Definirea comertului international

DETERMINAREA LEGII APLICABILE CONTRACTULUI DUPA CRITERIUL AUTONOMIEI DE VOINTA

Substantial – libertatea de a te implica intr-un contract si de a-i stabili continutul.

Art. 3 ROMA I cuprinde criteriile generale de apreciere a regulii autonomiei de vointa si limitele princpiului. Evaluarea textului indica adoptarea de catre regulament a asa-numitei teze tranzactionale – nu doar automia de vointa, ci limitele aplicabile principiului pot duce la aplicarea unor norme de la care nu se poate deroga.

Parile pot supune intregul contract sau doar o parte a contractului unei legi sau pot desemna mai multe legi, fiecare fiind aplicabila cate unei parti a contractului. Procedeul, in contextul autonomiei de vointa, e cunoscut ca depesage – clauzele majore ale contractului pot fi separate de restul, astfel incat nu genereaza nici o incompatibilitate juridica desemnarea mai multor legi aplicabile contractului.

Clauza de desemnarea voluntara a legi aplicabile – validitatea sa este apreciata dupa un criteriu autonom, intrinsec regulamentului sau autonom european.

Exemplu: clauzele abuzive – conceptie europeana independenta de conceptiile nationale. Deci pot fi mai multe legi, plus conceptia europeana.

Conditia pentru ca desemnarea mai multor legi sa fie viabila si valida: exigenta coerentei contractului. Nu e posibil ca obligatiile unei parti sa fie grevate de o legislatie, iar cele ale celeilalte parti sa fie reglementate de alta legislatie. Deci putem avea oricate legi, in oricate divizari ale contractului, atat timp cat se asigura coerenta.

Partile pot alege o norma neutra? DA. Partile pot alege legea unui stat care are sau nu legatura cu contractul. De la aceasta libertate exista doua derogari, prevazute de parag. 3 & 4:

1. 
   Cand toate elementele situatiei juridice, mai putin optiunea partilor, indruma spre o alta lege, alegerea partilor nu poate aduce atingere acestei legi, in dispozitiile de la care aceasta lege nu permite derogarea. [putina incoerenta…]
   
2. 
   Ipoteza in care toate celelalte elemente juridice indruma spre legea unuia sau mai multor state membre, caz in care nu se va putea deroga de la prevederile imperative ale dreptului unional, in masura transpusa de legislatia statului membru in care functioneaza forul. S-ar putea spune si ca regula trebuie extinsa la situatia in care normele unionale trebuiau deja transpuse si nu au fost transpuse.
   

Odata incidente aceste norme imperative, impiedica aplicarea legii aleasa de parti, ceea ce inseamna ca legea unitara aleasa de parti se va aplica contractului, cu exceptia normelor de la care nu se poate deroga. Aspectul normei imperative este negativ: evita aplicarea unei norme alese de parti care ar infrange regulile imperative ale forului.

Norma din art. 3 sunt ordinare, spre deosebire de art. 9 (legile de politie – legi de aplicare imediata – overrindg mandatory rules).

Partile pot sa aleaga o norma non-nationala pentru a fi aplicabila contractului lor? In contextul Conventiei de la Roma se considera ca nu, cu referire speciala la lex mercatoria. In contextul R., se apreciaza ca alegerea partilor nu poate privi o norma non-nationala decat in masura in care se utilizeaza tehnica incorporarii contractuale.

Concluzia se desprinde din continutul considerentelor 13 si 14, din care se intelege ca regulamentul nu interzice partilor integrarea prin referinta in contractul lor a unui drept non-etatic sau a unei conventii internationale. In acest context, este de retinut ca norma non-etatica la care se face trimitere nu este plasata pe o pozitie de egalitate cu o norma nationala. Incorporarea (referinta contractauala) are valoare unui shortcut catre un grup de reguli juridice virtual aplicabile unei situatii juridice. In mod frecvent, referinta poate indica principiile UNIDROIT, principiile dr. eur. al contractelor, cadrul comun de referinta [DCFR] – initiativa de cod european care cuprinde reguli comune europene sau sugestia unor reguli in materie contractuala / fapte juridice licite / raspundere delictuala (extra-contractuala / torta), o conventie care in mod obiectiv (dupa propriile criterii) nu ar fi aplicabila.

