Domnul Nicolae Văcăroiu: v-aş ruga, domnule deputat, să încheiaţi. Domnul Nicolae Văcăroiu

Domnul Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu (din sală):

(din sală)Suntem la moţiunea sănătăţii, domnule Geoană, nu la a contabilităţii!

Domnul Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu:

Datorită acestui sistem pe care îl practicaţi, acestui mod gregar, faceţi din Parlament un bâlci. Transformăm Parlamentul în stadion.

Nu cred că aceasta este forma în care să se prezinte una din instituţiile fundamentale ale statului. Aducerea grupurilor de oameni care să aplaude fiecare intervenţie a unui lider al Opoziţiei. Mi se pare absolut regretabil!

Vreau să vă rog să vă gândiţi în mod serios la aceste practici, vorbesc de data aceasta în calitate de parlamentar şi nu de prim-ministru.

De fapt, în manifestările pe care le-am văzut astăzi cu toţii şi pe care, mai cu seamnă le-am auzit, rezidă explicaţia de ce ne-am asumat răspunderea. Imaginaţi-vă ce s-ar fi întâmplat cu pachetul de 17 legi al sănătăţii dacă ar fi intrat în procedura parlamentară obişnuită. Ne imaginăm cu toţii cum ar fi ajuns la sfârşit un pachet, practic, desfiinţat şi care nu ar fi făcut nimic altceva decât să păstreze multele şi bogatele privilegii de care au beneficiat inclusiv unii din cei care au vorbit astăzi de la această tribună. (Rumoare, vociferări.)

Îmi pare foarte rău că am ascultat şi un discurs al preşedintelui PSD, domnul senator Geoană, care, în lipsa unor argumente pe tema moţiunii, a venit să ne readucă aminte despre câteva din subiectele pe care nu poate să le digere. Cota unică de 16%: nu cred că am auzit o mai mare inepţie, decât că de cota unică au beneficat 300 de mii de oameni în România.

Probabil că nu ştiţi care este structura salarială, probabil că vă imaginaţi că au beneficiat aşa de puţini, plecând de la premisa următoare: nu pot să beneficieze decât cei care fac afaceri curate. Oamenii dumneavoastră, clienţii dumneavoastră politici, clientela de partid n-au beneficiat, domnule Geoană, pentru că nu sunt obişnuiţi să facă afaceri vizibile şi să plătească taxe la buget! (Aplauze ale Majorităţii.)

Toţi cei care în România înţeleg să se comporte cu adevărat într-o economie de piaţă, fie că sunt salariaţi, fie că sunt întreprinzători, au beneficiat şi au salutat acest lucru.

Dar sigur că aceasta a fost o demonstraţie elocventă a lipsei de argumente şi aţi purtat discuţia pe alte planuri.

Aţi vorbit de un lucru care, pe mine, efectiv, m-a înfiorat! Aţi încercat să puneţi în antiteză reforma, care vizează cu prevădere sistemul public, încercând să argumentaţi că aceasta ar fi de fapt o reformă îndreptată către sprijinirea sectorului privat. Vreau să vă spun că dacă ar fi aşa şi tot n-aţi avea dreptul să vorbiţi în acest fel.

Domnule Geoană, veniţi cu clişee pe care le auzeam în 1990! Sistemul privat de sănătate este un sistem alternativ la sectorul public. Ceea ce vrem în România este să punem bazele sănătoase pentru un sistem de sănătate public, care să se adreseze cetăţeanului cu venituri obişnuite. Cei care au venituri mari, sigur, fără îndoială, vor putea să o facă şi n-au nevoie să ceară voie de la PSD, să apeleze la un sistem privat. Dacă au muncit corect, au dreptul să se ducă să se trateze în România sau în altă parte. (Aplauze ale parlametnarilor din Majoritate.)

Nu mai faceţi luptă de clasă şi o transformaţi în ură de clasă! Este inadmisibil pentru un partid care se pretinde european! Eu am crezut că PSD-ul, după 4 ani de guvernare, timp în care s-a ocupat de integrarea europeană, şi-a schimbat mentalitatea. Nu puteţi să veniţi cu aceleaşi clişee demagogice! (Aplauze ale Majorităţii. Se strigă: “Bravo!”)

