Cursul 2 pentateuhul pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă

CURSUL 2

PENTATEUHUL
Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă

Bibliografie utilizată:

• 
  Artus, Olivier, Le Pentateuque (Paris: du Cerf, 1998).
  
• 
  Bobrinskoy, Boris, Împărtășirea Sfântului Duh, trad. Măriuca și Adrian Aexandrescu (București: IBMO, 1999).
  
• 
  Bobrinskoy, Boris, Taina Preasfintei Treimi, trad. Măriuca şi Adrian Alexandrescu (Bucureşti: IBMO, 2005).
  
• 
  Chialda, Mircea, Sacrificiile Vechiului Testament (Caransebeş: Tipografia Diecezană, 1941).
  
• 
  Chirilă, Ioan, Fragmentarium exegetic filonian II, Nomothetica – repere exegetice la Decalog (Cluj-Napoca: Limes, 2003).
  
• 
  Ciudin, Nicolae, Studiul Vechiului Testament. Manual pentru Seminariile teologice (Bucureşti, IBMO, 1978).
  
• 
  Freedman, David N. et al., The Anchor Yale Bible Dictionary, vol 2, 4 (New York: Doubleday, 1996).
  
• 
  Jacob, Edmond, Theologie de L’ancien Testament (Neuchatel: Delachaux & Niestle, 1955).
  
• 
  Komonchak, J. A., et al, The New Dictionary of Theology (Collegeville, MN: Liturgical Press, 2000).
  
• 
  Mihăilă, Alexandru, Introducere în Studiul Vechiului Testament – suport de curs electronic (2006).
  
• 
  Negoiţă, Athanase, Teologia biblică a Vechiului Testament (Bucureşti: Σοφία, 2004).
  
• 
  Prelipceanu, Vladimir et al., Studiul Vechiului Testament. Manual pentru Facultățile de Teologie, ed. Ioan Chirilă (Cluj-Napoca: Renașterea, 2003).
  
• 
  Römer, Thomas, „La formation du Pentateuque selon l'exégèse historico-critique”, în Introduction a l'Ancient Testament, ed. Thomas Römer et al. (Geneva: Labor et Fides, 2004), 67-84.
  
• 
  Semen, Petre și Melniciuc-Puică, Ilie, Aşteptând mântuirea (Trinitas: Iaşi, 1999).
  
• 
  Tarnavschi, Vasile, Introducere în sfintele cărţi ale Testamentului Vechiu (Cernăuţi: Tipografia Glasul Bucovinei, 1928).
  
• 
  Vermeylen, J., „La formation du Pentateuque à la lumière de l'exégèse historico-critique,” Revue théologique de Louvain 3 (1981): 324-46.
  
• 
  Wigoder, Geoffrey et al., Enciclopedia Iudaismului, ed. Radu Lupan şi George Weiner (Bucureşti: Hasefer, 2006).
  

1. 
   Titlul
   

Primele cinci cărți ale Vechiului Testament sunt cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de Pentateuh. Numele acestei colecții este compus din doi termeni grecești: πέντε (cinci) și τεϋκος (volum, sul, carte) și poate fi tradus prin sintagma „cinci volume/cărți”. Având în vedere acest fapt, se poate intui cu ușurință că cei care au realizat împărțirea scrierii lui Moise în cinci cărți au fost traducătorii Septuagintei. În tradiția iudaică această colecție a fost percepută inițial ca o singură carte ce purta mai multe denumiri: Tora (Lege) – dacă se avea în vedere conținutul, Tora Moșe (Legea lui Moise) – dacă se făcea referire la autorul ei sau Tora Yahwe (Legea Domnului) – dacă se făcea trimire la autorul ei principal. În targume, colecția celor cinci cărți poartă denumirea de Oraita care înseamnă Învățătură. Spre deosebire de greci care au denumit cărțile lui Moise în consonanță cu conținutul (Facerea, Ieșirea, Leviticul, Numerii și Deuteronomul), evreii le-au numit, potrivit unei uzanțe, după cuvintele cu care acestea începeau. Altfel că, prima cartea purta denumire de Bereşit (tyviarEB.) – „întru început”; a doua Veele^h șemot (tAmv. hL,aew>) – „și acestea (sunt) numele”; a treia Vaiqra (ar"q.YIw:) – „a chemat”; a patra Vaidabber (rBed:y>w:) „și El [Domnul] a zis” sau Bemidbar (rB;d>miB.) „în pustia [Sinai]”; iar ultima Devarim (~yrIb'D>) „cuvintele”. Biserica a asumat denumirile pe care grecii le-au oferit cărților, deoarece acestea au scos mai bine în evidență conținutul scrierilor. [Prelipceanu, p. 101]

