Domnul Nicolae Văcăroiu: v-aş ruga, domnule deputat, să încheiaţi. Domnul Nicolae Văcăroiu

Domnul Victor Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Există o solicitare din partea domnului Glăvan Ştefan, deoarece are o întâlnire oficială. Prezent, da?

Adomnicăi Mirela Elena-prezentă

Adomniţei Cristian Mihai-prezent

Albu Gheorghe-prezent

Almăjanu Marin-prezent

Almăşan Liviu -prezent

Amarie Constantin-prezent

Amet Aledin-prezent

Anastase Roberta Alma-prezentă

Andea Petru-prezent

Andon Sergiu-prezent

Andronescu Ecaterina-prezentă

Andreica Romică-prezent

Antal Árpád-András-prezent

Antal István-prezent

Antonescu George Crin Laurenţiu-prezent

Apostolache Mihai Cristian-prezent

Domnule preşedinte Văcăroiu, o solicitare, înţeleg că sunteţi de acord, pentru o întâlnire oficială, domnul senator Vadim Tudor?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-am dat ultimul cuvântul!

Domnul Puiu Haşotti:

Procedură. Domnule preşedinte, procedură. Eu voi veni în faţa dumneavoastră cu o chestiune de procedură.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Invit la microfon de domnul deputat Mircea Ifrim, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului România Mare. Urmează domnul deputat Bonis Istvan, din partea U.D.M.R.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc.

Invit la microfon pe domnul senator Sorin Mircea Oprescu, din partea Grupurilor Social Democrate şi urmează domnul senator Dan Claudiu Tănăsescu. (Aplauze din partea dreaptă a sălii).

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Albu:

Proces-verbal referitor la rezultatul votului asupra moţiunii de cenzură iniţiate de 160 de deputaţi şi senatori.

În temeiul prevederilor art. 32 alin. 4 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, membrii Birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi şi senatori, prin vot secret cu bile, asupra moţiunii de cenzură iniţiate de 160 de deputaţi şi senatori, au constatat următoarele:

Numărul total al deputaţilor şi senatorilor – 468.

Numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi – 460.

Numărul total de voturi exprimate – 460.

Numărul de voturi anulate – 0.

Numărul de voturi valabil exprimate, din care:

Voturi pentru adoptarea moţiunii 214.

Voturi contra moţiunii de cenzură 246.

În conformitate cu prevederile art. 113 alin. 1 şi 114 alin. 2 din Constituţia României, moţiunea de cenzură se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, ceea ce reprezintă minimum 235 de voturi pentru.

Având în vedere că din totalul de 468 de deputaţi şi senatori şi-au exprimat votul 460, din care au votat pentru 214, iar 246 au votat contra, Camera Deputaţilor şi Senatul constată că nu a fost întrunită majoritatea voturilor cerută de Constituţie pentru adoptarea moţiunii de cenzură.

Semnează membrii comisiei de numărare a voturilor, membrii birourilor permanente. (Aplauze.)

Mulţumesc.

Domnul Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu:

Dar ceea ce doresc să vă spun este altceva. Astăzi, prin modul în care aţi condus şedinţa, nerespectând regulamentul, nerespectând procedurile, dovediţi un lucru: că intenţia pe care noi am avut-o, de a schimba preşedinţii Camerelor, era perfect justificată!

Vă mulţumesc.

(Aplauze furtunoase ale Majorităţii. Se strigă: “Bravo!”)

Voci din PSD:

Lasă! Rompetrol!

Domnul Puiu Haşotti:

Şi l-aş ruga, eventual, pe domnul senator Iorgovan să ne spună dacă este cumva vreo infracţiune.

Am în faţa dumneavoastră lista cu semnăturile pentru susţinerea moţiunii, lista cu deputaţii PSD care au susţinut această moţiune. La pct. 5 şi la pct. 70 figurează acelaşi nume, domnul Ioan Bivolaru. M-am gândit, domnule, să fi ajuns cumva domnul Sorin Oprescu sau domnul Brînzan la o asemenea artă medicală încât să facă din unul doi? Să-i fi clonat?

Mai sunt şi alte posibilităţi, domnul deputat Bivolaru să fi semnat la început, când a venit cineva din aripa Năstase şi, apoi, să fi semnat când a venit cineva din aripa Iliescu. Că aripa Geoană, oricum, nu există...

Când m-am uitat însă mai bine, şi uitaţi-vă şi dumneavoastră, veţi vedea că sunt două semnături diferite. Vă las pe dumneavoastră să apreciaţi ce este acest lucru. Şi mai ales pe aplaudacii dumneavoastră că le-am spus că şi-au înroşit palmele de pomană. (Aplauze ale Majorităţii.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Pe final, îl invit pe domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu să ia cuvântul.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu:

Eu vorbesc acum în calitate de parlamentar, nu vorbesc în calitate de prim-ministru.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să eliberaţi locul unde se votează. Vă rog foarte mult.

