Cuprins cuprins 1 politică 5

SANĂTATE

De ce femeile însărcinate nu mai pot zbura cu avionul după luna a şaptea decât în condiţii speciale: „Cea mai bună variantă e mersul cu trenul”

Adevarul, 29 mai 2016

Femeile însăcrinate trebuie să ţină cont de anumite precauţii când aleg mijlocul de transport pentru călătoria de concediu.

În perioada concediilor, femeile însărcinate sunt bântuite de o mare dilemă. Cu ce mijloc de transport ar fi mai bine să călătorească, dacă e bine să zboare cu avionul, să meargă cu trenul sau cu maşina. Se pare că nu există o reţetă clară. Sunt însă recomandări medicilor.

“Femiele trebui să considere perioada de sarcină o perioadă normală. Şi nu o boală! Ca atare pot merge în concediu oricând şi oriunde doresc. Trebuie să ţină cont de anumite precauţii. Dacă vrea să călătorescă cu avionul, după luna a şaptea are nevoie de avizul medicului ginecolog. Acest document trebuie prezintat la îmbarcare. Asta nu înseamnă că i se interzice călătoria. Este însă nevoie de acest aviz medical. Atâta timp cât oamenii cei mai bolnavi sunt transportaţi cu elicoptere sau avioane sanitare, nu ştiu ce ar fi periculos pentru femeile însărcinate”, a declarat Ioana Vârtosu, de la Asociaţia Şcoala Mamei Junior.

Mai complicat decât un zbor lin cu avionul ar putea fi chiar o călătorie cu maşina. Mai cu seamă că de la un anumit moment nu mai este obligatoriu să poarte nici centura de siguranţă.

“Femeile care merg cu maşina trebuie să ţină cont că pot apărea anumite contracţii în cazul unor gropi, hopuri sau viraje strânse. Un mers lin cu maşina, cu pauze de întins, de stat în picoare, de plmbări, să nu se umfle picioarele, este de recomandat. Varianta cea mai simplă este călătora cu trenul. Nu deranjează burtica atât de tare”, a mai spus Ioana Vârtosu.

Medicul are însă veste proastă pentru gravidele care vor să meargă în vacanţă, la mare. “Nu este indicat statul în apa de mare, pentru că apa este sărată. Iar apa ar putea să atragă apa din membrane, să le spargă.

Astfel, există riscul unei naşteri premature. Varianta este să se meragă la piscină”, a afirmat Ioana Vârtosu.

În ceea ce priveşte vacanţa la munte, nu există niciun fel de indicaţii pentru gravide, atâta timp cât nu s-au gândit să practice diverse sporturi precum schiul sau snowboardul.

http://adevarul.ro/locale/timisoara/de-femeile-insarcinate-nu-mai-zbura-avionul-luna-saptea-decat-conditii-speciale-cea-mai-varianta-e-mersul-trenul-1_574984df5ab6550cb864c243/index.html

Studiu. În peste jumătate din maternitățile din România nu se pot face analize pe timpul nopții

Digi24, 26 mai 2016

Nașterea unui copil reprezintă o adevărată aventură în cele mai multe maternități din România. Un studiu al organizației „Salvați Copiii”, care arată în mai mult de jumătate dintre maternitățile de la noi nu se pot face analize pe timpul nopții. Personalul de specialitate lipsește, așa că femeile gravide trebuie să nască în timpul programului de lucru, căci nu toate maternitățile au gărzi permanente.

În cazul unei nașteri premature, sunt șanse mari ca cea mai apropiată maternitate să nu îi fie de folos viitoarei mame. În 58 la sută dintre maternitățile de la noi nu există gărzi permanente, așa că sunt șanse reale ca în miez de noapte spre exemplu. salvarea să ducă pacienta la un Centru Regional. Deși mai bine echipate decât restul, acestea sunt destul de puține la număr și drumul până la o maternitate unde nașterea poate avea loc în orice zi și la orice oră poate dura destul de mult.

Chiar în eventualitatea în care medicul se află la muncă pe timpul nopții, acesta trebuie să se descurce cum poate. Ecografiile de exemplu, nu se pot face în peste o treime dintre maternitățile de la noi.

Probleme au însă și medicii care au nevoie de analize de sânge pe timpul nopții sau în zilele nelucrătoare, căci aproape jumătate dintre laboratoare nu funcționează cu program permament. Chiar și în marile orașe sunt probleme, căci în 11 la sută dintre Centrele Regionale nu se fac analize pe timpul nopții sau în weekend.