Limita incorporarii este, de fapt, data de normele imperative, pentru ca trimiterea cu princina este eficienta atata timp cat nu contravine unor norme nationale imperative (care sunt destul de putine). Alegerea prin incorporare este cam ca alegerea obisnuita, caci sunt limitate de exercitiul normelor imperative. Diferenta e ca in privinta incorporarii e esential ca alegerea sa fie facuta intr-o maniera eficienta, care trebuie sa indice suficient de clar instrumentul juridic pe care partile doresc sa il utilizeze: invocarea lex mercatoria e vaga si poate sa nu fie acceptata de judecator.

Pot desemna retroactiv legea aplicabila contractului? Daca nu se prevazuse nimic, pot. Daca se prevazuse pot, se poate face cu conditia de a nu afecta drepturile tertilor, pentru ca e posibil sa afecteze dreptul la actiune al tertilor (acele drepturi castigate de terti).

Forma: trimiterea poate fi expresa ori tacita (dedusa din circumstantele situatiei juridice). Intre altele, considerentul nr. 12 al R. cuprinde o prezumtie simpla, in sensul ca alegerea unui for (instante) este un indiciu in privinta legii aplicabile contractului. Mai sunt si alte indicii: limba, preluarea unui text dintr-un act fara a fi indicat actul etc.

Existenta si valabilitatea contractului sau a unei clauze contractuale sunt supuse legii care ar fi aplicabila in virtutea regulamentului, daca acel contract / clauza ar fi valabile. De la aceasta regula exista o derogare prevazuta de art. 10.2: in ipoteza exigentei stabilirii lipsei consimtamantului la contractare, o parte poate sa se refere la legea tarii in care isi are resedinta sa obisnuita daca rezulta din circumstante ca ar fi nerezonabil ca efectul comportamentului unei parti sa fie determinat dupa legea prevazuta la paragraful 1.

Art. 20 din R. prevede excluderea retrimiterii: „Daca prezentul regulament prevede aplicarea unei legi a unui stat, se intelege prin aceastea regulile de drept material in vigoare in aceasta tara, cu excluderea regulilor de DIP din acea tara.” Daca partile au desemnat o lege nationala, ele au trimis la norma substantiala, nu la norma conflictuala.

Ce se intampla daca partile nu au prevazut nimic in privinta legii aplicabile contractului lor? In primul rand, daca autonomia de vointa nu este aplicabila, se aplica o succesiune de reguli care urmeaza metodologia prevazuta in art. 4 din R. Acest art. include 4 reguli distincte de desemnare a legii aplicabile in lipsa alegerii partilor, si anume:

1. 
   Regula punctelor de legatura prioritare
   
2. 
   Regula prestatiei caracteristice
   
3. 
   Regula legaturii manifest mai stranse
   
4. 
   Regula legaturii celei mai stranse
   

In completarea metodologiei prevazute de art. 4, R. prevede cateva metode speciale de desemnare a legii aplicabile, in functie de natura contractului, in materie de transport (art. 5), contracte de consum (art. 6), contracte de asigurare (art. 7), contracte individuale de munca (art. 8).

Daca nu putem identifica o alegere expresa / tacita in contract, ne referim la art. 4. Daca apar ipoteze speciale, art. 5-8.

Regula punctelor de legatura prioritare (art. 4.1.a-h). In textele acestui paragraf, R. indica diverse conexiuni pe care contractul le are cu o lege nationala si care sunt determinante pentru anumite tipuri de contracte pentru stabilirea legii aplicable. Ratiunea din spatele textelor este intemeiata adesea pe regula prestatiei caracteristice particularizata la anumite contracte sau de regula protectiei partii mai slabe ori de ratiunea previzivilitatii in momentul incheierii contractului.

