiul sa nu poata patrunde in interior. Desigur, mai aveam nevoie si de o autoclava sau cel putin de un vas special sub presiune pentru a putea steriliza materialele si substantele care urmau sa intre in aceste containere.

Luand in considerare acest necesar de echipament, am hotarat sa renunt la cultivarea ciupercilor. Nu dispuneam de resursele de a cumpara acest echipament, oricum nu puteam sa inaintez mai mult de jumatate din drumul necesar pentru achizitionarea acestora fara a ma bloca. Din ceea ce urma sa culeg, casa mea urma sa devina o capcana pentru cresterea ciupercilor. Cu sau fara o menajera, urma sa avem o gramada de mizerie si dezordine, culturi microbiene de culoare verde si alba situate in si inafara frigiderului. Oricum din vremea studentiei am invatat si deprins tehnicile de sterilizare; acestea in schimb nu urmau sa ma asigure ca la fiecare miscare in cultivarea acestor delicioase ciuperci nu urma sa sar, din greseala, peste acestea.

Cu toate acestea, gandurile de a cultiva ciuperci nu au disparut in totalitate. Dimpotriva, peste aproape un an, am revenit in baza unei noi idei. Am citit despre faptul ca daca in mediul in care urma sa fie crescute semintele de orhidee era adaugat perhidrol atunci in acesta nu mai existau contaminanti. In timp ce perhidrolul ucidea bacteriile, fermentii si sporii ciupercilor, semintele orhideelor ramaneau in viata deoarece continutul acestora in enzime care descompun perhidrolul era destul de mare pentru ca acestea sa se autoprotejeze. Asa ca semintele orhideelor puteau fi germinate chiar si de catre incepatori fara a fi nevoie de tehnici sterile stricte.

Aici era intrebarea: putem sa adaugam perhidrol in mediul de dezvoltare a ciupercilor astfel incat acesta sa fie lipsit de contaminanti la fel ca in cazul orhideelor? Daca da, atunci probabil ca si cultivarea ciupercilor ar deveni mai accesibila si pentru incepatori, la fel ca in cazul germinarii orhideelor. Astfel ca am incercat sa dau un raspuns pornind de la miceliu.

Ceea ce a urmat a fost un proces complicat si neliniar de invatare a cresterii diferitelor specii de ciuperci, de experimentari ale adaosului de perhidrol, a concentratiei acestuia, a cunoasterii diferitelor medii de cultura si a modului in care acestea interactioneaza cu ciupercile si perhidrolul, testarea diferitelor tehnici si grade de pasteurizare si sterilizare, intoarceri inapoi pornind de la alte valori ale pH-ului, experimentari cu suplimenti nutritionali, masurari si depistari ale surselor de contaminanti, imbunatatiri de proceduri, si asa mai departe, pana cand am ajuns sa pot spune ca am dezvoltat liniile directoare. Tot ce am facut practic a durat mult mai mult decat ati crede. Dar marele castig este ca pot spune DA, cresterea ciupercilor poate fi facuta de catre cultivatorii incepatori fara a avea nevoie de facilitati sterile, filtrari ale aerului, chiar si fara a fi nevoie de vase sub presiune, daca se adauga perhidrol in cultura de ciuperci astfel incat aceasta sa nu mai aiba contaminanti. Utilizand tehnica pe care am dezvoltat-o, toate fazele cultivarii ciupercilor pot fi facute si de catre incepatori, pe un sortiment variat de specii de ciuperci, si toate acestea investind foarte putin in echipamente si facilitati.

Am scris aceasta carte ca sa fie un ghid pentru cei care doresc sa-si faca un hobby din cresterea ciupercilor, care sa serveasca, de unul singur, ca baze primare in cresterea catorva specii comune de ciuperci, si in acelasi timp ca unul care sa-l poata folosi oricine, inclusiv incepatorii. Manualul meu anterior, “Cresterea ciupercilor cu ajutorul perhidrolului”, a fost scris pentru cultivatorii de ciuperci care sunt deja familiarizati cu metodele traditionale de cultivare a ciupercilor, fiind focalizat pe folosirea perhidrolului ca o imbunatatire a cultivarii traditionale a ciupercilor. In timp ce acel manual facea posibila, pentru prima data, procesarea pasilor dintr-o cultura de ciuperci in regim casnic fara a mai fi nevoie de facilitati sterile si de filtrarea aerului, aceasta carte merge mai departe si prezinta procedurile care sunt necesare fara a mai fi nevoie nici de sterilizarea sub presiune.