L-am aplaudat astăzi, însă, pe Sorin Oprescu şi pentru că îl stimez, îl stimez foarte mult ca doctor, îl stimez ca politician, chiar dacă nu sunt de acord cu părerile lui. L-am aplaudat. Însă, în acelaşi timp, nu pot să mă abţin să spun că, după părerea mea, este şi el, ca şi alţii, nu numai din partea Opoziţiei, într-o gravă eroare. Trebuie să ne hotărâm cu toţii dacă vrem să fim oameni politici, să ne dedicăm activităţii politice sau mai vrem să facem altceva.

După cum ştiţi foarte bine, Parlamentul a adoptat în trecut un sistem de legi care încadrează conflictul de interese şi incompatibilităţile. Acest sistem se aplică aproape tuturor, cu excepţia a două categorii. Cred că este vremea să rezolvăm pentru toţi şi să nu facem discriminări pozitive.

În momentul de faţă, au rămas două categorii în Parlament care pot să-şi continue nestingherit activitatea profesională: medicii şi avocaţii. Vreau să vă spun că îi apreciez pe toţi cei care fac din profesiune, dacă vreţi, un ţel în viaţă. Dar, în acelaşi timp, trebuie să spunem foarte clar şi să avem curajul să o spunem: Vreţi să facem politică în mod profesionist? Făceţi alegerea care credeţi că vă este utilă. Ori vă orientaţi către politică ori vă orientaţi către profesie. Nu putem să continuăm în aşa fel şi nu cred că Parlamentul trebuie să permită excepţii de acest gen.

Ştiţi foarte că eliminarea acestor privilegii a fost unul din principalele obiective pe care şi le-a asumat reforma sănătăţii. Există, din păcate, un mic număr de medici – şi nu vreau să fac aici o referire generală – care încearcă să îmbine, aş spune, politica şi cu profesia într-un mod care le afectează pe amândouă.

Vrem ca să avem în România un sistem performant de sănătate? Atunci, cei care lucrează în sistemul medical trebuie să se dedice exclusiv meseriei de medic, să lase politica de o parte, sau, evident, să facă cealaltă alegere.

În final, doresc să subliniez că pachetul de legi de reformă a sănătăţii are un singur obiectiv. Pe mine, ca prim-ministru, nu mă interesează interesele, nici ale celor care .vând sau distribuie medicamente, nici ale medicilor (unora din ei), nici ale furnizorilor de servicii sau de materiale pentru sănătate. Sunt foarte multe interse care sunt aici adunate, în sănătate.

Nu mă interesează aceste interese, mă interesează un singur lucru: ca omul obişnuit, care, atunci când este în spital, nu ştie ce să facă ca să poată să aibă acces la servicii de calitate mai bună, se simte obligat să bage mâna în buzunar, să dea o atenţie medicului, să nu mai fie nevoit să facă acest lucru. Vreau ca sistemul de sănătate să-i poată oferi cetăţeanului simplu din România serviciile de sănătate urbane, normale de care are nevoie, aşa încât el să poată spune: Da, intrarea României în Uniunea Europeană nu este numai o simplă ambiţie a clasei politice, ci este ceva de pe urma căreia înţeleg şi eu că s-au produs nişte schimbări.

Acesta este sensul reformei: vrem o reformă pentru cetăţean, ne interesează prea puţin interesele unora sau altora. Şi, din acest motiv vă cer astăzi, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, să respingeţi moţiunea depusă de PRM şi PSD.

Vă mulţumesc.

(Aplauze îndelungate ale Majorităţii.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Deci, este o problemă estrem de gravă, stimate domnule prim-ministru!

Voci din PSD:

Aşa a spus!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog frumos.

Domnul Bonis Istvan:

Vă mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Stimate domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Stimaţi colegi senatori şi deputaţi,

Permiteţi-mi ca, în urma lecturării textului Moţiunii de cenzură “Antireforma sănătăţii”, să fac următoarea remarcă.

