Domnul Nicolae Văcăroiu: v-aş ruga, domnule deputat, să încheiaţi. Domnul Nicolae Văcăroiu

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-aş ruga să vă apropiaţi de final. Mai aveţi …

Domnul Alexandru Ciocâlteu:

...incompatibilităţi propuse de Legea spitalelor, nu sunt lucruri deosebite şi decât lucruri care ne apropie de Uniunea Europeană în pachetul de legi.

Nu voi mai fi director de spital, voi pierde 2,5 milioane lei vechi pe lună, dar şi insomnia cvasi-permanentă produsă de multele probleme ale managementului din spital bombardat de regulile Uniunii Europeane şi cu alte reguli produse de medici manageri care n-au îngrijit niciodată un bolnav.

Eu dau o şansă actualei guvernări care-şi asumă o răspundere foarte mare şi votez pentru pachetul de legi, deoarece este prima dată când o guvernare vorbeşte despre sănătatea românilor ca o prioritate.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-aş ruga să încheiaţi, domnule deputat, aţi epuizat timpul.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte, în sală sunt invitate grupuri de presiune ale PSD-ului, aşa am fost informaţi, vă rog să luaţi măsuri, să-şi vadă de treabă! Dacă nu, evacuaţi-i din sală! (Vociferări, proteste ale PSD.) Aceasta este democraţia care vă place, stimaţi colegi, să urlaţi! Vă rog frumos, potoliţi-vă!

Domnul Victor Viorel Ponta (din sală):

(din sală)Este bine să-şi ceară scuze!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Ei, atunci, o să încerc să mă feresc să pronunţ nume.

Vorbim de preşedintele PSD senatori, vorbim de senatorul doctor, ultracunoscut, pentru că a condus multe spitale, şi care au demonstrat aici că stăpânesc foarte bine...

Domnul Puiu Haşotti:

Aceasta a fost o chestiune pe procedură. N-am consumat.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Alianţei PNL-PD, şi urmează domnul senator Antonie Iorgovan.

Domnul Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu:

Cred că promovaţi o nouă procedură, prin aceea că după ce vorbeşte primul ministru începe să vorbească din nou liderul Opoziţiei. E un lucru interesant!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Grupul parlamentar al PRM, din păcate, şi-a epuizat timpul.

Invit la microfon pe domnul Renică Diaconescu, din partea Grupul parlamentar al Partidului Conservator, care a primit 5 minute din partea timpului alocat Alianţei.

Urmează domnul deputat Ciocâlteu, independent.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog. Vă consumaţi timpul. Vă rog să vorbiţi.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.

Stimaţi colegi, am încheiat dezbaterile. Îl invit la microfon pentru 2 minute pe domnul deputat Eugen Nicolăescu, un drept la replică.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Nu mai solicitaţi dreptul la replică, pentru că am încheiat povestea asta.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Grupurile Partidului Conservator au epuizat timpul alocat.

Dau cuvântul domnului deputat Adrian Miroslav Merka, din partea Grupului parlamentar al Minorităţilor Naţionale. Şi se pregăteşte domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu.

Domnul Ovidiu Brînzan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mi se semnalează din sală că ar fi unele neclarităţi în spatele meu. (Se referă la faptul că domnul prim-ministru, domnul Constantin Anton Călin Popescu Tăriceanu era înconjurat de mai mulţi deputaţi şi senatori de la Putere şi stătea cu spatele la sală)

S-a solicitat respectarea regulamentelor comune. Vă rugăm să se aplice şi acum.

Onorat prezidiu,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

S-a discutat despre unele lucruri bune care ar fi conţinute în acest pachet de legi şi chiar ministrul Nicolăescu s-a lăudat cu o parte dintre ele. Într-adevăr, există şi câteva legi bune. Dau exemplu: Legea transplantului este o lege dată de P.S.D. în anul 2004, o regăsim în pachet; Legea asigurărilor private de sănătate este dată de P.S.D în anul 2004, o regăsim în pachet cu titlul nou Legea asigurărilor facultative de sănătate; Legea cardului sau Legea medicamentului sunt directive europene traduse, într-adevăr, foarte corect.

Nu ne aşteptăm ca actualul ministru să-şi dea demisia de onoare pentru plagiat. Totuşi, ne-am bucura ca măcar el să nu se mai laude cu lucruri care nu-i aparţin. Dar nu despre legile bune am dori să vorbim. Noi am introdus această moţiune de cenzură fiindcă celelalte legi conţin foarte multe tâmpenii cu care nu putem să fim de acord.

Privind în ansamblu pachetul de legi cu ochiul medicului, cu ochiul clinicianului, el are aspectul unui avorton, avorton de reformă sanitară plin de malformaţii grave şi scos prematur cu forcepsul de către o mână nepricepută. Căci o adevărată reformă ar fi trebuit să aibă în primul rând o strategie, o minimă viziune de ansamblu asupra sistemului sanitar. Din păcate, experimentul eşuat de astăzi nu are la bază decât dorinţa meschină de reclamă a unui ministru nepriceput.