Nu uitaţi că votul este secret, stimaţi colegi.

Domnul Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu:

...iar liderul PSD-ului poate să vorbească la discreţie! (Vociferări, proteste. Aplauze ale deputaţilor PSD.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Ba da, domnule prim-ministru se poate!

(Aplauze ale parlamentarilor PSD.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

De acord.

Domnul Irinel Popescu:

Doamnelor şi domnilor,

Onorat prezidiu,

Pentru Partidul Conservator sănătatea a reprezentat întotdeauna un domeniu prioritar. De aceea, reprezentanţii săi s-au implicat activ în reforma sănătăţii şi implicit în elaborarea pachetului de legi promovat de Guvern. Secretarul de stat din Ministerul Sănătăţii al Partidului Conservator a făcut parte din echipa care a elaborat proiectul iniţial. Reprezentanţii din cele două Comisii de sănătate ale Parlamentului au luat parte la discuţiile pe marginea pachetului de legi organizate în aceste comisii.

De altfel, cred că Ministerul Sănătăţii trebuie felicitat, pentru că a afişat pe site-ul ministerului pachetul de legi şi l-a supus unei îndelungate şi benefice dezbateri publice şi cu aceasta cred că răspund şi unora dintre criticile care au fost aduse aici.

Chiar şi Partidul Conservator a organizat o dezbatere la care au luat parte reprezentanţi ai altor partide, ai sindicatelor, ai Colegiului Medicilor şi Farmaciştilor, ai societăţii civile etc. O delegaţie a Partidului Conservator a discutat direct cu ministrul sănătăţii pachetul de legi.

În sfârşit, după publicarea formei finale a pachetului de legi, Partidul Conservator a mai introdus încă patru amendamente, dintre care trei au fost acceptate. Menţionăm că aceste ultime amendamente au fost dezbătute şi în Conferinţa Naţională a rectorilor şi că reflectă punctul de vedere ale acestei prestigioase instituţii.

Ca profesor, am fost şi eu preocupat în mod serios de înţelegerea corectă a rolului universitarilor în spitalele clinice, de la nivelul Comitetului director până la nivelul secţiilor clinice universitare.

Considerăm că forma finală a pachetului de legi poate fi acceptată din acest punct de vedere, pentru că în această formă finală au fost acceptate acele amendamente care definesc în mod clar modul în care vor fi conduse spitalele, precum şi rolul pe care-l joacă universitarii.

În lege se precizează că managerul general al spitalului va fi un profesionist cu program întreg. Aceasta este singura specificare majoră, nu este restricţionat accesul universitarilor la funcţia respectivă, în cazul în care vor dori să o exercite cu program întreg. În acelaşi timp, managerul general trebuie să se sprijine pe un consiliu medical, condus de directorul medical şi pe un consiliu ştiinţific, în spitalele clinice şi în institutele clinice, condus de directorul ştiinţific. Atât cele două consilii, cât şi persoanele care le vor conduce trebuie să reprezinte corpul profesional, care să sprijine managerul general în conducerea spitalului.

Secţiile clinice universitare vor fi conduse de cadrul didactic cu gradul cel mai înalt. De regulă, acesta este profesor universitar care desfăşoară în spital o activitate integrată de asistenţă medicală, învăţământ şi cercetare.

Precizări care să întărească poziţia universitarilor în spitalele clinice vor fi făcute, probabil, şi în Legea învăţământului superior, care va ajunge nu peste mult timp în faţa Parlamentului.

Acceptăm, însă, ideea că şeful de secţie trebuie să manifeste, la rândul lui, responsabilitate faţă de modul în care se cheltuiesc banii asiguraţilor şi că poate fi tras la răspundere şi chiar schimbat, înlocuit, în caz contrar.

Dintre celelalte legi incluse în pachet am dori să mai remarcăm: Legea transplantului de organe şi ţesuturi, care aliniază România la normele europene şi care este însoţită pentru prima dată în istoria transplantului românesc şi de un program de finanţare adecvat.

De asemenea, considerăm că Legea asigurărilor de sănătate denotă o mai mare grijă pentru felul în care se cheltuiesc banii asiguraţilor şi denotă un grad mai mare de responsabilizare a populaţiei României, faţă de starea ei de sănătate.

Nu ne putem referi la toate cele 17 legi, dar în opinia noastră, pachetul, în ansamblu, reprezintă o viziune integrată şi coerentă asupra organizării şi funcţionării sistemului sanitar.

În concluzie, Partidul Conservator a hotărât să susţină pachetul de legi din sănătate, pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea.

