Curtea de Apel Constanta
Despăgubiri. Prestaţie periodică. Incetarea acesteia la data redobândirii capacităţii de muncă
Yüklə 1,39 Mb.
|
17. Despăgubiri. Prestaţie periodică. Incetarea acesteia la data redobândirii capacităţii de muncă.Potrivit dispoziţiilor art.14 - art.346 cod procedură penală, art.998 cod civil, naşterea atât a dreptului persoanei vătămate de a cere repararea prejudiciului cât şi, corelativ, a obligaţiei autorului faptei ilicite (infracţiunii) de a-l repara presupune, în mod necesar, existenţa unui prejudiciu. Alăturată acţiunii penale, acţiunea civilă are ca scop repararea prejudiciilor generate prin infracţiune părţii vătămate constituită parte civilă. Cum daunele morale asigură o reparaţie echitabilă a suferinţelor produse părţii vătămate prin accident, împrejurarea că partea civilă nu a relevat instanţei data recuperării capacităţii de muncă nu poate afecta cuantumul acestora, singurul efect fiind asupra prestaţiei periodice. Prin sentinţa penală nr.954/19.08.2009 pronunţată în dosarul penal cu nr. unic 2647/212/2009, Judecătoria Constanţa a hotărât: „În baza art. 184 alin.2, 4 C.pen. a condamnat pe inculpatul L.V., fara antecedente penale, domiciliat in Constanţa, la pedeapsa de 6 luni inchisoare. În baza art. 81 C.pen. a suspendat conditionat executarea pedepsei pe o durata de 2 ani si 6 luni termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 C.pen. În baza art.71 C.penal a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal. În baza art.71 alin.4 C.penal pe durata suspendării conditionate a executarii pedepsei inchisorii se suspenda si executarea pedepselor accesorii. În baza art.359 C.pr.pen.a atras atenţia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83, 84 C.pen. a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii . În baza art. 14 si art. 346 C.pr.pen. a obligat inculpatul L.V. alaturi de asiguratorul BCR A. SA la plata:
Pentru pronunţarea hotărârii, prima instanţă a stabilit situaţia de fapt următoarele: La data de 5.12.2007, în jurul orelor 06,00, conducând autoturismul marca FORD pe Şoseaua Mangaliei, dinspre Strada Pandurului, spre gara Constanţa, la trecerea pentru pietoni din dreptul Complexului Doraly Mall, pe banda a doua, inculpatul L.V. a accidentat-o pe partea vătămată O.M., angajat în traversare. În urma impactului, prin raportul de expertiză medico legală nr.236/AC/26.06.2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală, s-a concluzionat că partea vătămată O.M. a prezentat la data de 5.12.2007 un traumatism gambă dr.operat, leziunile de violenţă putând fi produse prin lovire cu şi de corp dur, iar din cauza întârzierii în consolidare a fracturii şi necesităţii tratamentului recuperator numărul de zile de îngrijiri medicale s-a prelungit la cca 6 luni de la data producerii accidentului; s-a stabilit totodată că partea vătămată este încadrată în gradul II de invaliditate având capacitatea de muncă pierdută în totalitate, fără însă să prezinte infirmitate fizică. Din raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză, a rezultat că starea de pericol a fost creată în exclusivitate de inculpatul L.V. care nu a acordat prioritate de trecere părţii vătămate angajată în traversare pe trecerea pentru pietoni. Situatia de fapt a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului însoţit de schiţa accidentului şi fotografii judiciare, raport de expertiză tehnică auto care a concluzionat că singura posibilitate de evitare a accidentului i-a aparţinut inculpatului L.V., declaraţia părţii vătămate - care a arătat că în dimineaţa de 5.12.2007 s-a angajat în traversare pe trecerea pentru pietoni situată în faţa Complexului comercial Doraly Mall; a traversat sensul de mers gară – Strada Pandurului şi când a ajuns la mijlocul trecerii pentru pietoni,respectiv pe banda a doua a sensului de mers strada Pandurului - Gară a fost lovit de un autoturism, în urma coliziunii căzând pe partea carosabilă ; raportul de expertiză medico legală nr. 236/AC/26.06.2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală. Prin decizia penală nr.457 din 04.11.2009, Tribunalul Constanţa a decis: „În baza art.379 pct.