Curtea de Apel Constanta

9. Nereţinerea ca pedeapsă accesorie in cazul infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. 1 şi 2 lit. b şi b¹ Cod penal, fiind incidente dispoziţiile art. 65 alin. 2 şi 3 Cod penal.

Menţiunea privitoare la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza finala, lit. b, d si e C. Pen., ca pedeapsă complementară, constituie o eroare de aplicare a legii, urmând a se stabili ca interzicerea acestor drepturi are natura unei pedepse accesorii în condiţiile art. 71 alin. 1-3 C. Pen., din acest considerent hotărârile atacate fiind supuse cazului de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 18 C. Pr. Pen.

Potrivit art. 65 alin. 2, 3 C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani, condiţii îndeplinite în cauză, deoarece pedeapsa principală pentru infracţiunea de viol este de 15 ani închisoare.
Prin sentinţa penală nr. 347/P/23.10.2009 pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr. 2636/254/2009, s-au hotărât următoarele:

În baza dispoziţiilor art. 197 al.1 si al.2 lit.b si b¹ din CP, cu aplicarea art. 41 al.2 din CP a condamnat pe inculpatul C.V. la pedeapsa de 15 ani inchisoare pentru fapta de viol in forma continuată săvârşită asupra nepoatei sale, aflată in îngrijirea, ocrotirea si educarea inculpatului.

In baza dispozitiilor art. 203 din CP cu aplicarea art. 41 al.2 din CP a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 5 ani inchisoare pentru fapta de incest săvarşită asupra nepoatei sale.

In baza dispozitiilor art. 33 a - 34 b din CP a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea si anume aceea de 15 ani inchisoare.

In baza dispozitiilor art. 71 al.1-al.3 din CP a făcut aplicarea dispozitiilor art. 64 al.1 lit.a teza finala, lit.b, d si e din CP privind interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară.

In baza dispozitiilor art. 350 din Cod Pr.Penala a dispus menţinerea arestării inculpatului.

In baza dispozitiilor art. 88 din CP a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţa perioada retinerii si arestarii preventive din 25.05.2009.

In baza dispozitiilor art. 346 din C. Pr. Penala a obligat pe inculpat la despăgubiri civile cu titlu de daune morale in suma de 15.000 lei in favoarea partii civile S.A.A.

A respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de d-na avocat T.B. privind diferenţa de onorariu aparator oficiu pentru faza de urmarire penală, asistenţa părtii vătamate, întrucât dovada prestarii asistentei juridice pe timp de noapte trebuie sa rezulte din datele consemnate în chiar declaratia partii vatamate si nu din înscrisuri ulterioare, iar asistenţa părţii vătămate nu este obligatorie.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia cu nr. 970/P/19.08.2009 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului C.V. pentru savarsirea infractiunilor de viol in forma continuata si incest in forma continuata, fapte savarsite de inculpat asupra nepoatei sale minore, aflata in ingrijirea, intretinerea si educarea inculpatului si sotiei sale de la varsta de 3 luni.

In fapt s-a reţinut ca la data de 24.05.2009 numita S.A.A., in varsta de 15 ani, a sesizat lucrătorii Postului de Politie Chirnogeni despre faptul ca este victima faptei de viol săvârşită de bunicul sau, C.V. si ca, in urma contactelor sexuale repetate si forţate, a rămas însărcinata.

Cercetările efectuate in cauza au stabilit faptul ca minora provine dintr-o relaţie de concubinaj a numitei S.V., fiica inculpatului, cu un necunoscut, ea fiind lăsată in grija bunicilor materni încă de la vârsta de 3 luni.

Ajungând la vârsta pubertăţii, minora, lipsita de afecţiunea mamei si de protecţia si suportul moral necesar intr-o asemenea perioadă, a atras atenţia inculpatului care, profitând si de naivitatea ei, a atras-o in jocuri sexuale, a început sa-i arate un comportament afectuos ce depăşeşte raporturile normale dintre bunic si nepoată, deseori luând-o in braţe sau o ţinea pe picioare si o săruta chiar împotriva voinţei minorei.

Începând din luna ianuarie din acest an inculpatul a devenit mai agresiv si insistent, mai ales când soţia sa lipsea de acasă, obligând-o pe minora sa întreţină relaţii sexuale cu el.

