Domnul Nicolae Văcăroiu: v-aş ruga, domnule deputat, să încheiaţi. Domnul Nicolae Văcăroiu

Domnul Victor Viorel Ponta:

Putem începe, domnule preşedinte?

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Da, mulţumesc.

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Am citit cu atenţie textul moţiunii depuse de Partidul Social Democrat şi de PRM. Am sperat să găsesc o idee bună, demnă să fie luată în considerare pentru a contribui la reforma sistemului sanitar din România. Din păcate, m-am înşelat.

M-am gândit că poate oferă un argument care să demonstreze că reforma pe care o propunem este sortită eşecului. Şi vă pot spune că m-am relaxat, pentru că nu am găsit nici o urmă de idei sau argumente. Am găsit numai clişee demagogice şi intoxicări preluate din bibliografia propagandiştilor de partid, şi aţi auzit, adineauri, textul moţiunii. Aşa că daţi-mi voie să înlătur confuzia de la bun început. Astăzi nu avem de-a face cu o moţiune de cenzură ci, mai degrabă, cu o poţiune de uzură.

Blocarea sau încetinirea reformelor, aruncarea anatemei pe valorile liberale, care stau la baza oricărei democraţii moderne, cultivarea fricii de schimbare, populismul deşănţat, ignorarea nevoilor reale ale oamenilor, toate acestea sunt muniţii obişnuite în războiul de uzură pe care PSD şi PRM îl duc.

Practic, vreau să vă spun că acesta, de fapt, nu este un război împotriva Guvernului, este un război împotriva unei ţări întregi, unei populaţii întregi, unei ţări de 22 de milioane de români care au nevoie de un sistem de sănătate care să le asigure un minim de servicii de calitate.

Ingredientele care compun moţiunea de cenzură împotriva reformei sunt cele pe care le-aţi auzit mai devreme.

Doamnelor şi domnilor iniţiatori ai moţiunii,

O moţiune de cenzură are o funcţie foarte importantă în mecanismul democratic. Este instrumentul prin care Parlamentul poate să concedieze Guvernul. Când urmează asumării răspunderii, ea exprimă dezacordul cu proiectul de lege sau cu declaraţia de politică generală pe care a prezentat-o Executivul.

Din păcate, dumneavoastră aţi depus această moţiune pentru a bloca reforma în domeniul sănătăţii.

Vă pot spune că Guvernul nu va cădea, în schimb, dumneavoastră aţi transmis deja un mesaj foarte direct cetăţenilor: doriţi ca sănătatea să rămână în criză. Desigur, aceasta nu reprezintă o noutate. Reconfirmaţi ceea ce aţi făcut în perioada când aţi fost la guvernare.

Dacă astăzi sănătatea este la un pas de colaps este şi pentru că dumneavoastră aţi dus-o acolo, şi am să vă dau două exemple concrete de practici abuzive din perioada guvernării dumneavoastră.

Vă propun, mai întâi, să vedem radiografia bugetului sănătăţii pe anul 2005, aşa cum a fost lăsat de Guvernul PSD. Aş dori să mă urmăriţi.

23.500 de miliarde, care reprezintă 25% din bugetul alocat sănătăţii pentru anul 2005, reprezentau arieratele sau dacă vreţi mai explicit - sume neplătite la fondul naţional unic de sănătate de către diferiţi operatori economici. Cei care erau „scăpaţi” de griji şi datorită faptului că foarte multora li se permitea acest comportament, deci un sistem de sănătate care în primul rând era privat de resursele necesare, nu mai puţin de un sfert de resursele de care avea nevoie.

La Capitolul „Cheltuieli”, 12 mii de miliarde, care reprezintă 12,5% din bugetul alocat sănătăţii în anul 2005, datorii la furnizori ieşite din termenul de plată stabilit prin contract.

Alte 7 mii de miliarde influenţe financiare neacoperite ca urmare a majorărilor salariale aprobate după publicarea Legii bugetului de stat pe anul 2005, vă aduc aminte acest lucru se întâmpla în 2004, când a fost luată decizia de majorare a salariilor nefinanţată în buget. În plus, 2.500 de miliarde de lei necesar neacoperit la plafonul de credite externe pentru contracte ferme aflate în diferite faze de derulare.

