Subsemnatul nu am facut parte niciodata din Directia Generala de Securitate Interna - “E”, iar comandantul unitatii din care faceam parte habar nu avea de aceste urzeli subterane ale altora cu privire la subsemnatul, militar din subordinea sa.
Unicul interes de netagaduit al col. MARIN CONSTANTIN, al prim-adjunctului directorului SRI, al conducerii unitatilor centrale implicate si al membrilor diferitelor comisii constituite formal in caz, a fost indepartarea mea din sistem si, mai grav, musamalizarea / acoperirea faptelor cu caracter penal savarsite de col. MARIN CONSTANTIN si a urmarilor acestora.
CONDUCEREA SRI
Diferit de insusirea si aprobarea cu rea credinta a masurilor sanctionatorii prezentate mai sus, desi faptele nu erau reale si nici probate, am solicitat ca in sarcina membrilor din conducerea SRI (Biroul Executiv) sa se mai retina:
1. Conducerea SRI l-a numit si mentinut in functii de comanda pe col. MARIN CONSTANTIN, fost ofiter de Securitate, fara a solicita COLEGIULUI CONSILIULUI NATIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITATII, in temeiul art. 3, alin. 1, lit. h din OUG 24 / 2008 aprobata prin Legea nr. 293 / 2008, verificari asupra sa, respectiv daca a fost lucrator al Securitatii si a desfasurat activitati prin care a suprimat sau a ingradit drepturi si libertati fundamentale ale omului, cunoscand ca acesta a avut calitatea de ofiter al Serviciului Special „S” – Supraveghere Corespondenta – scrieri ascunse / anonime din cadrul Securitatii Judetene Prahova.
Prin aceasta fapta, membrii Biroului Executiv al Consiliului Director al SRI se fac vinovati de indeplinirea defectuoasa a atributiilor de serviciu, deoarece l-au numit si mentinut pe MARIN CONSTANTIN in functia de sef directie judeteana a SRI, incalcand dispozitiile imperative ale OUG 24 / 2008, care interzic numirea acestei categorii de persoane in functii de conducere la nivelul „structurilor judeţene ale Serviciului Român de Informaţii”.
Pentru dovedirea acestor fapte, am depus dovezi la dosarul penal si am solicitat completarea probatoriului cu alte inscrisuri si martori, toate fiindu-mi respinse.
2. Omisiunea de a sesiza organelor judiciare faptele prevazute de legea penala savarsite de col. MARIN CONSTANTIN.
3. Uzurparea functiei directorului SRI de catre prim-adjunctul acestuia, g-ral. lt. COLDEA MIHAIL FLORIAN.
Argumentele si dovezile pe care am inteles sa le evoc, le-am prezentat in sesizarea penala, in declaratiile date in fata domnului procuror de caz si in memoriul cu propunerea de probe.
CONCLUZII
Procurorul de caz, prin expunerea motivelor pentru care a inlaturat probele pe care le-am invocat, ma „cearta” / „critica” ca probele propuse ar fi „nepertinete, neutile si neconcludente, ori au toate aceste trei calitati” si ca ar „arata partial care este obiectul acestor probe”, facandu-mi, totusi, concesia ca „faptele au fost oarecum individualizate”.
Adevarul este ca atunci cand organul judiciar nu doreste sa lucreze un dosar si procurorul se concentreaza pe identificarea elementelor negative ale persoanei denuntatorului, se straduieste cu orice pret sa gaseasca deficiente plangerii si probelor propuse de acesta, evident ca solutia inevitabila este „clasarea”.
Practic, procurorul a lasat sa se inteleaga ca, daca eu as fi propus altfel de probe, aceasta ar fi fost in masura sa dea greutate faptelor pretins a fi savarsite de faptuitori si ar fi consacrat/consfintit realitatea de necontestat ca faptele au fost comise si persoanele nominalizate de mine sunt cele vinovate.