Stimaţi colegi,

În medicină există un principiu fundamental respectat de către toată lumea. El se numeşte primum non nocere, adică în primul rând să nu faci rău, sau cu alte cuvinte, pe româneşte, dacă nu te pricepi, nu te amesteci.

Cei care au elaborat legile pe care le discutăm astăzi, în funcţie cu ministrul sănătăţii, nu se pricep. Acest lucru nu-i împiedică să facă rău crezând că improvizaţia şi amatorismul pot ţine loc de reformă. Pacienţilor li se oferă perspectiv sumbră a unor servicii medicale înjumătăţite pentru care vor da mai muţi bani.

Medicilor li se oferă perspectiva deprofesionalizării, pentru că doar cei care nu au realizat nimic în meserie până acum vor ajunge şefi, iar cei care au avut performanţe vor fi înlăturaţi. Singurul care se bucură şi zâmbeşte tot timpul este Eugen Nicolăescu, care nu înţelege nimic din sistemul sanitar. (Aplauze din partea Opoziţiei)

Dacă ar înţelege ce se întâmplă, ar trebui să plângă. El este fericit, deoarece neştiind face tot timpul descoperiri. A descoperit deunăzi că medicii, în urma reformei, vor fac vizite la domiciliul bolnavului.

Domnule ministru, medicii fac vizită la domiciliul bolnavului de pe vremea lui Hipocrate. Domnia sa descoperă că asistenţa medicală este obligatorie.

Domnule ministru, aşa funcţionează medicina de sute de ani. Probabil că într-o zi o să descopere şi piramidonul şi, cu aceasta, reforma se va încheia. Ne pare rău, însă, că nu a reuşit să descopere un lucru elementar, şi anume că medicina este o profesie liberală, liberală, domnule ministru! Şi ea funcţionează după reguli proprii care nu au nici o legătură cu contabilitatea sau cu doctrina politică.

Între timp, oamenii mor fiindcă nu găsesc medicamente în farmacii, iar spitalele nu au nici măcar minimul necesar pentru un diagnostic sau tratament corect.

Medicina românească nu suferă de prea multă reformă, de prea puţină reformă, aşa cum se spune, ci suferă de prea multă reformă, făcută alandala de miniştri ai sănătăţii schimbaţi înainte să apuce să se dezmeticească şi mă tem că acesta va fi şi cazul acum.

Medicina românească are nevoie, în primul rând, de bani pentru a putea face performanţă, dar legile care ne sunt supuse aprobării nu rezolvă în nici un fel problema finanţării în condiţiile în care anul 2006 este anul cu cea mai proastă finanţare în sănătate, de doar 3,3% din p.i.b. aprobat prin Legea bugetului. Este ruşinos!

Contabilul (portocaliu înţeleg!) de la minister crede că dacă astăzi se cheltuieşte ceva mai mult ca în 1990, lucrurile ar trebui să meargă ceva mai bine. Înţeleg că aceeaşi impresie o împărtăşeşte şi primul-ministru Tăriceanu.

Domnilor, nu este aşa, căci medicina progresează cu noi achiziţii tehnice şi aceasta costă bani. Oamenii trăiesc mai mult şi au alte boli a vârste înaintate.

Pe de altă parte, pacienţii sunt mai bine informaţi şi cer mai multe servicii medicale. Toate acestea înseamnă bani în plus pentru a păstra un standard decent, de calitate şi echitate. Un sistem sanitar modern, în concepţia europeană actuală, trebuie să asigure servicii medicale de calitate pentru toţi cetăţenii în condiţii de sustenabilitate financiară, iar această sarcină revine exclusiv statului. Aceste imperative au fost exprimate şi în recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Legile din pachetul de antireformă pe care îl discutăm fac exact pe dos. Retrag statul din rezolvarea problemelor majore de sănătate publică şi-i lasă pe doctori şi bolnavi să se descurce care cum pot. Cei cu bani îşi vor face asigurări private de sănătate şi vor avea o şansă. Cei fără bani intră într-o ruletă rusească şi vor scăpa sau vor muri, după cum le este norocul.

Singurul loc în care statul se va implica va fi în numirea directorilor de spitale pe criterii politice pentru a pregăti terenul grupurilor de interese care vor să acapereze sistemul public de sănătate.

Acest lucru este inacceptabil şi el trebuie curmat din faşă. Dacă Guvernul Tăriceanu nu are chef să se ocupe de sistemul sanitar, este mai bine să plece şi să lase pe alţii mai responsabili cu sănătatea cetăţenilor pe care-i conduc.

De aceea, vă invit, stimaţi colegi, să votaţi actuala moţiune pentru a da o şansă sănătăţii în România.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul secretar Gheorghe Funar, vă rog apelul.

Domnul Puiu Haşotti:

… că nu aţi respectat Regulamentul şedinţelor comune.

Vă mulţumesc, însă, că acum, la sesizarea mea, aţi cerut asistenţei să respecte Regulamentul şedinţelor comune.

Doamna Monica Octavia Muscă:

(Fiindcă domnul prim-ministru s-a îndreptat şi dânsul spre microfon:) Mă scuzaţi, domnule prim-ministru, dar procedura are întâietate şi domnul preşedinte văd că a realizat acest lucru.