(1) lit.b) cod procedură penală, respinge apelul formulat de apelantul – inculpat L.V. împotriva Sentinţei penale nr. 954/19.08.2009 a Judecătoriei Constanţa, pronunţată în dosarul penal nr.2647/212/2009, ca nefondat. În baza art.379 pct.(2) lit.a) cod procedură penală, admite, ca fondat, apelul formulat de apelanta - parte civilă O.M. împotriva Sentinţei penale nr. 954/19.08.2009 a Judecătoriei Constanţa, pronunţată în dosarul nr.2647/212/2009. Casează sentinţa penală apelată şi rejudecând: Majorează cuantumul pretenţiilor civile – daune morale, acordate părţii civile O.M. de la suma de 15.000 lei la suma de 25.000 lei, la care să fie obligat inculpatul L.V., alături de asiguratorul BCR A. SA. Instanţa de apel a apreciat cuantumul daunelor morale insuficient pentru a compensa prejudiciul nepatrimonial cauzat; având în vedere culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, urmările negative ale faptei, concretizate în leziunile traumatice grave suferite de partea vătămată, consemnate în actele medico-legale precum şi alte înscrisuri existente la dosar (constând în fractură gambă dreaptă, pentru care a necesitat iniţial 120 de zile de îngrijiri medicale, prelungite la 6 luni îngrijiri medicale, datorită întârzierii în consolidare a fracturii şi necesităţii tratamentului recuperator şi în continuare), încadrată în gradul II de invaliditate cu capacitatea de muncă pierdută în totalitate, disconfortul determinat de mediul spitalicesc pe care a fost nevoit să îl suporte datorită repetatelor internări pentru intervenţii chirurgicale şi terapie, restrângerea posibilităţilor părţii vătămate de a avea satisfacţii pe plan material şi spiritual, specifice vârstei şi situaţiei sociale şi familiale (are vârsta de 36 de ani, căsătorit, cu doi copii minori la data evenimentului rutier, angajat docher la S.C. S. SA), durerile şi suferinţele fizice, trauma psihică pricinuite, privarea de exercitarea normală a dreptului la o existenţă fără traume, Tribunalul apreciază că suma de 25.000 lei este suficientă pentru a avea caracter corespunzător. Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpatul L.V. a declarat recurs motivând că pensia acordată de către instanţa de fond a fost menţinută în mod greşit de către instanţa de apel întrucât intimatul parte civilă O.M. nu se mai încadrează în acest grad de invaliditate, iar la stabilirea daunelor morale să se aibă în vedere că a ascuns acest aspect. Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei de condamnare, prin prisma criticilor formulate şi din oficiu în limitele art.3856 Cod procedură penală, se constată următoarele: Conform art.345 cod procedură penală, instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, că aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat; dar, potrivit art.52, art.66 cod procedură penală, vinovăţia inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces cu respectarea exigenţelor prevăzute art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art.21 din Constituţie. Neformulându-se critici cu privire la respectarea garanţiilor procesuale, a regulilor de procedură aplicabile în fazele anterioare ale cauzei, verificând din oficiu în limitele competenţelor legale aceste aspecte, a rezultat că inculpatul L.V. a dispus de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, a beneficiat de asistenţă juridică calificată şi a avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului, în şedinţe publice, atât a probelor acuzării - ascultarea părţii vătămate, a martorilor oculari, constatări medico-legale şi expertize tehnice, martori şi înscrisuri privind acţiunea civilă cât şi a probelor apărării - audierea inculpatului, martori, înscrisuri. Sub aspectul acţiunii penale (necriticată de către recurent), pe baza probelor anterior prezentate, rezultă fără putinţă de tăgadă că în ziua de o5.12.2007, în jurul orelor 06,00, conducând autoturismul marca „FORD”, pe