1. 
   Contractul de vanzare de bunuri e guvernat de legea tarii in care vanzatorul isi are resedinta obisnuita. Textul se aplica doar vanzarilor mobiliare si, in principiu, doar celor corporale. Cu toate acestea, se considera ca intra in acesta categorie si standard software, incorporabil pe suport electronic. In mod cert, lit. a exclude bunurile imobile / aeronavele / vasele / valorile mobiliare (mai cu seama cele tranzactionate in cadrul sistemelor multilaterale).
   

2. 
   Contractele de prestari servicii sunt supuse legii tarii in care prestatorul de servicii isi are resedinta obisnuita. Tot de regula prestatiei caracterisitice este vorba. Sunt excluse de la aceasta regula prestarea de servicii in folosul consumatorilor / transporturile / CIM.
   

3. 
   Contractele avand ca obiect un drept real imobiliar, dreptul de proprietate imobiliara sau un drept de folosinta temporara asupra unui imobil sunt supuse legii tarii in care este situat imobilul.
   

4. 
   Prin exceptie, la lit. D, contractele de inchiriere care au rolul de a furniza chiriasului un drept de folosinta personal pe o durata de maximum 6 luni sunt guvernate de legea tarii in care proprietarul isi are resedinta obisnuita, cu conditia ca locatarul sa fie o persoana fizica si sa isi aiba resedinta obisnuita in aceeasi tara.
   

5. 
   Contractul de franciza e guvernat de legea tarii in care francizatul isi are resedinta obisnuita. Protectia partii mai slabe (francizatul).
   

6. 
   Contractele de distributie sunt supuse legi tarii in care distribuitorul isi are resedinta obisnuita.
   

7. 
   Vanzarile la licitatie sunt supuse legii tarii unde vanzarea are loc, cu conditia ca acest loc sa fie determinabil. In consecinta, vor fi, de regula, excluse, licitatiile desfasurate prin intermediul internetului, carora li se va aplica, in principiu, regula prestatiei caracteristice, prevazuta de paragraful urmator al art. 4. Ratiunea din spatele acestui text se bazeaza pe ideea ca adesea licitatiile sunt guvernate de norme imperative si atunci este firesc sa se faca trimitere la legislatia locului unde se desfasoara licitatia.
   

8. 
   Vanzarile de instrumente financiare in cadrul sistemelor multilaterale desfasurata dupa reguli nediscretionare care sunt urmarea mecanismului cererii si ofertei, sunt guvernate de legea nationala careia ii este supus sistemul multilateral, cu conditia ca acest sistem sa fie supus unei singure legi. [Bursele de valori mobiliare]
   

Regula prestatiei caracteristice. „Daca un contract nu este acoperit de prevederile paragrafului 1.a-h sau daca un contract acopera mai multe din punctele a-h, atunci acest contract va fi guvernat de legea tarii in care partea care trebuie sa furnizeze prestatia caracteristica isi are resedinta obisnuita.” In sinteza, se refera la 2 ipoteze:

1. 
   cea a lacunei (nu e acoperit de a-h). Exemplu: vanzarea de licente / dr. de prop. intelctuala / leasingul de bunuri mobile
   
2. 
   cumulul (e acoperit de mai multe ipoteze a-h). Exemplu: contractele de schimb / contractele privind oferirea unei prestatii de a face in schimbul altei prestatii similare.
   

Prestatia specifica nu e definita de regulament. Ratiunea este aceea ca o definire ar fi putut avea caracter limitativ, dar si pentru ca exista deja o conceptie autonoma europeana in privinta notiunii de prestatie caracteristica. In esenta, aceasta notiune se regaseste in raportul Giuliano-Lagarde, aratand ca prestatia caracteristica e lesne de determinat daca contractul e unilateral. Ceva mai greu e in cazul contractelor reciproce (sinalagmatice).