Iată, aşadar, modelul de gestionare a crizei din sănătate pe care l-aţi practicat. În loc să se rezolve problemele din sistem, peste 50% din bugetul alocat sănătăţii pentru anul 2005 fusese cheltuit înainte de începerea anului 2005.

În al doilea rând, vreau să vorbim deschis despre deturnarea fondurilor de la sănătate, problemă ridicată de autorii moţiunii. În mod evident, vorbiţi din proprie experienţă, chiar şi Curtea de Conturi a arătat că PSD a deturnat de la sănătate suma de peste 22 de mii de miliarde de lei.

Domnul profesor Sorin Oprescu, senator PSD, ştie foarte bine acest lucru pentru că în trecut el însuşi protesta public faţă de practicile ilegale ale Guvernului PSD. Este vorba despre sumele care erau colectate la bugetul de sănătate şi care nu ajungeau în final în bugetul de sănătate. Anul 2005, prin decizia pe care am luat-o, a fost primul an în care toţi banii colectaţi la fondul naţional unic de sănătate au rămas pentru sănătate.

Prin urmare, credeţi că dacă dumneavoastră aţi făcut o astfel de ilegalitate, atunci, în continuare, toată lumea va încălca legea. Este fals. De fapt, ne aflăm cu toţii astăzi în faţa unei alegeri cruciale pentru România, o alegere între practicile trecutului, aşa cum le-a promovat PSD, şi un model modern, de tip european, aşa cum promovăm noi prin reforma sănătăţii.

Moţiunea de cenzură reprezintă, aşadar, o opţiune. Reforma sănătăţii reprezintă o altă opţiune. Ce va alege fiecare dintre noi este numai o chestiune de conştiinţă. Unii vor opta pentru perpetuarea sistemului actual, pe care PSD-ul l-a consolidat în perioada în care a fost la guvernare, un sistem în care omul nu are valoare, iar prin om îi înţeleg în egală măsură pe pacienţi, pe cetăţenii sănătoşi, care la un moment dat au interferenţă cu domeniul sanitar, dar şi pe doctorii şi personalul medical.

Ştiu foarte bine că în sistemul actual valoare au numai privilegiile. Vreau ca acest lucru să se schimbe, aşa cum vrea fiecare cetăţean al acestei ţări. De aceea Guvernul şi-a asumat răspunderea pentru reforma domeniului sanitar.

Ca prim-ministru eu nu am voie şi nu vreau să protejez privilegiile unui grup sau altuia. Ca prim-ministru un singur lucru mă preocupă: interesul cetăţeanului, ce vrea el, ce are nevoie. Şi vreau să vă spun că analizând textul moţiunii mi-am dat seama de un lucru: toţi au diferite interese, începând cu anumiţi medici care au o seamă de privilegii, medici care sunt şefi de secţii, directori de spital, profesori universitari, decani, rectori şi parlamentari şi, aşa cum am spus şi data trecută, când îi căutăm la Parlament sunt medici şi, probabil, pacienţii când îi caută la spital sunt parlamentari. Acesta reprezintă un mare grup de privilegii.

Firmele de medicamente au şi ele, bineînţeles, o seamă de privilegii. Constatăm că cheltuim bani cu nemiluita pentru medicamente compensate, dar starea de sănătate nu s-a ameliorat. Cum vă explicaţi faptul că dacă în 3 ani de zile bugetul este mai mare practic de trei ori, calitatea serviciilor nu s-a îmbunătăţit. Foarte simplu, pentru că aceşti bani în loc să ajungă la bolnavi se scurg către diferite zone. Vorbeam de medici, vorbeam de cei care sunt importatori sau producători de medicamente, vorbeam de problema medicamentelor compensate. Au mai apărut acum, bineînţeles, şi firmele de ţigări care sunt supărate de introducerea taxei de viciu. Vreau să vă spun că nu mă interesează aceste lucruri.

