Drept civil

2. Pensie de serviciu. Prescripţii. Art.95 şi 169 din Legea nr.19/2000. Art.7 alin.5 din O.U.G.nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor de stat „Cererile prevăzute la alin.3 se soluţionează în termenul prevăzut la art.86 din Legea nr.19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se, prin derogare de la prevederile art.95 şi 169 din Legea nr.19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, de la data plăţii drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art.3, cu respectarea termenului general de prescripţie”.

Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr. 178 din 20 ianuarie 2009, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prematurităţii invocate de Casa Judeţeană de Pensii Dolj.

A obligat pârâta Curtea de Apel Craiova să elibereze reclamantului T. S. o adeverinţă în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 92/1992, cuprinzând venitul de care acesta beneficia în luna mai 2004 cu toate sporurile indexate, sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi o adeverinţă în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 303/2004, cu venitul brut al unui preşedinte de secţie penală la curtea de apel în care să fie incluse toate sporurile, inclusiv sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50%.

A fost obligată Casa Judeţeană de Pensii Dolj să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în considerare a celor două adeverinţe.

A fost obligată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj la plata diferenţei de pensie rezultată în urma recalculării , începând cu 01 iunie 2004.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamantul T. S. s-a pensionat la data de 01.06.2004 prin decizia nr. 256651 a Casei Judeţene de Pensii Dolj, la data pensionării, reclamantul având calitatea de preşedinte al secţiei penale din cadrul Curţii de Apel Craiova .

Potrivit art. 103 din Legea 92/1992 în vigoare la data pensionării, magistraţii cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură , beneficiază la împlinirea vârstei prevăzute de lege , de pensie de serviciu în cuantum de 80% din venitul net realizat din salariul de bază , sporul pentru vechime în muncă şi sporul de stabilitate . În acelaşi text de lege s-a prevăzut că pensiile magistraţilor se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraţilor în activitate .

Prin sentinţa nr. 3981/6 iulie 2008 a Tribunalului Dolj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale au fost obligaţi Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova să plătească reclamanţilor care aveau calitatea de judecători „ diferenţa de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% din indemnizaţia de bază brută lunară prevăzută de art. 47 din Legea 50/1996 aferentă perioadei 01.09.2004 – 1.04.2008, actualizate până la momentul întocmirii raportului de expertiză .’’

Prin aceeaşi sentinţă , pârâţii au fost obligaţi să plătească şi diferenţa de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% din indemnizaţia de bază brută lunară aferentă perioadei 01.04. 2008 - 06.06.2008 .

Din sentinţa mai sus arătată , a rezultat că sumele respective au fost considerate drepturi salariale , astfel că reclamantului ar fi trebuit să i se ia în considerare şi acest spor.

Ulterior , prin intrarea în vigoare a Legii nr. 303 /2004 , s-a prevăzut în art. 82 alin. 1 că „ judecătorii, procurorii , magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor , cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror , se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani de pensia de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar , după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării .’’

Potrivit alin. 8 al aceluiaşi text de legal , „ pensia prevăzută de prezentul articol are regimul juridic al unei penii pentru limita de vârstă .’’

Potrivit Normelor Metodologice de aplicare a Legii 303 / 2004 ( art.18 din Hotărârea 1275/2005 ) pârâta Curtea de Apel Craiova are obligaţia de a transmite adeverinţe nominale cu datele necesare actualizării pensiilor de serviciu către CNPAS care , la rândul său, le comunică Caselor Teritoriale de Pensii in vederea punerii in aplicare.

Interesul reclamantului constă în faptul că , deşi drepturile salariale ale judecătorilor in activitate suferă modificări , aceste modificări nu sunt luate in calcul la recalcularea pensii cit timp modificările nu sunt dovedite printr-o adeverinţă emisă de fostul angajator.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale şi la excepţia prematurităţii invocate de pârâta casa judeţeana de pensii , instanţa a apreciat că sunt neîntemeiate.

Astfel , capătul de cerere având ca obiect emiterea unei noi decizii este subsidiar capătului principal.

Subsidiaritatea acestuia precum şi faptul că pârâta pentru capătul de cerere principal este o altă persoană juridică, nu atrage prematuritatea cererii privind emiterea unei noi decizii.

De asemenea, emiterea , revizuirea drepturilor de pensie revine, potrivit dispoziţiilor Legii 19/2000, pârâtei casa judeţeana de pensii.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

Arată că la instanţa de fond a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a prematurităţii introducerii cererii, iar intimatul reclamant a solicitat acordarea unor diferenţe de pensie, fără a contesta decizia de pensionare în baza căreia primeşte drepturile de pensie, astfel că solicitarea acestuia este nejustificată în condiţiile în care solicită acordarea indemnizaţiei de încadrare, a sporului de fidelitate, de vechime, de noxe şi cel de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% neacordate când se afla în activitate.

