De-crearea si virtualizarea lumii reale prin tehnica o cale spre sfarsitul ei? Abordare tehnica, socio-economica si duhovniceasca a utilizarii documentelor electronice si a tehnicii fara granite morale Autori

SCURTA SINTEZA A LUCRARII

Decizia de introducere a actelor de identitate electronice a luat pe nepregătite aproape întreaga lume. Chiar şi cei mai bine informaţi nu erau la curent cu proiectele de amploare ce se desfăşoară în prezent pe plan mondial (ţările în care s-a început implementarea unor astfel de proiecte, din informaţiile autorilor, acoperă aproape 2/3 din populaţia globului ajungându-se chiar şi în cele mai îndepărtate, sălbatice şi greu accesibile colţuri ale lumii cum ar fi jungla indiană sau pustiurile stâncoase din Afganistan (vezi Anexa 13).

Viteza de desfasurare a evenimentelor este atat de mare (in unele cazuri, doar cateva luni intre anuntarea proiectului catre public si inceputul implementarii) incat oamenii au fost surprinsi, bulversati sau, daca ne referim la cei care nu constientizeaza deloc riscurile noilor tendinte, indiferenti, si astfel nu au avut o replica pe masura importantei problemei tocmai pentru ca nu au cunoscut-o si inteles-o in toata dimensiunea ei (nu i-au dat atentie atunci cand era doar la nivel de avertisment iar majoritatea nu este pregatita sa cuprinda si sensurile duhovnicesti care in cazul introducerii documentelor electronice sunt esentiale).

Desi ne aflam la cativa ani de la inceputul dezbaterilor pe tema acestor noi forme de documente/acte de identitate (iar multi dintre noi deja le si folosesc) constatam ca, in ceea ce priveste nivelul de intelegere / constientizare a problemei ne aflam doar la inceput. Abia acum incepem sa ne dumirim cate putin despre ceea ce se petrece sub ochii nostri iar despre a si actiona coerent intr-o anumita directie abia daca ne putem gandi.

Riscurile ridicate de aceasta stare de nedumerire sunt mari, putandu-ne referi la doua extreme: cea a indiferentei binevoitoare fata de aceste masuri (vazute ca semne de progres si reforma) si cea a suprareactiei exagerate, care vede deja in noile acte pecetea lui antihrist (desi antihristul insusi inca nu a aparut).

Lucrarea de fata isi propune sa abordeze frontal tematica documentelor electronice tocmai pentru a propune o intelegere adecvata, rationala si echilibrata a fenomenului. Face acest lucru pe doua paliere:

I) primul palier are in vedere o analiza punctuala a utilizarii actelor electronice ca instrument de supraveghere si control, dar si ca potential mijloc de santaj al persoanei de catre o putere guvernamentala din ce in ce mai coercitiva si mai invaziva la nivelul vietii cetateanului;

II) cel de al doilea palier incearca sa contextualizeze folosirea documentelor electronice in acord cu mersul lumii si directiile cheie de miscare a factorilor politico-economici si sociali sub presiunea fortelor de schimbare ce apar in urma impactului cu tehnologia.

Se urmareste asadar o intelegere mai profunda a rosturilor sau, mai corect spus, a ne-rosturilor din lumea contemporana si a celei de maine in care omul este nevoit sa traiasca pentru ca sa se mantuiasca.

*

I. Lumea văzută, în diferitele sale componente, este dublată de o lume virtuală obţinută prin întrepătrunderea a două invenţii tehnologice recente: internetul şi dispozitivele de tip RFID. Prin internet se creează reţeaua de tip pânză de păianjen care înfăşoară realitatea, iar prin dispozitivele RFID conexiunile acestei reţele-pânze de păianjen devin interioare realităţii, parte structurantă a ei.

Vom aborda mai îndeaproape, pentru început, cum anume o dimensiune esenţială a societăţii – guvernarea, foloseşte aceste instrumente tehnologice (internet şi RFID) pentru a controla şi supraveghea oamenii, societatea în complexitatea ei. Lucrul este cu atât mai important cu cât dilemele credincioşilor sunt legate îndeosebi de modul în care guvernarea condiţionează accesul la servicii, bunuri şi drepturi cetăţeneşti de acte electronice cu dispozitive tip RFID ce pot avea funcţii multiple, activabile prin crearea unor sisteme informatice virtuale guvernamentale (plata taxelor, acces la contul bancar, plata unor servicii, facturi, etc.).