Apreciem actul de curaj al colegile semnatari ai moţiunii, care, în pofida cunoaşterii situaţiei reale în sistemul sanitar, se opun intenţiei actualului Guvern de a demarca un proces coerent şi unitar de reformare a sistemului sanitar atât de mult aşteptată de populaţie, cât şi de majoritatea corpului medical.

Este cunoscut faptul că, de-a lungul anilor, au existat intenţii de reformare în domeniul sănătăţii care, însă, s-au dovedit tatonări superficiale şi nu au răspuns nevoilor şi aşteptăţilor populaţiei din România.

În momentul de faţă, sistemul sanitar se află într-o situaţie în care, dacă nu se aplică o reformă rapidă şi profundă, riscăm anchilozarea sistemului, cu toate deficienţele şi neajunsurile sale actuale.

Acumulările de datorii, rostogolirea arieratelor de la un an la altul, utilizarea iraţională a sumelor alocate, lipsa dotării unităţilor sanitare cu aparatura necesară investigaţiilor medicale, diagnostizării şi intervenţiilor chirurgicale, lipsa de transparenţă, finanţarea unor unităţi în mod preferenţial, cumulul de funcţii, lipsa autonomiei Casei Naţionale de Asigurări sociale de sănătate, lipsa motivării corespunzătoare a personalului sanitar, prosperarea parasolvenţiei, neacordarea importanţei cuvenite furnizării serviciilor medicale prespitaliceşti, creşterea categoriilor de persoane care beneficiază de asigurări sociale fără plata contribuţiei.

Toate aceste deficienţe, coroborate cu multe altele, trebuie să determine orice Guvern responsabil şi conştient de a se folosi de drepturile sale legale, capabile să elimine aceste lacune ale sistemului.

Guvernul actual al României a identificat în programul de guvernare sănătatea ca prioritate naţională şi folosindu-se de dreptul său constituţional, prevăzut la art. 114 alin. 1, îşi asumă răspunderea asupra pachetului de legi privind reforma în domeniul sănătăţii, care cuprinde 17 titluri, elaborate de Ministerul Sănătăţii.

Dacă actuala legislaţie permite unora cu posibilităţi materiale mai bune să beneficieze de servicii medicale duse până la extravaganţă, pe seama fondului de asigurări sociale de sănătate, în detrimentul celor mulţi şi săraci, care sunt priviţi ca cetăţeni de rangul doi în propria lor ţară, noul pachet legislativ propune un pachet de servicii medicale garantate, asigurând astfel accesul egal al cetăţenilor la servicii prompte şi ferm finanţate.

În acest context, devine imperios necesară extinderea bazei de contribuţie la fondul asigurărilor de sănătate, ţinându-se seama de numărul scăzut al persoanelor active, comparativ cu numărul persoanelor exceptate de la plata asigurărilor sociale de sănătate. De altfel, tocmai pentru consolidarea bazei de contribuţie, se introduce şi taxa pe viciu.

În ceea ce priveşte coplata unor servicii medicale, practic avem de-a face cu plata unei diferenţe între valoarea serviciului medical, care este suportat din fondul asigurărilor sociale şi valoarea reală a acestuia, la care urmează să contribuie şi pacientul.

Coplata unor servicii medicale este un fenomen real, recunoscut, fără a avea un cadru juridic transparent. Acest pachet de lege rezolvă această carenţă, permiţând în acest fel accesul echitabil pentru toţi la serviciile medicale.

Pe de altă parte, pachetul de lege reglementează şi felul în care un medic poate desfăşura activităţi în afara locului de muncă de bază, conform competenţelor profesionale.

Medicul care îşi desfăşoară activitatea într-un spital public trebuie să fie loial acestui sistem, dar în acelaşi timp, nu i se îngrădeşte dreptul de a lucra şi în sistemul particular. Diferenţierea de salarizare pe unităţi se va face în funcţie de complexitatea cazuisticii acreditate, iar în cadrul aceleiaşi unităţi, în funcţie de solicitările particulare ale locului de muncă.

Separarea managementului spitalului de actul medical la patul bolnavului este o prevedere nouă, dar practicată de mult în ţările Uniunii Europene, iar limpezirea cumulului de funcţii ajută la dizolvarea unor tensiuni între medici. Managerii spitalelor vor fi selectaţi pe bază de concurs şi numiţi prin ordin al ministrului sănătăţii, conform art. 179 din lege.