Stimaţi colegi,

Şi mă adresez în primul rând domnului Mircea Geoană, ca preşedinte de partid (vociferări şi proteste ale parlamentarilor PSD), indiferent de relaţiile dintre noi, indiferent de opiniile diverse dintre noi, a spune despre prim-ministru că este o inepţie ceea ce propune, nu vă supăraţi, nu se practică! (Vociferări, proteste.)

Drept urmare, vă rog, domnule Mircea Geoană, ca un om civilizat, cum v-aţi dovedit întotdeauna, să vă cereţi scuze pentru această vorbă, cel puţin nelalocul ei, dar, din punctul meu de vedere, jignitoare. Vă rog frumos! (Aplauze ale Majorităţii. Vociferări şi proteste ale parlamentarilor PSD.)

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

De aceea, vă rog să stăpâniţi dumneavoastră sala, ca să pot să vorbesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-aş ruga să încheiaţi!

(Aplauze furtunoase ale Opoziţiei. Se strigă: “Bravo!”)

Vă propun...

(Către doamna deputat Monica Octavia Muscă, care solicită cuvântul:) Vă rog să luaţi loc, nici măcar n-aţi fost pomenită!

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Contabilul portocaliu a început să fie hulit şi ameninţat, numai în momentul în care a încercat să facă ordine financiară în sistem. Altfel, nimeni nu i-a remarcat şi criticat nepriceperea medicală în legi specifice, cum sunt cea a transplantului, a medicinei primare, a medicamentului.

Sistemul sanitar este singurul sector care utilizează bani publici şi în care nu se aplică legea conflictelor de interese. Iar conflictele de interese sunt una dintre cauzele datoriilor uriaşe în sistem. Contabilul portocaliu a deranjat şi deranjează, pentru că vrea să schimbe această stare de lucruri.

Medicii sunt persoane speciale, deosebite, care merită tot respectul şi recunoaşterile sociale pentru menirea pe care o au. Eu însumi îi respect în mod deosebit! Cu toate acestea, cred că nu trebuie plasaţi deasupra legii, care, în cazul de faţă, este cea a conflictului de interese. Medicii au marea şi unica şansă de a obţine respectul pentru ceea ce fac şi nu cred că favorurile politice vremelnice sunt adevăratul lor preţ.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Nu vreau să înlocuiesc demagogia P.S.D. cu o altă demagogie, dar vă asigur că reforma pe care Guvernul Tăriceanu a gândit-o are în centrul său omul, fie că este medic, fie că este pacient.

Esenţa liberalismului este tocmai grija pentru viaţa individului, cu tot ce implică ea! Reforma sistemului sanitar vrea să pună capăt exodului de medici tineri, vrea să dea medicului ce este al medicului, din punct de vedere financiar şi profesional. Implicit, aceste măsuri vor duce la creşterea calităţii actului medical, care se exercită asupra pacientului.

Cu amendamentul că o reformă pe care P.S.D. nu a vrut să o facă 11 ani nu poate produce efecte în 11 zile, vă rog să respingeţi moţiunea sa demagogică şi mincinoasă. Reforma este ca un tratament: cu cât îl începi mai repede, cu atât este mai eficient. Şi nu uitaţi că P.S.D. nu a vrut reformă în sănătate şi dă acum cu pietre în pomul care începe să facă roade bune.

Mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii).

Domnul Antonie Iorgovan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Stimaţi colegi parlamentari,

Suntem, fără îndoială, într-un moment care va rămâne, la aprecierea celui care vorbeşte, un criteriu de referinţă în istoria postdecembristă a parlamentarismului.

Suntem, după părerea mea, într-un moment în care, dacă Guvernul nu va cădea prin adoptarea moţiunii de cenzură, după părerea mea, n-are cum să treacă această monstruozitate juridică. N-are cum să treacă, pentru că va urma o sesizare la Curtea Constituţională.

Şi am o bucurie pentru domnul prim-ministru, şi una şi mai mare pentru domnul ministru al sănătăţii, care se pricepe în probleme de Constituţie cum mă pricep eu la limba chineză, că foarte recent – şi o am în faţă – Curtea Constituţională, prin Decizia nr.95/8 februarie 2006, a declarat neconstituţional alin.5 de la art.20 din Ordonanţa Guvernului nr.154/2005 cu privire la rectificarea bugetului. Dar este caz unic în istoria legiferării, ca într-o ordonanţă de rectificare a bugetului să acroşăm un text prin care vizăm reforma în domeniul sănătăţii. Curtea Constituţională a declarat neconstituţional acest text. Numai că, această decizie a Curţii Constituţionale este deja o soluţie de principiu. Curtea s-a pronunţat, şi am să revin cu unele detalii.

Este adevărat, s-a pronunţat în legătură cu un text care era plasat într-o ordonanţă de urgenţă, dar cum spune franţuzul “c’est la même choise” pentru că, fie vorbim de o ordonanţă de urgenţă care reglementează relaţii primare, şi care nu trece prin filtrul Parlamentului până când nu vine proiectul de lege de aprobare a ordonanţei, fie că vorbim de procedura legiferării prin modalitatea angajării răspunderii, este vorba despre aceeaşi esenţă, şi anume: edificiul constituţional nu cumva obligă, până la urmă, la o similitudine în ceea ce priveşte regimul ordonanţei de urgenţă cu regimul angajării răspunderii?