Nici incubatoarele sau ventilatoarele pentru nou născuți nu sunt foarte sigure, căci o bună parte dintre maternități, în special cele din micile orașe, încă mai folosesc echipamente produse în anii 60.

De asemenea, „Salvați Copiii” mai remarcă și faptul că în România au loc foarte multe nașteri prin cezariană, mult peste media europeană. Lucru oarecum explicabil, dat fiind ca maternitățile de la noi funcționează cu program redus și personal limitat. Pe de altă parte, o naștere prin cezariană costa mai mult și implicit, atențiile solicitate de medici, anesteziști sau asistente sunt mai mari.

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Studiu+In+peste+jumatate+din+maternitatile+din+Romania+nu+se+pot

LOCAL

Botoșani. Cum şi-a prostituat o mamă fetiţa de 8 ani pentru făină. A trimis-o de 95 de ori să facă sex oral unui bărbat de 60 de ani

Adevărul, 24 mai 2016

Cosmin Zamfirache

O femeie din Botoşani şi-a trimis copila de 8 ani să facă sex oral unui bărbat de 60 de ani, pentru câteva alimente. Anchetatorii spun că, timp de un an, fata a fost de 95 de ori la bărbatul respectiv şi a întreţinut raporturi sexuale orale. Mama a fost condamnată la 14 ani de închisoare.

Elena Miron, o botoşăneancă din satul Coşula, din apropierea municipiului Botoşani, a fost condamnată marţi, 24 mai, de Tribunalul Botoşani, la 14 ani de închisoare cu executare pentru complicitate la trafic de minori şi complicitate la viol. În spatele unei fapte reprobabile se ascunde însă o poveste greu de crezut.

Elena Miron a fost condamnată pentru că şi-ar trimis cu bună ştiinţă copila de 8 ani să întreţină relaţii sexuale cu Ion Holoşpin un bărbat de 60 de ani din comună, vecin al familiei. Faptele au avut loc în 2015, iar timp de un an de zile bărbatul a întreţinut cu fata de 8 ani, nu mai puţin de 95 de ”partide“ de sex oral. Pentru aceasta botoşăneanul a fost condamnat la rândul său la 12 ani de închisoare cu executare pentru viol iar mătuşa fetiţei, Felicia Aciobăniţei, care intermedia totul, a primit 8 ani de închisoare cu executare.

Copilărie distrusă pentru o pungă cu mălai

Conform anchetatorilor dar şi a informaţiilor oferite de vecini, perversiunile la care a fost supusă copila de 8 ani din Coşula au avut un preţ infim. Mai precis pungi cu mălai, pâine şi câteva alimente. Practic mama şi mătuşa au prostituat un copil de 8 ani pentru câteva alimente. Chinul ar fi început în vara lui 2015, când rămasă fără alimente şi fără venituri, copila ar fi fost dusă de mătuşă la bărbatul de 60 de ani cuprins de pofte şi dornic să le cumpere cu ceva de mâncare.

Culmea, după ce a aflat cele întâmplate, mama fetei a încuviinţat şi a lăsat ca supliciul copilului de 8 ani să se repete. Bărbatul de 60 de ani o punea pe copilă să facă sex oral. De 95 de ori într-un an, pentru cartofi, pâine, făină şi alte câteva alimente. Scenariul era de coşmar. Aşa cum prezinta botosaneanul.ro. matusa ducea fetiţa acasă la bărbatul de 60 de ani. Acesta o ademenea cu bomboane, o băga în casă şi trăgea zăvorul. După ce-şi termina poftele, o trimitea acasă pe copilă cu mâncarea aferentă.

Poliţia alertată de un vecin

Supliciul copilei a luat sfârşit abia după ce un vecin s-a sesizat. A anunţat Poliţia. Mama, violatorul şi mătuşa au fost trimişi în judecată, iar Tribunalul Botoşani a venit astăzi cu o sentinţă. Fetiţa a fost luată din familie de DGASPC şi pusă sub măsură de protecţie şi terapie într-un centru rezidenţial. Sentinţa în cazul celor trei, nu este definitivă, recursul urmând să fie judecat la Curtea de Apel Suceava.

http://adevarul.ro/locale/botosani/cum-si-a-prostituat-mama-fetita-8-ani-faina-trimis-o-95-faca-sex-oral-unui-barbat-60-ani-1_57446ce85ab6550cb8401f76/index.html