Partea vătămată a declarat ca primul act sexual s-a petrecut in urma cu aproape 3 ani in timpul verii, când s-a dus la câmp sa duca mâncare inculpatului, iar acesta a forţat-o prin ameninţarea cu moartea, să întreţină un raport sexual după ce a dezbrăcat-o cu forţa.

Minora nu a povestit nimănui cele întâmplate de teamă, dar acest fapt este confirmat indirect de bunica minorei care a declarat ca a remarcat faptul ca nepoata sa a refuzat la un moment dat sa mai meargă la câmp pentru a-i duce mâncare soţului său şi de asemenea a observat ca ori de cate ori soţul său încerca sa se joace cu minora sau să o ia in braţe, aceasta îl respingea, afirma ca nu-l mai suporta, îl evita plecând de acasă.

In anul 2008, inculpatul a cumpărat o casa in apropiere de cea in care locuia cu soţia si cu minora, imobil în care urma sa locuiască C. ,,V.’’, un unchi aflat in Spania.

In aceasta casa, de mai multe ori, inculpatul o chema pe minora, in lipsa soţiei sale de acasă si întreţinea raporturi sexuale prin violenta si ameninţări.

Actele de agresiune fizica si sexuala au continuat pana in luna mai 2009, respectiv pe 21 mai, când minora s-a pregătit sa plece la şcoala având de susţinut teza unica, dar inculpatul i-a interzis sa plece, minora încercând sa sară gardul curţii fără a reuşi, întrucât inculpatul a tras-o in jos, a târât-o in dormitorul său, unde a dezbrăcat-o cu forţa si a pus-o pe pat întreţinând relaţii sexuale.

In tot acest interval de timp, bunica minorei se afla la biserica, fiind zi de sărbătoare, iar când a venit acasă, partea vătămata era supărată spunându-i ca inculpatul a bătut-o cu o ţeava. Bunica a acceptat explicaţia, dat fiind faptul ca ştia ca soţul sau este o fire mai violenta si avea o relaţie mai tensionata cu nepoata.

Văzând ca minora nu s-a prezentat la şcoala pentru susţinerea tezei unice, câteva colege au venit la domiciliu împreuna cu diriginta pentru a o convinge sa vina la examen dar inculpatul a refuzat sa o lase.

De abia in jurul orei 13, la intervenţia profesoarei de matematica, inculpatul i-a permis minorei sa meargă la şcoala.

Tot in aceeaşi perioada, atât colegii cat si cadrele didactice au observat ca minora s-a îngrăşat destul de mult, fapt ce a determinat pe diriginta sa meargă cu minora la dispensar pentru un test de sarcina care a ieşit pozitiv, partea vătămata încercând sa-si taie venele cu o lama, dar a fost împiedicata de unchiul ei, C.E., care locuieşte in acelaşi imobil.

Vestea ca minora este însărcinată a determinat o nervozitate sporita a inculpatului, fapt remarcat si de fiul sau si de soţie, inculpatul urmărind-o permanent, ascultând convorbirile telefonice purtate de nepoata cu rudele din străinătate, fiind foarte agitat.

Audiat cu privire la fapta si comportamentul sau faţă de nepoată, inculpatul a negat constant ca ar fi întreţinut raporturi sexuale cu nepoata, invocând ca era sever si o mai bătea întrucât umbla cu golani, venea noaptea târziu acasă, întreţine relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi, lipseşte de la şcoala.

Cu toate acestea, chiar fiul sau l-a surprins intr-o noapte la fereastra minorei când îi cerea acesteia sa meargă la casa din apropiere pentru a întreţine raporturi sexuale.

După efectuarea testului de sarcina, la data de 25.05 2009, minora a fost examinata de medicii legişti care au stabilit ca aceasta nu prezintă urme de violenta, prezintă o deflorare veche a cărei data nu poate fi precizata, iar examenele clinice si paraclinice au confirmat o sarcină de 18-19 luni in evoluţie.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţific nr. 342930/7.08.2009 a evidenţiat faptul ca analizele genetice ale probelor biologice prelevate de la inculpat si de la minora au dovedit ca inculpatul este tatăl biologic al fătului cu un indice de paternitate de 30.800.000.

Faptele pentru care inculpatul este trimis in judecata prezintă un grad de pericol social ridicat dat fiind vârsta victimei precum si calitatea acesteia de nepoata a inculpatului, căruia i-a fost lăsată in creştere si îngrijire de fiica sa, pericol cu consecinţe dintre cele mai grave pentru dezvoltarea psiho-somatica a minorei, pentru formarea caracterului si personalităţii sale in viitor.

