Din perspectiva de gen

Medicii încurajează viitoarele mămici să nască natural printr-o metodă uşoară

DIGI24, 30 iulie 2015

În timp ce jumătate dintre naşteri se fac prin cezariană, medicii de la Maternitatea Elena Doamna din Iaşi au început o campanie prin care vor să încurajeze femeile să nască natural. Din această săptămână, pacientele vor avea la dispoziţie un analgezic uşor care să le ajute să nască fără dureri. Metoda este inofensivă atât pentru mamă, cât şi pentru bebeluş.

"I se pune pacientei pe mână şi pacienta este îndemnată să inspire amplu şi profund ca gazul să ajungă în plămâni. După 4-5 inspiruri, pacienta începe să simtă efectul analgezic al gazului, iar după 2-3 minute se produce efectul maxim," explică medicii.

Mădălina Nour-Ciuhodaru, medic primar obstetrică-ginecologie: "este o metodă de analgezie uşoară care nu afectează fătul şi poate fi autoadministrată de parturientă în timpul travaliului."

Iar gravidele sunt încântate de gazul-minune.

"Pentru o femeie sănătoasă cu o sarcină fără complicaţii, o sarcină urmărită corect medical cea mai bună metodă de a naşte este natural, pe cale naturală atât pentru sănătatea copilului, cât şi pentru sănătatea şi recuperarea mamei şi asta nu o spunem noi, o spune OMS în mod foate clar," a spus Ana Măiţă, preşedinte Asociaţia ''Mame pentru Mame''.

Conducerea maternităţii Elena Doamna spune că de la an la an numărul de cezariene creşte şi speră ca prin această metodă nouă să le determine pe femei să apeleze la naşterea naturală.

Cristina Dobre, managerul Maternităţii ''Elena Doamna'' Iaşi: "Dacă în 2006 erau undeva la 30%-35% cezariene din totalul naşterilor, a ajuns în 2014 la 50%. Nu este o statistică foarte clară care să ne demonstreze dacă într-adevăr toate aceste cezariene chiar sunt făcute de nevoie şi, drept urmare, ne-am gândit că multe dintre ele s-ar putea să fie rezultatul fricii mamelor de a naşte natural."

Gazul ilariant este folosit cu succes în străinătate de mai mulţi ani. În Polonia metoda a fost implementată în urmă cu 5 ani, iar în acest timp numărul naşterilor pe cale naturală a crescut cu 10 procente. În ţară, gazul ilariant este folosit în 50 de unităţi, majoritatea private.

http://www.digi24.ro/Stiri/Regional/Digi24+Iasi/Stiri/Medicii+incurajeaza+viitoarele+mamici+sa+nasca+natural+printr-o+

ARTĂ-CULTURĂ

Liry lanseaza „Ploaia“, imnul campaniei împotriva violenţei sexuale „NU inseamna NU’’

Adevărul, 29 iulie 2015

De Alexandra Constanda,

Inspirată de evenimentele din ultima vreme, cântăreaţa rap Liry lanseaza piesa „Ploaia“, un îndemn la solidarizare împotriva violenţei sexuale.

„Ploaia“ este imnul campaniei „NU inseamna NU!“ iniţiată de Grupul Bloggeriţelor din România şi susţinută de coaliţia „Rupem tăcerea despre violenţa sexuală“.

„Câteva picături de ploaie nu înseamnă nimic, dar dacă ne unim, putem dărâma munţii. Dacă astăzi, de exemplu, vorbeşte «Adevărul» despre asta, mâine, bloggerii din România, poimâine, cele mai cunoscute figuri publice şi tot aşa, în timp putem produce schimbările pe care le dorim cu toţii în jurul nostru. Putem eroda mentalităţile găunoase care ne ţin în regres, dar pentru asta trebuie să nu fim indiferenţi. Niciun viol nu are scuze“, spune Liry.

„Ştirile trec, arta rămâne. Piesa asta e ca o locomotivă pentru mesajele campaniei şi ale ONG-urilor. Nicio victimă a unui abuz nu este singură. Există oameni gata oricând să le sară în ajutor şi să ia atitudine pentru ele“, a mai adăugat artista.

Liry, pe numele real Irina Botezatu, a terminat Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice (SNSPA), iar în prezent urmează cursurile Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Bucureşti. La 18 ani, înregistra primul ei album, „Pledoarie pentru suflet“, lansat independent, cu sprijinul apropiaţilor. Trei ani mai târziu, alături de Gani, formează prima trupă rap feminină din România şi lanseaza albumul „Alternative“, un material bine primit în sfera underground. În decembrie 2014, Sprint Music lansează primul ei single oficial, „Fără tine“, o colaborare cu Mario V şi JerryCo, care a depăşit în prezent două milioane de vizualizări. În prezent, ea lucrează la un nou material indepedent, mixtape-ul „9.5“, din care două piese sunt deja lansate, pe canalul de YouTube al artistei.

http://adevarul.ro/entertainment/muzica/liry-lanseaza-ploaia-imnul-campaniei-violentei-sexuale-nu-inseamna-nu-video-1_55b892b9f5eaafab2c0d35f4/index.html

Robespierre: intelectualii şi femeile

Adevărul, 31 iulie 2015

De Nicolae Manolescu,

Scrie filosoful francez Michel Onfray despre Freud: „Un unghi de atac îmi permite să intru prin efracţie în castelul revoluţionar: am ales femeile. Acest fir al Ariadnei îmi permite să mă mişc în labirint”. Şi mai departe: „Propun aşa dar o contra istorie a Revoluţiei franceze care refuză lectura dominantă”.