Bineinteles, ca nu toate procedurile descrise in aceasta carte au fost create de mine. In special, procedurile care nu necesita tehnica perhidrolului, sau care nu pot fi folosite in tehnica perhidrolului, isi au originea altundeva.

Pentru informatii avizate a tehnicilor traditionale de cultivare a ciupercilor, precum cele care presupun cultivarea la scara comerciala, va rog sa consultati Stamets, Growing Gourmet and Medicinal Mushrooms, Chilton si Stamets, The Mushroom Cultivator, sau alte carti de baza. Aceste carti sunt surse valoroase de informare pentru oricine doreste sa cultive ciupercile intr-un mod foarte serios. Deasemenea, pe masura ce veti parcurge aceste carti pagina cu pagina, si dupa discutiile despre procedurile elaborate de sterilizare si de surse de contaminanti, veti descoperii si veti aprecia acest manual pentru simplitatea tehnicilor pe care le contine.

Retineti ca tehnicile aseptice sau sterile, pe care procedurile din aceasta carte ar avea nevoie de explicatii suplimentare, se vor dovedi mult mai usor in practica decat in descrierile lor. Speranta mea este ca cititorul va cauta instructiuni directe privitoare la acestea. Societatile de micologie va vor ajuta cand veti ajunge in acesta faza.

Retineti deasemenea ca aceasta carte chiar daca nu intentioneaza sa fie un ghid pentru cultivatorii de ciuperci in regim comercial, tehnicile descrise in ea s-au dovedit foate utile in regim comercial de mica amploare cat si pentru hobby-isti.

Preliminarii

Ciupercile

Doar despre ciupercile care sunt cultivate in mod frecvent sau care pot fi crescute acasa. Oricum, unele dintre ele sunt mai usor de crescut decat altele, si altele, chiar daca sunt usor de crescut, nu produc atat cat cele care sunt mai greu de cultivat.

Eu sunt focalizat doar pe patru tipuri de ciuperci pe care le cultiv in casa personala. Acestea sunt:

Hypsizygus ulmarius, Scoica ulmului sau ciuperca alba a ulmului: chiar daca aceasta nu este un membru al familiei de ciuperci scoica, este o ciuperca in stilul scoicai ca forma si ca si habitat. Creste agresiv pe rumegus sau paie, are rare probleme de contaminare daca sunt urmate tehnicile descrise aici si se simte bine in medii si conditii de temperatura variate, fructificand fie vertical fie orizontal. Cand sunt bine cultivate, ciupercile sunt mari si atractive, aratand ca niste flori albe stranii, si in opinia mea personala, sunt cele mai delicioase dintre ciupercile scoica (nepunand in calcul si Pleurotus eryngii).

Pleurotus eryngii sau Scoica Rege: un membru al familiei ciupercilor scoica, dar care nu are forma si habitatul tipic al acestora. De provenienta din Europa, aceasta creaza pornind de la sol o postura impunatoare, alta decat cea pe care o are daca creste pe copaci sau busteni. Este mare si carnoasa. Substratul pe care il necesita este mult mai limitat decat la alte ciuperci scoica, la fel cum necesita si temperaturi stricte. Am citit ca prefera rumegusul sau paiele, oricum nu am experimentat suficient ca sa pot sa spun ca paiele sunt sau nu un substrat pentru ele. Fructifica cel mai bine la temperaturile de la terminarea primaverii, preferand sa creasca in locuri reci in timpul iernii, si uscandu-se la caldura din timpul verii. Este una dintre cele mai delicioase ciuperci cultivate daca este preparata adecvat: prajita rapid intr-o tigaie, fara sa o lasam sa fiarba in sucul propriu, apoi sarand-o usor.

