Decizii relevante

SECŢIA I CIVILĂ

1. Titlu: Revizuire

Cuprins pe materii: Cea de-a doua ipoteză a art. 509 pct. 1 Cod procedură civilă, când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut constituie o aplicare a principiului disponibilităţii, precum şi a obligaţiei instanţei de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii. Însă, instanţa este ţinută să respecte cadrul procesual fixat de părţi.

Legislaţie relevantă: art. 509 pct. 1 Cod procedură civilă.

Rezumat: Cu prilejul judecării apelului inculpatului prin concluzii scrise s-a solicitat de către părţile civile extinderea efectelor apelului şi cu privire la latura civilă, cerere ce nu a fost primită de instanţa penală.

Prin formularea unei cereri de revizuire s-a solicitat retractarea deciziei penale în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.

Cea de-a doua ipoteză a pct. 1 a art. 509 Cod procedură civilă, când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, are în vedere situaţia când instanţa a omis să soluţioneze un capăt de cerere, ipoteză ce nu este incidentă în speţă.

Decizia civilă nr. 214/A din 04.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrată la 2.07.2015 pe rolul Curţii de Apel Galaţi s-a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 680/A/2015 a aceleiaşi instanţe deoarece cu prilejul judecării apelului inculpatului, s-a solicitat de către părţile civile extinderea efectelor apelului şi cu privire la latura civilă în baza dispoziţiilor art. 419 Cod procedură penală, cerere asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat.

În drept, s-a invocat dispoziţiile art. 509 Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr. 214/A din 04.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi s-a respins cererea de revizuire prin prisma următoarelor considerente:

Prin sentinţa penală nr. 136/2015 a Judecătoriei Galaţi inculpatul Ş.C. a fost achitat în baza dispoziţiilor art. 396 alin. 1,5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. d Cod procedură penală şi la art. 31 Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza dispoziţiilor art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 135 alin. 1 Cod civil s-au respins ca neîntemeiate acţiunile civile formulate de părţile civile B.S., B.C. şi B.C.

Împotriva sentinţei penale nr. 136/2015 a declarat apel doar Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi.

Prin concluzii scrise apărătorul părţilor civile a solicitat admiterea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, iar în rejudecare, în baza art. 419 Cod procedură penală admiterea constituirii de parte civilă.

Instanţa de apel reţine în considerentele deciziei penale nr. 680/A/2015 următoarele:

„În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, urmează a se constata faptul că părţile civile B.S., B.C. şi B.C. nu au exercitat calea de atac a apelului împotriva hotărârii de achitare a inculpatului şi de respingere a acţiunii civile de către instanţa de fond.

În aceste condiţii, respectiv când calea de atac a fost exercitată doar de către Parchet, sub aspectul laturii penale a cauzei, având în vedere limitele rejudecării în apel, urmează a se menţine dispoziţia instanţei de fond de respingere a acţiunii civile exercitate de către părţile civile.

Prin neexercitarea căii de atac a apelului se prezumă că părţile civile au fost de acord cu hotărârea instanţei de fond şi în consecinţă, având în vedere limitele impuse de rejudecare a cauzei (latura penală a acesteia), nu se poate soluţiona în apel latura civilă a acesteia.”

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a statuat că atâta vreme cât apelul Parchetului a vizat doar latura penală, având în vedere limitele rejudecării apelului, nu a putut primi cererea părţilor civile din cauză.

Cea de-a doua ipoteză a pct. 1 a art. 509 Cod procedură civilă, când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, are în vedere situaţia când instanţa a omis să soluţioneze un capăt de cerere, ipoteză ce nu este incidentă în speţă aşa cum s-a dovedit.

2. Titlu: Recunoaşterea hotărârii străine

Cuprins pe materii: Regulamentul CE nr. 2201/2003

Legislaţie relevantă: Art. 37 alin. 2, art. 39 din Regulamentul nr. 2201/2003. Condiţii

Rezumat: În ipoteza solicitării recunoaşterii unei hotărâri străine pronunţată în lipsa părţii care a pierdut procesul, cel ce solicită această recunoaştere, trebuie să facă dovada fie a comunicării actului de sesizare a instanţei (străine), fie a acceptării respectării hotărârii, de către pârât, în mod neechivoc.



Decizia civilă nr. 195/A din 16.11.2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 981/113/5.05.2015 petentul S.S. a solicitat recunoaşterea hotărârii pronunţată la data de 14.11.2013 de Tribunalul pentru minori din Sassari, Italia, în dosarul nr.127/2013 şi nr.186/2013 V.G.

