Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 31
Susan se întoarse în Node 3. Conversaţia cu Strathmore avusese darul să o îngrijoreze şi mai tare în privinţa lui David. Imaginaţia îi juca deja feste.

— Deci, răsări Hale din spatele terminalului său, ce a vrut Strathmore? O seară romantică alături de şefa criptografilor?

Susan ignoră comentariul şi se aşeză la terminalul ei. Îşi tastă codul personal şi ecranul reveni la viaţă. Programul-spion îi apăru în faţa ochilor; încă nu returnase nici o informaţie despre North Dakota.

„La naiba”, gândi Susan. „De ce durează atât?”

— Pari încordată, rosti nevinovat Hale. Ai necazuri cu diagnos­ticul tău?

— Nimic serios.

Numai că nu era atât de sigură pe ea. Programul-spion dura prea mult. Se întrebă dacă nu cumva făcuse vreo greşeală în timp ce îl scria. Începu să cerceteze liniile programului LIMBO de pe ecran, căutând orice ar fi putut constitui un obstacol.

Hale o studia cu atenţie:

— Hei, am vrut să te întreb, rosti el. Ce ai făcut cu algoritmul ăla impenetrabil pe care Ensei Tankado zicea că îl scrie?

Susan simţi un junghi în stomac. Se uită la Hale.

— Algoritm impenetrabil? Se abţinu să meargă mai departe. Oh, da... cred că am citit ceva despre asta.

— Ce pretenţie de necrezut!

— Mda, îi replică Susan, întrebându-se de ce Hale adusese brusc acest subiect în discuţie. Eu nu cred, totuşi. Oricine ştie că un algoritm impenetrabil este o imposibilitate matematică.

Hale zâmbi.

— A, da... principiul Bergofsky.

— Şi bunul-simţ, întări Susan.

— Cine ştie..., oftă dramatic Hale. „În ceruri şi pe pământ există mai multe lucruri decât visezi tu.”

— Ce spui?

— Shakespeare, rosti Hale. Hamlet.

— Ai citit mult cât ai stat la pârnaie?

Hale chicoti:

— Zău, Susan, te-ai gândit vreo clipă că e posibil ca Tankado să fi scris cu adevărat un algoritm impenetrabil?

Conversaţia devenea neliniştitoare.

— Ei bine, noi n-am fost în stare să o facem.

— Poate că Tankado e mai bun decât noi toţi.

— Poate, rosti Susan, mimând dezinteresul.

— Noi am corespondat o vreme, zise Hale ca din întâmplare. Tankado şi cu mine. Ştiai asta?

Susan îşi ridică privirea, încercând să-şi ascundă surpriza:

— Zău?

— Mda. După ce am dezvăluit manevra din algoritmul Skipjack, el mi-a scris — a spus că suntem fraţi în lupta mondială pentru intimitate digitală.

Susan abia putea să-şi ascundă neîncrederea. „Hale îl cunoaşte personal pe Tankado!” Încercă din răsputeri să pară indiferentă.

Hale continuă:

— M-a felicitat pentru că am dovedit că Skipjack avea o uşă se­cretă de acces — a numit asta o lovitură în favoarea drepturilor la intimitate ale cetăţenilor din întreaga lume. Trebuie să admiţi, Susan, că acea uşă secretă din Skipjack a fost un joc murdar. Să citeşti mesajele electronice din toată lumea? Dacă mă întrebi, Strathmore merita să fie prins.

— Greg, izbucni Susan, luptându-se să-şi ţină mânia în frâu, acea uşă secretă a fost plantată acolo pentru ca NSA să poată decodifica mesajele care ameninţau securitatea acestei naţiuni.

— Nu zău? mimă Hale inocenţa. Şi atunci, interceptarea mesa­jelor de la cetăţenii obişnuiţi nu însemna decât un produs secundar?

— Noi nu interceptăm mesajele cetăţenilor obişnuiţi, şi tu ştii asta. Dacă FBI ascultă nişte telefoane, asta nu înseamnă că le ascultă pe toate.

— Ar face-o dacă ar dispune de forţa necesară.

Susan trecu cu vederea această remarcă.

— Guvernele ar trebui să aibă dreptul de a strânge informaţii care ameninţă binele general.