Lectura dominantă a fost de la început şi până azi (la Furet, încă) fascinată de figura unor Robespierre, Saint-Just şi Marat. Bărbaţi şi iacobini, anti intelectuali şi misogini. Mai ales că bărbaţii ca ei sunt cei care vor scrie istoria. Acest fel de a vedea lucrurile a fost consolidat în secolul XX de istoricii neomarxişti, care i-au identificat pe girondini cu marii proprietari, cu monarhiştii, pe scurt, cu duşmanul de clasă, cum le plăcea să spună istoricilor sovietici şi est europeni. „Istoricii contemporani descriu Revoluţia franceză trăgând cu ochiul la Uniunea Sovietică. Tot aşa cum Lenin a făcut Revoluţia rusă trăgând cu ochiul la Revoluţia franceză. Strabisme ideologice garantate“, precizează cu umor (negru!) Michel Onfray.

Liberalism şi intelectualism

Girondinii, ei, ar păcătui în ochii revoluţionarilor prin liberalism şi prin intelectualism. Referinţele lor la Luminism, la Voltaire, la D'Alambert, Montesquieu, la colaboratorii la „Enciclopedie“, sunt condamnate ca abateri de la ideologia adevăraţilor revoluţionari. Condorcet, autorul unui proiect de Constituţie liberal, e nevoit să se ascundă nouă luni şi are şansa să moară cu puţin timp înainte ca Robespierre să-l condamne în numele Comitetului de Salvare Publică pe 7 mai 1794, într-un rechizitoriu antiintelectual pe care istoria îl va mai auzi nu o dată până azi şi nu numai în Franţa: „Cutare muncitor al câmpului răspândeşte lumina filosofiei în brazda lui, în timp ce academicianul Condorcet, cândva mare geometru, zice-se, în opinia literaţilor, şi mare literat, după spusele geometrilor, conspirator timid, după aceea, dispreţuit de toate partidele, lucrează din greu să-şi facă propria filosofie de neînţeles printr-o harababură perfidă a rapsodiilor lui mercenare“. Condorcet nu e altul decât gânditorul care scria în 1789 despre lipsirea femeilor de orice drepturi în Constituţia iacobină: „Este violat principiul egalităţii în drepturi, privând cu toată liniştea o jumătate din genul uman de dreptul de a-şi spune cuvântul în materie de legi“.

„Declaraţia drepturilor femeii“

Robespierre interzice, de altfel, în 1793 toate cluburile feminine, din cauză că două din membrele lor marcante depuseseră o plângere contra excluderii tovarăşelor lor din viaţa politică. Cele două erau iacobine şi sans-culottes. Dar aveau aceeaşi părere ca şi girondinele de viţă nobilă sau burgheză despre rolul cărora scrie Michel Onfray în eseul său. În număr de cinci, girondinele cele mai renumite ale epocii sunt hărăzite unui destin tragic din cauza implicării lor curajoase în politică. Michel Onfray subliniază opoziţia dintre femeile Girondei şi bărbaţii iacobini: ele sunt pentru acţiuni paşnice şi cugetate, în timp ce ei sunt partizanii violenţei şi ai ghilotinei; ele doresc libertate, ei, exclusiv justiţie; ele cred într-o Republică a tuturor cetăţenilor, ei, într-una sectară. Istoria scrisă de bărbaţi le-a împroşcat cu noroi două secole şi aproape jumătate. Singura istorie a Revoluţiei datorate unei femei, aceea a Doamnei de Staël, apărută postum în 1817, va fi ignorată până azi. „Declaraţia drepturilor femeii“ a Olympei de Gouges o costă pe autoare viaţa: unul din capetele cele mai luminate ale Revoluţiei cade sub tăişul ghilotinei. Cu viaţa îşi plătesc curajul de a se opune abuzurilor bărbaţilor revoluţionari şi Manon Roland, şi Charlotte Corday. Supravieţuiesc miraculos doar Théroigne de Mérincourt şi Doamna de Staël.

Michel Onfray are ambiţia de a le aşeza pe aceste femei minunate şi unanim dispreţuite alături de acei bărbaţi capabili să gândească, intelectuali, cu alte cuvinte, precum Condorcet şi ceilalţi. Aş spune că autorul eseului a câştigat pariul cu o istorie nedreaptă.

http://adevarul.ro/cultura/carti/robespierre-intelectualii-femeile-1_55bb6eabf5eaafab2c205556/index.html