Mai exact, poţi să-ţi angajezi răspunderea chiar în orice domeniu, făcând abstracţie de Constituţie, deci eludând dezbaterea parlamentară şi legiferarea firească? Răspunsul este categoric nu. Şi este această decizie, este vorba de principiul pe care l-a reţinut Curtea Constituţională, şi care desigur că va fi reiterat într-o viitoare... dacă va fi cazul, îmi place să cred că nu va fi cazul, pentru că nu o să ajungem să atacăm la Curtea Constituţională dacă moţiunea de cenzură va avea succes.

Domnule preşedinte,

Onorat Parlament,

Chiar dacă am trece peste acest aspect, care până la urmă ţine de o anumită subtilitate în ceea ce priveşte “cântarul” de constituţionalitate, există o problemă peste care nu se poate trece şi care este esenţială în ceea ce priveşte racordarea, de fapt consonanţa acestui “edificiu juridic”, şi vă rog să luaţi termenul între ghilimele, pe de o parte, şi Constituţia, pe de altă parte.

La prima vedere, noi suntem în prezenţa unui proiect de lege care se pretinde a fi articulat pe o idee a reformei în sănătatea publică, dar dacă luăm fiecare lege, pentru că până la urmă este vorba de 17 legi care sunt puse cap la cap, vom constata că de fapt ele nu prea se leagă.

Sigur, se va spune că a fost şi Legea nr.161 a Guvernului Năstase, şi se va mai spune că nu este foarte îndepăratată experienţa Guvernului Tăriceanu, aici de faţă, Legea nr.247 – angajarea răspunderii pe acel pachet referitor la justiţie, după cum se ştie, şi proprietate.

Îmi îngădui, însă, să reţin atenţia asupra unei chestiuni care este de “a, b, c” în sfera dreptului. Dreptul înseamnă nuanţă, dreptul înseamnă subtilitate, dreptul înseamnă aplicarea în concret la circumstanţe, la persoană, şi dreptul înseamnă referirea la normă. Iar normativitatea, în cetatea care se cheamă România “normativitatea fundamentală”, s-a schimbat între vreme.

Guvernul Năstase şi-a angajat răspunderea în luna a 4-a 2003, iar Constituţia s-a revizuit în noiembrie. Deci, a judeca Decizia Curţii Constituţionale, care a fost dată în baza viziunii constituţionale din 1991 cu privire la Legea nr.161, şi a face abstracţie de faptul că în acelaşi an s-a revizuit Constituţia, înseamnă o greşeală.

Apoi, pachetul de legi al Guvernului Tăriceanu, şi eu nu vreau să insist asupra acestor chestiuni tehnice, decizia este cunoscută: nr.375 a Curţii Constituţionale.

Ştiţi ce a spus Curtea Constituţională, onoraţi parlamentari? A spus că trebuie să treacă acel pachet, achiesând la argumentele Guvernului, pentru că în esenţă Guvernul a spus următorul lucru, în punctul de vedere înaintat Curţii Constituţionale: “Dacă nu se adoptă acest pachet legislativ, se declanşează clauza de salvgardare”. Salvgardare, este – daţi-mi voie să vă spun – un cinism, că abia este de amânare.

Când ne-am întrebat, într-o paranteză, la Bruxelles, de ce au botezat-o de “salvgardare”, ne-au spus: “Păi, da, ne apărăm noi de România, care vine nepregătită”. Dincolo de terminologie, aceste argumente ale Guvernului, din 2005, au fost însuşite de Curtea Constituţională.

Unde este clauza, domnule prim-ministru, de salvgardare? Nu trebuie să fii specialist în drept ca să reţii că nu este nici un text în Tratatul de aderare a României, care leagă problema aderării în ianuarie 2007, de aşa-zisa “reformă în justiţie”.

Deci, nu mai aveţi un criteriu obiectiv. Este un criteriu pur subiectiv: smuciturile ministrului sănătăţii. Sigur, dânsul este un personaj vesel, carismatic. Sunt convins că va fi unul dintre marii oameni politici ai liberalilor şi ai României; va intra în Galeria Zeroni şi alţii. Dar, îmi îngădui să spun că, de data asta, o dă în bară cu această filozofie.

Şi acum, care este filozofia?, pentru că, aparent, suntem în prezenţa a sute şi sute de articole. Dar este, de fapt, ca un calup de caşcaval, care are tot felul de găuri esenţiale. Şi aceste găuri sunt la răboj cam vreo sută. Aceste goluri legislative urmează să fie acoperite prin ce? Prin ordine şi instrucţiuni ale ministrului.

Deci, practic, este un fel de plasă, aşa, foarte mare, cu ochiuri extraordinare, iar armătura juridică de bază va fi de sorginte ministerială. Corect?!

Domnule coleg,

Probabil că dumneavoastră aveţi dificultăţi în a manevra Constituţia, dar îmi îngădui să vă reţin atenţia asupra art.34, care în alin.3 spune negru pe alb următorul lucru: “Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii”. Deci, potrivit legii.