Întrucât din certificatul menţionat la art.39 din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003 a rezultat că hotărârea a fost pronunţată în lipsă, instanţa i-a pus in vedere petentului să depună actele prevăzute de art. 37 alin. 2 din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003.

Prin sentinţa civilă numărul 559 din 2 iulie 2015, Tribunalul Brăila - Secţia I civilă a respins cererea formulată de petentul S.S., privind recunoaşterea hotărârii pronunţată la data de 14.11.2013 de Tribunalul pentru minori din Sassari, Italia, în dosarul nr. 127/213 şi nr. 186/2013 V.G., reţinând, în esenţă, că petentul a făcut dovada faptului că originalul sau o copie certificată pentru conformitate a documentului care stabileşte că actul de sesizare al instanţei, sau un act echivalent, a fost notificat sau comunicat părţii care nu s-a prezentat, sau că pârâta a acceptat hotărârea în mod neechivoc.

Împotriva acestei sentinţe, în termen, a declarat apel petentul S.S. că criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, instanţa de fond reţinând în mod eronat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prev. de art. 37 alin. 2 din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003.

Susţine apelantul că, dacă se analiza cu atenţie dosarul cauzei, se putea observa că aceste condiţii au fost îndeplinite atât de el cât şi de instanţa pentru minori din Sassari, unde procedura de citare a fost legal îndeplinită.

În fine, susţine că au fost îndeplinite şi cerinţele prev. de art. 39 din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003, certificatul prevăzut de acest text de lege şi copia după confirmarea de primire prin care hotărârea i-a fost comunicată pârâtei fiind depuse la dosar.

Pentru toate acestea solicită apelantul admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii instanţei de fond, în sensul admiterii cererii sale şi a recunoaşterii hotărârii pronunţată de instanţa pentru minori – Sassari – Italia, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat decăderea din drepturile părinteşti a numitei T.F. asupra minorei S.E. născută la data de 31.08.2011 în localitatea Olbia.

Prin decizia civilă nr. 195/A din 16.11.2015 a Curţii de Apel Galaţi a fost respins ca nefondat apelul declarat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 37 alin. 2 din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003 „…în cazul în care este vorba despre o hotărâre în lipsă, partea care solicită recunoaşterea sau încuviințarea executării trebuie să prezinte: a) originalul sau o copie certificată pentru conformitate a documentului care stabileşte că actul de sesizare a instanței sau un act echivalent a fost notificat sau comunicat părţii care nu s-a prezentat sau b) orice document care arată că pârâtul a acceptat hotărârea în mod neechivoc”.

Aşadar, reţinând justificat că petentul nu a depus la dosarul cauzei aceste dovezi, conform art. 37 alin. 2 din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003, partea trebuie să prezinte o dovadă a comunicării actului de sesizare sau a altui act echivalent, în timpul derulării procesului finalizat cu hotărârea a cărei recunoaştere o solicită şi nu ulterior acesteia, corect a dispus instanţa de fond respingerea cererii formulate de petent.

Acesta fie ignoră faptul că hotărârea a fost pronunţată în lipsă, fie confundă cerinţele prevăzute de art. 37 şi 39 din Regulamentul C.E. 2201/2003.

3. Titlu: Cerere de revizuire. Admisibilitate

Cuprins pe materii: Codul de procedură civilă

Legislaţie relevantă: art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă

Rezumat: Deciziile prin care s-a respins recursul nu pot face obiectul unei cereri de revizuire. Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri dată de instanţa de recurs când evocă fondul se poate cere dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor ori, dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În speţă, prin decizia civilă nr. 642/06.03.2015 a Curţii de Apel Galaţi s-au respins recursurile declarate de pârâtele CLMB, SC S SRL Brăila şi Statul Român prin MFP împotriva deciziei civile nr. 442/24.09.2014 a Tribunalului Brăila. Hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi rejudecând cauza dedusă judecăţii modifică în tot sau în parte hotărârea atacată.
Decizia civilă nr. 308/R din 04.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 2224/15.03.2013 a Judecătoriei Brăila s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a DGFPB pentru Statul Român şi pentru MFP.

S-a respins acţiunea principală precizată formulată de reclamanta ZS în contradictoriu cu pârâţii CLMB, SUPAFLSC., SC S. SRL Brăila şi BM.