„Mă bate tata şi mă dă afară din casă. Ajutaţi-mă! ”. Radiografia unui fenomen încă nerezolvat în România

Gandul, 28 mai 2016

„Mă bate tata şi mă dă afară din casă. Îl înţeleg că îi este greu şi suferă din cauza bolii, dar nu vreau să mă mai bată. Nu am greşit cu nimic”. Aşa a început Irina să dezvăluie drama prin care trecea atunci când a sunat la Telefonul Copilului. Ca ea sunt alte sute de mii de copii care apelează anual numărul de telefon la care găsesc un sprijin, o vorbă bună, un ajutor. Sunt copii care-şi dau seama că nu e normal ce li se întâmplă şi au curajul să le vorbească altora despre problemele lor. Peste 100.000 de copii s-au adresat anul trecut telefonic asistenţilor sociali şi psihologilor de la Telefonul Copilului, după cum a declarat pentru Gândul Cătălina Surcel, director executiv al asociaţiei. Aceştia sunt doar o parte dintre cei care au nevoie de ajutor şi care au avut norocul să-l primească. Alţii îşi duc în continuare povara unei copilării furate, fără ca nimeni să ştie povestea lor. Situaţia este confirmată şi de datele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, care arată că doar în primele şase luni ale anului trecut, au fost înregistrate 6.736 de cazuri de violenţă asupra copiilor, dintre care 1.555 s-au soluţionat prin integrarea copiilor în sistemul de plasament de stat sau privat, iar acest număr creşte de la an la an. Practic, în ţara noastră, doi copii sunt, în medie, victime ale unei forme de abuz în fiecare oră.

Potrivit statisticilor Asociaţiei, în rândul fetelor, cele mai întâlnite categorii de vârstă sunt: 13 – 15 ani (28,64%), 10 – 12 ani (16,78%), iar în rândul băieţilor: 10 – 12 ani (21,24%), 6 – 9 ani (11,75%). „Sunt chiar şi copii de grădiniţa care ne contactează, în principal pentru a-şi îndeplini nevoia de comunicare”, spune Cătălina Surcel.

Ioana este asistentul social care a preluat cazul Irinei, o adolescentă de 16 ani care şi-a stăpânit lacrimile şi a cerut ajutorul într-o situaţie pe care nu o putea rezolva singură.

Irina locuieşte singură cu tatăl ei, bolnav de cancer. Mama ei este plecată în altă ţară şi, după cum spune fata, pare că niciodată nu are timp să o asculte pe fiica ei.

„Mă bate tata şi mă dă afară din casă. Îl înţeleg că îi este greu şi suferă din cauza bolii, dar nu vreau să mă mai bată. Nu am greşit cu nimic”, i-a spus Irina Ioanei atunci când a sunat la Telefonul Copilului.

Singurul ajutor pe care l-a primit vreodată fetiţa a fost de la vecinii care au primit-o în propriile case atunci când tatăl ei îi încuia uşa.

„Irina m-a surprins pentru că, deşi tatăl ei se purta urât cu ea, avea puterea interioară şi capacitatea de a-l înţelege şi era dispusă să-l ierte. Înţelegea că tatăl ei sufera deoarece este bolnav şi are nevoie de ajutor. Dorea ca cineva să vorbească cu tatăl ei şi să-l determine să conştientizeze comportamentul faţă de ea, faptul că o face să sufere”, povesteşte asistentul social.

„Sunt în faţa casei, cu bagajele făcute şi nu ştiu unde să mă duc!”

Veronica are 14 ani şi s-a trezit alungată de acasă pentru că a întârziat o jumătate de oră faţă de ora la care trebuia să ajungă din oraş. Andreea a fost cea care a preluat cazul Veronicăi. Psihologul îşi aduce aminte cuvintele fetiţei: „Vă rog foarte mult să mă ajutaţi! Sunt în faţa casei, cu bagajele făcute şi nu ştiu unde să mă duc! M-a certat pentru că am întârziat o jumătate de oră; m-a lovit şi mi-a spus că nu vrea să mă mai vadă în viaţa lui”.

Veronica provine dintr-o familie dezorganizată. Toţi vecinii ştiu despre tatăl ei că este „prieten” cu paharul. Ca o ironie, mama fetiţei a plecat de acasă din cauza bătăilor şi injuriilor pe care le primea de la soţul ei.