Desigur, actualul pachet este perfectibil şi, cu siguranţă, el va mai suferi multe transformări, rezultate din confruntarea cu realitatea, într-un domeniu extrem de dificil, dar şi cu maximum de impact asupra populaţiei.

Totuşi, considerăm că în acest context, moţiunea de cenzură pe care o dezbatem în prezent nu-şi găseşte justificarea. Am studiat cu atenţie criticile aduse pachetului de legi, încercând să găsim acele capitole care ar putea fi într-adevăr amendate în beneficiul populaţiei României. Nu am găsit, însă, nimic sau aproape nimic de această natură.

Însăşi terminologia devine la un moment dat inacceptabilă, dacă se doreşte o discuţie serioasă. Iată un pasaj: “Ceea ce ne-a prezentat Guvernul nu este o reformă reală, ci o mimare a reformei şi crearea unei noi surse de câştiguri pentru grupurile de interese nelegitime din anturajul Guvernului, aşa cum declara chiar Traian Băsescu, preşedintele României. Este o reformă împotriva pacienţilor şi a oamenilor bolnavi, care va accentua haosul din sistemul sanitar, pentru că pacienţii sunt marii perdanţi ai acestei aşa-zise reforme. Lor nu li se oferă nimic în plus. Dimpotrivă, li se ia un drept garantat – dreptul la sănătate”.

După cum se remarcă, pasajul conţine acuzaţii grave şi utilizează cuvinte mari, precum: surse de câştiguri pentru grupurile de interese nelegitime, haosul din sistemul sanitar, dreptul garantat la sănătate care li se ia pacienţilor.

Ce argumente se aduc în sprijinul acestor afirmaţii? După părerea noastră, nici unul cu adevărat serios, iar unele dintre ele se bat cap în cap.

A mai fost remarcată în luările de cuvânt anterioare contradicţia între faptul că se susţine că sistemul este subfinanţat, dar pe de altă parte este acuzată lărgirea bazei de colectare a fondurilor pentru sănătate.

În realitate, cum putem rezolva problema subfinanţării, dacă nu prin colectarea unor fonduri sporite? Măsura poate fi dureroasă pentru o populaţie încă săracă, dar pentru bolnavi ea ar fi benefică, deoarece ea ar însemna fonduri suplimentare destinate lor. Este greu de înţeles cum, prin atragerea unor astfel de fonduri suplimentare, li s-ar lua dreptul la sănătate bolnavilor.

Invers. Un sistem de sănătate insuficient alimentat cu fonduri va rămâne în continuare subfinanţat şi nu va putea corespunde aşteptărilor populaţiei. Noi suntem de acord că în perioada actuală sistemul de sănătate din România continuă să fie subfinanţat, cu toate eforturile făcute în ultima perioadă şi că va rămâne astfel pentru o lungă perioadă de timp. De aceea, eforturile vor trebui sporite în această direcţie.

În moţiune se mai fac afirmaţii cel puţin curioase, precum: bolnavii în vârstă, în special cei din mediul rural sunt condamnaţi prin aşa-numita reformă “Nicolăescu” să aibă acces doar la medicina practicată de medicii de familie sau în spitalele teritoriale, accesul la medicina de vârf din marile centre fiindu-le blocat, indiferent de complexitatea intervenţiei medicale pe care o implică afecţiunea de care suferă. Nu rezultă din nici una din legile conţinute în pachet că s-ar putea să ajungem la o astfel de situaţie.

În realitate, ceea ce încearcă să facă actualul pachet legislativ, este să sporească responsabilitatea medicului de familie şi pe cea a spitalelor teritoriale, astfel încât numai cazurile cu adevărat nerezolvabile în teritoriu să fie adresate unităţilor terţiare.

Creşte în acest fel rolul medicilor de familie şi al spitalelor teritoriale, economisindu-se în acelaşi timp resurse preţioase.

Se afirmă că se doreşte acapararea sistemului de sănătate, în folosul exclusiv al unor grupări mafiote din anturajul Guvernului, susţinând afirmaţia cu încercarea de a deposeda de terenuri intravilane o serie de spitale din Bucureşti. Perfect adevărat în cazul Spitalului Fundeni, numai că încercarea respectivă nu aparţine ministrului Eugen Nicolăescu.

La punctul 5 al moţiunii se afirmă: “Actualul pachet legislativ frânează cercetarea şi reduce calitatea actului medical. Principalul efect va fi o mercantilizare a jurământului lui Hipocrate. Cetăţenii din zonele slab dezvoltate sunt, practic, abandonaţi, întrucât medicii de familie nu sunt stimulaţi să rămână şi să practice medicina în zonele sărace cu probleme sociale, unde nevoia de servicii medicale este acută şi să se orienteze preponderent înspre zonele dezvoltate, cu pacienţi înstăriţi”.