Asistenţa medicală acordată pacienţilor în vârstă, din mediul rural, nu este restricţionată, ci este încurajată prin stabilirea medicilor de familie, în urma acordării unor facilităţi.

Ne exprimăm convingerea că acest pachet de lege, pus în aplicare, va duce la reformarea profundă a sistemului sanitar actual, va realiza unul modern, eficient şi compatibil cu celelalte sisteme de sănătate din Uniunea Europeană, pus atât în slujba intereselor pacienţilor, cât şi ale personalului sanitar.

Din aceste considerente, grupurile parlamentare ale U.D.M.R. din Senat şi Camera Deputaţilor votează împotriva moţiunii de cenzură.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-aş ruga să păstraţi liniştea!

Voci din PSD:

S-a încălcat regulamentul!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

mulţumesc.

Invit la microfon pe domnul deputat Ovidiu Brînzan, din partea Grupului P.S.D., şi se pregăteşte domnul Dan Gabriel Popa, senator.

Domnul Dan Claudiu Tănăsescu:

Vă mulţumesc foarte mult. Aţi văzut ce însemnează să iei conducerea ...

Domnilor preşedinţi care nu mai sunteţi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi parlamentari,

Suntem împinşi cu toţii, cei de faţă, într-un cărucior care e îndreptat spre o prăpastie fără fund de mâna unui socotitor, un ins lipsit de cele mai elementare cunoştinţe legate de regulile medicinei, reguli împământenite de ani mulţi într-o ştiinţă care trebuie să ofere oamenilor acea picătură a vieţii ce se numeşte sănătate.

Nevoia de sănătate a preocupat întreaga omenire şi o dată cu scurgerea anilor grija pur caritabilă de a-i ajuta pe suferinzi a ajuns un adevărat sistem, în care muncesc milioane de oameni în halate albe, mânaţi de aceleaşi gânduri: îngrijirea semenilor lor.

În ţara noastră s-au ridicat o mulţime de spitale şi de policlinici şi nu e de uitat că mulţi dintre medicii români au ocupat, mulţumită priceperii lor, podiumul celor răsfăţaţi. Acolo au tronat profesorii: Marinescu, Burghele, Paulescu, Arsene, Aurel Moga, Haţeganu, Paladi şi mulţi alţii care au reuşit să uimească o lume întreagă prin priceperea şi dăruirea lor în bătălia cu suferinţa, această neplăcută şi înspăimântătoare stare în care poate ajunge oricare dintre noi, oricât de puternic şi fericit s-ar socoti că este.

Acest fapt ne poate obliga să gândim că dacă sănătate nu e, nimic nu e.

Stimaţi colegi,

Guvernul actual, condus de domnul prim-ministru Călin Anton Popescu-Tăriceanu, şi-a pus în gând să schimbe prin cele 17 legi ale sănătăţii o mulţime de lucruri din activitatea medicală a ţării noastre.

Un lucru bun, aţi spune, dar, din păcate, aceste legi ale sănătăţii distrug bazele unor canoane de asistenţă medicală şi sunt de o aberaţie neiertătoare. Această reformă a ministrului Nicolăescu este de fapt o legiferare a genocidului şi veţi vedea mai departe de ce afirmăm acest lucru.

Una dintre cele mai grave erori de care se face vinovat Parlamentul României prin validarea Guvernului Tăriceanu este prin consecinţele sale aceea a validării în funcţia de ministru al sănătăţii a unui economist deformat prin gargarism politic. Este o eroare care poate provoca o tragedie de proporţii, deoarece o dată uns, domnul Eugen Nicolăescu a decis să înlocuiască după chipul şi asemănarea sa directorii de spitale şi policlinici cu economişti, neştiind că manageriatul unităţilor medicale este o disciplină aparte în cadrul facultăţilor de profil, care produc medici specialişti în acest domeniu.