S-a respins cererea reconvenţionala formulata de SC S.SRL Brăila.

S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de CLMB.

S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de SUPAFLSC.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, a reţinut cele ce vor fi arătate în continuare.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 1286/113/2011, reclamanta ZS, în contradictoriu cu UAT Brăila, a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 1452/28.02.2011, emisă de MB prin Primar, pentru retrocedarea imobilului din Brăila, str. R. nr. … în contradictoriu cu CLMB, D.S.P. Brăila şi SC S. SRL Brăila. Prin aceeaşi acţiune, în temeiul art. 21 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.4/19.01.2005, prin care s-a înstrăinat spaţiul comercial în suprafaţă de 84,18 mp (apartamentul nr… si teren indiviz de 37, 60 mp, iar în contradictoriu cu CMB şi BM a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune încheiat la data de 10.07.2008, privind suprafaţa de 147 mp, situată in B…, b-dul AIC nr. ….

Prin încheierea din 5 mai 2011, dată în dosarul nr. 1286/113/2011, Tribunalul Brăila a dispus disjungerea cererilor având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4/19.01.2005 şi constatare a nulităţii absolute a contractului de concesiune, formându-se dosarul nr. 2417/196/2011, instanţa rămânând investită cu contestaţia împotriva Dispoziţiei nr. 1452/28.02.2011.

În motivarea capetelor de cerere disjunse, reclamanta a arătat că a formulat în termen legal notificare în baza Legii nr.10/2001, în vederea restituirii în natură a imobilului situat în Brăila, str. R., în baza actelor de proprietate depuse în copie la dosar. Iniţial cererea fost respinsă prin Dispoziţia nr. 7710/19.09.2003, care a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 1146/17.11.2010 a Tribunalului Brăila.

Cu privire la actele de înstrăinare şi concesiune, reclamanta a susţinut că sunt lovite de nulitate absolută, deoarece la data întocmirii lor au fost încălcate dispoziţiile art. 21 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, care prevăd sancţiunea nulităţii absolute a tuturor actelor juridice de înstrăinare, concesionare, încheiate înainte de finalizarea procedurilor administrative prevăzute de Legea nr.10/2001.

Pârâta U.A.T. Municipiul Brăila, prin întâmpinare, a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii pentru constatarea nulităţii actelor juridice, întrucât, în ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare pentru partea din imobil, formată din apartamentul nr… al construcţiei … si terenul aferent, s-a dispus acordarea de despăgubiri, in condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar in ceea ce priveşte contractul de concesiune, pârâtul a precizat că nu există un astfel de contract, terenul fiind atribuit în folosinţă gratuită, prin HCLM nr.71/29.02.2008, pârâtei BM.

Pârâta, SC S. SRL Brăila, la rândul ei, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, iar prin cerere reconvenţională, pentru situaţia în care se admite acţiunea principală, a cerut ca reclamanta să fie obligata să îi restituie preţul de 2.11.690.800 lei şi TVA în sumă de 401.031.252 lei, pe care l-a achitat conform procesului-verbal de licitaţie din 14.12.2004, actualizat cu indicele de inflaţie, precum şi contravaloarea investiţiilor pe care le-a realizat la imobil.

Pârâta D.S.P. Brăila, în prezent S.U.P.A.F.L.S.C. prin întâmpinare, a invocat lipsa calităţii sale procesual pasive, având in vedere ca nu a fost parte în contractele de vânzare-cumpărare şi de concesiune.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii, având în vedere că părţile contractante au fost de bună-credinţă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare

Aceeaşi pârâtă a formulat şi cerere de chemare în garanţie a Statului Român prin DGFP şi a CLMB prin DFPL, pentru ca, în situaţia în care se va dispune admiterea cererii reconvenţionale formulată de pârâta SC S. SRL Brăila şi se va restitui preţul plătit, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 550/2002, obligaţia de restituire a preţului să se stabilească în sarcina Statului Român, prin reprezentantul său în teritoriu, CLM. În acelaşi scop, al restituirii preţului plătit, pârâta a arătat că dispoziţiile art. 1342 Cod civil sunt opozabile şi DGFP Brăila, întrucât preţul plătit de societatea cumpărătoare s-a făcut venit la bugetul de stat şi la bugetul local, astfel că obligaţia de restituire a preţului cade în sarcina beneficiarilor sumelor încasate cu titlu de preţ.