— Iisuse Hristoase, oftă Hale, vorbeşti ca şi cum Strathmore ţi-ar fi spălat creierul. Ştii prea bine că FBI nu poate asculta tot ce vrea — căci trebuie să obţină mai întâi un mandat. Un standard de criptare spart ar însemna ca NSA să asculte pe oricine, oricând, oriunde.

— Ai dreptate — şi noi chiar ar trebui să fim în stare de asta! Vo­cea lui Susan devenise brusc dură. Dacă nu ai fi descoperit acea uşă secretă din Skipjack, am fi avut acces la orice cod care trebuia spart, în loc să ne bizuim doar pe ce poate face TRANSLTR.

— Dacă n-aş fi găsit acea uşă, contraatacă Hale, altcineva ar fi găsit-o. V-am salvat fundurile dezvăluind totul atunci. Îţi dai seama ce ar fi însemnat ca o asemenea veste să apară după ce Skipjack ar fi devenit operaţional?

— În orice caz, replică Susan, acum există un EFF paranoic, care crede că introducem portiţe secrete în toate algoritmurile noastre.

Hale se îmbăţoşă:

— Şi nu-i aşa?

Susan îl privi cu răceală.

— Hei, dădu el înapoi, chestiunea este oricum inutilă acum. Aţi construit TRANSLTR. Aveţi sursa instantanee de informaţii de care aveaţi nevoie. Puteţi citi ce vreţi, când vreţi — fără întrebări indiscrete. Aţi câştigat.

— Poate vrei să spui că am câştigat? Din câte ştiam, tu lucrezi pentru NSA.

— Nu pentru multă vreme, chiţăi Hale.

— Nu face promisiuni deşarte.

— Vorbesc serios. Într-o zi mă car de aici.

— O să-mi zdrobeşti inima.

În acea clipă Susan se trezi că vrea să-l blesteme pe Hale pen­tru tot ceea ce nu mergea bine. Voia să-l blesteme pentru Fortă­reaţa Digitală, pentru necazurile ei cu David, pentru faptul că nu eră acum la munte — însă nimic din toate astea nu se întâmplaseră din vina lui. Hale nu era vinovat decât pentru că era nesuferit. Susan era aceea care trebuia să se comporte matur. Intra în respon­sabilitatea ei ca şefă a criptografilor să menţină liniştea şi să educe. Hale era tânăr şi naiv.

Susan se uită la el. Ce păcat că dispunea de talentul necesar pentru a deveni o valoare în Crypto, însă nu pricepuse încă impor­tanţa celor ce se petreceau în NSA.

— Greg, rosti Susan cu voce înceată şi controlată, astăzi am o groază de lucruri pe cap. Mă irită când vorbeşti despre NSA ca despre cineva căruia îi place doar să se uite pe gaura cheii în case­le oamenilor. Această organizaţie a fost creată cu un singur scop — de a proteja securitatea acestei naţiuni. Poate că asta înseamnă să mai scuturi din când în când pomii căutând merele stricate. Eu cred însă că majoritatea cetăţenilor şi-ar sacrifica cu bucurie ceva din intimitate în schimbul asigurării că lupii cei răi nu pot face o miş­care fără să fie văzuţi.

Hale nu îi răspunse.

— Mai devreme sau mai târziu, reluă Susan, cetăţenii acestei naţiuni vor trebui să aibă încredere în cineva. Se fac multe lucruri bune în ţara asta, dar multe altele sunt extrem de rele. Cineva tre­buie să aibă acces la tot şi să separe binele de rău. Asta e misiunea noastră. Indiferent că ne place sau nu, poarta care separă demo­craţia de anarhie este extrem de fragilă.

Hale încuviinţă, dus pe gânduri:

— Quis custodiei ipsos custodes?

Susan păru încurcată:

— Latină, explică Hale. Din Satirele lui Iuvenal. Înseamnă „Cine îi va păzi pe paznici?”

— Nu pricep. Cine va păzi paznicii?

— Mda. Dacă noi suntem paznicii societăţii, atunci cine ne va supraveghea ca să se asigure că nu noi reprezentăm pericolul?

Susan dădu din cap, nesigură că avea un răspuns la îndemână.

Hale zâmbi:

— Aşa îşi semna Tankado toate scrisorile către mine. Era zicala lui favorită.