Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

B. INCONŞTIENTUL COLECTIV

Prin planetele studiate până acum am găsit un mijloc de analizare a alcătuirii şi constituţiei fiinţei umane individuale, aşa cum funcţio­nează ea în mijlocul colectivităţii din care face parte. Familia, naţiunea, rasa, grupul religios, clubul, sindicatul şi fabrica reprezintă tipuri variate de colectivitate. Individul acţionează în mijlocul lor şi poate ajuta la crearea sau la transformarea lor. Dar şi ele acţionează asupra individului. Dacă el se dă înapoi de la contacte şi experienţe în cadrul colectivităţii, devine inhibat şi capătă complexe şi atitudini specifice pe care planetele retrograde, împreună cu alte elemente astrologice, ne ajută să le analizăm.

Dacă individul se confruntă normal cu grupul său şi cu societatea, în general, atunci societatea îl influenţează. Colectivul din el, cel care este identic în toţi oamenii din grupul său, impune asupra individului standardele sale veşnice. Societatea pune mâna pe individ prin instinctele şi tradiţiile sale. Imagini primordiale bat în pereţii lui, cerând dreptul de a intra. Aceste imagini pot fi divine sau diavoleşti. Ele reprezintă vocea totalităţii care constrânge părţile individuale ale întregului să ia seama. Şoaptele acestei voci colective sunt întunecate şi posesive; sunetele sale înalte sunt vibraţii de lumină, cântece ale sufletelor eliberate, care trag în sus, spre ţelul final al Omului.

Această voce a colectivului, în măsura în care acţionează asupra indivizilor, este simbolizată de trinitatea planetelor îndepărtate: Uranus, Neptun şi Pluto. E semnificativ faptul că acestea au devenit cunoscute în mod public într-un moment în care umanitatea a spart barierele separatoare ale credinţelor dogmatice şi, material, dacă nu spiritual, toţi oamenii au curs în oceanul umanităţii colective. Uranus devenea cunoscută întrucât revoluţiile americană şi franceză au spart apăsarea feudală şi medievală; Neptun, deoarece umanismul şi renaşterea spiritului religios (sau al polului său opus, materialismul) au măturat lumea; Pluto, deoarece omenirea îşi parcurge drumul spre noi structuri de realizare socială.

În viaţa individului, aceste planete acţionează în diferite moduri §i în variate grade de intensitate. Cu cât mai universală sau „mai îndreptată spre întreg” este conştiinţa, cu atât mai constructivă şi eficace este acţiunea acestor agenţi planetari ai totalităţii. În cel ne-renăscut, ele pot fie să rămână în mod individual ineficace, fie să devină simboluri ale distrugerii învelişului ego-ului. În orice caz, ele vin spre ego-ul individual ca forţe de dincolo de conştiinţă, purtând mesaje, dând lovituri sau tulburându-l pe cel pe care zeii l-au con­damnat la orbire şi nebunie spirituală. Ele pot simboliza vârful spiritual al umanităţii colective, indiferent dacă acesta este numit biserica triumfătoare, Sinodul celor binecuvântaţi sau Loja Albă a adepţilor iniţiaţi. Ele pot, de asemenea, să înlocuiască ceea ce ziarele numesc „societate”, sau puterea mulţimii. Ele pot fi agenţii acelor forţe colective pe care oamenii învaţă să le cunoască sub numele de religie. Ele pot chiar vorbi despre evenimente cosmice petrecute dincolo de sistemul nostru solar şi duc veştile iniţiate de galaxia noastră şi presimţirile spaţiilor de dincolo. In orice caz, ele reprezintă totalitatea care vorbeşte particulelor individuale.

Dacă ne limităm la abordarea psihologică şi la relaţia dintre inconştientul colectiv şi ego-ul particular, putem spune că Uranus reprezintă puterea proiectivă a inconştientului, Neptun, puterea sa dizolvatoare şi Pluto, puterea sa regeneratoare. Uranus aduce conştien­tului reprezentări şi impulsuri simbolice. Acestea pot apărea în vise sau în conştiinţa de veghe. De la Uranus vin inspiraţiile poetului, artistului, inventatorului, omului de ştiinţa, politicianului, reforma­torului religios, Uranus este caracterizat de puterea sa formatoare de imagine. El regenerează conştientul prin faptul că îi aduce perspective ale întregului, imagini şi idei ale Minţii universale. Strict vorbind, el nu „regenerează”. În loc de aceasta, el proiectează imagini şi idei care au puterea să transforme, care sunt germenii noii conştiinţe.