Pârâtul CLMB a formulat cerere de chemare în garanţie a MFP prin DGFP Brăila pentru a fi obligat la restituirea sumei încasată din vânzarea imobilului, ce formează obiectul contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 644/21.01.2005, in situaţia in care ar fi admisă cererea reconvenţională a pârâtei SC S. SRL.

D.F.P. Brăila, în apărare, a solicitat respingerea cererilor de chemare in garanţie. În acest sens, a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Statului Român şi al MFP, întrucât nu are mandat pentru a le reprezenta in faţa instanţelor judecătoreşti.

Prin Sentinţa civilă nr. 1730/2011, Tribunalul Brăila a respins ca nefondată acţiunea disjunsă, cererea reconvenţională formulată de pârâta SC S. SRL, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul S.U.P.A.F.L.S.C. privind pe chemaţii în garanţie Statul Român prin DGFP Brăila şi CLMB prin DFPL, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul CLMB privind pe chematul în garanţie MFP prin DGFP Brăila şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul S.U.P.A.F.L.S.C.

A admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Statului Român şi al MFP, invocată de DGFP Brăila.

Împotriva sentinţei civile de mai sus a formulat apel reclamanta ZS.

Prin Decizia civilă nr. 56/A din 06 iunie 2012, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de reclamanta ZS, a anulat sentinţa civilă nr. 1730/2011 a Tribunalului Brăila şi a trimis cauza la Judecătoria Brăila spre competentă soluţionare, unde a fost înregistrată la data de 02.08.2012

La termenul de judecată din data de 01.03.2013, reclamanta, prin apărător, a precizat că nu insistă în capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de concesiune, încheiat la data de 10.07.2008, privind suprafaţa de 147 mp, situată in Brăila, b-dul AIC nr…., instanţa rămânând legal investită cu celelalte capete de cerere, şi cu excepţiile ridicate în apărare de pârâţi, respectiv de chemaţii în garanţie.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul S.U.P.A.F.L.S.C. (fosta DSPF), instanţa a respins-o, având în vedere că a fost parte semnatară a contractului de vânzare-cumpărare a cărei nulitate se solicită, chiar dacă este numai administratorul fondului locativ.

De asemenea, prin delegare de competenţă administrativă, dată de U.A.T Municipiul Brăila, care a avut calitatea de proprietar şi de CLMB, în calitate de organ reprezentativ şi executiv al U.A.T. Municipiul Brăila, S.U.P.A.F.L.S.C., a încheiat şi semnat actul juridic de înstrăinare ce formează obiectul litigiului de faţă.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Statului Român şi al MFP, invocată de DGFP Brăila, instanţa a constatat că este întemeiată, deoarece la dosarul cauzei nu există împuternicirea legală de reprezentare în proces a celor două instituţii şi prin urmare, nu le poate reprezenta în judecată şi nu îşi poate asuma drepturi şi obligaţii procesuale în numele acestora.

Pe fondul cauzei, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4/19.01.2005, prin care s-a înstrăinat spaţiul comercial în suprafaţă de 84,18 mp (apartamentul nr. …) şi teren indiviz de 37,60 mp, instanţa şi-a argumentat soluţia astfel:

ZS şi I. au solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri, pentru imobilul situat în Municipiul Brăila, str. R. nr. …, solicitările lor, formând obiectul dosarelor nr. 723/2001 şi nr. 728/2001

ZI a decedat la data de 16.03.2009, conform extrasului certificatului de deces, depus la dosar.

Prin notificările nr. …/2001 şi …/2001, s-a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul de mai sus, trecut în proprietatea statului prin procesul verbal din 4.02.1966 şi în baza Deciziei nr. 63/1966, fiind preluat de la reclamanta ZS şi tatăl acesteia, SI.

Faţă de opţiunea alternativă a notificatorilor, precum şi faţă de faptul că aceştia au depus cu întârziere documentaţia necesară soluţionării notificărilor, s-au stabilit despăgubiri pentru partea din imobilul situat în municipiul Brăila, B-dul AIC nr. … – corespondent cu str. M.E. nr. …, formată din apartamentul nr…. al construcţiei … în suprafaţă construită de 84,18 mp şi pentru terenul aferent în suprafaţă indiviză de 37,60 mp, ce nu au putut fi restituite în natură.

Pentru această parte din imobil s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 4/19.ian.2005, autentificat sub nr. 644/21.01.2005, cumpărător fiind SC S.SRL Brăila.