Furnizorii de medicamente şi de servicii medicale, alt grup care este afectat, toată lumea are interese în sistemul medical. Sistemul de sănătate în România, în momentul de faţă, este una din cele mai bune vaci de muls. În loc să aibă grijă de cetăţean, în loc ca sistemul de sănătate să-i poată da omului care are nevoie de îngrijire un serviciu minim, în condiţii de standarde de calitate, sistemul de sănătate este o sursă de îmbogăţire pentru diverse categorii, care mai de care, pe care vi le-am citat înainte. Întreaga reformă a sistemului sanitar, practic, se poate sintetiza din acest motiv într-o singură propoziţie: punem sistemul de sănătate în folosul cetăţeanului, şi nu în folosul altora care lucrează în sistem.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Aţi criticat insistent în textul moţiunii faptul că prin reforma sănătăţii introducem pachetul bazal de servicii şi coplata şi extindem baza de impozitare.

Daţi-mi voie să vă ajut cu câteva date concrete. Cu toate că astăzi îl criticaţi nu a fost introdus acum. Sistemul bazal de servicii şi coplata au fost introduse de fapt prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2003, care este în vigoare şi astăzi. Autorii ordonanţei au fost primul-ministru de atunci, domnul Adrian Năstase, şi doamna ministru a sănătăţii, Daniela Bartoş.

Din păcate, astăzi dânşii fac parte dintre semnatarii moţiunii. Sigur că aşa cum funcţionează sistemul bazal de servicii şi coplata, am constatat cu toţii, nu funcţionează bine, de aceea astăzi le îmbunătăţim astfel încât ele să corespundă unui sistem sanitar care, spuneam mai devreme, serveşte cetăţeanul.

În ceea ce priveşte baza de impozitare semnatarii moţiunii fac afirmaţii complet contradictorii.

Pe de o parte, susţin că reforma pe care o propunem va perpetua subfinanţarea sănătăţii, pe de altă parte, critică singura măsură eficientă prin care această problemă poate fi rezolvată, şi anume lărgirea bazei de impozitare. În realitate, Guvernul PSD a fost cel care a gâtuit finanţarea sănătăţii prin scutiri de la plata contribuţiei la asigurările sociale. Printre beneficiari au fost şi pensionari. Este trist că aţi luat această decizie dintr-un calcul cinic, şi nu dintr-o preocupare pentru problemele lor. Aţi vrut voturile pensionarilor, chiar dacă preţul acestor voturi era sănătatea lor, pentru că aţi afirmat: sănătatea este pe gratis. Eu cred că este o mare minciună, sănătatea costă bani, iar dacă aceşti bani vin de la contribuabili prin intermediul bugetului, atunci trebuie ca toţi contribuabilii, dintr-o atitudine de solidaritate, să contribuie la acest buget. Ne trebuie aceşti bani pentru dotări, ne trebuie bani pentru medicamente compensate, bani pentru analize, bani pentru spitalizare, bani pentru salarii, bani pentru cercetare.

Situaţia în România este una paradoxală, astăzi, mai puţin de 5 milioane de contribuabili la fondul de asigurări sociale de sănătate, nu pot susţine serviciile medicale pentru 22 de milioane de români. Dacă nimeni nu contribuie la bugetul sistemului sanitar atunci, evident, serviciile medicale uneori nu există sau sunt foarte proaste.

De aceea, practic, ceea ce astăzi am ascultat mai degrabă mi se pare că este mult populism şi demagogie. Fără finanţare serviciile de sănătate sunt doar o cutie colorată în care înăuntru nu se află mai nimic, or, datoria noastră este să creăm un sistem de sănătate în slujba cetăţeanului, un sistem de sănătate în care cetăţeanul să aibă încredere şi care să răspundă nevoilor lui. Şi vă spun foarte sincer, acest lucru din păcate nu se poate face fără bani, fără contribuţie. O bază de impozitare mai largă va asigura bani pentru sănătate, ceea ce va permite îmbunătăţirea serviciilor medicale. Sănătatea presupune costuri, şi încă unele foarte mari, şi acest lucru nu se întâmplă numai în România, se întâmplă peste tot în lume.