Transformarea şi creaţia sunt cuvintele-cheie ale acestei planete revoluţionare, care toarnă în mod constant noi cuante dinamice în inima ego-ului - tulburând, stimulând, agitând, dezmembrând sufletul divinei nemulţumiri, nebunia anarhistului şi cea a nelegiuitului. Geniu sau nebunie; inspiraţie sau perversiune.

Neptun acţionează în moduri mai subtile şi mai misterioase. El devorează ca un acid puternic cristalizările ego-ului, chemând mereu particularul şi pe cel înlănţuit la starea fără de limită a universalului. El reprezintă iubirea insistentă, plină de compasiune, cuprinzătoare a întregului pentru partea separată - care poate nici măcar nu ştie că este o „parte” - o iubire care poate fi cea mai tandră, dar care, totuşi, este aşa de plină de orizonturi cosmice şi pace universală încât sentimentele noastre limitate, înguste, se retrag din faţa ei cu tăcută veneraţie. Neptun reprezintă omul transfigurat de Christos-ul dinlăuntrul său, dar poate fi şi omul pierdut într-un „paradis artificial”, umblând după droguri pentru a fi condus dincolo de închisoarea percepţiei normale şi a rutinei cotidiene, în tărâmul viselor şi al viziunilor.

Orice forţă care neagă limitările şi tinde să ne facă întregi, care slăbeşte puterea punctului de vedere particular şi injectează. În el fluidul dorinţelor nepământeşti; orice factor care dizolvă cristalizările şi pune lentilele ego-ului în afara focarului, care ne tulbură zilele cu năzuinţe divine, şi ne răpeşte de la familie şi de la căminul nostru în pacea albă ca zăpada a mănăstirilor sau în fermentaţia vie a junglei - toate acestea aparţin simbolului lui Neptun.

Din punct de vedere psihologic, părţii corporale guvernate de semnul zodiacal în care este poziţionat Neptun îi lipseşte creşterea diferenţiată şi focalizată. Ea apare ca nedezvoltată. Energia vitală nu reuşeşte să se concretizeze îndeajuns. Dimpotrivă, acolo unde este plasat Uranus găsim deseori o creştere anormală, un fel de supra­abundenţă; nu atât abundenţă de forţă vitală, cât o tensiune specifică de energie ce creează genii sau monştri. Neptun reprezintă simbolul mării, al nediferenţiatului, al materiei cosmice în stadiul prenatal sau al nirvanei şi infinitei compasiuni. El arată modul în care societatea acţionează asupra individului; în timp ce Uranus indică mai mult puterea fecundatoare a individului, modul cum acţionează el asupra societăţii, constructiv sau distructiv. Nota fundamentală a lui Neptun este eliberarea, universalizarea sau ne-focalizarea.

Pluto este planeta celei de-a doua naşteri, guvernatorul Misteriilor - guvernatorul fiecărui tip de adunare de grup, de organizare parla­mentară, în care sunt hotărâte noi politici pentru colectivitate, sau de ceremonial, prin care individul şi societatea sunt readaptaţi conform cerinţelor unei noi legi a vieţii. Şi Jupiter are de-a face cu organisme de guvernare şi cu ceremonialuri religioase, dar în cadrul limitelor fixate de Saturn.

Cu alte cuvinte, Jupiter simbolizează zeii şi religia rasială bazată pe relaţia de rudenie şi de sânge. El înlocuieşte ierarhia cu autocraţia - politică sau religioasă - aceasta pentru că Saturn a fixat înainte de toate ego-ul, Unul, ca şi conducător în cadrul anumitor graniţe. Conducerea lui Zeus urmează aceleia a lui Chronos-Saturn. Jupiter ca guru - învăţătorul spiritual sau ghidul religios - implică elemente de relaţie personală.