Încheierea contractului s-a făcut anterior emiterii Dispoziţiei nr. 7710/19.09.2003, dispoziţie prin care s-au respins notificările formulate de reclamantă şi ZI, întrucât nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite.

Calitatea acestora de persoane îndreptăţite s-a stabilit ulterior, prin sentinţa civilă nr. 1146/17.11.2010, prin care s-a anulat Dispoziţia nr. 7710/19.09.2003.

Reclamanta a invocat dispoziţiile art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 cu modificările ulterioare, conform cărora, sub sancţiunea nulităţii absolute, până la soluţionarea procedurilor administrative şi, după caz, judiciare generate de această lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locaţia de gestiune, asocierea în participaţiune, ipotecarea, locaţiunea, precum şi orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaş, schimbarea destinaţiei, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile – terenuri sau construcţii notificate potrivit acestei legi.

Instanţa de fond a considerat că, în aplicarea prevederilor legale invocate, acestea trebuie să fie coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 1/2009, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001, prin care s-au introdus dispoziţii ce reglementează excepţii de la sancţiunea instituită prin art. 21 din Legea nr. 10/2001, pentru asigurarea protecţiei şi stabilităţii raporturilor juridice încheiate cu bună-credinţă, având ca obiect imobile ce intră sub incidenţa acestei legi.

Astfel, instanţa a reţinut că, potrivit pct. 10 din Legea nr. 1/2009, prin care se modifică art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă.

În cauză, pârâta SC S. SRL Brăila a dobândit imobilul cu bună-credinţă, în baza Legii nr. 550/2002, privind vânzarea spaţiilor comerciale şi de prestări servicii aflate în proprietatea privată a statului, a HG nr. 1341 din 27 noiembrie 2002, completată prin HG nr. 246/2003, a HCLM nr. 174/28.11.2002, modificată şi completată prin HCLM nr. 69/21.04.2003.

Contractul s-a încheiat în formă autentică şi a fost înregistrat în Cartea Funciară, conform Extrasului de Carte Funciară emis de O.C.P.I. Brăila.

În opinia instanţei, contractul încheiat de pârâta SC S. SRL Brăila, se încadrează în excepţia prevăzută de art.45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, modificat prin Legea nr. 1/2009, având în vedere că aceasta a fost de bună-credinţă la încheierea actului juridic, respectând procedurile legale în vigoare la data încheierii actului.

Pe lângă buna-credinţă a pârâtei cumpărătoare, instanţa de fond a avut în vedere şi atitudinea notificatorilor, în sensul că aceştia nu au solicitat în mod expres prin notificările depuse, să li se restituie în natură imobilul, ci au optat alternativ pentru despăgubiri, în situaţia în care imobilul sau o parte din imobil nu se poate restitui în natură.

De asemenea, s-a ţinut seamă de opţiunea notificatorilor, precum şi de faptul că aceştia nu au făcut dovada la Comisia de aplicare a legii nr.10/2001, a calităţii de persoane îndreptăţite şi pentru că, au depus cu mare întârziere dovezile, după iniţierea procesului, în anul 2010, la un interval de 10 ani de la intrarea în vigoare a legii, înstrăinarea spaţiului comercial s-a făcut şi pentru că imobilul era într-o stare fizică de degradare avansată şi statul nu mai putea să asigure întreţinerea şi consolidarea lui din lipsă de fonduri.

În speţă, conform adresei nr. 65765/2002, emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor, acesta şi-a dat acordul privind vânzarea spaţiilor nominalizate în anexa înaintată de CMB, aflate în zona de protecţie a centrului istoric al municipiului Brăila.

Prin HCLM nr. 174/28.11.2002, modificată şi completată prin HCLM nr. 69/21.04.2003, s-a aprobat lista spaţiilor comerciale sau de prestări servicii, care urmau a fi vândute, potrivit prevederilor Legii nr. 550/2002, spaţii aflate în administrarea DSP, listă în care a fost inclus şi spaţiul comercial ce formează obiectul contractului încheiat de pârâta SC S. SRL.

Instanţa a constatat că HCLM nr. 174/28.11.2002 nu a fost contestată de notificatori în contencios administrativ, ea producându-şi efectele la data încheierii actului de vânzare-cumpărare în litigiu.

Având în vedere că actele administrative care au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu au fost atacate în instanţă de reclamantă, instanţa a considerat că au fost respectate condiţiile prevăzute de lege, iar actul încheiat în aceste condiţii îşi produce efectele juridice privind transferul dreptului de proprietate.