Mijloacele de probă analizate de instanţa sunt urmaătoarele: procesul verbal de sesizare din oficiu, procesele verbale de cerectare la faţa locului, planşele fotografice, raportul de constatare medico-legală al SML Constanţa, raportul de constatare tehnico - ştiinţifica emis de Institutul de Criminalistică Bucureşti, raportul de evaluare psihologică a victimei, adresa Primăriei Bacău, adresa Primăriei Chirnogeni, Dispoziţia nr.92 a Primăriei Chirnogeni, foaia de observaţie a pacientei declaraţia părţii vătămate, certificatul de naştere al minorei, declaraţii martori, fişa de cazier judiciar, declaraţii inculpat.

Împotriva sentinţei penale 347/P/23.10.2009, pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosar penal 2636/254/2009, în termen legal au declarat apel atât inculpatul C.V., cât şi apărătorul acestuia, d-na avocat T.B.

Prin decizia penală nr. 505/30.11.2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 2636/254/2009 a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.V., deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, judeţul Constanta, împotriva sentinţei penale 347/P/23.10.2009 pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal 2636/254/2009.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc.pen. a fost admis ca fondat apelul declarat de apărătorul T.B. împotriva sentinţei penale 347/P/23.10.2009, pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosar penal 2636/254/2009.

Au fost înlăturate dispoziţiile contrare şi au fost menţinute celelalte dispoziţii.

În baza art. 383 alin.1/1 Cod proc.pen.în referire la art. 350 Cod proc.pen. a fost menţinută măsura arestării preventive faţă de inculpatul C.V.

În baza art. 383 alin.2 Cod proc.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin arest preventiv, de la data de 25.08.2009 la zi.

Împotriva deciziei penale nr. 505/30.11.2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 2636/254/2009 a declarat recurs inculpatul C.V., invocând în principal cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct 18 C. Pr. Pen., întrucât în mod greşit a fost condamnat pentru cele două infracţiuni, nefiind autorul faptelor; în subsidiar, s-a invocat cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14 C. Pr. Pen., în sensul reducerii pedepselor stabilite, în raport de vârsta înaintată a inculpatului şi lipsa antecedentelor penale.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârilor penale recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent, conform art. 385 ind. 6 alin. 1, 2 C. Pr. Pen., precum şi din oficiu, curtea constată că recursul formulat de recurentul – inculpat C.V. este fondat, dar pentru un alt motiv decât cele invocate.

Prima instanţă şi instanţa de apel au reţinut în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpatului C.V., în sensul că acesta, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe parcursul anului 2009, de mai multe ori, a întreţinut raporturi sexuale prin constrângere cu minora S.A.A., nepoata sa, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 197 alin. 1 si alin. 2 lit. b si b¹ C. Pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. Pen, respectiv art. 203 C. Pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. Pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. Pen.

Inculpatul a negat comiterea faptelor ce i se reţin în sarcină, însă din mijloace de probă directe şi indirecte administrate rezultă cu certitudine vinovăţia acestuia. Partea vătămată S.A.A. a declarat că a întreţinut în mai multe rânduri raporturi sexuale normale cu inculpatul, urmare exercitării de violenţe fizice de către inculpat, fapte care s-au derulat în special în anul 2009, dar care ar fi început încă din anul 2006 şi ar fi avut loc inclusiv în anul 2008.

Declaraţiile părţii vătămate sunt credibile, atât din perspectiva conduitei inculpatului faţă de partea vătămată, dar şi prin comportamentul adoptat de partea vătămată, din care reieşea posibilitatea existenţei unor probleme psiho emoţionale.

Astfel, inculpatul C.V., bunicul părţii vătămate, avea un ascendent asupra acesteia, determinat de calitatea sa de bunic, dar care a fost consolidat şi printr-o atitudine autoritară, chiar agresivă asupra părţii vătămate. Martorii C.A. şi C.E. au declarat că inculpatul se manifesta violent faţă de partea vătămată, căreia îi aplica şi corecţii fizice, iar martorele P.C., S.B.E. şi V.C. fac referire la împotrivirea inculpatului ca partea vătămată să se mai prezinte la cursurile şcolare, după ce s-a aflat că este însărcinată.