Pe de altă parte, planeta Pluto este strict impersonală şi nu recu­noaşte un Dumnezeu sau un rege personal; numai un preşedinte ales, ca să spunem aşa. Regele său este Legea. Este nemiloasă şi absolut justă - dar justă pe baza unei Legi care deseori transcende înţelegerea noastră limitată şi care, astfel, poate părea crudă. Pluto asociază ego-ul cu un centru mai mare al fiinţei, parte conştient, parte inconştient. El conduce la ceea ce C. G. Jung numeşte Şinele, totalitatea fiinţei. El simbolizează stadiul final al procesului de individuaţie, a doua naştere, «formarea perfectă”, iniţierea, „Naşterea Dumnezeului Viu”, căci Pluto reprezintă Dumnezeul-din-adâncuri, Dumnezeul făcut concret şi actual în cadrul şi în centrul personalităţii. Astfel, personalitatea devine transfigurată într-o Persoană Vie. În acest sens, Pluto este simbolul Incarnării lui Dumnezeu, al Frăţiei Apostolice, reflexia ordinii cosmice zodiacale, a Lojii Albe pe Pământ.

Pluto reprezintă Legea Sinelui-întreg în opoziţie cu legea ego-ului Particular (Saturn-Jupiter). Dominaţia lui vine după ce acest ego a fost impregnat cu ideile-germene şi arhetipurile lui Uranus, şi şi-a pierdut toată rezistenţa şi mândria prin botezul lui Neptun. Atunci Pluto, judecând ego-ul pe talere în care sunt comparate conştientul şi incon­ştientul, concretul şi abstractul, particularul şi universalul, îl iniţiază în Tovărăşia Perfectului. Ideea sa fundamentală este renaşterea; de asemenea, concretizarea Totului în Unul universal.

Dintre toate semnele astrologice care au fost sugerate ca simboluri (sau cauze) ale Primului Război mondial, doar unele par valabile. Pluto era în conjuncţie cu solstiţiul de vară în iunie 1914 şi ajungea în mod aparent la prima sa conjuncţie, pentru scurt timp, în septembrie 1912, timp în care era pus la cale Războiul Balcanic. Solstiţiul de vară reprezintă punctul de fecundaţie cosmică. Viaţa devine concretă în pântec. Misterul „vărsării de sânge” poate, de asemenea, însoţi vastele fecundaţii sau iniţieri cosmice.

Pluto intra în Capricorn in 1761-1762. Era aproape de momentul în care Swedenborg vorbea de coborârea pe Pământ a „Noului Ierusalim”. Din acest moment, lua formă revoluţia americană. În 1938, Pluto va intra în Leu. Aceasta poate marca începutul unei noi ere. Conform simbolismului numerologic al Piramidei, această eră urma să înceapă la 16 septembrie 1936.

Este interesant faptul că intrarea lui Neptun şi Pluto pe scena astrologică a corespuns momentului în care diferitele aspecte ale in­conştientului au câştigat recunoaştere publică. Pluto a fost descoperită exact la 84 ani (ciclul lui Uranus) după Neptun (1846). În 1848 Europa a fost martora unei mari prefaceri revoluţionare. Este data manifestului comunist al lui Marx. 1848 marchează şi începutul răspândirii spiritualismului. Bahaismul, marea mişcare spirituală, a fost iniţiat în 1844. În orice caz, a fost un timp al entuziasmului religios şi al idealurilor umanitare - cu adevărat un timp neptunian. La fel, Uranus devenea cunoscut în mijlocul erei revoluţionare care a trezit toată lumea occidentală la o realizare de noi arhetipuri de relaţie socială. Pluto a fost observat pe 21 ianuarie 1930, când Soarele intra în semnul Vărsătorului. Decada astfel inaugurată promitea să rivalizeze cu aceea care le-a făcut pe Uranus şi Neptun cunoscute. Idealurile New Deal-ului sunt tipic plutonice, în măsura în care avem în acest New Deal o încercare de a include toate clasele sociale într-un tip de organizaţie integrală, în care cei doi factori, individualismul şi colectivismul, vor fi armonizaţi.

Neptun formează întregul, dar conduce şi la lipsa de formă. Pluto aduce mesajul formei concrete, a organizării. Dacă adesea îl vedem ca dezorganizare, este pentru că putem descoperi numai primul stadiu al procesului. Marele Război a însemnat dezorganizare, deşi a testat puterea oamenilor de a se organiza pe o scară niciodată imaginată până atunci. A făcut să se înţeleagă eficienţa şi precizia. A creat maşinăria pe care omul o poate folosi în mod constructiv, dacă aşa doreşte.