La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare erau îndeplinite formalităţile legale de înstrăinare a spaţiului comercial, iar pârâta a cumpărat cu convingerea că sunt respectate prevederile legale în vigoare la acea dată.

Din toate demersurile efectuate de pârâta SC S. SRL Brăila pentru dobândirea spaţiului comercial, instanţa a constatat că aceasta nu a urmărit încălcarea legii şi nici nu a avut cunoştinţă de faptul că imobilul în cauză era supus procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Instanţa nu a reţinut culpa sau reaua credinţă a pârâtei SC S. SRL, constând în aceea că nu a solicitat vânzătorului dovada certă a primirii de către reclamanta a Dispoziţiei iniţiale, nr. 7710/19.09.2003, de respingere a notificărilor formulate de ZS şi I., pe decizia respectivă existând menţiunea „am primit un exemplar-13.05.2010”.

În motivarea hotărârii s-a mai arătat că pârâta SC S. SRL a preluat imobilul într-o fază avansată de degradare şi a efectuat lucrări de conservare, de consolidare precum şi îmbunătăţiri, aducându-l în stadiul de utilizare şi sporindu-i considerabil valoarea.

Aceste aspecte au fost considerate de instanţă ca dovezi ale bunei-credinţe a cumpărătorului, care s-a comportat ca un adevărat proprietar, având convingerea că imobilul aparţine domeniului privat al statului.

SC S. SRL Brăila a participat la licitaţia organizată de CLMB pentru vânzarea acestui spaţiu comercial şi a achitat preţul stabilit prin actul de vânzare-cumpărare, contractul de vânzare-cumpărare intrând în circuitul civil şi fiind supus formalităţilor de publicitate prevăzute de lege.

Totodată, prin Dispoziţia nr. 1452/28.02.2011, emisă de Municipiul Brăila prin Primar, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru această parte din imobil, astfel că reclamanta nu a fost prejudiciată în modalitatea de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, fiind în acord şi cu opţiunea exprimată în notificările depuse la comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Faţă de considerentele expuse, instanţa de fond a constatat că în cauză operează dispoziţiile art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, modificat prin Legea nr. 1/2009, dispoziţii care înlătură sancţiunea prevăzută de art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 cu modificările ulterioare şi republicată, privind nulitatea absolută a actelor juridice încheiate până la definitivarea procedurii administrative de soluţionare a notificărilor depuse pentru imobilele ce intră sub incidenţa acestei legi.

În consecinţă, instanţa a apreciat nefondată cererea formulată de reclamanta ZS pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, prin care s-a înstrăinat spaţiul comercial în suprafaţă de 84,18 mp (apartamentul nr. …) şi teren indiviz de 37,60 mp.

Având în vedere cele de mai sus, pe cale de consecinţă, instanţa, a respins ca lipsite de obiect cererea reconvenţională formulată de pârâta S.C. S. SRL Brăila, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul S.U.P.A.F.L.S.C. privind pe chemaţii în garanţie Statul Român prin DGFP Brăila şi CLMB prin DFPL, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul CLMB, privind pe chematul în garanţie MFP prin DGFP Brăila.

Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat apel ZS, criticând-o pentru nelegalitatea şi netemeinicia respingerii cererii de constatare a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 4/19.01.2005.

SC S. SRL Brăila a declarat apel împotriva încheierii din data de 08.02.2013, prin care s-a respins excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată.

ZS a susţinut că instanţa de fond nu a motivat soluţia pronunţată cu privire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4/19.01.2005 pentru încălcarea dispoziţiilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 550/2002.

Motivele menţionate în hotărârea apelată, care fac trimitere la buna credinţă a cumpărătoarei S.C. S. S.R.L. Brăila, nu răspund temeiului de drept şi de fapt din acţiune.

Instanţa de fond a ignorat un fapt stabilit cu certitudine şi putere de lucru judecat printr-o hotărâre judecătorească, şi anume că Dispoziţia iniţială emisă de Primarul municipiului Brăila (nr. … din 19.09.2003) a fost înmânată lui ZS la data de 13 octombrie 2010 (sentinţa civilă nr.1146/17.11.2010 a Tribunalului Brăila, pronunţată în dosarul nr.3038/113/2010).