Valoarea acestor servicii, valoarea acestor costuri trebuie să o suportăm noi toţi, potrivit principiului solidarităţii, repudiat acum de PSD. Guvernul acţionează potrivit principiului solidarităţii şi va plăti contribuţia pensionarilor cu un venit mai mic decât salariul mediu net pe economie. Guvernul a acţionat deja potrivit principiului egalităţii în faţa legii. Astfel, din 2005 încoace companiile cu datorii la bugetul asigurărilor de sănătate au fost determinate să-şi achite obligaţiile către stat.

Tot legat de subiectul banilor care merg la fondul de sănătate aş vrea să mai clarific o confuzie semănată de semnatarii moţiunii. Aceştia au criticat introducerea taxei pe viciu. Eu ştiu foarte bine că în amendamentele depuse, legate de această taxă, unii parlamentari au încercat să protejeze interesele unora dintre actorii de pe piaţa tutunului. Noi însă am acţionat pornind strict de la interesul general: descurajăm fumatul, pentru a proteja starea de sănătate a populaţiei. Aşadar, scopul principal este să combatem acest viciu, şi nu să protejăm interesele unora sau altora dintre producătorii de ţigări.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Textul pe care-l discutăm astăzi este scris mai degrabă într-un stil după ureche, care se numeşte stil lăutăresc. Cine a scris-o a făcut ca lăutarul la nuntă, a însăilat după ureche formule demagogice care să-i ungă la suflet pe parlamentarii PSD. Nevoile punctuale ale cetăţenilor nu-şi găsesc ecou în această moţiune. Pacienţii din spitale, care nu au medicamente şi feşe, privilegiile de castă, condiţionarea actului medical, medicii oneşti, care nu reuşesc să-şi împlinească vocaţia profesională, astfel de chestiuni, din păcate, nu i-au preocupat pe autorii moţiunii; pe mine însă mă preocupă şi de asta mă aflu astăzi în faţa dumneavoastră.

În aceste condiţii, nici măcar nu merită să încerc să răspund la improvizaţii de genul: restrângerea severă a accesului la ocrotirea sănătăţii; mimarea reformei şi crearea unor surse de câştiguri pentru interese nelegitime; reforma împotriva pacienţilor şi a oamenilor bolnavi, care va accentua haosul din sistemul sanitar, sau acapararea sistemului de sănătate în folosul exclusiv al unor grupuri mafiote.

Am să vă mărturisesc sincer ceva: din toată moţiunea m-a amuzat ironia pledoariei pentru cei fără bani şi a vituperărilor pline de mânie proletară împotriva capitaliştilor şi a celor bogaţi.

Vă întreb, domnilor, cine vă mai crede? Poate mătuşile şi verii care speră să-şi facă ucenicia în gestionarea afacerilor la şcoala de partid a PSD. (Aplauze.)

Şi am să vă spun la fel de sincer şi ce m-a iritat: minciuna că în acest moment serviciile de sănătate sunt gratis. Ce crede despre acest lucru cel care plăteşte la negru pentru a fi operat într-un spital de stat? Ce spun medicii care cumpără din salariul lor feşe şi medicamente sau îi trimit pe pacienţi să le cumpere din buzunarele proprii pentru a se trata? Nu aţi auzit despre astfel de cazuri? Eu am auzit, şi de aceea am promovat reforma în sănătate, pentru a încerca să rezolvăm aceste probleme.

Nu, doamnelor şi domnilor, singurul lucru gratis în sistemul de sănătate dorit de PSD este mizeria, la care se dă un bonus pe măsură: umilinţa pacienţilor.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Dincolo de unele dispute politice normale în Parlament, am să revin acum la lucrurile cu adevărat importante, pentru care noi suntem astăzi aici. Adoptarea moţiunii ar bloca reforma sănătăţii şi ar permite intrarea sistemului sanitar în colaps. Avem reponsabilitatea, în faţa celor 22 de milioane de români, să respingem această moţiune. Avem responsabilitatea, în faţa cetăţenilor României, să reclădim sistemul de sănătate publică. Am spus-o şi o repet cu toată sinceritatea: sunt foarte preocupat de situaţia din domeniul sanitar, de aceea am cerut Parlamentului să dea un vot de încredere Guvernului pentru reforma sănătăţii.