şoseaua Mangaliei, dinspre strada Pandurului spre gara Constanţa, la trecerea pentru pietoni din dreptul complexului „Doraly Mall”, pe banda a doua, încălcând dispoziţiile art.135 lit.”h” din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, inculpatul L.V. nu a acordat prioritate de trecere şi a accidentat-o pe partea vătămată O.M., angajat regulamentar în traversare, cauzându-i leziuni ce au necesitat cca 6 luni de îngrijiri medicale pentru vindecare şi pierderea temporară a capacităţii de muncă, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „vătămare corporală din culpă” prev. de art. 184 al.(2), (4) cod penal pentru care s-a făcut o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prev. de art.72 cod penal de circumstanţele atenuante personale reţinute în favoarea inculpatului. Referitor la acţiunea civilă, potrivit dispoziţiilor art.14 - art.346 cod procedură penală, art.998 cod civil, naşterea atât a dreptului persoanei vătămate de a cere repararea prejudiciului cât şi, corelativ, a obligaţiei autorului faptei ilicite (infracţiunii) de a-l repara presupune în mod necesar existenţa unui prejudiciu. Alăturată acţiunii penale, acţiunea civilă are ca scop repararea prejudiciilor generate prin infracţiune părţii vătămate constituită parte civilă. Recurentul inculpat nu contestă că partea vătămată a suferit mai multe daune fizice, morale şi pentru care trebuie să o despăgubească, însă, pe de o parte, prestaţia periodică nu se justifică din data de 07.10.2009, deoarece nu mai face dovada incapacităţii de muncă, iar pe de altă parte, această poziţie trebuie să influenţeze cuantumul daunelor morale. În cauză, s-a dovedit că partea civilă O.M. este îndreptăţit la daune materiale în sumă de 3000 lei (cheltuieli spitalizare, cheltuieli cu recuperarea ulterior spitalizării, alimentaţie, medicamentaţie, transport spital, consultaţii medicale, reexaminări) din care inculpatul a avansat suma de 1100 lei. Totodată, s-a apreciat că suma de 25000 lei cu titlu de daune morale (determinată de către instanţa de apel) este de natură să compenseze durerea suferită din cauza leziunilor produse prin accident, disconfortul fizic şi psihic avut de către partea vătămată atât pe perioada vindecării cât ulterior în timpul procedurilor de recuperare. De asemenea, în mod legal, instanţa de fond a obligat inculpatul la plata prestaţiei lunare de 1332,32 lei, sumă ce reprezintă diferenţa dintre veniturile lunare de care a fost lipsită partea vătămată prin încetarea contractului de muncă ca urmare a pierderii capacităţii de muncă (conform înscrisurilor din dosar), dar perioada existenţei acestei obligaţii trebuie limitată între 01.06.2008 (data producerii vătămării cu consecinţa pierderii capacităţii de muncă) şi 07.10.2009 când actele medicale nu mai confirmă o asemenea incapacitate, nemaiavând temei pentru a fi acordată în continuare conform adresei nr.489/09.01.2010 emisă de S. Constanţa şi din care rezultă că „intimatul parte civilă O.M. este angajat al acestei societăţi, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată începând cu data de 7 octombrie 2009”. Cum daunele morale asigură o reparaţie echitabilă a suferinţelor produse părţii vătămate prin accident, împrejurarea că partea civilă nu a relevat instanţei data recuperării capacităţii de muncă nu poate afecta cuantumul acestora, singurul efect fiind asupra prestaţiei periodice. În concluzie, critica formulată de recurentul inculpat cu privire la reducerea perioadei de suportate a prestaţiei periodice este întemeiată. Prin urmare, hotărârile atacate sunt supuse casării pentru cazul prev. de art.3859 pct.18 cod procedură penală şi, ca atare, în baza art.38515 pct.2 lit.”d” cod procedură penală, recursul formulat de inculpatul L.V. va fi admis şi, casând sentinţa şi decizia tribunalului, se va reduce perioada plăţii prestaţiei lunare în cuantum de 1332, 32 lei, respectiv de la data de 01.06.2008 până la data de 07.10.2009. Se vor menţine celelalte dispoziţii în măsura în care nu contravin prezentei hotărâri.
|