„Veronica a avut parte numai de dezamăgiri din partea celor care i-au dat viaţă şi în momentul de faţă simte că nu mai există nimeni pe lume căruia să îi pese de ea, nimeni pe care să se poată baza”, povesteşte Andreea.

Cazul Veronicăi nu se opreşte doar la bătăi şi ameninţări. Veronica este unul dintre copiii care, din cauza comportamentului şi cerinţelor părinţilor, nu mai merge la şcoală. Tatăl ei i-a interzis acest lucru, iar explicaţia lui pentru asta a fost tranşantă: fetiţa nu este îndeajuns de deşteaptă ca să devină cineva.

„Îmi tot repetă faptul că îi este ruşine cu mine, că îl fac de râs…dar eu nu am înţeles cu ce am greşit. Am renunţat la şcoala pentru el, pentru că nu mi-a permis să mă mai duc. Mi-a spus că nu îmi foloseşte la nimic şcoala…oricum nu sunt îndeajuns de deşteaptă ca să devin cineva”, i-a spus Veronica psihologului.

Cazurile Irinei şi Veronicăi au ajuns în atenţa Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Dacă situaţia Irinei pare să se fi rezolvat şi tatăl ei a înţeles că greşeşte şi a promis să se poarte altfel cu fiica lui, Veronica este acum într-un adăpost, consiliată psihologic şi, în cazul ei, cel mai probabil se va institui o măsură de protecţie specială.

„Şcoala este o lume în care îmi imaginez că sunt un cavaler şi trebuie să mă apăr de inamici”

Dramele copiilor nu pornesc totdeauna din familie. Aşa cum arată şi un studiu recent al Salvaţi Copiii, în şcolile din România un fenomen tot mai frecvent este acela de bullying. Foarte mulţi copii sunt excluşi din cercul de colegi, sunt bătuţi, înjuraţi sau ameninţaţi de colegii de clasă.

„Fiecare zi petrecută la şcoală este o provocare. Şcoala reprezintă pentru mine o altă lume. O lume în care îmi imaginez că sunt un cavaler şi trebuie să mă apăr de inamici. Când sunt la şcoală, parcă nu mai sunt eu. Devin altcineva...”. i-a spus Lucian Ioanei, asistent social.

La 16 ani, pe Lucian îl lovesc zi de zi cuvintele urâte venite din partea colegilor lui. El este pentru ei un „gunoi de om”, un „retardat mintal”, un „ţigan împuţit”. Primeşte mesaje de ameninţare atât prin telefon, cât şi pe Facebook.

„La început mi-a fost greu şi eram foarte stresat. Astfel, am acumulat foarte multe absenţe, am luat note foarte mici şi am rămas repetent”, i-a povestit Lucian asistentului social.

Părinţii lui Lucian cunosc situaţia. Băiatul a fost de multe ori şi la şedinţe de consiliere în cadrul liceului. Dirigintele şi directorul ştiu despre suferinţa băiatului. Şi totuşi, lui îi este teamă. A apelat la asistenţii de la Telefonul Copilului doar pentru că voia să stea de vorbă cu cineva, să simtă că este înţeles şi de altcineva în afară de părinţii lui. Nu a vrut ca situaţia lui să ajungă la instituţiile abilitate. A ales să-şi ignore colegii şi a spus că, în ultimul timp, a reuşit să scape de calvar prin ignoranţă.

Ana, fetiţa care-şi doreşte să o asculte cineva

„Sunt singură acasă şi mă plictisesc. Aveţi timp să vorbiţi şi cu mine?”

Asta voia Ana, o fetiţă de 11 ani care a sunat la Telefonul Copilului. A dat de Roxana, asistentul social care poveşteşte că, la o vârstă atât de fragedă, copila a citit deja romane precum „Moromeţii”, „Enigma Otiliei”, „La Medeleni” sau „Ion”. S-a refugiat în paginile cărţilor pentru că acolo simţea că găseşte pe cineva care să-i vorbească şi cu căruia să-i vorbească la rândul ei.

Părinţii Anei sunt medici chirurgi şi sunt mai tot timpul plecaţi de acasă, „ocupaţi să salveze vieţi”, după cum spune chiar fetiţa.