Se considera ca prestatia caracteristica in contextul acestor contracte este data de acea prestatie care reprezinta materia ce vizeaza scopul socio-economic al contractului, particularizandu-l fata de celelalte contracte. De cele mai multe ori, prestatia caracteristica este cea in schimbul careia se plateste o suma de bani.

Exista si varianta a3a, in care nu exista prestatii banesti, caz in care se va avea in vedere considerentul nr. 19 din R. care indica un criteriu suplimentar de determinare: cel al centrului de gravitate al contractului, fara a defini insa aceasta notiune. E de presupus ca, in cazul in care in schimbul livrarii unor marfuri in mod periodic, alta parte se obliga sa edifice o fabrica, centrul de gravitate ar fi contruirea fabricii.

Regula legaturii manifest mai stranse – clauza de exceptie (escape clause) – art. 4.3 din R. „Daca rezulta din ansamblul circumstantelor cauzei ca un contract prezinta legaturi in mod manifest mai stranse cu o tara, alta decat cea la care fac trimitere parag. 1, 2 (regulile 1, 2), atunci legea acestei alte tari se va aplica.” In doctrina construita pe marginea acestui text, s-a apreciat ca mecanismul clauzei de exceptie trebuie aplicat intr-o maniera extrem de rezervata, deoarece in caz contrar risca sa compromita previzibilitatea mecanismului conflictual pus in practica de regulament.

Se considera ca clauza de exceptie isi gaseste aplicabilitatea in sfera contractelor care urmaresc acelasi scop, cand clauza de exceptie va putea atrage modificarea clauzei de exceptie a contractului accesoriu, prin extensia legii aplicabile contractului principal.

Pe de alta parte, clauza de exceptie ar putea fi considerata aplicabila si in cazul ansamblului de contracte sau grupului de contracte care urmaresc acelasi scop: vazarea si transportul.

Se mai considera ca regula de exceptie si-ar mai gasi aplicabilitatea si in ipoteza contractelor preparatorii: promisiunea de a contracta, pactul de preferinta, promisiunile unilaterale de a contracta etc, care ar putea fi supuse legii contractului promis.

Ideea e tolerata insa si de art. 12 din R. ROMA II, care spune ca tuturor actelor preparatorii contractului li se aplica legea care s-ar fi aplicat daca s-ar fi incheiat contractul.

S-ar putea sustine si ca in ipoteza subcontractului (grupului omogen de contracte) ar fi rezonabila aplicarea clauzei de exceptie.

Legatura manifest mai stransa poate fi insa data, asa cum rezulta din considerentul nr. 20 al R., de formalitatile de inregistrare sau publicitate ale vanzarii sau transferului de proprietate in situatii speciale. Exemplu: vanzarea de aeronave, nave etc.

Daca legea aplicabila nu poate fi determinata in temeiul parag. 1 si 2 (regulile 1 si 2), contractul este guvernat de legea tarii cu care acesta prezinta legaturile cele mai stranse.

Daca clauza de exceptie invalideaza regulile 1 si 2, aceasta ultima regula vine sa rezolve problema doar atunci cand primele 2 reguli nu sunt functionale.

Principiul ce sta la baza ultimei reguli este cel al proximitatii. Legea aplicabila va fi determinata in functie de gruparea si aprecierea a diferite puncte de legatura care pot fi considerate relevante si care ar trebui sa duca la cea mai apropiata lege (most closely connected law), fiind astfel suficienta o „usoara inclinare” spre o anumita lege pentru ca aceasta lege sa se aplice. Principiul ar trebui aplicat intr-o maniera similara clauzei de exceptie, intrucat majoritatea contractelor sunt cuprinse in primele doua reguli. Cu toate acestea, practica dezvoltata pe marginea conventiei de la Roma a dovedit necesitatea instituirii acestei reguli. Exemplul principal in constituie acele contracte care fara a fi gratuite, nu genereaza nici o obligatie monetara sau genereaza atat prestatii de a face, cat si obligatii monetare, fara ca proportia acestora sa fie relevanta. Intra in aceasta categorie contractele industriale complexe (exemplu: antreprizele industriale, prin care se ofera un serviciu in schimbul unui bun si care nu pot fi supuse regulilor conexiunilor)