În anul 2005 Guvernul pe care-l conduc a făcut ceva ce nu a făcut nici un alt cabinet până acum. Am alocat o sumă uriaşă, de peste 13 mii de miliarde de lei, echivalentul a 400 de milioane de euro, pentru a redresa sistemul sanitar. Am plătit datoriile acumulate în sistem pentru a preveni intrarea în colaps. Astfel, începem anul 2006 fără nici un fel de datorii în sistemul sanitar. Dar dacă nu corectăm rapid deficienţele majore din sistemul de sănătate, datoriile vor reapărea, iar banii vor fi prost gestionaţi în continuare.

Proiectul de Lege pentru reforma sănătăţii propune, prin cele 17 titluri ale sale, o abordare unitară şi complexă. Luăm fiecare problemă sensibilă în parte şi îi propunem o soluţie: suplimentăm resursele financiare pentru sănătate. În acelaşi timp, blocăm drenarea banilor publici din sistemul de sănătate în buzunarele vreunei clientele.

Creăm instrumentele pentru o gestiune corectă a banilor publici, astfel încât crizele să nu mai fie la ordinea zilei.

Asigurăm accesul mai larg al cetăţenilor la servicii medicale de calitate.

Introducem posibilitatea unor servicii medicale suplimentare, contra cost, pentru cei care doresc acest lucru.

Medicul de familie va deveni un adevărat consilier pentru cei pe care-i are în grijă.

Redăm valoarea medicului asumându-ne, de fapt, că şcoala românească de medicină creează profesionişti.

Dorim să le creăm doctorilor şi asistenţilor medicali posibilitatea să se împlinească profesional.

Creăm mijloacele pentru a le recompensa financiar meritele, fără să mai trebuiască să recurgă la soluţii de compromis pentru a-şi suplimenta veniturile. În felul acesta, cetăţeanul se va simţi din ce în ce mai puţin obligat să recompenseze el, din buzunar, servicii care ar trebui să-i fie asigurate gratuit.

Creăm o adevărată şcoală de management medical care va forma viitorii manageri ai spitalelor, reglementăm incompatibilităţile din sistemul sanitar pentru a sparge monopolul pe funcţii şi pentru a permite accesul oamenilor competenţi la poziţiile cheie.

Nu am să intru în mai multe detalii acum pentru că am prezentat reglementările propuse în discursul pentru asumarea răspunderii.

La definitivarea proiectului de lege am fost deschişi la amendamente din partea tuturor parlamentarilor. Mi-ar fi plăcut să putem prelua sută la sută din amendamente, dar acest lucru ar fi fost posibil doar dacă opoziţia ar fi vrut să facă o reformă a sănătăţii. Din păcate, se pare că nu o vrea. Oricât s-ar ascunde în spatele unor formule demagogice, adevărul tot iese la suprafaţă. Opoziţia este, din păcate, alergică la reformă. A fost alergică la reforma proprietăţii, a fost alergică la reforma justiţiei iar acum este alergică la reforma sănătăţii.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Aşa cum ştiţi, pentru Guvern, reforma sănătăţii este o prioritate strategică. Prin tot ceea ce am făcut de la elaborarea Proiectului de Lege pentru reforma sănătăţii şi până la asumarea răspunderii Guvernului, fiecare gest, fiecare decizie luată de Ministrul Sănătăţii şi de Guvern a fost în conformitate cu această opţiune politică majoră.

Poate vă întrebaţi de ce am transformat reforma sănătăţii într-o prioritate strategică? Nu am luat această decizie de capul nostru. Ne-au spus oamenii, în timpul campaniei electorale, că o problemă mai mare decât sănătatea nu există. Ne-au spus-o şi după alegeri. I-am ascultat. Am preluat de la ei această preocupare şi ne-am asumat sarcina să o rezolvăm.