Şi spune Curtea Constituţională, în această decizie, că „potrivit legii nu înseamnă acte de sorginte guvernamentală sau ministerială”. Este o problemă foarte serioasă de constituţionalitate a acestui “melanj” legislativ, asupra căreia, dacă se va ajunge în faţa Curţii Constituţionale, evident că aceasta urmează să se pronunţe.

Dincolo de aceste aspecte …

Domnul Sorin Oprescu:

Staţi puţin, că vă răspund acum... Închei spunându-vă cu toată responsabilitatea, fără să doresc să jignesc pe nimeni, că ascultându-l pe domnul ministru Nicolăescu, ascultând reacţiile multora de aici din sală, îmi dau seama cât de multă dreptate avea bunicul meu care spunea aşa: „Cu prostul care nu are şcoală te lupţi puţin şi ai izbutit, dar lupta este colosală cu prostul care are şcoală.”

Vă mulţumesc. (Aplauze puternice din partea stângă a sălii şi de la balcon.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, închidem şedinţa noastră de astăzi.

Vă mulţumesc pentru prezenţă.

Lucrările s-au încheiat la ora l4,15.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte, eu cred că nu am pronunţat nume şi regulamentul aşa spune, de atâţia ani de zile îl ştim toţi foarte bine, vă rog frumos, să nu-l interpretăm mai mult decât este nevoie.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, procedură, altfel vă închid microfonul.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Absolut.

Voci din PSD:

Şi Muscă!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc, doamnă Mona Muscă. (Aplauze ale Majorităţii.) N-am găsit procedura, dar vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze ale parlamentarilor PSD.)

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul. Un minut, vă rog.

Încheiem, stimaţi colegi, că, altfel, nu ne mai oprim din dreptul la replică.

Vă rog.

Domnul Puiu Haşotti:

Da.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sper să fie atenţi şi cei pe care i-aţi adus aici să vă aplaude.

Domnul Titus Corlăţean:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

În temeiul art. 113 din Constituţia României şi al art. 78-82 din Regulamentul şedinţelor comune ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, 160 de senatori şi deputaţi, aparţinând Grupurilor PSD şi PRM, au depus prezenta moţiune de cenzură cu titlul: “Antireforma sănătăţii” în legătură cu angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului de Lege privind reforma în domeniul sănătăţii.

Iniţiatorii moţiunii de cenzură, respectiv partidele politice pe care aceştia le reprezintă, Partidul Social Democrat şi Partidul România Mare, doresc să precizeze, de la bun început, că s-au manifestat şi au acţionat constant, de-a lungul anilor, pentru o reformă reală, de substanţă, în domeniul sănătăţii.

În viziunea noastră, această reformă ar trebui să răspundă cerinţelor de echitate, de calitate şi de sustenabilitate ale sistemului în ansamblul său. Un echilibru şi o armonizare a celor trei cerinţe considerăm că pot contribui cu adevărat la reforma sănătăţii, de o manieră care să corespundă nevoilor şi aşteptărilor populaţiei din România.

Ceea ce ne-a prezentat însă Guvernul Tăriceanu sub forma unui pachet de 17 legi, intitulat pompos “Lege privind reforma în domeniul sănătăţii”, nu reprezintă altceva decât cel mult expresia unei antireforme în domeniu căci, în fapt, ni se propune să legitimăm prin votul nostru nimic altceva decât crearea unor noi surse de câştiguri pentru grupurile de interese clientelare din anturajul Guvernului.

Aşa-zisa reformă se dovedeşte a fi o reformă împotriva pacienţilor şi în general împotriva cetăţenilor obişnuiţi din această ţară, consecinţa ei directă fiind restrângerea severă a dreptului fundamental la ocrotirea şi garantarea sănătăţii - drept prevăzut la art. 34 din Constituţie - pentru marea majoritate a populaţiei.

Adevăraţii beneficiari ai acestei reforme mimate o reprezintă persoanele cu venituri mari şi foarte mari din această ţară.

De la acoperirea universală şi accesul legal şi gratuit la serviciile de asistenţă medicală, la pachetul minimal şi restrângerea severă a accesului la ocrotirea sănătăţii, în funcţie de mărimea veniturilor, iată uriaşul pas înapoi pe care ministrul Nicolăescu îl propune prin antireforma sa.

Respingem categoric o asemenea soluţie vădit antisocială şi anticonstituţională.

Este încă un exemplu concludent a ceea ce înseamnă politica de dreapta în România, o politică şi o guvernare în folosul celor bogaţi şi împotriva marii majorităţi a cetăţenilor ţării, lăsaţi să se descurce fiecare cum poate.

În fapt, această aşa-zisă reformă nu este altceva decât expresia legislativă a retragerii statului din încă unul din domeniile esenţiale ale vieţii sociale, şi anume asigurarea serviciilor de sănătate pentru cetăţenii României.