Martorul C.E. a declarat că în anul 2008 partea vătămată a vrut să se sinucidă, tăindu-şi venele, aspect recunoscut de partea vătămată, ceea ce denotă puternice tulburări comportamentale, care devin explicabile prin faptele comise de inculpat şi descoperite ulterior.

Nici apărarea inculpatului privind conduita libertină a părţii vătămate S.A.A., ceea ce crea contextul implicării acesteia în relaţii cu alţi bărbaţi, nu este confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză, martorii C.A. şi C.E. declarând chiar contrariul celor afirmate de inculpat.

Raportul de evaluare psihologică întocmit de psihologul Ş.I. relevă disfuncţii în legătură cu viaţa sexuală, precum şi necesitatea unei reechilibrări psiho - emoţionale prin includerea părţii vătămate în programe de consiliere.

În consecinţă, comportamentul părţii vătămate face probabilă supunerea acesteia unei agresiuni sexuale, care are în mod natural are urmări negative în plan psihologic, ceea ce explică unele dintre acţiunile sale.

Este evident şi ascendentul pe care inculpatul îl avea asupra părţii vătămate, motiv pentru care săvârşirea faptelor era pe deplin realizabilă, partea vătămată fiind refractară în a dezvălui abuzul sexual, care a devenit cunoscut pe măsură de sarcina părţii vătămate a devenit vizibilă.

În dovedirea faptelor, trebuie să de ţină seama şi de declaraţia martorei C.A., soţia inculpatului care a relatat că, după mai multe insistenţe, partea vătămată i-a făcut cunoscute abuzurile sexuale la care o supunea inculpatul, nefiind nici un motiv pentru ca martora să nu relateze în mod obiectiv aspectele aflate, cu atât mai mult cu cât era în discuţie situaţia soţului său.

Însă mijlocul de probă care vine să atribuie un caracter de certitudine declaraţiilor părţii vătămate îl constituie raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 342930/07.08.2009 întocmit de IGPR - Institutul de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică prin care, în urma analizele genetice ale probelor biologice prelevate de la inculpat, partea vătămată, dar şi a lichidului amniotic s-a concluzionat că inculpatul este tatăl biologic al fătului cu un indice de paternitate de 30.800.000, ceea ce înseamnă o probabilitate de 99,999996 %.

În condiţiile în care inculpatul este tatăl copilului născut de partea vătămată, este pe deplin dovedită şi întreţinerea raportului sexual, fiind credibile şi afirmaţiile părţii vătămate privind constrângerile la care a fost supusă de inculpat în vederea consumării raporturilor sexuale avute de-a lungul timpului cu inculpatul, în raport de datele mai sus expuse.

Atitudinea nesinceră a inculpatului este demonstrată şi prin aceea că a invocat imposibilitatea fiziologică de a întreţine raporturi sexuale, apărare contrazisă prin raportul de expertiză medico-legală nr. 88/D/21.08.2009 emis de S. M. L. Constanţa, în care se concluzionează că inculpatul Corbu Vasile nu prezintă afecţiuni care să-i afecteze capacitatea de procreare.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor stabilite inculpatului, se constată că acestea sunt orientate către maximele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, însă stabilirea acestor pedepse este justificată prin circumstanţele reale de comitere a faptelor, urmările produse asupra părţii vătămate, atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, corespunzând criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

Inculpatul C.V., bunicul părţii vătămate, a profitat de ascendentul moral asupra părţii vătămate, care se afla în creşterea şi educarea sa de la vârsta de 3 luni, dar şi urmare a agresiunilor fizice exercitate asupra părţii vătămate, astfel încât în mai multe rânduri a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată, care în final a rămas însărcinată, în acest fel aflându-se şi despre faptele comise inculpat.

Conduita inculpatului, profund imorală, a avut consecinţe severe pentru dezvoltarea fizică, psihică şi morală a părţii vătămate, confirmate de raportul de evaluare psihologică, ce se pot repercuta pe parcursul întregii vieţii a părţii vătămate, cu atât mai mult cu cât partea vătămată a rămas însărcinată şi a dat naştere unui copil, fiind influenţată semnificativ evoluţia ulterioară a părţii vătămate, inclusiv percepţia în societate. Trebuie ţinut seama şi că inculpatul a profitat de relaţia apropiată avută cu partea vătămată, fiind bunicul său, ignorând rolul pe care ar fi trebuit să-l aibă în creşterea şi educarea nepoatei sale, dimpotrivă acţionând într-un mod care destabilizeze, să degradeze profilul psihologic al părţii vătămate, care de la o vârstă fragedă a fost supusă constant abuzurilor sexuale.