Este greu de spus ce legătură poate fi între cercetarea medicală, care se face, de regulă, în unităţile de vârf din centrele universitare şi stimularea medicilor de familie care să practice medicina în zonele sărace şi slab dezvoltate.

Mai multe decât atât, nu putem şti de ce actualul pachet de legi frânează cercetarea medicală şi nici de ce se va ajunge la mercantilizarea jurământului lui Hipocrate.

De altfel, această suită de afirmaţii gratuite, în opinia noastră, caracterizează aproape întregul text al moţiunii, care nu poate fi considerată un demers întemeiat şi bine intenţionat.

Pachetul de legi al Guvernului, chiar dacă este, la rândul lui, perfectibil, oferă o viziune integrată şi realistă asupra sistemului de sănătate din România, motiv pentru care Partidul Conservator îl susţine şi va vota împotriva moţiunii de cenzură.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii).

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc.

Invit la microfon pe domnul senator Dan Gabriel Popa, din partea Grupurilor P.N.L.-P.D., şi urmează domnul deputat Aurel Nichita.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Numai o secundă! Vă rog să ascultaţi o secundă!

Încheiem dezbaterea noastră şi are cuvântul domnul prim-ministru, ultimul cuvânt, pentru 1 minut.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Vă informez că grupurile parlamentare ale P.N.L.-P.D. mai au la dispoziţie 8 minute.

Invit la cuvânt pe domnul senator Iorgovan Antonie, din partea grupurilor P.S.D.

Urmează domnul deputat Marian Sorin Paveliu.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Adrian Miroslav Merka:

Domnilor preşedinţi de şedinţă,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Unul dintre obiectivele prioritare ale Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale este şi cel de aderare la structurile europene, cât şi la Uniunea Europeană. Considerăm că acest obiectiv poate fi realizat într-un mediu stabil şi pe baza unei stabilităţi politice.

Moţiunile, prin esenţa lor, pot provoca instabilităţi majore, care pot afecta grav procesul nostru de aderare. Astfel, noi ne-am manifestat consecvent împotriva moţiunilor de orice fel şi, în consecinţă, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale va vota împotriva moţiunii dezbătute astăzi.

Mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Această moţiune este moţiunea cu cel mai lung text, dar şi cel mai gol de conţinut. Lucrurile importante şi cele adevărate se spun în puţine cuvinte. Ceea ce însă nu am înţeles cu adevărat din ceea ce ne-a relatat domnul deputat Corlăţean, a fost faptul că, la un moment dat, domnia sa arată că moţiunea ar fi făcută pentru cei bogaţi în detrimentul celor săraci. Eu nu ştiu cât ţine la dumneavoastră, la P.S.D., domnul ministru Nicolăescu, dar parcă n-aş crede aşa ceva: s-o facă chiar în avantajul dumneavoastră?!

Domnule Mircea Geoană, nu ştiu dacă aţi făcut ceva studii de actorie … Aţi făcut? Nu. Încă nu?

(Rumoare, vociferări)

Eu, dacă v-aş fi fost profesor, nu v-aş fi dat notă de trecere …

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, în primul rând, nu uitaţi că sunteţi în Parlamentul României...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, doamnă Mona Muscă, ce procedură să aveţi? Bine, vă rog, procedură.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi, stimaţi colegi, (rumoare, vociferări)

Vă rog, în primul rând, să păstraţi liniştea în sală. (Rumoare, vociferări)

Vă rog foarte mult să păstraţi liniştea! Fac apel, fac apel la toţi cei invitaţi care se află acum în sală să înţeleagă că şedinţa noastră este într-adevăr publică, însă, trebuie să respectăm procedurile pe care le avem. Deci, vă rog să asiguraţi păstrarea liniştii!

(Rumoare, vociferări)

Domnul Cristian Rădulescu:

Stimat prezidiu,

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

Deputaţii şi senatorii Partidului Democrat vor vota cu toţii pentru susţinerea Guvernului şi împotriva moţiunii şi fac acest anunţ de la început pentru a linişti spiritele acelor persoane care din naivitate sau poate rea-voinţă îşi făceau iluzii cum că Partidul Democrat ar putea să voteze împotriva Guvernului din care face parte.

Sănătatea a devenit între timp unul dintre acele subiecte despre care îşi dau cu toţii cu părerea, ca şi agricultura, ca şi fotbalul, ca şi starea vremii, dar la care foarte puţini se pricep.

O să rezist tentaţiei de a pune pe masa de disecţie această moţiune, deşi era tentant pentru mine, deşi am pregătirea să o fac, ca şi medic cu competenţă în politici sanitare, ca şi coautor din partea Partidului Democrat al programului de guvernare pe domeniul despre care vorbim.