„Înainte eram supărată pe ei pentru că nu aveau timp să stea şi cu mine, dar acum nu mai sunt. Să vă povestesc de ce nu mai sunt supărată pe ei acum. În fiecare duminică, eu împreună cu părinţii mei facem ceva împreună: mergem la cofetărie unde mâncăm o prăjitură sau mergem în oraş şi mâncăm pizza sau mergem şi ne plimbăm prin parc. Dar să vă povestesc... Într-o duminică, am ieşit să ne plimbăm prin parc. Acolo, ne-am întâlnit cu un băieţel, care era cu mama lui. Când ne-au văzut, s-au bucurat şi au venit la mama pentru a-i mulţumi din nou, pentru că datorită ei acel băiat era acum sănătos. Acel copil a fost operat de mama mea şi salvat de mama mea”, i-a spus Ana asistentului social.

Privirea acelui copil a făcut-o pe Ana să-şi dea seama că părinţii ei nu sunt nişte oameni răi şi că, suferinţa ei înseamnă o viaţă pentru alţi oameni. „Am văzut atunci fericirea de pe chipul mamei acelui băieţel şi, totodată, fericirea acelui băieţel pentru că acum era sănătos. În acel moment, am înţeles faptul că părinţii mei salvează vieţi atunci când nu sunt alături de mine”, a povestit Ana.

Fetiţa i-a spus asistentului social că atunci când va fi mare, vrea să devină şi ea un chirurg la fel de bun ca părinţii ei. Ana este exemplul de copil care suferă, dar pentru care suferinţa s-a transformat într-o lecţie de viaţă.

„Ana ne-a dat o lecţie de viaţă. Un copil de 11 ani a învăţat să se bucure pentru că datorită parinţilor săi acel copil din parc şi mulţi alţi pacienţi se bucură acum de ceea ce le oferă viaţa, deşi petrec foarte puţin timp cu ea. A învăţat să fie altruistă cu persoane necunoscute. Se bucură să împartă cu aceştia persoanele cele mai dragi: parinţii ei”, spune Roxana, asistentul social care a preluat cazul Anei.

Cazurile celor patru copii sunt unele cu final fericit. Ei se numără printre cei care ştiu că există oameni care îi pot ajuta şi au avut curajul să apeleze la aceste servicii de specialitate. Poveştile pe care le aud asistenţii sociali şi psihologii care preiau cazurile sunt, de cele mai multe ori, şocante şi necesită intervenţia imediată a Direcţiilor pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.

„Paleta de cazuri cu care ne confruntăm este extrem de diversă. Copiii şi adolescenţii ne contactează în principal pentru a beneficia de consiliere psihologică: fie că este vorba despre relaţionarea deficitară cu părinţii, violenţa în familie, încălcarea dreptului la educaţie, exploatarea prin muncă, trafic de minori, abuz sexual, traume suferite în urma divorţului parinţilor, probleme sentimentale, iar acestea sunt doar câteva dintre situaţiile în care ei aleg să apeleze la sprijinul nostru”, a explicat pentru Gândul Cătălina Surcel, director executiv al Asociaţiei „Telefonul Copilului”.

Situaţiile copiilor abuzaţi care ajung în atenţia organismelor abilitate sunt cele cu final fericit, însă dincolo de acestea, alte sute de mii de copii sunt victime ale violenţei în familie şi-şi trăiesc drama fără să vorbească despre ea şi fără să fie ajutaţi.

Harta abuzurilor asupra copiilor

În ţara noastră, doi copii sunt, în medie, victime ale unei forme de abuz în fiecare oră. Gândul a scris la începutul lui 2016 că potrivit datelor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, doar în primele şase luni ale anului trecut, au fost înregistrate 6.736 astfel de cazuri, dintre care 1.555 s-au soluţionat prin integrarea copiilor în sistemul de plasament de stat sau privat. Numărul este în creştere de la an la an. Comparativ cu aceeaşi perioadă, în 2014 vorbeam despre 6.454 de cazuri, în timp ce în 2013 şi 2012 numărul acestor situaţii cobora sub 6.000. Cele mai frecvente situaţii de încălcare a drepturilor copilului în cadrul familiei sunt neglijarea, abuzul emoţional şi abuzul abuzul fizic. Acestora li se adaugă cazurile de exploatare sexuală, prin muncă sau în vederea comiterii unei infracţiuni.

Din total, 6.248 de copii au fost victimele abuzurilor în cadrul familiei. Restul au fost abuzaţi de asistenţii maternali, în instituţiile de plasament sau în instituţiile de învăţământ. În ceea ce priveşte modalităţile de abuz, peste 4.800 dintre copii au avut de suferit din cauza neglijenţei părinţilor, urmaţi de cei care au suferit abuzuri emoţionale şi fizice.