De asemenea, apelanta a susţinut că SC S. SRL Brăila a luat cunoştinţă din caietul de sarcini despre împrejurarea că imobilul scos la licitaţie se afla sub incidenţa Legii nr.10/2001, iar în instanţă nu a fost prezentat caietul de sarcini în contraprobă.

În cauză s-a făcut dovada certă a faptului că procedura administrativă pentru retrocedarea imobilului în litigiu nu se finalizase şi deci contractul de vânzare-cumpărare nu se putea face.

Motivarea hotărârii de respingere a cererii de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare pe dispoziţiile legale din Legea nr.10/2001, privind buna credinţă a cumpărătoarei, în opinia apelantei echivalează cu nemotivarea.

Apelanta a cerut admiterea apelului, schimbarea în totul a sentinţei şi admiterea acţiunii în constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr.4/19.01.2005, autentificat sub nr. 644/21.01.2005.

Apelanta SC S. SRL Brăila critică încheierea din 08.02.2013, considerând că litigiul de faţă nu se află sub incidenţa Legii nr.10/2001, ci pe temeiul Legii nr.550/2002, astfel că acţiunea de chemare în judecată trebuia timbrată la valoare.

A solicitat casarea încheierii şi obligarea reclamantei la plata taxei de timbru.

Răspunzând apelului formulat de reclamantă, pârâta SC S. SRL Brăila, prin întâmpinare, a cerut respingerea ca nefondată a apelului, a excepţiilor formulate de SUPAFLSC Brăila şi de Statul Român prin MFP – DFP Brăila, care au invocat lipsa calităţii lor procesuale pasive şi admiterea cererii de chemare în garanţie a CLMB.

SC S. S.R.L. Brăila a arătat că SUPAFLSC Brăila a semnat contractul de vânzare-cumpărare a cărei nulitate s-a cerut a se constata, în calitate de administrator al imobilelor aflate în proprietatea CLMB, iar Statul Român prin DFP Brăila a încasat 15% din preţul plătit, astfel că au calitate procesuală pasivă în cauză şi se justifică cererea de chemare în garanţie a CLMB

Apărarea formulată, pe fondul litigiului de către S.C. S. S.R.L. Brăila, se bazează pe buna credinţă a părţilor din contractul de vânzare-cumpărare, care, fiind dovedită în cauză, face aplicabile dispoziţiile art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, aşa cum de altfel a motivat instanţa de fond.

Intimata SC S. S.R.L. Brăila, care, aşa cum s-a menţionat anterior în principal, cere respingerea apelului ca nefondat, pentru situaţia în care se admite apelul reclamantei, a cerut să se dispună admiterea cererii reconvenţionale, în sensul de a i se restitui preţul plătit.

CLMB, la rândul său, a formulat întâmpinare, cerând respingerea apelului formulat de ZS ca nefondat cu aceeaşi motivare pe care a făcut-o SC S. SRL Brăila.

SC S. SRL Brăila a motivat apelul formulat împotriva încheierii de şedinţă din data de 8 februarie 2013, pe nelegalitatea respingerii excepţiei netimbrării acţiunii formulată de ZS pentru constatarea nulităţii contractului de vânzare- cumpărare nr. 4/19.01.2005.

Apelanta a considerat că, întrucât cauza nulităţii, aşa cum a fost motivată de reclamantă, se bazează, în drept, pe dispoziţiile Legii nr. 550/2002, cererea trebuie timbrată la valoare, respectiv la preţul plătit de 2.110.690.800 lei vechi plus TVA.

Având în vedere aceste argumente, a cerut obligarea lui ZS la plata taxei de timbru.

În apel s-au administrat probe cu înscrisuri, expertiză contabilă şi tehnică.

Prin decizia civilă nr. 442/24.09.2014 Tribunalul Brăila a admis apelul declarat de reclamanta ZS, împotriva sentinţei civile nr. 2224/15.03.2013, a Judecătoriei Brăila.

A schimbat în parte sentinţa şi în rejudecare a admis cererea disjunsă, restrânsă, formulată de reclamantă.

A admis cererile de chemare în garanţie formulate de pârâtul S.U.P.A.F.L.S.C. şi de pârâtul CLMB.

A admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta SC S. SRL Brăila.

A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4/19.01.2005.

A dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.

A respins ca nefondat apelul declarat de SC S. SRL Brăila, împotriva încheierii de şedinţă din 08.02.2013, a Judecătoriei Brăila în dosarul nr. 2417/113/2011.