Hericium erinaceus sau Coama Leului sau Pom Pom: o ciuperca lipsita de piciorul si palaria traditonala a ciupercii, aratand mai degraba cu un fel de bulgare de zapada acoperit cu ace din gheata. Creste rapid pe substrat de rumegus, si fructifica usor pentru o gama larga de temperaturi. Am auzit ca poate fi crescuta si pe substrat de paie, oricum eu nu am testat inca. Bucatarii adora aceasta ciuperca, si intr-adevar are o aroma deosebita apropiindu-se de cea a homarilor.

Agaricus subrufescens, sau ciuperca migdala: membru al familiei de ciuperci casnice buton si Portabellas. Este de neconfundat datorita aromei sale de extract de migdala. Ca o ciuperca casnica, prefera sa creasca pe balegar, dar poate fi crescuta pe paie, talaj, sau rumegus aditivat. Este o ciuperca care se dezvolta la caldura, dar fructifica si in sere daca acestea sunt incalzite pe timpul iernii, facand din aceasta un candidat la “Ciuperca anului”. Aceasta ciuperca in general are nevoie de un strat de sol sau turba, care sa fie aplicat la suprafata culturii pentru ca aceasta sa poata sa fructifice.

Alte cateva ciuperci care ar trebui luate in considerare:

Lentinula edodes sau Shiitake: foarte popular, crescuta de foarte multi oameni si documentata in mai toate cartile. Nu sunt un cultivator de Shiitake, dar metodele de cultivare, miceliul si prepararea substratului descrise aici trebuie sa funcrioneze si pentru Shiitake la fel cum functoneaza si pentru restul ciupercilor pe care le cultiv. Asigurati-va ca luati miceliu selectat pentru substratul pe care urmati sa cultivati: paie sau rumegus. Deasemenea este disponibil miceliu pentru temperaturi de iarna sau vara.

Pleurotus ostreatus si alte ciupercii din specia stridiilor precum H. ulmarius: acestea sunt printre cele mai usor de cultivat ciuperci, crescand rapid pe rumegus sau paie sau o mixtura de alte substarturi. Ele au fost primele ciuperci pe care le-am cultivat prin metoda perhidrol. Miceliul exista pentru marea majoritate a temperaturilor. Sporii de Pleurotus Ostreatus, care sunt produsi intr-o mare cantitate cand ciupercile ajung la maturitate, pot cauza probleme de sanatate.

Ganoderma lucidum sau Reishi: o ciuperca din topul celor medicinale datorita proprietatilor de stimulare a imunitatii. Aceasta ciuperca creste pe rumegusul de lemn tare la temperaturi ridicate. O alte specie inrudita cu aceasta Ganoderma oregonense, prefera temperaturile scazute. Ciuperca lemnoasa este rupta in bucati si din acesata se prepara ceaiuri.

Coprinus comatus sau coama paroasa: o ciuperca cu gust usor, cu viata scurta, care creste bine pe balegar. Nu am reusit sa o fac sa fructifice in sera, dar dupa ce am aruncat cultura in gradina, aceasta a continuat sa apara pentru inca doua sezoane.

Hypsizygus tessulatus, sau Shimeji: o ciuperca draguta, mica, rotunda si crocanta. Creste pe paie sau substraturi bazate pe rumegus. Miceliul pe care l-am obtinut necesita temperatura aproape de cea de inghet pentru a fructifica, astfel incat nu am experimentat prea mult. Dar presupun ca exista si miceliu care fructifica si fara sa-l inghetam.

Stropharia rugosa-annulata, sau King Stropharia: o ciuperca mare care creste pe substrat de talaj sau paie si care necesita un strat de pamant precum si de temperaturi ridicate pentru a fructifica. Miceliul se dezvolta lent, si pana la ora actuala se cunoaste doar o varietate care poate fi fructificata in sere.

Agaricus bisporus/Agaricus brunnescens, ciuperca buton sau ciuperca buton maro, crimini si portobellos: atatea tipuri de ciuperci buton pe care cei mai mari comercianti din US le cresc si le vand atat de ieftin incat aceste companii nu mai pot sa produca profit. Ca si ciuperca migdala, substratul preferat al ciupercilor buton si portobellos este balegarul. Prepararea compostului de calitate este un proces complicat si greoi care iese din scopul acestui manual. Dar acestea pot fi crescute si pe paie tratate cu perhidrol (vexi Volumul II). Productia nu va fi atat de ridicata ca si pe balegar, dar prepararea paielor este atat de usoara incat, probabil nu veti simtii lipsa surplusului de productie. La fel ca la ciupercile migdala, pentru fructificare trebuie sa existe un substrat de sol, dar in plus acestea necesita si conditii de racire a compostului. Miceliu poate fi obtinut pe seminte fierte sub presiune (in acest volum) sau prin fierberea orezului instant (vezi Volumul II, “In 10 Minute”).