Importanţa moţiunii pe care o dezbatem astăzi, însă, excede importanţei unei simple moţiuni, fie ea şi de cenzură, fiindcă aici este vorba de context, şi ne referim la asumarea responsabilităţii guvernamentale, a treia oară în mai puţin de un an de zile, şi ne referim la tema despre care vorbim şi este una dintre temele principale care preocupă poporul român.

O să-mi pun întrebarea dacă era necesar ca Guvernul să-şi asume răspunderea pe această temă. Categoric, da, în opinia noastră. Este sănătatea unul dintre cele cinci domenii prioritare de acţiune guvernamentală pe care le-a declarat de la început.

Este unul dintre acele domenii de acţiune prioritară pentru anul care a început, şi mai mult de atât, este unul dintre cele trei domenii, cele mai importante, între grijile populaţiei, alături de combaterea corupţiei şi alături de sărăcie, de nivelul de trai.

Este, deci, un semn de responsabilitate ca Guvernul să se preocupe de principalele teme ale electoratului. A fost un act de voinţă politică asumarea răspunderii în vară pe legile justiţiei, este un act de voinţă politică asumarea, acum, a răspunderii sale pe sănătate şi, încă o dată spun, asumarea de trei ori a răspunderii sale, în mai puţin de un an de zile, arată un comportament politic ferm, arată hotărârea de a parcurge repede etapele către Europa şi de a rezolva cât mai repede problemele pe care le are populaţia.

Era necesară depunerea acestei moţiuni de cenzură, mă întreb?! La ce este bună ea? Categoric, era necesară depunerea moţiunii de cenzură, deşi sunt sigur că această moţiune nu va tece. Va fi una într-un şir lung de moţiuni care au căzut, fiindcă asta este soarta moţiunilor să cadă. Deşi s-au mai depus două moţiuni pe această temă.

Are ea şanse să fie votată? Nicidecum. Cuprinde ea nişte sugestii, poate nişte idei bune pe care actuala opoziţie le face puterii? Nu cred într-un asemenea model de convieţuire fericită între Opoziţie şi Putere! Izvorăşte această moţiune dintr-o grijă reală faţă de problemele populaţiei? Poate. Dar cred că, mai presus de toate, această moţiune încearcă să acopere alte griji, mult mai importante care, în acest moment, preocupă partidele aflate în Opoziţie şi, mai ales, partidul care până mai an era la guvernare. Griji atât de mari încât umplu primele pagini ale ziarelor de câteva luni de zile şi vor face ca rezultatul acestei moţiuni de cenzură care va fi, fără îndoială, respinsă, să ocupe doar o notiţă într-un colţ de pagină.

La ce este deci bună această moţiune? În opinia mea este bună într-o direcţie, deoarece arată că în România există democraţie. Numai într-o democraţie este posibil ca un partid care a gestionat catastrofal patru ani de zile sistemul de sănătate din România, să vină şi să tragă la răspundere actualul Guvern pentru ceea ce încearcă să facă.

Oare nu în timpul guvernării P.S.D. s-au furat zeci de mii de miliarde din banii sistemului de sănătate? Oare nu în timpul guvernării P.S.D. devenise o exprimare comună pentru toţi specialiştii în management sanitar să spună că traversăm cea mai gravă criză pe care sistemul sanitar a traversat-o de la războiul mondial încoace, de la al doilea război mondial încoace, în ultimii şaizeci de ani?

Astea sunt lucruri care s-au petrecut în timpul guvernării P.S.D. Devenise o obişnuinţă, un loc comun pentru pensionari în timpul guvernării 2000-2004, să facă coadă la farmacii dimineaţa, la primele, ore pentru a prinde medicamente, la fel cum era obişnuinţă să facă coadă la alimentara în timpul guvernării Ceauşescu, în timpul puterii comuniste. Şi acum, P.S.D., în timpul căruia s-au petrecu aceste lucruri, este aici, în Parlament, şi Guvernul este obligat să stea aliniat în faţa lui şi să dea socoteală tocmai pe sănătate.

Doamnelor şi domnilor, asta arată că în România există o veritabilă democraţie şi asta este singura veste bună pe care o vom putea da poporului român în legătură cu moţiunea de cenzură de astăzi.

Ca să închei, o să mă refer şi la efectul pe care această moţiune poate să-l aibă asupra Guvernului şi cred că se potriveşte acestei situaţii o exprimare care-şi are originile în medicină: “Ce nu te omoară, te întăreşte.”

Succes Guvernului!

(Aplauze)

Domnul Puiu Haşotti:

Să vedem dacă vor regreta că şi-au înroşit palmele de pomană.