Iată, stimaţi colegi, motivele pentru care semnatarii introduc prezenta moţiune de cenzură. În plus, angajarea răspunderii Guvernului pe o temă atât de complexă şi sensibilă pentru întreaga naţiune, fără o dezbatere parlamentară temeinică, este, în opinia noastră, un act iresponsabil, o aventură pe care Parlamentul României are datoria să o sancţioneze drastic.

Ceea ce ne-a prezentat Guvernul nu este o reformă reală, ci o mimare a reformei şi crearea unor surse de câştiguri pentru grupurile de interese nelegitime din anturajul Guvernului, aşa cum declara chiar preşedintele Băsescu. Este o „reformă” împotriva pacienţilor şi a oamenilor bolnavi, care va accentua haosul din sistemul sanitar, pentru că pacienţii sunt marii perdanţi ai acestei aşa-zise reforme. Lor nu li se oferă nimic în plus. Dimpotrivă. Li se ia un drept garantat, dreptul la sănătate.

În afara ministrului sănătăţii, care devine atotputernic, singurii care au de câştigat sunt cei cu bani, din nefericire cei foarte puţini, care-şi pot permite să plătească asigurări private pentru serviciile medicale. Desigur, printre cei capabili să plătească servicii private de sănătate se numără şi ministrul Nicolăescu. De altfel, întregul pachet de legi este făcut să distrugă sistemul public de sănătate pentru a favoriza firmele private de asigurări.

Cetăţeanul obişnuit, cel căruia ar fi trebuit să i se adreseze de fapt această reformă a sănătăţii, este complet omis din cele peste 200 de pagini de text de lege. Pretinsa grijă pentru cetăţeanul simplu apare doar în noile metode menite să-l mai jupoaie de un ban pe omul sărac aflat în impas. Am numit aici coplata, pachetul minim de servicii medicale şi aşa-numita extindere a bazei de impozitare care, puse în aplicare, vor diminua şi mai mult calitatea serviciilor medicale, crescând, în acelaşi timp, costul suportat de contribuabili.

Iată ce înseamnă, mai simplu zis, aceste inovaţii, dincolo de fanfaronadă, traduse în româneşte. Coplata ministrului Nicolăescu înseamnă că ceea ce primeam până acum pe gratis vom primi, de acum înainte, contra cost. Pachetul minim de servicii medicale, inventat de acelaşi ministru, arată, aşa cum indică şi numele, că dacă până acum pacienţii primeau destul de puţin, de acum înainte vor primi şi mai puţin. Extinderea bazei de impozitare înseamnă că cei care până acum nu plăteau, adică pensionarii cu venituri mici şi agricultorii, după promulgarea acestui pachet de legi, vor fi obligaţi să plătească pentru orice serviciu de sănătate.

Legile sănătăţii nu sunt doar antisociale prin conţinutul lor, ci şi neconstituţionale. Ele reconfirmă maniera Guvernului de a trata cu dispreţ dezbaterea politică parlamentară.

Din păcate, Cabinetul Tăriceanu a dus, după învestirea sa, o politică sistematică de eludare a Parlamentului, unicul for legislativ şi instituţia de bază a democraţiei într-un stat de drept.

Aşa a procedat Guvernul şi anul trecut, când a angajat răspunderea Guvernului pe legile justiţiei, iar acum, la doar câteva luni, acelaşi titular de la justiţie vine cu circa 140 de amendamente la propriul pachet de legi, despre care şi-a dat seama, într-un târziu, că are carenţe majore. Aşa a procedat Cabinetul Tăriceanu în iulie 2005 când, fapt fără precedent, într-o singură şedinţă de Guvern a emis 45 de ordonanţe de urgenţă, dintr-un total de 210 ordonanţe de urgenţă emise de-a lungul anului 2005, fără ca urgenţa să existe cu adevărat.

Aşa procedează din nou Guvernul în cazul legilor din sănătate. Semnatarii prezentei moţiuni resping această manieră de lucru arbitrară şi neconstituţională, care transformă Parlamentul într-o instituţie decorativă şi goleşte democraţia românească de conţinut.

Pachetul legislativ pe care-şi asumă răspunderea Guvernul Tăriceanu reprezintă o recidivă a acestei echipe guvernamentale, de atac la ordinea constituţională.

De asemenea, apare ca fiind contrară articolului 41 din Constituţie includerea, în conţinut uneia şi aceleiaşi bălţate şi chinuite legi, a aspectelor care ţin de protecţia socială a muncii, sub forma asigurărilor de sănătate, alături de aspecte care vizează organizarea spitalelor, exercitarea profesiei de medic, de farmacist etc.

Caracterul neconstituţional al acestei legi privind reforma în domeniul sănătăţii rezultă, cu atât mai mult, dacă avem în vedere şi faptul că, în această lege, cum s-a arătat mai sus, sunt introduse forţat şi aspecte care ţin de regimul juridic al funcţiei publice sau al contractului de muncă, materii pentru care în Constituţie sunt prevăzute legi organice speciale.

Faptul că se apelează la această modalitate excepţională de legiferare, evitându-se discuţiile în comisiile de specialitate ale celor două Camere, posibilitatea formulării de amendamente, în procedura obişnuită de legiferare, şi evitându-se dezbaterile în plenul Camerelor, scoate în evidenţă nu numai lipsa de respect a Guvernului faţă de Parlament în general, ci faţă de majoritatea Parlamentului, pe care se sprijină în particular, ci şi conduita acestuia, contrară principiilor democratice constituţionale, consacrate de Constituţie.