Dacă, iniţial, folosirea RFID a avut un caracter comercial şi s-a dezvoltat în ceea ce se poate numi sfera privată a societăţii (ridicând inclusiv aici probleme de ordin etic), mai recent, diferite variante ale dispozitivelor RFID (contactless smard card, îndeosebi) au fost folosite în reinventarea unor funcţii guvernamentale: îndeosebi, identificarea oamenilor (acte personale de identitate), control mai riguros al beneficiarilor de servicii sociale (cardul de asigurat medical), transferarea unor funcţii în domeniul internetului (plata taxelor şi impozitelor online), accesul direct al autorităţilor la baze de date naţionale centralizate ce conţin informaţiile esenţiale (sau extinse, depinde de caz) despre fiecare cetăţean.

Acest proces complex este numit e-guvernare, sau guvernarea electronică, şi este justificat de putere, în principal, prin necesitatea protejării societăţii de „pericolul terorist” precum şi prin „necesitatea reformării” statului, a instituţiilor, prin rezolvarea diferitelor probleme de sistem (birocraţie, ineficienţă, costuri). Aşadar, de fapt, e-guvernarea sau informatizarea (am putea spune chiar „inteligentizarea”) funcţiilor guvernării şi a relaţiilor dintre cetăţean-stat, cetăţean-cetăţean, este „vândută” ca un panaceu al tuturor problemelor care grevează, real sau imaginar, societatea noastră.

În această parte a lucrării vom căuta să precizăm:

1) tipul de guvernare pe care îl trăim de la modernitate încoace;

2) modul în care noile tehnologii (acte electronice şi întreaga infrastructură conexă) potenţează acroşeul totalitar al noii guvernări şi modelurile de funcţionare în care se înscriu;

3) de ce aceste noi tehnologii evoluează spre sisteme informatice ubicue, dincolo de stadiul la care se află în prezent;

4) de ce Leviathanul electronic astfel rezultat este o problemă pentru noi, creştinii.

*

II. Abordarea guvernării electronice este pusă, ulterior, în cadrul contextului larg al evoluţiilor ce marchează lumea în care trăim, ce ţin în special de revoluţia tehnologică reprezentată de apariţia noilor tehnologii:

• 
  a etichetelor inteligente (smart tags sau RFID, cipurile),
  
• 
  a ingineriei genetice şi
  
• 
  a lumii virtuale ca platformă de decizie pentru lumea reală.
  

Toate aceste „evoluţii” (involutii in fapt) au în comun, în ceea ce priveşte modul de manifestare, faptul că „oglindesc” lumea creată, lumea reală, copiind-o prin digitizare. Mai mult decât atât, în spatele acestor tendinţe stă însă o anume concepţie ce vede omul ca un demiurg al unei lumi noi, ca un stăpân şi „creator” al acestei noi aşezări. Sunt şi alte aspecte pe care nu am putut să le atingem în acest stadiu al cercetării (transumanismul, transexualitatea ca un fel de inginerie genetică aplicată însuşi omului, de pildă).

Într-adevăr, noile tendinţe, reprezentate de noile tehnologii, nu sunt doar nişte aplicaţii tot mai sofisticate prin care oamenii îşi multiplică modalităţile de intervenţie asupra realităţii. Ele sunt percepute şi perpetuate ca reprezentând o viitoare lume nouă, de fapt, ultima utopie pe care o va experia omenirea, deoarece, prin trufia sa luciferică, va merge până la capătul fărădelegii.

Arătăm în continuare faptul că, fiind o utopie investită cu speranţe de tip hiliast (speranţe conform cărora e posibilă crearea aici, pe pământ, a unei lumi perfecte, a fericirii şi a emancipării totale de constrângerile economice, sociale şi chiar naturale), noua lume are o alură de tip absolutist – năzuieşte în mod absolut să se înstăpînească asupra omului şi realităţii. Or, o astfel de pretenţie constructivistă presupune şi crearea unor noi legi de funcţionare, căci orice lume funcţionează pe baza unor raţionalităţi, principii. Observăm faptul că aceste principii sau raţionalităţi schimonosesc de fapt raţionalităţile reale, cele dumnezeieşti, prin care lumea creată subzistă.