Nu există nicio cerere de revizuire şi nici un refuz din partea recurentei pârâte în condiţiile în care actele privind aceste drepturi au fost solicitate în faţa instanţei, astfel că nu se află în culpă întrucât stabileşte doar pensia de asigurări sociale care se cuvine magistratului care se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, iar diferenţa dintre pensia de serviciu şi pensia de asigurări sociale de stat este suportată de la bugetul de stat, aşa cum prevede art.180/1 alin.1 din Legea nr.19/2000.

Dacă recurentei pârâte i se vor comunica documente noi în baza cărora să poată recalcula pensia, atunci poate analiza actele şi emite o decizie nouă care poate fi contestată în termen de 45 zile de la comunicare în situaţia în care este nemulţumit intimatul reclamant.

Solicită admiterea excepţiilor, iar în caz de respingere să fie admis recursul şi modificată sentinţa în sensul respingerii acţiunii.

În cauză nu s-a depus întâmpinare cu privire la aceste critici, dar prin concluzii scrise intimatul reclamant arată că recurenta pârâtă are calitate procesuală pasivă şi urmează să procedeze la revizuirea pensiei de serviciu în baza actelor emise de fostul angajator şi acţiunea nu este de aceea prematură, fiind strâns legată de cererea formulată în contradictoriu cu Curtea de Apel din Craiova.

Recursul se admite pentru considerentele care se vor expune.

Din examinarea materialului probator administrat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă Curtea constată că recursul recurentei pârâte este întemeiat pentru alte aspecte, decât cele invocate prin motivele de recurs.

Astfel, cele două excepţii invocate şi la instanţa de fond au fost corect soluţionate de aceasta potrivit art.137 Cod procedură civilă şi a reţinut judicios că cererea privind emiterea unei noi decizii este subsidiară cererii principale sau capătului principal, iar competenţe în ceea ce priveşte emiterea sau revizuirea drepturilor de pensie revine recurentei pârâte.

Potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă”Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor”, or în speţă în raport de modalitatea în care s-a efectuat investirea instanţei se reţine că drepturile salariale solicitate şi în raport de care se stabileşte pensia sunt supuse prescripţiei exctinctive.

Excepţia prescripţiei este o excepţie de fond,absolută şi dirimantă şi care poate fi supusă dezbaterii în orice stare s-ar afla pricina.

Sub acest aspect, se reţine aşa cum prevede art.7 alin.5 din O.U.G.nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat „Cererile prevăzute la alin.3 se soluţionează în termenul prevăzut la art.86 din Legea nr.19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se, prin derogare de la prevederile art.95 şi 169 din Legea nr.19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, de la data plăţii drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art.3, cu respectarea termenului general de prescripţie.

Pentru persoanele care depun cererea prevăzută la alin.3 după 3 ani de la data plăţii drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art.3, noile drepturi recalculate se acordă potrivit art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.”

Aceste dispoziţii fac trimitere după cum se observă la art.86 din Legea nr.19/2000 care se aplică şi în cauză prin raportare la data comunicării deciziei, a termenului de contestare şi a termenului de prescripţie care se aplică corespunzător.

Chiar dacă în cazul reclamantului se află în discuţie o situaţie specială şi anume acordarea pensiei de serviciu în condiţiile art.82 alin.1 din Legea nr.303/2004 întrun cuantum de 80% din baza de calcul pe care o reprezintă indemnizaţia de încadrare brută lunară sau salariul brut lunar, după caz sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării şi actualizarea pensiilor magistraţilor se efectuează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraţilor în activitate, se reţine că deşi nu este o reactualizare a pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, în funcţie de modalitatea de calcul amintită şi veniturile la care se raportează rezultă că se aplică termenul general de prescripţie de 3 ani.

Instanţa avea obligaţia să verifice din oficiu dacă diferenţele de pensie solicitate în funcţie de modalitatea de calcul prin raportare la drepturi de natură salarială, inclusiv sporul de 50% de care au beneficiat magistraţii în activitate sunt supuse prescripţiei, astfel că devin incidente în speţă prevederile art.166 din Codul muncii privind prescripţia acţiunii pentru plata salariului.