Echipamentul de care aveti nevoie

Metodele descrise in acest volum necesita foarte putin echipament pentru a putea sa cresteti ciupercile dvs. preferate. Manavrarea si masurarea perhidroluli necesita doar o pipeta (de 10ml) si un cilindru gradat (100ml sau 250ml). acestea pot fi procurate de la magazinele tehnico-sanitare. Pentru a masura concentratia perhidrolului din solutiile pe care-l cumparati de la farmacie, o sa mai aveti nevoie de o eprubeta cu guler si de un balon. Prepararea miceliului are nevoie de borcane cu capac ( de 800ml), un vas cu capac, o balanta sau un cantar si cateva pungi de plastic curate pentru mancare. Prepararea culturilor de Agar necesita in plus un set de vase Petri. Recomand folosirea celor din plastic. O oala sub presiune chiar daca nu este absolut necesara, este binevenita. Ea trebuie doar sa fie suficient de mare pentru ca borcanele sa incapa in ea. NU veti avea nevoie de incapere sterilizata, filtre de aer, lampi in ultraviolet, laborator steril, scurgeri laminare, blocaje impotriva aerului, spalator pentru incaltaminte, etc. etc.

Prepararea si manipularea substratului final de compost necesita un vas cu capac pentru fierberea si racirea apei, un al doilea vas cu capac de marimea celui in care preparati ceaiul pentru fierberea apei necesare pasteurizarii containerelor, o galeata de 20l din plastic cu capac etans. (aceaste galeti pot fi cumparate ieftin de la fabricile de inghetata sau de la alte fabrici (evitati galetile care au fost folosite pentru vopsele, solventi, sau alte substante toxice).

Pentru perioada in care miceliul trebuie sa se imprastie in compostul final, veti avea nevoie de cutii de carton ( 20x20x20cm) si de cateva pungi de polietilena groase de 9-14micrometri (evitati pungile care sunt mai subtiri de 9), sau un set de galeti de 7-11l din plastic cu capac etans. Pentru manevrarea compostului veti avea nevoie de inca o mana de ajutor, si de un spatiu racoros. Mai tarziu, daca doriti sa cresteti o cantitate mare ciuperci, probabil ca veti opta pentru un ventilator si un sistem automat de stropire.

Furnizori specializati de care s-ar putea sa aveti nevoie

Pentru prepararea agarului, veti avea nevoie de Agar, pulbere fina de malt, (daca planuiti sa fierbeti sub presiune mediul) extract de drojdie precum si de alte cateva lucruri. Agarul ar trebuiu sa-l gasiti la magazinele care vand produse naturale pentru sanatate, la furnizorii de culturi de ciuperci (n.t. incercati la laboratoarele spitalelor). Retineti ca agarul chiar daca este mai scump decat mediile gata preparate, AMD, acestea din urma contin jumatate sau mai putin agar, astfel incat s-ar putea ca acesta sa nu fie o afacere. Pulberea de malt si extractul de drojdie le puteti gasi la magazinele gen Plafar sau in laboratoarele de cercetari (n.t. incercati la fabricile de bere).

Pentru prepararea miceliului si a compostului veti avea nevoie de fibra de hartie si de rumegus. Fibra de hartie este cel mai usor de procurat de la fabricile care o produc. Rumegusul puteti sa-l obtineti de la fabricile de lemn, sau in mediul rural la gaterele pentru prelucrarea lemnului. Incercati sa aflati din ce lemn s-a obtinut rumegusul si inceracti sa obtineti rumegus din lemn de esenta tare (rumegusul din lemn de brad va fi folositor doar in cazul ciupercilor Pleurotus Eryngii si A. subrufescens).

Notiuni de baza legate de perhidrol

Ce face perhidrolul ?