În ceea ce priveşte categoriile de vârstă, cele mai multe abuzuri s-au produs în cazul copiilor cu vârste cuprinse între 10 şi 13 ani, în număr de 1.485 şi cei cu vârste curprinse între 3 şi 6 ani, în număr de 1.443. Cele mai puţine abuzuri în ceea ce priveşte minorii s-au întâlnit în cazul copiilor cu vârsta mai mică de un an (515).

Constanţa, pe primul loc în topul judeţelor în ceea ce priveşte abuzurile asupra copiilor

În ceea ce priveşte cazurile de abuzuri, neglijare şi exploatare a copiilor, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie a publicat o statistică pe regiuni georgrafice, în care conduce regiunea sud-est, adică judeţele Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea şi Vrancea, cu 1.710 cazuri de abuzuri asupra copiilor. Pe locul al doilea se situează regiunea nord-est (Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui) cu 1.266 de cazuri, iar pe locul al treilea regiunea centru (Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu) cu 815 situaţii de abuz.

Cele mai multe cazuri au fost semnalate şi confirmate în judeţul Constanţa, 835, urmat de Prahova, cu 352 şi Dolj cu 344 de cazuri. La polul opus, se situează judeţele Covasna, Bihor şi Vâlcea, unde s-au înregistrat 8, 16, respectiv 20 de semnalări confimate ale abuzurilor asupra copiilor.

http://www.gandul.info/stiri/ma-bate-tata-si-ma-da-afara-din-casa-ajutati-ma-radiografia-unui-fenomen-inca-nerezolvat-in-romania-15363384

SPORT

Carmen Iohannis, după cursa pentru bebeluşii născuţi prematur: Greu, dar plăcut

Mediafax, 28 mai 2016

Soţia preşedintelui Klaus Iohannis, Carmen Iohannis, a declarat, după ce a alergat la Semimaratonul Sibiu 2016 pentru a susţine bebeluşii născuţi prematur, că nu a fost o cursă uşoară, dar s-a antrenat pentru ea două luni şi jumătate, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Carmen Iohannis a spus, la predarea ştafetei către elevii săi din clasa la care este dirigintă, că a fost o cursă grea, dar că face orice pentru copiii născuţi prematur.

"Am alergat pentru bebeluşii noştri, de la Secţia de Neonatologie de la Sibiu, care sperăm să aibă o viaţă normală. Pentru zâmbetele lor şi pentru îmbrăţişările şi mângâierile lor facem orice. A fost o cursă plăcută. Nu e uşor, dar m-am antrenat două luni şi jumătate. Sper să fie cât mai bine şi mai uşor de acum încolo, pentru că nu aş vrea să renunţ”, a declarat Carmen Iohannis la finalul cursei.

Întrebată dacă va mai alerga, Carmen Iohannis a spus: "dacă ajută Domnul şi mă simt bine, voi continua”.

Totodată, întrebată dacă e mai bine la tenis sau la alergat, Carmen Iohannis a făcut o invitaţie la mişcare tuturor celor prezenţi, spunând că fiecare trebuie să îşi aleagă sportul preferat: "Fiecare sport are frumuseţea lui. Eu îi invit pe toţi fie la alergare, fie la tenis, la orice sport le face plăcere pentru că e spre sănătate şi binele nostru al tuturor”.

Carmen Iohannis a alergat 5,25 de kilometri. A preluat ştafeta de la elevii săi şi a predat-o altor elevi, în total, în cadrul Semimaratorului participând toţi cei 31 de elevi din clasa unde Carmen Iohannis este dirigintă, la Colegiul Naţional "Gheorghe Lazăr" din Sibiu, fie ca alergători, fie ca voluntari.

Aceasta este cea de-a cincea ediţie a Semimaratonului şi prima în care startul se dă diferenţiat datorită numărului mare de alergători, dublu faţă de ediţia anterioară.

Potrivit organizatorilor, alergătorii susţin cauza preferată prin achitarea taxei de participare, iar susţinătorii pot face donaţii directe pe web-site-ul evenimentului. Până acum s-au strâns aproape 300.000 de lei, iar susţinerile continuă până la data de 1 iunie.

http://www.mediafax.ro/life-inedit/carmen-iohannis-dupa-cursa-pentru-bebelusii-nascuti-prematur-greu-dar-placut-video-15388156

Monitorizare realizată de Tudorina Mihai, Asociația Front și Chiriac Andreea, Asociația Plural

Revizuire și promovare: Tudorina Mihai, Asociația Front