S-a spus despre PSD o grămadă de chestiuni...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Rog să se ridice urnele.

Invit Biroul permanent de la Senat şi Camera Deputaţilor în sala de Birou permanent a Camerei Deputaţilor pentru numărarea voturilor.

Vă rog să luaţi urnele.

Membrii Birourilor permanente, vă rog.

(Pauză între orele 13,37 -13,50)

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

(din sală)Aşa semnează el! Avea altă stare de spirit!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu mai daţi ordonanţe de urgenţă şi atunci o să vedeţi credibilitatea Parlamentului! (Aplauze ale Opoziţiei. Se strigă: “Bravo!”)

Voci din Majoritate:

De la microfon! (Proteste, vociferări.)

Domnul Mircea Geoană:

Domnilor preşedinţi ai Camerelor Parlamentului României,

Domnule prim-ministru,

Distinşi membri ai Guvernului,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Domnul prim-ministru are dreptate. N-ar fi trebuit să fie astăzi aici, pentru că în mod normal o reformă atât de importantă, un domeniu atât de sensibil cum este sistemul de sănătate din România nu ar fi trebuit să se producă prin asumarea răspunderii de către actualul şi pasagerul Guvern al României.

Am asistat la o lecţie de manual cum să nu se facă reforma, cum să se mimeze consultarea publică. O decizie care vizează 22 de milioane de români nu se poate face, domnule prim-ministru, prin asumarea răspunderii, aşa cum v-aţi obişnuit să treceţi, prin nesocotirea Parlamentului şi dispreţul faţă de opinia publică, majoritatea pseudo-reformelor pe care le-aţi propus.

Ca şi în cazul cotei unice de 16%, de care au beneficiat doar 300 de mii de români, şi plătesc mai multe taxe şi trăiesc mai prost, şi o economie care merge greşit, ca şi asumarea răspunderii pentru legile proprietăţii, unde doar o mână de români au profitat, şi ceilalţi îşi bat capul prin tribunale cum să iasă din acest necaz, aşa cum aţi făcut şi cu legile de reformă a justiţiei, pe care ne chinuim cu toţii, mergând la preşedintele României ca să salvăm ceea ce aţi făcut prost dumneavoastră şi Guvern dumneavoastră, iată şi astăzi, în domeniul sănătăţii (Aplauze din partea Opoziţiei.), asistăm la un simulacru de reformă şi la nişte trişti epigoni ai marilor liberali dintre războaie. Nu este o reformă de tip liberal, aşa cum o înţelege Europa liberală pe care o respectăm, ci este o reformă a unei noi clase de oligarhi care, dacă ar dori să contribuie la sistemul de sănătate din averile personale şi din jocul la bursă în care v-aţi specializat, ar putea să rezolve problemele spitalelor din România. (Aplauze).

Ce v-a oprit, domnule prim-ministru şi domnule ministru Nicolăescu, să veniţi într-o procedură normală de dezbatere publică, inclusiv în Parlamentul României? De ce v-a fost teamă? V-a fost cumva teamă de ceea v-au spus în timpul ultimelor luni totalitatea asociaţiilor profesionale, nu numai doctorii de la PSD: Asociaţia medicilor de familie, Asociaţiile farmaciştilor, sindicaliştii şi patronatele din Consiliul Economic şi Social, Uniunea profesiilor liberale, dacă vă spune ceva acest cuvânt, cu toţii au respins acest pachet de sănătate (Aplauze din partea Opoziţiei.) Şi au dreptate, domnule prim-ministru, şi partidul pe care-l conduc ar fi fost interesat să avem o dezbatere sinceră şi constructivă asupra acestui necesar efort de reformă în sistemul de sănătate românească, dar aţi refuzat, probabil de teamă sau poate din alte interese pe care nu vreau să le amintesc.

În al doilea rând, aţi reuşit să transformaţi unul dintre promiţătorii tineri politicieni din România, şi-mi aduc aminte de domnul Nicolăescu când era în Parlament, alături de noi, într-unul dintre cei mai antipatici oameni politici din România. (Aplauze din partea Opoziţiei.)

Şi nu-i fac domnului Nicolăescu un proces de intenţie şi nu mă leg de calificarea sa profesională, până la urmă fiecare trebuie să fie mândru de ceea ce a făcut în viaţă, sau mai puţin mândru, dar am senzaţia că cineva l-a împins în faţă din dorinţa de a-i rupe picioarele şi cred că în această zi şi în lunile următoare acest plan va reuşi. Domnule Nicolăescu, felicitări pentru asumarea acestui proiect important de reformă. (Aplauze din partea Opoziţiei.)