Nu este cu totul improbabil ca sub dominaţia lui Pluto - după cum caută să sugereze Paul Clancy - în viitor să apară dovezi concrete şi ştiinţifice ale nemuririi omului. Alice Bailey anunţa şi ea acelaşi lucru; şi nu există nici o îndoială că Pluto lucrează cu toate manifestările concrete ale noii ordini.

Uranus, Neptun, Pluto simbolizează procese care aduc inconştientul şi puterile sale subliminale la pragul conştiinţei şi al ego-ului. Ei reprezintă astfel intermediarii între sistemul solar şi galaxie. Cometele sunt, de asemenea, intermediari, dar de o calitate mai trecătoare, putem percepe inconştientul în termenii unei acumulări de conţinuturi atât personale cât şi colective; de fapt trebuie să facem aşa, dacă e să considerăm conştiinţa drept limita organismelor fizice. Dar ocultistul va pretinde, bineînţeles, că inconştientul colectiv nu este doar produsul generaţiilor anterioare de oameni ci şi al Fiinţelor supra-umane şi supra-terestre. El va considera stelele fixe, din punct de vedere astrologie, ca simboluri ale acestor entităţi cosmice, căci intuiţia trezită poate simţi, chiar nedesluşit, dincolo de tărâmurile cunoscute de minţile umane. Uranus, Neptun, Pluto reprezintă astfel legături între stele şi planetele intra-saturniene - între „zei” şi oameni.

Mai rămâne un punct de atins: care este semnificaţia celor trei planete îndepărtate, atunci când sunt retrograde? Probabil aceea a acţiunii de întoarcere a elementului colectiv către colectivitate, dar cu puterea adăugată a individualului, pentru a-l face efectiv într-un nou mod. Pentru a formula mai clar: mai devreme sau mai târziu, rasele şi grupurile degenerează implacabil. Indivizii care alcătuiesc aceste colectivităţi eşuează în a acţiona în concordanţă cu cele mai adânci instincte şi adevăruri arhetipal aparţinând omenirii, biologic sau spiri­tual, în afara totalităţii acestor eşecuri particulare, apare o pervertire şi decadenţă generală a colectivităţii. O rasă, o naţiune sau un grup religios apucă pe căi nefaste şi astfel se dezintegrează. Ceea ce au cauzat indivizii, indivizii trebuie să readapteze. Apar reformatorii, care proclamă anticele adevăruri uitate, probabil sub un nou veşmânt. Aceşti oameni sunt conduşi de spiritul viu al umanităţii colective pentru a reforma trupul bolnav al colectivităţilor din care ei sunt părţi. Această acţiune reformatoare a colectivităţii de către colectivitate, prin individ, este simbolizată de mişcările retrograde ale lui Uranus, Neptun, Pluto.

Uranus reformează sau mai degrabă transformă în mod „direct” ego-ul conştient; când este retrograd, el simbolizează reforma incon­ştientului, a adâncurilor ascunse din care se manifestă ego-ul. În unele cazuri, poate însemna că toate cămările întunecate sunt aerisite şi rufele murdare ale familiei date la o parte; între altele, înseamnă că omul este de fapt agentul unui tip de impuls reformator care trebuie să schimbe mintea rasei sau a grupului său. Imaginile uraniene pe care el te proiectează sunt impregnate, întâi de toate, cu o energie iconoclastă. Acestea nu numai că vor stimula conştientul rasei, dar vor genera furtuni în inconştient. Neptun retrograd este deseori găsit acolo unde făţărniciile religioase sunt nefireşti şi acuzatoare; acolo unde mândria subconştientă este asimilată în mod subtil. Misticii au deseori un asemenea factor proeminent în hărţile lor, în special dacă se împotrivesc în mod pozitiv convingerilor zilei. Cât despre Pluto retrograd, se poate presupune că ar avea tendinţa să facă pierdută distrugerea organizată; aceasta, într-o hartă individuală, poate fi pusă în legătură cu un protest specific împotriva ordinii stabilite a societăţii.