Radicalul perhidrol este o forma reactiva de oxigen care ataca diferitele forme organice. In celulele vii, acesta deterioreaza materialul genetic, membranele celulelor si orice alceva mai intalneste in calea lui cu care poate reactiona. Facand acestea, perhidrolul in concentratie suficienta ar putea sa distruga bacteriile, sporii acestora, fermentii si diferitii sporii inclusiv cei de ciuperca. Aparent, poate deasemenea sa ucida diferitii spori mici prezenti in aer si contaminantii care ataca celulele pielii umane, care se spune ca exista in permanenta in jurul cultivatorilor de ciuperci. Deci, perhidrolul actioneaza asupra tuturor contaminantilor prezenti in aerul culturilor de ciuperci inclusiv asupra sporilor acestora. Prin contrast, antibioticele in general actioneaza doar asupra contaminarii bacteriene, si fungicidele actioneaza doar asupra fermentilor si sprorilor.

Frumusetea perhidrolului consta in aceea ca aceasta nu distruge miceliul care s-a dezvoltat si nu intereactioneaza in cresterea si fructificarea acestuia. In ciuda razei mari de actiune a perhidrolului impotriva contaminantilor dintr-o cultura de ciuperci, exista o gama relativ mare a concentratiei acestuia in care acesta va permite dezvoltarea miceliului si fructificarea acestuia. Miceliul care s-a stabilizat, datorita abilitatii lui de a produce la un nivel inalt enxime care descompun perhidrolul, este evident in stare sa se apere singur impotriva concentratiei mari a radicalilor de perhidrol care distrug sporii, celulele si fragmentele minuscule ale organismelor multicelulare. Deci putem adauga perhidrolul la culturile de ciuperci, care sa permita dezvoltarea miceliului dar care sa omoare restul contaminantilor.

Aceasta combinatie are o serie de avantaje. Cea mai evidenta este aceea ca reduce semnificativ costurile datorate echipamnetului si facilitatilor elaborate pentru controlul mediului. Prin adaugarea perhidrolului in culturile de ciuperci devine posibila indeplinirea tuturor fazelor procesului traditonal de crestere a ciupercilor, incepand de la izolare pana la fructificare, ca acestea sa se execute in locuri nesterilizate si fara filtrari ale aerului. Puteti sa uitati de laboratoarele sterile, filtrele de aer, lampile in ultraviolet, blocarile de aer si alte echipamente ascociate controlului contaminarilor microbiene – chiar si de filtrele dispuse la gura sacilor de plastic in care se afla compostul de fructificare. Utilizand perhidrolul, toate acestea se reduc la folosirea unor unelte sterile, la o sursa de apa fiarta (sau un vas sub presiune pentru o si mai mare siguranta). Si in timp ce metodele traditionale necesitau tehnici de sterilizare inalte si mentinerea unei igieni perfecte a personalului care urma sa prepare agarul si miceliul, folosirea perhidrolului va duce la succes folosind metode de sterilizare modeste si o minima atentie pentru igiena personala. Mai mult, este posibil sa fructificati ciupercile – chiar si cele care dezvolta un numar mare de spori – in aceeasi cladire pe care o folositi la mentinerea culturilor si la producerea miceliului, fara ca sa va fie frica ca sporii produsi de corpurile ciupercilor care fructifica se vor imprastia in cultura de agar distrugandu-l. Perhidrolul va ucide sporii proveniti din ciuperca a carei miceliu o protejeaza.

Contaminantii isi dezvolta rezistenta la perhidrol, in acelasi mod in care o fac cu antibioticele uzuale? Da si nu. Multi dintre contaminanti sunt deja rezistenti la perhidrol, si odata ce acestia si-au stabilit o colonie, vor creste viguros. Aspergillus (mucegaiul verde-albastru) este foarte rezistent la perhidrol. Dar in mod evident perhidrolul, intr-o concentratie suficienta, trece peste mecanismul de rezistenta a organismelor uni-celulare si a sporilor izolati, si chiar si peste organismele multi-celulare daca acestea sunt foarte mici.

Ce nu face perhidrolul ?