Propunându-şi să facă medicina rentabilă, mintea de contabil a domnului Nicolăescu i-a emis ideea rentabilizării spitalelor, transformându-le din surse de viaţă în surse de venituri. Dacă ar fi fost medic, ar fi cunoscut poate dictonul unui celebru chirurg american, potrivit căruia: „Tratarea onestă a unui pacient nu poate să aducă beneficii”., decât graţie costurilor exorbitante, în sectorul privat, acesta adresându-se însă nu întregii populaţii a unei ţări, ci vârfurilor cu putere economică peste medie şi răpind, unui procent de peste 80% dintre români, dreptul la viaţă.

Se ştie că în România orice muncă plătită sau aducătoare de venit este taxată, prin ea fiecare român cumpără atât timp cât este apt de muncă servicii medicale pentru prezent şi viitor, pentru el şi pentru persoanele aflate în întreţinere. Servicii pe care cetăţenii României nu le primesc integral, deoarece banii, în loc să se ducă la sănătate, se duc la Ministerul de Finanţe care reîntoarce Ministerului Sănătăţii cât şi când îi convine.

Dacă ar fi fost un adevărat profesionist, în propria sa meserie, ministrul Nicolăescu ar fi luptat pentru stoparea deturnării de fonduri şi a înşelării cumpărătorului - cetăţean de servicii medicale, redând domeniului sănătăţii propriile fonduri, atât de necesare.

În toate statele civilizate există ghiduri de practică medicală, nu şi în România. Prin intermediul lor, atât pacientul, cât şi medicii, ştiu la ce consultaţii preventive, gratuite are dreptul anual asiguratul. În România de astăzi însă contabilizarea banilor, şi nu a bolnavilor sau a categoriilor de risc, exclude medicina preventivă, deschizând larg porţile unei patologii din ce în ce mai ciudate, inclusiv bolile declarate eradicate, cum ar fi tuberculoza, holera şi altele. Are idee, domnul ministru, că în condiţiile declarării eradicării tuberculozei, flagelul este atât de puternic încât în aşezămintele specializate, bolnavii de TBC stau câte doi într-un pat? Nu! Deoarece nefiind de specialitate, domnia-sa habar nu are de patologiile din ţară şi de situaţiile aberante în care sunt puşi pacienţii şi medicii, graţie panseurilor şi teoretizărilor domniei sale de manager.

Spre ştiinţa naţiunii şi a protectorilor senini ai domnului Nicolăescu deconspirăm faptul că în România medicii de familie şi specialiştii de ambulatoriu funcţionează ilegal în acest moment deoarece contractul cadru din anul 2006 pentru aceste categorii nu a fost încă elaborat, iar valabilitatea celui vechi a încetat la 31 decembrie anul trecut.

În schimb, medicii au fost avertizaţi de ministrul „contabil” că în viitorul contract va fi înscrisă o sumă limită până la care se pot întinde în consultarea, recomandarea investigaţiei de specialitate şi vindecarea bolnavilor. Dar nimeni nu ştie încă la cât se ridică această sumă limită prin care se condiţionează dreptul de viaţă al pacienţilor.

Ceea ce ştiu medicii în schimb este că la 1 ianuarie 2006 pentru fiecare pacient trebuie să întocmească din ordinul ministrului un decont în care să contabilizeze cheltuielile legate de consultaţii, de investigaţii, de operaţii, tratamente, reţete etc., stopând vindecarea bolnavului, în momentul în care decontul crescând este susceptibil de a depăşi limita de buget şi nici limita de internare fixată de domnul ministru nu poate fi depăşită. Acesta este motivul pentru care muribunzi şi bolnavi cu operaţii grave, internaţi în februarie, sunt trimişi pe targă acasă, cu drenele pe burtă, să moară în sânul familiei, fiindcă decontul şi limita de internare nu permit spitalizarea până la vindecare. Dacă au noroc, iar familia are bani să le plătească asistenţa de specialitate la domiciliu, se pot întoarce în martie, pentru că este altă lună şi alt decont.

De nenumărate ori, domnul Nicolăescu a declarat cu emfază, pentru urechile altor nespecialişti, puşi să-i voteze în Parlament reforma, aşa-zisa reformă, că graţie mintoşeniei domniei sale medicii de familie şi specialiştii din ambulatoriu ajung la venituri de 35 de milioane de lei pe lună, canalizând astfel ura pacienţilor plătitori nu numai de taxe, ci şi de atenţii asupra acestora.