Se observa asadar ca procurorul militar VAETISI MARIAN este exponentul sustinerii ca o solutie de urmarie penala in personam si o inculpare este posibila numai daca in exclusivitate petentul se straduieste sa probeze faptele sesizate, procurorul nevand vreo obligatie sa staruie, prin diligentele procedurale generoase pe care le are la indemana, sa probeze, ba mai mult ii si inlatura petentului exact probele propuse, desi acestea sunt utile si pertinente si care aveau vocatia evidenta a dovedi vinovatia faptuitorilor. Mai mult, daca simtea nevoia ca printre probele propus a fi administrate sa se regaseste una anumita vizata de acesta, nu inteleg care este impedimentul de a-mi fi fost indicata! Deci, per a contrario, in absenta probei / probelor pe care virtual le gandea procurorul de caz, concluzia ar fi ca nu se poate in mod rezonabil sustine acuzatiile.
O asemenea interpretare este gresita, iar un asemenea mod de aplicare a dispozitiilor legale referitoare la procesul penal sunt profund straine spiritului ce se degaja din scopul, conditiile generale de aplicare a CPP in general, dar si din conditiile, rigorile de aplicare a dispozitiilor care reglementeza urmarirea penala, in special (art. 285 si urm. CPP) si denota incalcarea normelor de procedura.
Mai mult, asa cum am mai aratat, se acrediteaza ideea ca ori de cate ori nu exista o proba la care se “gandeste” procurorul, fapta nu poate fi probata, iar cand este propusa si exista o proba evidenta, directa sau la limita evidentei, acesta o inlatura pe terte motive nesustenabile. Nimic mai absurd, cu atat mai mult cu cat in faza de urmarire penala este chiar imposibil a-i cere persoanei care a formulat plangerea sau / si denuntul sa demonstreze ea, peste procuror, soliditatea, utilitatea si relevanta in cauza, in conditiile in care procurorul are o atitudine de noncombat, partinitoare la adresa faptuitorilor si principala sa preocupare este de a identifica critici la adresa probelor pentru a le respinge si nu pentru a le administra.
Incalcarea normelor de procedura de catre domnul procuror de caz a continuat, deoarece, contrar faptului ca, desi chiar dansul arata ca „Cele doua aspecte identificate au potentialul de a pune in discutie o eventuala conduita neprofesionala a partii vatamate, fara ca aceasta sa insemne ca a si existat...”, trage concluzia ca si neprobate faptele care mi se imputa ar totusi reale.
Asadar, in aceste circumstante descrise, procurorul de caz a acreditat interpretarea, contrara dispozitiilor legale, conform careia, in lipsa argumentelor / demonstartiei din care sa rezulte ca subsemnatul nu am savarsit faptele disciplinare de care sunt acuzat, rezulta per a contrario, ca le-as fi putut, totusi savarsi, macar una din ele.
Apreciez ca, in raport cu normele interne si europene, magistratul militar a nesocotit in mod grav, neindoielnic si nescuzabil normele de drept procesual penal15. Concluzia in cauza nu are nicio legatura cu activitatea de administrare si evaluare a probelor si de analiza a scopului procesului penal.
Concluzia procurorului de caz reflecta doar stradania sa de a evoca fara probatoriu (ori cu o analiza partinitoare) sustinerile lui MARIN CONSTANTIN si ale martorilor acestuia, contrar responsabilitatii functiei de procuror militar care impunea major interpretarea judiciara prin aplicarea legii, nu creativitate si originalitate (a se vedea cateva exemple de astfel de consemnari despre: „subiectivism permis de lege”, „rafuiala” care ar fi existat la DJI Prahova si „inoportunitatea” declasificarii documentelor indicate de mine ca proba in aceasta faza).
Pe cale de consecinta, va rog a admite plangerea astfel cum a fost solutionata. Argumente exista, important fiind sa se inteleaga esenta intregii cauze si se se doreasca sa se faca dreptate.
17.03.2015 Cu deosebit respect,
Col. (r) GULIANU FLORIN
Dostları ilə paylaş: |