O altă consecinţă a acestei pretenţii demiurgice este controlul absolut. Noua lume (de-creata) şi noile legi nu vor putea să subziste de la sine. Aşa cum lumea creată nu subzistă prin sine, ci doar pentru că e întreţinută de energiile dumnezeieşti şi de pronia cerească, aşa noua lume va subzista prin controlul totalitar exercitat asupra ei, căci de la sine nu va putea exista. Aceasta este, de altfel, soarta tuturor utopiilor cunoscute în istorie – pe cât făgăduiesc un rai pământesc, pe atât, transpuse din ideologie în fapt, se transformă într-un exerciţiu de putere totalitară ucigaşă şi prigonitoare.

Lumea „de-creata” va avea nevoie de o „platforma” care sa unifice elementele sale. Aceasta nu se va putea face eficient in spatiul real si, in consecinta, a fost aleasa platforma internetului unde se face o copie in oglinda a lumii reale. Se formeaza asadar o noua lume, cea virtuala, care va avea rolul de a gestiona interactiunile dintre elementele lumii reale (masini, cladiri, lucruri, animale, plante si chiar oameni) reprezentate in lumea virtuala sub forma de obiecte virtuale. In acest mod lumea virtuala ajunge lume conducatoare a lumii reale.

Cu noua sa functie de conducere si control lumea virtuala isi va dezvolta numarul de aplicatii astfel incat va putea fi capabila sa raspunda oricaror fantezii ce vor iesi din imaginatia oamenilor contribuid astfel la pervertirea sufleteasca a lor. Petrecand un timp din ce in ce mai indelungat in lumea virtuala (servici, rezolvarea nevoilor personale etc) se produce inevitabil o rupere de realitate pentru ca omul nu poate trai dezintrupat.

Se intelege astfel de ce internetul obiectelor impreuna cu aplicatiile de de e-guvernare ce vor utiliza internetul de banda larga vor constitui infrastructura de comanda si control a lumii „de-create” (vezi Anexa 10). Aceasta va putea functiona la parametri normali numai in momentul in care lumea virtuala va fi o oglindire dinamica a lumii reale (starea sa se va schimba aproape simultan cu schimbarea starii din lumea reala). Pentru aceasta va fi nevoie ca toata lumea reala sa fie „dotata” cu dispozitive electronice capabile sa transmita continuu informatii despre starea „gazdei” sale (cip-uri RFID).

Numai asa putem intelege cu adevarat necesitatea introducerii cat mai curand a documentelor electronice la oameni si extinderea cu repeziciune a programelor de cip-uire a animalelor. Intelegand ansamblul si miza sa putem sa ne raportam corect la ceea ce inseamna acum „doar” primirea unor noi documente, fie ele si electronice.

Desigur că nu ne aflăm încă în stadiul final al acestei utopii. Deocamdată asistăm la aşezarea fundaţiilor sale, la crearea mediului favorabil dezvoltării acesteia. Am considerat necesar să arătăm însă şi posibile implicaţii duhovniceşti ale acestei schimbari asupra noastră, cât şi să intuim care ar fi consecinţele dramatice ale acestei noi lumi în momentul în care îşi va intra în „drepturi”.

Chiar dacă pasul decisiv, aşa cum o arată Scripturile, va fi în momentul în care îşi va face apariţia antihristul, avem datoria de a intelege vremurile si semnele lor astfel incat sa dam un raspuns bun la toate incercarile pe care le avem de infruntat. Constientizarea impactului pe care lumea virtuala il are asupra oamenilor prin lucrarea pacatului si, implicit, a consecintelor duhovnicesti ce decurg din aceasta nu poate lasa pe nimeni indiferent.

„Omul pierzării, potrivnicul” (adică antihristul) va da noii lumi, ale carei pregatiri se fac deja, o noua dimensiune „religioasă”. În acel moment se vor vedea roadele şi efectele fundaţiilor care se construiesc în acest moment: capcana lumii virtuale şi faptul că omul va fi condiţionat în mod radical de deţinerea unei identităţi virtuale pentru a putea trăi ca cetăţean al noii – şi singurei lumi de pe glob. Considerăm aceasta deoarece tradiţia Bisericii ne arată că instaurarea ultimului tiran al omenirii va fi, practic, o ceremonie de tip „religios” în care acesta va fi recunoscut ca dumnezeu. Aşadar, omul va fi pus în faţa unei alegeri decisive: să recunoască antihristul ca mesia şi, astfel, să dobândească, prin acest „botez” schimonosit, drept de existenţă în noua lume, sau să Îl mărturisească pe Hristos şi, astfel, să fie alături de „cei ce vin din strâmtorarea cea mare şi şi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului”⁸.