Dar Munhausen-ul liberal uită de fiecare dată să precizeze că din suma menţionată, medicii în cauză plătesc: impozitele la stat, salariile de minim 5 milioane şi impozitele aferente lor, ale propriilor asistenţi şi îngrijitoare, taxele la primărie pentru închirierea încăperilor din policlinicile în care lucrează, întreţinerea cabinetului, dischetele cu informaţii etc., rămânând cu un venit adesea mai mic decât al asistentei angajate.

În condiţiile penuriei de cadre specializate, reforma domnului Nicolăescu a vizat aducerea României în plan sanitar la nivelul Biafrei, domnia-sa luând, prin sfidarea Codului muncii, a Constituţiei şi a bunului simţ, măsura dispensării de medici, indiferent de sex, care au trecut de vârsta de 60 de ani, pensionându-i forţat şi retrăgându-le, în scopul lichidării concurenţei, şi dreptul de liberă practică. Cumulând anii de studii cu cei de stagiatură, pregătirea pentru rezidenţiat, secundariat, primariat şi fără a pune în discuţie pregătirea printr-un masterat şi doctorat, şi faptul că meseria de medic presupune o continuă asimilare de cunoştinţe, un medic este pe deplin format la 45 sau 46 de ani, şi atunci se pune întrebarea: pentru ce au investit în el statul, familia şi el însuşi? Pentru o carieră de 14 ani?

Dar să trecem la concluzii. Faţă de toate cele expuse, concluzia nu poate fi decât una singură. Dincolo de orice suspiciune, aşa-zisa reformă a „contabilului cu mânecuţe” Nicolăescu, legiferând furtul calificat de servicii anticipat plătite prin impozite speciale, distrugând corpul medical şi înlocuind jurământul lui Hipocrat cu adorarea „Zeului Ban”, legiferează totodată genocidul, condamnând la moarte, fără drept de apel, milioane de români şi generalizând euthanasia.

Iar dacă asistăm pasivi, din laşitate, la distrugerea sistematică a statului, măcar din instinct de conservare nu putem asista pasivi la lichidarea noastră fizică. În cazul Nicolăescu nu poate fi vorba nici de imbecilism, nici de inconştienţă sau primitivismul şi incompetenţa unui infantil, ci de un act deliberat de trădare a naţiunii române şi de genocid.

Pe lângă Eugen Nicolăescu, Nicolae Ceauşescu, cel asasinat pentru falsa acuză de genocid, ne apare tot mai pregnant drept un pater, iar epoca lui, regretată azi de majoritatea românilor, comparativ cu epoca Tăriceanu, ce distruge statul, poporul şi naţiunea, drept una, într-adevăr, de aur. Pentru asta s-a vărsat sânge nevinovat în decembrie 1989? Ca să fim furaţi ca în codru, ca un Nicolăescu să ne decimeze? Datoria parlamentarilor aleşi de naţiune este, în aceste circumstanţe, aceea de a da un vot negativ reformei în sănătate, şi implicit manageriatului lui Tăriceanu şi de a-i trimite pe cei ce batjocoresc gloriosul nume al vechilor liberali pe urmele defunctului P.N.Ţ.-C.D., spre dispariţia rapidă şi totală ca entitate politică, pentru protejarea vieţii şi a existenţei naţiunii române.

Stimaţi parlamentari,

Ne revine, aşadar, obligaţia, născută din jurământul depus cu mâna pe Biblie şi Constituţie, să votăm pentru schimbarea acestui guvern mincinos şi distrugător care s-a bătut cu pumnul în piept la instalarea sa, dar care, din păcate, pentru bunul nostru popor nu şi-a ţinut nici una din promisiuni.

Şi, de ce să n-o spunem, o dată cu acest gest chirurgical îl vom face fericit şi pe preşedintele ţării, Traian Băsescu, cel care de mult visează la un nou guvern.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, domnule senator Puiu Haşotti, vă rog. Procedură, da?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog foarte mult să folosiţi un limbaj civilizat, altfel vă opresc microfonul! (Vociferări, proteste.)