Instanţa de fond s-a raportat la data pensionării reclamantului 01.06.2004, dar acest raţionament nu este corect, chiar dacă art.95 şi 169 din Legea nr.19/2000 prevăd că pensia reclaculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare, în condiţiile în care cele două adeverinţe emise de fostul angajator au în vedere salariul de bază al magistraţilor în funcţie, inclusiv sporul de 50% acordat acestora pentru perioada 01.09.2004-01.04.2008 au fost depuse la recurenta pârâtă în timpul soluţionării cauzei de faţă şi nu se poate reţine nicio culpă a acesteia şi nici a reclamantului, pentru că instanţa a obligat la eliberarea acestor documente necesare recurentei pârâte pentru calcularea drepturilor reclamantului.

Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă se admite recursul recurentei pârâte şi se modifică sentinţa în sensul că diferenţele de pensie rezultate în urma recalculării acesteia vor fi acordate începând cu data de 29.10.2005 şi se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei. (Decizia nr.5258/05.10.2009 - Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de muncă şi asigurări sociale.)

3. Pensie invaliditate gradul III. Cumul cu venituri realizate dintr-o activitate profesională.
O persoană care a pierdut jumătate din capacitatea de muncă, pentru a putea îndeplini în mod corespunzător o activitate care presupune normă întreagă, este obligată să depună eforturi mai mari, să aloce mai mult timp îndeplinirii sarcinilor de serviciu şi o concentrare mai mare, depinzând doar de aceasta alegerea modalităţii de desfăşurarea activităţii, jumătate de normă sau normă întreagă.
Tribunalul Dolj prin sentinţa nr.1876 de la 15 mai 2009 a admis contestaţia formulata de contestatoarea P.N. in contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj.

A anulat decizia nr. 248496/12.01.2009 emisă de intimată.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 248496/06.10.2003 contestatoarea a fost înscrisă la pensie de invaliditate de gradul III. Din fisa cu stagiul de cotizare nr. 533/11.08.2008, si conform contractului de muncă se poate observa că P.N. a desfăşurat activitate cu norma întreagă la SC BRIODOR COM SRL in funcţia de manipulant mărfuri, iar din data de 01.01.2007 ca vânzătoare.

Potrivit dispoziţiilor art 94 din Legea nr. 19/2000 pot cumula pensia cu venituri realizate dintr-o activitate profesionala pensionarii de invaliditate de gradul III.

Conform art 54 din Legea nr. 19/2000 invaliditatea de gradul III se caracterizează prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de munca , invalidul putând sa presteze o activitate profesionala.

Legiuitorul nu distinge cu privire la faptul daca activitatea desfăşurată de cel invalid poate fi cu norma întreagă sau nu.

In acest context, susţinerea intimatei ca aceşti invalizi, având cel puţin jumătate din capacitatea de munca pierduta nu pot desfăşura activitate pe durata normala a programului de lucru, apare ca o adăugare la lege si nu poate fi primita.

In consecinţă, faţă de considerentele expuse, instanţa a admis contestaţia formulata de contestatoarea P.N. in contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi să anuleze decizia nr. 248496/12.01.2009 emisă de intimată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal şi motivat Casa Judeţeană de Pensii Dolj întemeiat pe disp. art. 299 – 316 Cod pr.civilă, arătând în esenţă că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa de fond nu a ţinut cont de apărările formulate, respectiv avându-se în vedere prevederile art. 54 din Legea 19/2000 şi adresa CNPAS 111/01.04.2008 s-a considerat că pensionarii de invaliditate de gradul III pot cumula pensia cu venituri realizate dintr-o activitate profesională, dar nu pot desfăşura activitate pe durata normală a programului de lucru.

Legal citată intimata a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu în conformitate cu dispoz. art.304¹Cod pr.civilă Curtea a reţinut următoarele:

În mod corect prima instanţă a admis contestaţia, reţinând faptul că legiuitorul nu distinge cu privire la faptul dacă activitatea desfăşurată de cel invalid poate fi cu normă întreagă sau nu.

Nu pot fi primite susţinerile recurentei şi anume că pensia de invaliditate poate fi cumulată doar cu venituri realizate dintr-o activitate desfăşurată cu jumătate de normă, motivat de faptul că e vorba de o persoană care a pierdut jumătate din capacitatea de muncă, din următoarele considerente:

Din dispoziţiile legii nu rezultă un asemenea impediment.

Astfel, art. 54 din Legea 19/2000 prevede că în raport cu cerinţele locului de muncă şi cu gradul de reducere a capacităţii de muncă invaliditatea este de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.

Articolul 94 din Legea 19/2000 arată că pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective, pensionarii de invaliditate de gradul III.

Nu numai că legiuitorul nu a condiţionat posibilitatea cumulării pensiei de invaliditate cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, de obligaţia ca aceste venituri să provină din desfăşurarea cu jumătate de normă a acelei activităţi, dar s-a menţionat în textul de lege sintagma – indiferent de nivelul veniturilor respective.