Seminar 05.05.2014 – extrem de imp. pt. examen

Mecanismul de solutionare al diferendelor in cadrul WTO, pasnic. Prezumtie a consimtamantului in momentul aderarii la WTO, prin semnarea GATT. Instanta, in cadrul WTO este OSD – Organismul de solutionare al disputelor (DSB – Dispute Settlement Body) – rol de autoritate interpretativa si doar in subsidiar autoritate jurisdictionala. Ca si autoritate interpretativa, vorbim de interpretarea dispozitiilor existente, in acordurile semnate ca urmare a rundelor de negocieri in raport de cutumele de interpretare din DIP.

Fazele de solutionare:

1. 
   Faza negocierilor directe. Partea lezata adreseaza o cerere organismului de solutionare a diferendelor prin care se solicita medierea. Este o faza confidentiala si poate dura pana la 60 zile. Fara notificarea de conciliere nu se poate trece mai departe. In urma acestei faze se poate ajunge sau nu la un raport de conciliere.
   

2. 
   Faza diferendelor in fata DSB. Se numeste un grup special (intre 3-5 persoane). Acestia pot sau nu sa fie independenti fata de administratiile nationale. Rolul acestui grup special este de a evalua situatia cuprinsa in plangere. Toata faza dureaza 6 luni, cu exceptia prelungirii pana la 9 luni, o singura data. La finalul acestei faze, grupul special are obligatia de a emite un raport care sa cuprinda starea de fapt, acordul statelor membre daca exista, iar in cazul in care nu exista, sa propuna o solutie in vederea solutionarii diferendului (se adopta prin majoritate). Raportul grupului special este trimis DSB, intrandu-se in faza 3.
   

3. 
   Analiza raportului DSB. Ca intindere, 60 zile maximum. DSB trebuie sa adopte sau sa respinga raportul emis de grupul special. Nu se poate vorbi de punerea in aplicare a raportului grupului special, decat dupa adoptarea de catre DSB (raportul se adopta doar prin consens). Daca DSB adopta raportul, solutia e definitiva si poate fi pusa in aplicare. Partile pot ataca solutia in acest raport si astfel ajungem in faza 4.
   

4. 
   Apelul. Faza de control cu caracter confidential. Exercitat de corpul de apel (se judeca exact ca in primele 2 faze). Corpul de apel are caracter permanent, include 7 membri dintre care doar 3 statueaza practic asupra unei situatii concrete (asemenea unei instante de recurs, dpdv organizatoric). Membrii organului de apel sunt independenti de administratiile nationale, in raport de statele litigante. Controlul care se exercita asupra solutiei cuprinse in raportul grupului special este limitat practic de liniile trasate de statul apelant. Calea de atac a apelului poate fi exercitata doar in limitele trasate de apelant, raportat la criticile aduse. Dureaza 60 zile, cu prelungiri 90 maxim. Corpul de apel emite un raport, care va fi remis spre adoptare DSB, care trebuie adoptat cu majoritate. Daca DSB adopta acest raport, devine obligatoriu pentru statul membru.
   

5. 
   Reunire DSB dupa 30 zile de la ramanerea definitiva a solutiei. Daca exista acord intre statele litigante, statul parat poate solicita un termen pentru punerea in aplicare a raportului. Daca nu exista o astfel de cerinta, vorbim de o aplicare imediata a dispozitivului. Pe tot parcursul acestei faze nedeterminate in timp, statul parat are obligatia de a informa DSB cu privire la executare si la modificarea unuia dintre rapoarte. De fiecare data cand vb. de reunirea DSB, inainte de a judeca fiecare speta, DSB trebuie sa verifice ce s-a intamplat in situatiile anterioare.
   