Domnul Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu:

Domnule preşedinte,

Stimate doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Astăzi am avut parte în Parlamentul României de un spectacol jalnic. Nu este de ajuns că Parlamentul este în percepţia publică una din instituţiile cu cel mai scăzut grad de încredere...

Domnul Mircea Dan Geoană:

Domnule preşedinte,

Sunt absolut surprins de inepţia pe care primul ministru tocmai a rostit-o! (Proteste ale Majorităţii. Opoziţia strigă: “Bravo!”)

Şi mă uit, acum, către arcul majoritar. Din câte ştiu, aveţi majoritatea în Parlamentul României. Dacă este cumva fals, daţi-ne şi nouă de ştire. Ce teamă ar fi avut domnul prim-ministru şi Guvernul pe care îl conduceţi, să vină în faţa Parlamentului, unde aveţi majoritatea? Ce teamă de Parlamentul României, în care aveţi majoritatea şi, dacă votaţi cu toţii, puteţi să vă impuneţi voinţa politica, aşa cum este firesc într-o democraţie? Şi de ce mergem pe o formulă de moţiune de cenzură, la care am fost obligaţi prin asumarea răspunderii de către dumneavoastră, de cine vă este teamă, de PSD sau de propriii dumneavoastră aliaţi? Asta e o întrebare importantă! (Aplauze ale Opoziţiei, se strigă: “Bravo!”)

Mă uit în arcul majoritar şi văd o mulţime de oameni competenţi, lăsând la o parte patima politică care ne desparte. Dar de ce îi nesecotiţi? N-aveţi încredere îi ei? N-aveţi cumva încredere că sunt şi profesionişti, care pot să vină cu amendamente credibile? De ce vă bateţi joc inclusiv de propria majoritate, nu numai de Opoziţia din această sală? (Aplauze ale Opoziţiei, se strigă: “Bravo!”)

La ridicat mâna, sunt buni! La consultare reală, se pare că nu vă sunt de folos. Vom vedea la vot.

Punctual. Am spus şi repet şi am cifrele oficiale în faţă, cota unică de 16%...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

În primul rând, puteţi să reluaţi din nou procedura de schimbare, nu e nici o problemă.

În al doilea rând, domnule prim-ministru, o să vă rog să citiţi stenograma, este pentru prima oară în 15 ani, când, în calitatea pe care o aveţi, aţi adus cea mai mare jignire Parlamentului României! (Aplauze furtunoase şi îndelungate ale parlamentarilor PSD.) Dacă sesizaţi, aţi spus următorul lucru, că v-aţi asumat răspunderea pentru că Parlamentul n-ar fi fost în stare să dezbată un proiect de lege! Vă rog să vă uitaţi în stenogramă!

Voci din Majoritate:

De la tribună! Coborâţi!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc, domnule prim-ministru.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Trecem la dezbateri pe marginea moţiunii prezentate şi, bineînţeles, a răspunsului la moţiune prezentat în numele Guvernului de către domnul prim-ministru.

Invit la microfon pe domnul senator Mircea Geoană, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat, se pregăteşte domnul senator Puiu Haşotti.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Domnilor preşedinţi ai Camerelor,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Înainte de toate, o chestiune de procedură.

Art.19 al Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului arată textual: “Persoanele care asistă la şedinţă trebuie să păstreze liniştea şi să se abţină de la orice manifestare de aprobare … (Rumoare, vociferări)

Reiau. “Persoanele care asistă la şedinţă trebuie să păstreze liniştea şi să se abţină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar, fiind evacuate din sală”.

(Rumoare, vociferări)

Domnule preşedinte …

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-aş ruga să păstraţi liniştea, vă rog foarte mult!

Aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Geoană:

Stimaţi colegi, veţi avea dreptul să votaţi imediat!

Un ultim comentariu. Dacă primul ministru are o dificultate cu faptul că avem şi medici printre senatorii de la PSD şi din altă parte, pot să-l întreb şi eu, în final, cum de a selecţionat un fost contabil de CAP să fie ministrul sănătăţii?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

...şi folosiţi un limbaj civilizat. Vă rog foarte mult!