Angajarea răspunderii Guvernului pe acest voluminos şi pestriţ pachet de legi este un act iresponsabil, care va spolia sistemul şi va crea un haos generalizat în acest sector de activitate.

Constituţia prevede, la art. 114, dreptul Guvernului de a-şi angaja răspunderea în faţa Parlamentului, drept pe care nu-l contestăm. Apreciem însă, că în cazul de faţă, angajarea răspunderii Guvernului pe acest pachet de legi este un abuz de drept şi un abuz de putere. Asociaţiile patronale şi sindicale reprezentate în Consiliul Economic şi Social, precum şi instituţii profesionale cu prestigiu şi autoritate unanim recunoscute din Uniunea Europeană sunt în consens împotriva acestei aşa-zise reforme din sănătate. Practic, în acest caz, Guvernul este împotriva tuturor: furnizori ai actului de asistenţă medicală şi beneficiari ai acestuia. Adevăratele obiective ale iniţiatorilor acestui demers sunt în număr de cel puţin trei.

Mai întâi, datorită scăderii la mai puţin de jumătate a creşterii economice în 2005 faţă de 2004, Guvernul nu are suficienţi bani să susţină sistemul de sănătate şi atunci creează o perdea de fum, o diversiune, înşelând populaţia cu o pretinsă, dar inexistentă, reformă a sistemului. Actualii guvernanţi au promis, în campania electorală, o finanţare pentru sănătate de minimum 6 % din P.I.B. iar acum sunt în situaţia ca după un an să ofere doar 3,3 % din P.I.B..

2. Acapararea sistemului de sănătate în folosul exclusiv al unor grupări mafiote din anturajul Guvernului. Sunt de notorietate încercările nereuşite până în prezent de a deposeda de terenuri intravilane o serie de spitale din Bucureşti, cum ar fi Fundeni şi Universitar, pentru ca ulterior acestea să fie speculate în tranzacţii imobiliare.

3. Dorinţa acerbă de mediatizare şi orgoliul de vătaf al ministrului Nicolăescu de a câştiga, fie şi de o manieră iresponsabilă, măcar o luptă împotriva medicilor, profesorilor, personalului sanitar, bolnavilor, a întregului sistem sanitar faţă de care a manifestat un total dispreţ de la numirea sa şi până în prezent. Până şi colegi din PNL, dintre care trebuie menţionat fostul ministru, profesorul Mircea Cinteză, au solicitat Guvernului şi domnului Nicolăescu înţelepciune şi raţiune pentru stoparea angajării răspunderii Guvernului pe acest pachet de legi dezastruos.

De ce considerăm că aşa-zisa reformă din sănătate este una împotriva pacienţilor?

1. Pentru că ea nu rezolvă principala problemă a sistemului de sănătate: subfinanţarea. În toate ţările civilizate fondul unic de sănătate este un fond public, cu administrare autonomă, folosit exclusiv în actul medical. Am sperat că prin mult trâmbiţata reformă în sănătate şi la noi lucrurile să se schimbe. Din păcate, fondul unic, în viziunea domnului Nicolăescu, rămâne parte a bugetului consolidat, care poate fi deturnat prin intermediul Ministerului de Finanţe către numeroasele „găuri” ale bugetului de stat, în loc să fie folosit pentru sănătate.

2. Antireforma iniţiată de actualul Guvern va crea noi bariere unor largi grupuri sociale pentru care accesul la servicii de sănătate va deveni imposibil. În primul rând, bolnavii în vârstă, în special cei din mediul rural sunt condamnaţi, prin aşa-zisa reformă Nicolăescu, să aibă acces doar la medicina practicată de medicii de familie sau în spitale teritoriale, accesul la medicina de vârf – din marile centre – fiindu-le blocat, indiferent de complexitatea intervenţiei medicale pe care o implică afecţiunea de care suferă.

În al doilea rând, actualul pachet legislativ va desfiinţa, practic, sistemul cabinetelor medicale şcolare - cabinetele medicale din grădiniţe, din şcoli, licee, universităţi. Aceste cabinete ofereau servicii medicale copiilor din comunităţile respective şi aveau, totodată, rolul de a face educaţia sanitară la o vârstă la care însuşirea noţiunilor de bază este mai facilă.

În al treilea rând, prin desfiinţarea centrelor medico-sociale create în ultimii ani, bătrânii cu boli cronice, fără familie şi fără resurse, sunt complet abandonaţi.

Aşa-zisa reformă desfiinţează gratuităţile de care beneficiau femeile gravide şi copiii, un drept considerat, până acum, inatacabil. Astfel, medicamentele pentru nou-născuţi şi pentru femeile gravide nu vor mai fi gratuite, ci listate la „preţul de referinţă”.