S-a reţinut în motivarea deciziei că în litigiu sunt aplicabile disp. art. 24 din Legea nr. 550/2002.

Încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4/19.01.2005 s-a făcut cu încălcarea disp. art. 24 din Legea nr.550/2002 şi drept consecință urmează să fie obligată SC S. SRL Brăila să predea imobilul proprietarului CLMB.

Totodată, ca urmare a constatării nulităţii contractului şi în baza acelui principiu al restabilirii situaţiei anterioare, se admite cererea reconvenţională formulată de SC Sabina SRL Brăila în limita dovedirii cererii.

Se constată că instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 15 litera r din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu dispoziţiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul CLMB şi chematul în garanţie Statul Român prin MFP.

CLMB critică hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate pentru următoarele motive:

- greşit a fost obligat să plătească pârâtei SC S. SRL Brăila suma de 40.207 lei, reprezentând îmbunătățiri aduse imobilului, întrucât potrivit disp art. 9 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire (cererea de restituire fiind din anul 2001, iar îmbunătățirile au fost aduse imobilului după cumpărarea imobilului de către SC S. SRL Brăila, conform constărilor din raportul de expertiză);

- referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, instanţa nu a ţinut cont de disp.art. 277 C.pr.civ. în situaţia în care sunt mai mulţi reclamanţi şi mai mulţi pârâţi.

Pârâta SC S. SRL critică hotărârea instanţei de apel sub aspectul că nu s-a reţinut buna credinţă la încheierea actului (contract de vânzare-cumpărare nr. 644/21.05.2005, încheiat cu CLMB).

Contractul respectiv se încadrează în excepţia prevăzută de art. 45 alin.2 din Legea 10/2001, modificată prin Legea nr. 1/2009.

Statul Român prin MFP critică hotărârea instanței de apel întrucât s-a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în garanţie, hotărârea fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 550/2002 şi Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Instanţa a acordat pe lângă cota de 15% solicitată din preţul de vânzare şi taxa pe valoarea adăugată.

Se critică de asemenea, hotărârea instanţei de apel şi sub aspectul că nu s-a motivat reţinerea răspunderii chematului în garanție faţă de executarea culpabilă a obligaţiei ce revenea pârâtei care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, anulat ulterior printr-o hotărâre judecătorească.

Intimata S.U.P.A.F.L.S.C. Brăila a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului chematului în garanţie şi admiterea recursului formulat de SC S.SRL şi în parte a recursului formulat de CLMB.

Se solicită modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 2254/15.03.2013 a Judecătoriei Brăila.

Intimata ZS, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate întrucât hotărârea instanţei de apel este temeinică, legală şi judicios motivată.

Prin decizia civilă nr. 64/6.03.2015 Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondate toate cele trei recursuri.

Au fost obligaţi recurenţii să plătească intimatei-reclamante suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată.

Prin prezenta cerere de revizuire revizuenta invocă faptul că numita ZS a depus contractul autentificat sub nr. 398/4.03.2011 numai în cadrul dosarului civil nr. 1286/113/2011 la termenul din 15.04.2015, iar instanţa de fond a dispus introducerea în cauză a succesorilor lui PI.

Se susţine că respectivul contract trebuia depus şi în cadrul dosarului civil nr. 2417/113/2011, iar cadrul procesual trebuia să se desfăşoare între succesorii legali ai lui PI, în calitate de intimaţi şi U.A.T. Brăila, D.S.P. Brăila şi Statul Român prin MFP în calitate de recurenţi.

Se invocă ca temei juridic dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă potrivit cărora revizuirea unei hotărâri date de instanţă de recurs când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În speţă, s-a invocat de către intimatul CLMB excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întrucât hotărârea a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul.

Prin decizia civilă nr. 308/R din 04.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de SC S SRL Brăila.

Prin decizia civilă nr. 308/R din 04.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de SC S SRL Brăila, pentru următoarele considerente:

Excepţia invocată este întemeiată pentru că prin decizia nr. 64/R/6.03.2015 a Curţii de Apel Galaţi s-au respins recursurile declarate de pârâtele CLMB, S.C. S. S.R.L. Brăila şi Statul Român prin MFP împotriva deciziei civile nr. 442/24.09.2014 a Tribunalului Brăila.

Hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi rejudecând cauza dedusă judecăţii modifică în tot sau în parte hotărârea atacată.

Prin urmare deciziile prin care s-a respins recursul nu pot face obiectul unei cereri în revizuire.