Este poate cea mai dificilă reformă pe care Guvernul şi-a propus să o pună în practică, dar avem curajul să mergem mai departe. Primele 6 luni după începerea aplicării proiectului, sigur, vor fi dificile, cu multe schimbări. Poate constatăm că mai trebuie să mai ajustăm câte ceva, şi dacă va fi nevoie, o vom face. Ca şi până acum, rămânem atenţi la semnalele din viaţa reală şi luăm decizii în funcţie de acestea. Principalul este să declanşăm mecanismul reformei care să repună sănătatea pe picioare.

Pe dumneavoastră, parlamentarii, ar trebui ca acest lucru, sigur, să vă preocupe într-un grad foarte mare. De dumneavoastră depinde acum pornirea reformei. Aveţi butonul roşu. Noi, Guvernul, am făcut tot ceea ce a stat în puterea noastră. Este rândul dumneavoastră să luaţi o decizie, iar ea se va materializa prin felul în care veţi vota această moţiune de cenzură.

Ficare vot pentru moţiune va fi un vot nu împotriva Guvernului, ci a reformei în sănătate şi împotriva oamenilor care doresc să aibă acces la servicii medicale de calitate.

De aceea, ca prim-ministru vă cer să luaţi în considerare interesele oamenilor, şi nu vreun interes politic sau personal, şi să votaţi împotriva moţiunii care blochează reforma sănătăţii.

Nimic, absolut nimic nu egalează satisfacţia de a şti că ai contribuit la reconstrucţia ţării tale.

Reforma sănătăţii este parte a procesului de reconstrucţie a României. Haideţi să ne apucăm de treabă!

Vă mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Am terminat Camera Deputaţilor, domnule preşedinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Totdeauna vă ascultă cu atenţie. Vă rog.

Domnul Sorin Mircea Oprescu:

Vă mulţumesc.

Domnule prim-ministru,

Vă mulţumesc.

Aplauzele dumneavoastră m-au onorat întotdeauna, pentru simplul motiv că întotdeauna am avut senzaţia că dumneavoastră ştiţi că eu am dreptate.

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Obiectul prezentei moţiuni îl constituie situaţia dezastruoasă în care se află în acest moment starea de sănătate a populaţiei din România. Realitatea arată că astăzi, în România, înregistrăm cele mai mari niveluri ale bolilor şi deceselor din Europa. Spitalele se confruntă încă cu lipsa de medicamente, materiale sanitare, căldură şi hrană. La aceasta se adaugă imposibilitatea oamenilor de a beneficia de dreptul legal la medicamente compensate.

Toate acestea fac, practic, ca populaţiei să nu i se asigure îngrijirile de sănătate de care are nevoie, fiind lăsată de actualii guvernanţi fără nici un fel de şansă în faţa bolilor şi, în ultimă instanţă, în faţa evoluţiei finale.

Începând cu anul trecut, sistemul sanitar a intrat într-o criză cronică de o profunzime nemaiîntâlnită, aşa cum rezultă din cele ce urmează: alocarea unor sume din ce în ce mai mici pentru sănătate, prin bugetul naţional şi subfinanţarea actualului sistem de sănătate. Statistica ne arată că România se plasează pe ultimul loc în Europa, în ceea ce priveşte banii cheltuiţi anual pentru sănătatea fiecărui locuitor.

Sistemul asigurărilor sociale de sănătate a fost subordonat legal regimului finanţelor publice, directorii de spitale având obligativitatea încadrării în prevederile bugetare, sub sancţiunea penală, în caz de încălcare a legii.

Deşi existenţi pe hârtie, banii Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate lipsesc efectiv din trezoreria statului, Ministerul Finanţelor decizând ce sume se pot elibera pentru sectorul sanitar.

Nu mai putem vorbi de echitate, când fondurile şi aşa insuficiente obligă medicii ca după câteva zile ale lunii să nu mai poată să prescrie reţete compensate. Şi, mai grav, să facă economii la orice material sanitar şi beneficiarii sunt aici în sală, la fel ca cetăţenii care sunt sus, cei pe care i-a aplaudat cu respect domnul prim-ministru.