Un lucru pe care perhirolul NU il face este sa va inlature toate grijile legate de sterilizare. Repet, chiar daca perhidrolul adaugat va ucide sporii izolati, fermentii si bacteriile care se gasesc in cultura (si acestia sunt in cea mai mare parte problemele de contaminare a culturii), perhidrolul NU va ucide organismele multicelulare care s-au stabilit (asa cum este mucegaiul verde) daca acestea au depasit o anumita dimensiune. Deasemenea, nu va fi foarte folositor in cazul in care exista o concentratie mare de spori de mucegai. Este evident ca organismele multicelulare si concentratiile mari de spori care germineaza sunt in stare sa produca suficient de multe enzime care sa descompuna perhidrolul, astfel aparandu-se de acesta. Si odata ce atat organismele multicelulare cat si concentratiile mari de spori sunt de dimensiuni microscopice putandu-se gasi pe mainile dvs. sau pe particulele fine de mizerie sau praf, ar fi bine sa va luati cateva masuri in plus legate de curatenie cel putin in fazele de inceput ale lantului de cultuvare a ciupercilor, chiar daca veti utiliza perhidrol. Oricum nu trebuie sa va fie frica sa lasati culturile in aerul din jur pentru o perioada scurta de timp, cum ar fi cand mutati dintr-un recipient in altul, sau cand doriti sa faceti o inspectie. Dar oricum nu veti dori ca unul din vasele Petri, de exemplu, sa cada pe jos. Tot la fel nu veti dori ca in culturile dvs. sa ajunga sa cada particule sau insecte. Este un lucru bun sa va obisnuiti sa stergeti praful in locul in care urmeaza sa incubati culturile. Va trebui sa treceti prin flacara sau sa sterilizati intr-un fel instrumentele pe care urmati sa le folositi pentru a transfera dintr-o cultura in alta. Si faceti o regula din a va sterge degetele in alcool inainte de inocularea agarului sau a miceliului. Eu fac in acelasi mod cu suprafetele pe care urmeaza sa lucrez. Aceasta reduce sansele ca particule de dimensiuni mari sa patrunda in cultura, protejand miceliul care este expus.

Este deasemenea foarte important sa stiti si sa va aduceti aminte ca perhidrolul NU protejeaza miceliul ciupercii de contaminantii din aer. Miceliul descompune perhirolul datorita faptului ca aceasta este in contact cu el, astfel ca orice contaminant din aer intra in contact cu miceliul si nu cu perhidrolul, efectul acestuia devenind nul. Astfel, ca o regula generala, perhidrolul protejeaza mediul de cultura sau substratul de contaminanti aerobi. Astfel ca procedura in care trebuie sa aveti maximum de precautii luate este cea in care urmeaza sa transferati miceliul, sau in cele in care este implicata expunerea miceliului la aerul nefiltrat. Si odata ce miceliul s-a contaminat, va trebui sa luati totul de la capat cu o cultura necontaminata, sau sa curatati intr-un fel sau altul astfel incat aceasta sa nu mai aiba contaminanti. Acest lucru il vom discuta pe larg mai tarziu.

In final, perhidrolul nu este un sterilizant exceptand cazul in care concentratia lui este mare, caz in care nu mai poate fi folosit pentru cresterea ciupercilor. Asta este, in general nu puteti folosi perhidrolul pentru sterilizarea culturii de ciuperci. La concentratia compatibila cu cresterea ciupercilor, perhidrolul nu va ucide contaminantii vii prezenti in mediu, si acesta se va distruge rapid datorita enzimelor pe care acestia le produc. Oricum, chiar daca o parte din spori si bacterii vor fi ucise prin folosirea perhidrolului, vor ramane suficient de multi contaminati care sa prolifereze in scurt timp. Astfel ca regula generala devine: toate materialele si containere vor trebui sa fie pasteurizate inainte ca sa adaugam perhidrolul; materialele de cultura precum rumegusul neprocesat termic, va trebui sa fie steriluzat sub presiune pentru a distruge enzimele prezente in acesta. Si un corolar: orice apa care se foloseste fara a fi sterilizata sub presiune, va trebui sa fie curata si libera de particule, din moment ce orice fragment de material organic sau neorganic continut in aceasta pot contine contaminanti vii, a caror enzime sa descompuna perhidrolul.