Ce dorim să facem prin acest pachet de pseudoreformă în sănătate? Ceea ce a încercat să facă până acum această guvernare de dreapta. Se doreşte, de fapt, asigurarea unor servicii de bună calitate pentru cei care-şi permit să le plătească, de fapt introducem sistemul de clinici private în România. Dar, domnule prim-ministru, aşa şi cum dumneavoastră, şi colegii dumneavoastră şi grupurile de interese care stau la masa Guvernului, tot la Viena o să mergeţi să vă trataţi, nu la clinicile private pe care vreţi să le faceţi. (Aplauze din partea Opoziţiei.)

Ce rezolvă acest aşa-zis pachet de reformă? Rezolvă problema finanţării sistemului? Răspunsul este nu.

Ce se rezolvă prin această minciună în care se spune că lărgirea bazei de impozitare se face de către Guvern în numele pensionarilor, dar banii de la Guvern sunt cumva banii de la averile cumulate ale membrilor Guvernului sau sunt tot bani de la buget? Nu este vorba de taxe şi de impozite? Cum rezolvă acest pseudopachet de reformă, domnule prim-ministru, problema celor care trăiesc la ţară şi care vor avea aceeaşi dificultate să ajungă la un spital de minimă decenţă, undeva la Bucureşti? Îngropaţi banii contribuabililor în nu ştiu câte spitale regionale universitare, care ar fi populate nu de profesori universitari, ci de pseudodoctori, probabil din clientela PNL-ului şi PD-ului. Este o formă vicioasă de a încerca de a spune că se face reformă.

Domnul prim-ministru ne-a spus că îl doare inima de milioanele de români care trăiesc din pensii şi salarii mici şi care nu vor avea rezolvată problema medicamentelor compensate, şi-mi pare rău să spun acest lucru, domnule prim ministru, pentru că în pachetul de legi sunt şi câteva măsuri care sunt bune. Sunt chestiuni legate de legalizarea unor probleme legate de transplant, Legea medicamentului, deci în acest conglomerat de legi care ni se propun sunt şi lucruri pozitive. Dar, ce opţiune avea Opoziţia din această ţară, şi din această sală, - P.S.D.-ul şi colegii de la P.R.M. -, în condiţiile în care dumneavoastră sfidaţi democraţia?! Decât să ne spunem punctul de vedere şi să introducem o moţiune de cenzură! (Aplauze ale grupurilor parlamentare din Opoziţie)

Şi urmaşii brătienilor să devină mânioşi în mod proletar, acuzând, la un an şi jumătate de la preluarea Guvernului, tot fosta guvernare. Probabil că, atunci când dumneavoastră şi domnul Nicolăescu veţi fi în opoziţie, o să criticaţi problemele pe care viitoarea guvernare social-democrată le va aduce în faţa Parlamentului. (Aplauze în Grupurile parlamentare ale P.S.D.)

Domnule prim-ministru,

Nu aşa se rezolvă o problemă fundamentală pentru societatea românească. Ceea ce încercaţi să faceţi astăzi cu forţa nu va rodi. Alungarea din spitale a celor mai buni profesori şi medici din această ţară este din pornire un lucru greşit. Este un lucru greşit. Şi vi l-aţi ales la început ca ţintă pe profesorul, doctorul, colegul nostru Sorin Oprescu … (aplauze în Grupurile parlamentare ale P.S.D.) … şi, din încercarea de a-l termina politic şi profesional, aţi făcut din el aproape un erou naţional. Şi, Sorine, vreau să-ţi mulţumesc pentru modul cum te-ai bătut pe acest subiect important! (Aplauze în Grupurile parlamentare ale P.S.D.)

De ce este nevoie de controlul asupra spitalelor de către oligarhii P.N.L. şi P.D.? Pentru că sunt şi terenuri intravilane, pentru că este vorba de împărţit joburi în administraţia locală, cum foarte bine v-aţi apucat să o faceţi. Este neserios.

Sunt foarte mulţi medici şi din rândurile majorităţii, şi din rândurile opoziţiei de astăzi, în Guvernul României, şi din grupul minorităţilor.

Pentru cei care au astăzi un minim de conştiinţă, stau şi-i întreb pe cei care sunt medici, profesori şi oameni care, într-adevăr, vor să aibă grijă de pacienţii României: dacă au inima şi conştiinţa împăcată votând în favoarea acestui pseudopachet de reformă în domeniul sănătăţii? Votaţi cu conştiinţa! Pentru că, până la urmă, carnetul de partid este mult mai puţin important decât onoarea de a fi în serviciul oamenilor şi al pacienţilor! (Aplauze în Grupurile parlamentare ale P.S.D.)

Ceea ce se încearcă prin acest pachet de antireformă în sănătate este un lucru evident şi nici măcar nu există prea multă abilitate din partea Guvernului să-l mascheze.