6. 
   Etapa incidentelor la executare. Daca exista incidente, se reconstituire grupul special care se va pronunta asupra propriului raport (sau DSB) – ambele se pronunta pe propriile rapoarte, mai precis punerea in executare a rapoartelor. Statul reclamant poate sa nu astepte solutionarea diferendului urmand toti acesti pasi si poate adopta propriile masuri in vederea inlaturarii politicii economice care il face sa se simta lezat, conditionat de autorizarea DSB si de justificarea caracterului exceptional al masurii economice utilizate de statul parat in raport de care statul reclamant se considera lezat. Ca si masuri luate impotriva statului parat vorbim de compensatie (echivalentul despagubirilor) si de retorsiune (retaliation).
   

Lex societatis – determinarea legii aplicabile unei societatii comerciale, criterii:

1. 
   criteriul incorporarii – legea determinanta pentru desfasurarea activitatii unei societati e legea locului in care sunt indeplinite formalitatile de inregistrare, constituire, autorizare. De regula, coincide cu sediul statutar. Ca si incovenient al acestui criteriu, vorbim de un risc in ceea ce priveste existenta fraudelor fiscale.
   

2. 
   criteriul sediului real si serios – legea aplicabila in statul in care are sediul principal, care trebuie privit ca un centru real de directie si control al activitatii societatii
   

3. 
   criteriul controlului – nationalitatea actionarilor societatii, a celor care controleaza
   

Seminar 06.05.2014

Filialele au pj, pe cand sucursalele nu.

Societatea europeana – societate inmatriculata intr-un stat membru, recunoscuta de toate statele membre – lex societatis specialis, care combina legea societatii (sediu) cu legea fiecarui stat membru.

La crearea unei soc. eur. pot participa doar societati care au legaturi anterioare cu tari europene:

1. 
   societata s-a infiintat un baza legislatiei unui stat membru
   
2. 
   societatea trebuie sa aiba sediul statutar si toata administrarea intr-un stat membru
   

Modalitati prin care poate lua nastere societatea europeana:

1. 
   fuziune
   
2. 
   holding (societate mama si are cuvant decizional in ceea ce priveste activitatea societatilor inferioare)
   
3. 
   constituirea unei filiale comune
   
4. 
   transformarea unei SA in societate europeana
   

GIE (gr. int. ec.) – asociere intre pf/pj, pf si pj, cu un anumit scop economic. E o asociere pe interval de timp determinat, intotdeauna.

LEGEA APLICABILA CONTRACTELOR DE COMERT INTERNATIONALE

1. 
   prevaleaza principiul autonomiei de vointa
   
2. 
   mecanismul normei conflictuale. Instanta arbitrala nu e obligata sa respecte norma determinata in baza mecanismului normei conflictuale, ci poate aplica alte legi, uzante, principii. S-au conturat 3 teze:
   
   1. 
      teza obiectivista – legea aplicabila e determinata independent de vointa partilor, tinand cont strict de punctele de legatura la care fac trimitere elementele contractuale
      
   2. 
      teza subiectivista – pune accent expres si limitativ pe vointa partilor
      
   3. 
      teza tranzactionala – legea aplicabila este un mix intre cele doua teze anterioare, tinand cont de vointa partilor in localizrea contractului
      

Ca si aspect al autonomiei de vointa, vointa partilor indeplineste o functie de legatura si o functie substantiala (vointa permite sa se dea efect alegerii partilor, alegere care e determinata de consideratii substantiale proprii privitoare la legea determinata).

Vointa este incompatibila cu trimiterea si retrimiterea si cu clauza de exceptie – permite inlaturarea vointei partilor daca exista puncte de legatura.

Curs 12.05.2014