2. 
   Autorul Pentateuhului
   

Având ca reper cuvintele Mântuitorului care confirmă paternitatea mozaică asupra Torei (Lc 24,44), Biserica a susținut constant că autorul Pentateuhului este Moise. Această poziție poate fi susținută prin suficiente argumente ce pot fi extrase din cărţile Vechiului Testament (cf. Ios 1,7-8; 3Rg 2,3; 4Rg 14,6; Dan 9,11; 2Par 23,18; Ezd 3,2) și Noului Testament (cf. In 7,19; FAp 28,23; Rom 10,5), din tradiţia iudaică (Iosif Flaviu, Filon din Alexandria) şi chiar din mărturiiile unor istorici (Hecateus din Teos – sec. IV î.Hr.; preotul egiptean Maneto – sec. III î.Hr.; Alexandru Polyhistor – sec. I î.Hr.). Prin aceasta, însă, nu se susține neapărat că textul acestei colecții este perfect identic cu textul autograf care a fost redactat de Moise. Se poate admite că în textul Pentateuhului s-au făcut, în cursul veacurilor, unele schimbări, fie prin omiterea unor părţi, fie prin introduceri ulterioare. Chiar ordinea părţilor unor cărţi poate să nu fie identică cu ordinea din documentul original. Este cert, de exemplu, că secțiunea care descrie moartea lui Moise în șesurile Moabului (Deut 34,5-12) n-a fost scrisă de către acesta, ci de o altă persoană, probabil de Iosua, chiar dacă Filon din Alexandria susţine că Moise a scris din revelaţia divină, chiar şi partea referitoare la moartea lui (De vita Moisis 2,8). Aceste elemente însă nu prejudiciază nici integritatea dogmatică a textului, nici autenticitatea, nici autoritatea sa mozaică. Studiul critic al textului scripturistic este chemat, de altfel, să precizeze care sunt adaosurile la textul original şi să arate care dintre variantele de text sunt cele autentice. Remarcăm faptul că până în momentul de față, ediţiile critice ale textului arată că și în cazurile în care varintele de text sunt diferite, acestea nu ating substanţa conținutului ideatic și teologic al Pentateuhului. [Prelipceanu, p. 107-11].

3. 
   Structura internă și conținutul Pentateuhului
   

Pentateuhul expune începuturile neamului omenesc și descrie maniera în care Dumnezeu a intervenit în istorie pentru a reorienta umanitatea căzută spre telosul ei inițial. În acest sens ideea principală asupra căreia se insistă în cărțile lui Moise este aceea de legământ prin care se exprimă atât relaţia dintre Dumnezeu şi poporul ales, cât și obligaţiile ce decurg din această înțelegere prevestită lui Avraam (Fac 17,7) și consfințită pe Muntele Sinai prin mijlocirea lui Moise. Prin legământ, de fapt, Dumnezeu a căutat un nou prilej de a se descoperi lumii în calitate de Părinte iubitor şi apărător (Fac 15,1). Deşi se declară apărător al lui Avraam, Dumnezeu vrea ca prin acesta să se dovedească tuturor oamenilor că El este sursa de binecuvântare și de ocrotire a întregii lumi.