În primul rând, doresc să-şi aducă clientela politică la conducerea spitalelor din România. Este parcelarea României, pe care această Coaliţie de dreapta o face în mod sistematic. (Aplauze în Grupurile parlamentare ale P.S.D.)

În al doilea rând, este introducerea unei viziuni pseudoliberale despre privatizarea sistemului de sănătate. Ştim bine că sunt probleme în sistemul de sănătate şi ştim bine că poate şi noi, în timpul guvernării noastre, ar fi trebuit să facem mai mult şi mai bine. Dar este antisocial, este antieuropean şi este anticonstituţional ca acest pachet de pseudoreformă să ia bani de la cei care nu-şi permit să plătească servicii de sănătate şi să-i transfere pentru cei cu bani, care doresc să aibă acces la servicii private de sănătate. Aceasta nu este reformă. Aceasta este o dimensiune antisocială, este o dimensiune pe care românii trebuie să o respingă. (Aplauze în Grupurile parlamentare ale P.S.D.)

Şi vă spun asta nu numai ca social-democrat, ci vă spun şi ca cetăţean al României. Este anormal ca acest pachet de reformă să propună ca un număr limitat de români, pe care-i respectăm şi care, dacă au făcut banii cinstit, să fie sănătoşi şi să meargă la clinici private, cât mai bune, în România. Dar, scopul nostru, dragi colegi, şi al celor de stânga, dar şi al celor de dreapta, este că trebuie să oferim servicii de calitate în sistemul public de sănătate. Pentru că sectorul privat întotdeauna va fi capabil să ofere servicii de mai bună calitate.

Reforma în sănătate va fi cu adevărat una pozitivă pentru naţiunea română atunci când un om cu bani va prefera să meargă la o clinică publică, pentru că şi acolo găseşte servicii de sănătate decente, nu numai la o clinică privată, unde doriţi să vă băgaţi clientela şi oligarhii cu care staţi la masă, domnule prim-ministru! (Aplauze în Grupurile parlamentare ale P.S.D.) Şi cu care vă solidarizaţi înainte ca prieteni intimi să fie chemaţi la D.N.A. pentru audieri pentru speculaţii la bursă. Acesta este tristul adevăr. (Rumoare, vociferări în Grupurile parlamentare ale P.N.L.)

Stimaţi colegi,

V-o spun la modul cel mai deschis şi cel mai sincer. Am fi preferat ca acest subiect să fie dezbătut în Parlament în mod corect şi în mod normal. Am fi dorit ca amendamentele pe care le-am propus, peste 160 de amendamente numai de la P.S.D., iar P.R.M.-ul a propus prin doctorul Ifrim şi ceilalţi colegi multe alte amendamente, nici unul dintre amendamentele de bun-simţ, cu adevărat importante, nu a fost reţinut.

Aduceţi în faţa Parlamentului un pachet de antireformă care nu vă face cinste, este un pachet de reformă care trebuia dezbătut amplu în societate. Vreau să vă spun că, indiferent de votul de astăzi, de aici, noi, Partidul Social Democrat, nu ne considerăm legaţi de acest pachet de reformă pe care-l respingem pe fond şi vom începe o dezbatere publică în toată ţara, aşa cum am început şi la Ploieşti, (aplauze) cu medicii, cu surorile medicale, cu pacienţii, cu cei care doresc să însănătoşească sistemul, pentru ca la viitoarea guvernare să avem într-adevăr o reformă în sănătate care să-i ajute pe cei care au nevoie de aceste servicii. Este o formă de păcăleală a opiniei publice, se doreşte încă o dată trecerea prin Parlament cu aroganţă şi cu lipsă de eleganţă. Am fi putut să evităm încă un circ mediatic, am fi putut să folosim energiile pozitive ale acestui Parlament şi ale naţiunii pentru un pachet de reformă pe care să-l fi salutat şi noi, dacă ar fi fost unul adevărat.

Domnule prim-ministru, nu ştiu câte zile mai are Guvernul dumneavoastră de trăit la cârma României. Dar, din păcate, v-aţi legat numele şi astăzi de un pachet care este antisocial, este antieuropean, este anticonstituţional şi care nu vă face cinste. Şi, dacă veţi continua şi în puţinele luni pe care le mai aveţi ca Guvern, să mergeţi prin asumarea răspunderii pe teme fundamentale pentru societatea românească, nu veţi face decât să vă binemeritaţi soarta. (Aplauze în Grupurile parlamentare ale P.S.D.) Avem nevoie, probabil, de un alt tip de guvernare în această ţară.

Vă mulţumesc.

(Aplauze în Grupurile parlamentare ale P.S.D.)