Vârsta inculpatului nu poate constitui un argument pentru reducerea pedepselor, deoarece experienţa de viaţă a inculpatului trebuia să-l conştientizeze asupra conduitei sale, a efectelor pe care acestea le-a produs atât asupra părţii vătămate, dar şi a familiei inculpatului, care după descoperirea faptelor a refuzat să mai locuiască cu acesta.

Drept urmare, pedepsele stabilite au fost corect individualizate, fiind de natură asigura realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, potrivit art. 52 C. pen., atât din perspectiva prevenţiei speciale, cât şi a celei generale.

Curtea constată, însă, că dispozitivul hotărârii primei instanţe este ambiguu, în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi. În sentinţa penală nr. 347/P/23.10.2009 pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr. 2636/254/2009 se menţionează: „În baza dispoziţiilor art. 71 al.1-al.3 din CP a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 al.1 lit.”a” teza finala, lit.”b, d si e” din CP privind interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară”.

Dispoziţia primei instanţe ridică probleme de interpretare, întrucât nu este clar dacă această interdicţie constituie aplicarea pedepsei accesorii sau a pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi, având în vedere că pentru infracţiunea prev. de art. 197 alin. 1 si alin. 2 lit. b si b¹ C. Pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. Pen. legea prevede aplicarea acestei pedepse complimentare.

Temeiul de drept folosit de prima instanţă – art. 71 alin. 1-3 C. Pen. este cel prevăzut de lege pentru aplicarea pedepsei accesorii, care însoţeşte pedeapsa detenţiunii de viaţă sau a închisorii, potrivit art. 71 alin. 2 C. Pen.

De asemenea, dispoziţia primei instanţe se regăseşte după aplicarea pedepsei principale rezultante, ceea ce constituie un argument în a aprecia că reprezintă o pedeapsă accesorie, întrucât pedeapsa complementară ar fi trebuit stabilită după pedeapsa principală stabilită pentru infracţiunea de viol, dat fiind că pedeapsa complementară se aplică pentru fiecare infracţiune, în cazurile în care sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 65 C. Pen., iar nu pentru o pedeapsa principală rezultantă.

Curtea apreciază că menţiunea privitoare la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza finala, lit. b, d si e C. Pen., ca pedeapsă complementară, constituie o eroare de aplicare a legii, urmând a se stabili ca interzicerea acestor drepturi are natura unei pedepse accesorii în condiţiile art. 71 alin. 1-3 C. Pen., din acest considerent hotărârile atacate fiind supuse cazului de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 18 C. Pr. Pen.

Prima instanţă ar fi trebuit să aplice inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, deoarece pentru infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1 si alin. 2 lit. b si b¹ C. Pen. legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, fiind îndeplinite şi condiţiile prev. de art. 65 C. Pen.

Potrivit art. 65 alin. 2, 3 C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani, condiţii îndeplinite în cauză, deoarece pedeapsa principală pentru infracţiunea de viol este de 15 ani închisoare.

Curtea nu poate proceda la aplicarea pedepsei complementare inculpatului, întrucât ne aflăm doar în recursul inculpatului, iar prin aplicarea pedepsei complementare în calea de atac promovată de inculpat s-ar încălca principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, consacrat de art. 385 ind.8 alin. 1 C. Pr. Pen.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C. Pr. Pen. curtea va admite recursul formulat de recurentul – inculpat C.V. împotriva deciziei penale nr. 505/30.11.2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 2636/254/2009 şi a sentinţei penale nr. 347/P/23.10.2009 pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr. 2636/254/2009.

În baza art. 385 ind. 17 alin. 2 C. Pr. Pen. se vor casa în parte decizia penală şi sentinţa penală recurate, şi, rejudecând, în baza art. 71 alin. 1-3 C. Pen. se vor interzice inculpatului C.V. drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a –II-a,b, d,e C. P. ca pedeapsă accesorie.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor penale recurate.

În baza art. 385 ind. 17 alin. 4 C. Pr. Pen. raportat la art. 383 alin. 2 C. Pr. Pen. şi art. 88 C. Pen se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.V. perioada arestării preventive de la data de 30.11.2009 la zi.

Dosarul 2636/254/2009

Decizia penală nr. 101/P/16.02.2010

Judecător Damian Mitea

10.