În centrul Pentateuhului stă Legea divină care a dat celor cinci cărţi şi supranumele de Tora Moşe. În înţeles restrâns, Legea însumează cele 10 porunci (Ieş 20; Deut 5), iar în sens mai larg, aceasta cuprinde toate colecţiile de legi bazate pe Decalog. Legiuirile mozaice nu sunt expuse sistematic sub forma unui cod de legi, ci sunt prezentate cu precădere dintr-o perspectivă istorică, probabil în ordinea promulgării lor. Astfel, Facerea constituie prologul istoric ce istoriseşte întâmplările premergătoare Legii; următoarele trei cărţi (Ieşirea, Leviticul şi Numerii) expun însăşi legislaţia şi unele evenimente în legătură cu promulgarea legilor, iar Deuteronomul reprezintă epilogul în care se recapitulează şi se confirmă constituirea Legii. Scopul legilor era acela de a reglementa viaţa morală, socială şi religioasă a israeliţilor și de a o pune în acord cu voia divină. Colecţiile de legi din Pentateuh sunt grupate de către specialiști în trei mari clase: codul legământului (Ieş 21-23), codul sfinţeniei (Lev 17-26) şi legea Deuteronomului (cap. 12-26). Ca atare, centrul şi fondul Pentateuhului este Legea.

Facere 1-11	Istoria primordială a omenirii Crearea lumii văzute și starea paradiziacă a omului (1,1-3,24) Cain și Abel (4,1-26) Istoria lui Noe și a urmașilor lui (5,1-11,41)
Facere 12-50	Istoria patriarhilor Istoria lui Avraam și tinerețea lui Isaac (12,1-25,18) Bătrânețea lui Isaac și istoria lui Iacob (25,19-36,43) Istoria lui Iosif și a fraților săi (37,1-50,26)
Ieșire 1-18	Exodul din Egipt și călătoria spre Muntele Sinai Starea israeliților în robie (1,1-2,25) Chemarea și misiunea lui Moise (3,1-7,13) Cele 10 Plăgi ale Egiptului (7,14-13,16) Trecerea Mării Roșii și călătoria spre muntele Sinai (15,22-18,27)
Ieșire 19-40 Levitic 1-27 Numeri 1-10	Darea Legii pe muntele Sinai Decalogul (Ieș 19,1-20,18) Diferite norme și legiuiri; ceremonia Legământului (Ieș 20,19-24,18) Alcătuirea cortului sfânt (Ieș 25,1-40,38) Legiuiri privitoare la jertfe (Lev 1,1-7,38) Legiuirile privitoare la preoți, legile purității rituale și diferite ritualuri (Lev 8,1-22,33) Despre sărbători, ani șabatici și jubilee (Lev 23,1-25,55) Binecuvântări și blesteme; lucrurile închinate Domnului (Lev 26,1-27,34) Primul recensământ; slujirea leviților și diferite legiuiri privitoare la binecuvântări și ofrande (Num 1,1-8,26) Sărbătoarea pascală și regulile privitoare la călătorie (Num 9,1-10,10)
Numeri 10-36	Călătoria de la Muntele Sinai spre Canaan Plecarea spre Canaan și trimiterea iscoadelor (10,11-14,45) Revolta lui Core și rănduieli privitoare la preoție (15,1-19,22) Conflicte militare cu amoreii și moabiții (20,1-24,25) Căderi în dolatrie, recensămite și legiuiri (25,1-30,17) Ocuparea teritoriului de la est de Iordan și pregătirile pentru ocuparea Canaanului (31,1-36,13)
Deuteronom 1-34	Cuvântările de despărțire a lui Moise Prima cuvântare (1,1-4,43) A doua cuvântare (4,44-11,32) A treia cuvântare (12,1-26,19) Binecuvântarea poporului și pregătirea poporului pentru cucerirea Pământului Făgăduinței (27,1-33,29) Moartea lui Moise (34,1-12)