Pentru a nu avea nici un fel de opoziţie din partea personalului medical faţă de insuficienţa fondurilor alocate, cât şi pentru a-şi mulţumi propria clientelă, Guvernul şi-a subordonat politic conducerile tuturor spitalelor, asupra cărora ministrul sănătăţii şi-a creat drept discreţionar de a le numi şi destitui.

Deşi statul ar trebui să finanţeze programe speciale pentru acoperirea unor probleme majore de morbiditate, precum combaterea bolilor cardiovasculare, a bolilor neoplastice, a diabetului, aceste programe sunt, însă, finanţate tot prin bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Din cauza lipsei banilor pentru sănătate şi datorită stagnării reformei în sistemul sanitar, frigul, foamea, lipsurile de tot felul ce caracterizează societatea românească s-au mutat şi în spitale. (Aplauze din partea P.S.D.-ului).

Doamnelor şi domnilor,

Criza din sănătate a trecut de mult din faza acută în cea cronică. Conform obiceiului, ministrul responsabil nu sesizează acest lucru şi în mod ciudat sunt căutaţi acarii păuni.

Cu alte cuvinte, directorii spitalelor sunt de vină pentru că bolnavii trebuie să mănânce, să fie trataţi şi operaţi, ocupând, cum este şi firesc, un pat în spital.

De fapt, toţi medicii sunt de vină pentru că prescriu medicamente scumpe. Este ştiut că un medicament ieftin dă rezultate slabe, iar un medicament eficient, bun, dar scump, are rezultate benefice.

Ce medicamente poţi recomanda bolnavilor, în condiţiile în care conştiinţa ta te îndeamnă să nu faci experienţă pe ei? Este posibil să existe şi cheltuieli nejustificate în sistem, dar întâi acestea trebuiesc dovedite, iar vinovaţii pedepsiţi. Nu poate fi o răspundere la grămadă, îndreptată împotriva pacienţilor.

Ţinând cont de toate acestea, considerăm că atitudinea pe care a avut-o ministrul şi Ministerul Sănătăţii, în general, ca o atitudine sfidătoare şi cinică şi nu numai la adresa corpului medical, ci la adresa tuturor oamenilor care se află în nevoie de sănătate.

În loc să rezolve problemele reale ale sistemului de sănătate, cum este subfinanţarea, Ministerul Sănătăţii a ajuns să se războiască cu medicii şi cu farmaciştii.

Îndârjirea cu care acest ministru se cramponează, deşi a devenit evident pentru toată lumea că incompetenţa contabilului portocaliu, aşa cum se definea domnul ministru (Aplauze din partea P.S.D.-ului), a creat un adevărat coşmar în sistemul sanitar, aproape că ţine de domeniul patologicului.

Nu este încă prea târziu ca domnul prim-ministru să priceapă că ministrul sănătăţii dăunează grav sănătăţii românilor.(Aplauze din partea P.S.D.-ului.)

Nu este încă prea târziu să înţeleagă domnul prim-ministru că cerem cu toată fermitatea sistarea acestui circ, acestei reforme mimate din sănătate şi trimiterea la plimbare a tuturor celor care au dus sistemul în halul în care el se prezintă astăzi. Nu înţelegeţi că atunci când românul spune că este nemulţumit, spune de fapt că ţara este prost condusă? Criza din sistemul sanitar nu poate să continue, iar guvernanţii trebuie să înţeleagă că sănătatea acestui popor este deasupra intereselor personale sau de partid. Unităţile sanitare nu sunt coloşi industriali care să consume, asemenea unor găuri negre, resurse materiale enorme pentru o producţie nevandabilă; nu au mii de angajaţi care să necesite fonduri astronomice de salarii; marfa pe care o produc, adică serviciile de sănătate, are căutare dar, din păcate, necesită fonduri băneşti.

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Tot ceea ce aţi auzit până acum găsiţi pe site-ul PNL.ro din cuvintele domnului Eugen Nicolăescu – 26.11.2002, intitulat „Falimentul sănătăţii”. (Aplauze puternice din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Şi închei spunându-vă cu toată responsabilitatea,

Domni deputaţi din sală, din partea PNL(din sală):

Da, spuneţi ce aţi făcut voi... Acela este faliment...