3. În continuare, în loc de descentralizare şi de implicare a comunităţilor locale în managementul sistemului sanitar, curent dominant în Uniunea Europeană, asistăm la o recentralizare a luării deciziilor, concentrată în mâinile ministrului. În timp ce asiguraţii oferă resursele financiare, ministrul poate decide discreţionar asupra sistemului. Prin proiectul noii Legi a spitalelor se desfiinţează Consiliile de administraţie ale acestor unităţi, ministrul sănătăţii fiind singurul care are drept să numească şi să destituie directorii de spital. Problema rezidă în faptul că Ministerul Sănătăţii nu mai este demult proprietarul unităţilor spitaliceşti, acestea fiind trecute, aproape în totalitate în proprietatea comunităţilor locale, primării, respectiv consilii judeţene. În conducerea spitalelor nu se vor mai regăsi reprezentanţi ai comunităţii locale, ai societăţii civile şi ai mediului profesional, ci clientela politică a ministrului, aşa cum s-a văzut şi în recentele numiri la conducerea unor spitale.

De altfel, această tentaţie de centralizare este de înţeles, de vreme de prigoana medicilor, la care asistăm de când domnul Eugen Nicolăescu a preluat conducerea ministerului, este fără precedent. Deja au fost schimbate integral toate conducerile direcţiilor de sănătate publică, au fost demişi abuziv directori de spitale, care şi-au câştigat apoi drepturile în justiţie. Cu siguranţă că prin această lege se urmăreşte ca întreg sistemul de sănătate publică să devină portocaliu. Reforma, însă, să fie sanitară, şi nu politică.

4. Centralizarea excesivă imprimă un caracter antieuropean noilor reglementări. În Europa se vorbeşte despre descentralizare masivă în toate domeniile de activitate, în timp ce în România, Puterea centralizează sistemul sanitar până la sufocare. În acest sens, este elocvent punctul de vedere al preşedintelui Camerei Medicilor din Germania care atrage atenţia ministrului sănătăţii român că se află pe un drum greşit: “Dacă aceste legi vor fi implementate, România se va separa de un sistem funcţional de autoadministrare, existent în Europa, şi-şi va periclita integrarea în Uniunea Europeană.” se arată în scrisoarea semnată de profesor doctor Jorg - Dietrich Hoppe.

Tot unică în Europa este taxa pe viciu care, oricum nu va rezolva subfinanţarea din sistem, dar va conduce la evaziune fiscală şi consumul unor produse de alcool şi tutun contrafăcute, care vor afecta şi mai grav sănătatea populaţiei.

5. Actualul pachet legislativ frânează cercetarea şi reduce calitatea actului medical. Principalul efect va fi o „mercantilizare” a jurământului lui Hipocrate. Cetăţenii din zonele slab dezvoltate sunt practic abandonaţi, întrucât medicii de familie nu sunt stimulaţi să rămână şi să practice medicina în zonele sărace, cu probleme sociale, unde nevoia de servicii medicale este acută ci să se orienteze preponderent înspre zonele dezvoltate, cu pacienţi înstăriţi.

6. Pachetul legislativ generează discriminări în interiorul sistemului de sănătate. Actuala reformă introduce o nouă categorie a directorilor de spitale bine plătiţi, dar selectaţi şi promovaţi politic, direct de către ministrul sănătăţii. Astfel, se deschide o poartă de acces pentru cei cu performanţe scăzute dar cu ambiţii mari de a deveni directori de spitale.

Acest pachet contrafăcut de legi este o nouă şi sperăm ultima probă a incapacităţii Cabinetului Tăriceanu de a guverna România şi de a-şi respecta promisiunile electorale. Este o culme a neputinţei politice şi a incompetenţei administrative a acestui Guvern.

Executivul dovedeşte, încă o dată, că nu înţelege ce aşteaptă societatea de la guvernanţii săi, oferind din nou o dovadă a distanţei care îi separă pe membrii miliardari ai Cabinetului de cetăţeanul obişnuit, cu venituri obişnuite, cu speranţe şi aşteptări obişnuite.

Legea Nicolăescu este o lege a celor bogaţi, în dauna celor săraci. În fond, trebuie să vedem ce ascund aceşti termeni deliberat sofisticaţi ca şi coplată, pachet minim sau extinderea impozitării.

Ei, cei săraci, vor fi obligaţi de acum să plătească ceea ce, până acum, era gratuitate.

Lor, celor săraci, prin aşa-zisul „pachet minim”, li se va restrânge şi mai mult accesul la serviciile medicale de bază, devenind cu adevărat cetăţeni de rangul al doilea în propria ţară.

Ei, cei săraci, pensionarii cu venituri mici şi agricultorii, vor fi obligaţi de acum încolo să scoată bani din buzunare pentru a-şi plăti dreptul la sănătate.

De aceea, semnatarii moţiunii de cenzură fac un apel către toţi membrii Parlamentului, indiferent de grupurile politice cărora le aparţin, de a vota în favoarea ei. Adoptarea acestei moţiuni ar constitui punctul de plecare pentru constituirea unui nou Cabinet, a cărui competenţă, corectitudine şi unitate ar sluji unei reale stabilităţi politice, absolut necesare cu mai puţin de un an înaintea integrării României în Uniunea Europeană.

Mulţumesc.

(Aplauze.)