Lipsa unei asemenea condiţionări este justificată de faptul că o persoană care a pierdut jumătate din capacitatea de muncă, pentru a putea îndeplini în mod corespunzător o activitate care presupune normă întreagă, este obligată să depună eforturi mai mari, să aloce mai mult timp îndeplinirii sarcinilor de serviciu şi o concentrare mai mare, depinzând doar de aceasta alegerea modalităţii de desfăşurarea activităţii, jumătate de normă sau normă întreagă.

Pentru considerentele de fapt şi de drept arătate mai sus Curtea reţine că recursul nu este întemeiat, astfel că în baza art. 312 Cod pr.civilă va fi respins.

(Decizia 6589 din 2.12.2009 - Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de muncă şi asigurări sociale)
4. Pensie invaliditate gradul II. Cumul cu venituri realizate dintr-un contract de mandat.
Contractul de mandat încheiat de intimată cu Asociaţia de Proprietari nu îndeplineşte caracteristicile unui contract individual de muncă întrucât potrivit art.10 Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică denumită salariat se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Tribunalul Dolj prin sentinţa nr.2533 de la 23 iunie 2009 a admis contestaţia formulată de contestatoarea M.T., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj.

A anulat decizia nr. 227773/27.03.2009 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj.

A dispus restituirea sumelor reţinute în baza deciziei 227773/27.03.2009.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

Contestatoarea a încheiat contractul de mandat nr.44/25.01.2008 cu Asociaţia de Proprietari nr.18 Rovine prin care a fost împuternicită să asigure funcţia de secretar al Adunării Generale a proprietarilor , primind suma de 100 lei/lună reprezentând indemnizaţie de şedinţă.

În acelaşi timp a avut şi calitatea de pensionar de invaliditate gr.II.

În baza acestei decizii de pensie, contestatoarea a beneficiat de pensie de invaliditate pe care a cumulat-o cu indemnizaţia pentru şedinţă stabilită prin contractul de mandat sus menţionat.

Prin decizia nr. 227773/27.03.2009 intimata i-a stabilit un debit de 804 lei reprezentând sume primite necuvenit de contestatoare în perioada 01.07.2008-31.08.2008 beneficiind în acelaşi timp şi de pensie de invaliditate şi de indemnizaţie de şedinţă.

Instanţa a apreciat că decizia de debit este nelegală şi netemeinică, intimata procedând la o interpretare greşită a textelor de lege invocate, întrucât în perioada 01.07.2008-31.08.2008 contestatoarea era îndreptăţită să primească pensia de invaliditate, chiar dacă a primit şi o indemnizaţie de şedinţă în virtutea calităţii de secretar al Adunării Generale a Proprietarilor .

Astfel, exercitarea acestei activităţi nu poate constitui o activitate profesională deoarece nu are caracter permanent, nu se desfăşoară în mod sistematic în urma dobândirii unei pregătiri profesionale în acest sens şi în baza unui contract individual de muncă, ci este o activitate ce constă în participarea la şedinţele Adunării Generale a Proprietarilor,primind în schimb o indemnizaţie de şedinţă lunară de 100 lei.

Prin urmare, indemnizaţia primită de contestatoare nu are caracterul unui venit dintr-o activitate profesională, nu echivalează cu câştigul obţinut de o persoană ca urmare a exercitării unei anumite profesii în baza unui contract individual de muncă.

Instanţa a apreciat că dispoziţiile art. 94 alin. 1 din Legea 19/2000 nu reglementează situaţiile limitative în care se poate cumula o pensie cu alte venituri realizate dintr-o activitate profesională.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Dolj întemeiat pe dispoz. art. 299-3126 Cod pr.civilă arătând în esenţă că nu sunt întemeiate susţinerile contestatoarei referitoare la faptul că actul în baza căruia a lucrat este un contract de mandat şi unul de muncă.

Legal citată intimata a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului.

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoz. art. 304¹ Cod pr.civilă , Curtea a reţinut următoarele:

Intimata este pensionară de invaliditate gradul II şi în perioada 01.07.2008 – 31.08.2008 a cumulat pensia de invaliditate cu indemnizaţia de şedinţă pe care a primit-o în baza contractului de mandat nr.44/25.01.2008 încheiat cu Asociaţia de Proprietari nr.18 Rovine.

Potrivit art.5 din Legea 19/2000 cu modificările ulterioare sunt asigurate în mod obligatoriu persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă funcţionarii publici.

De asemenea, în art. 94 alin.1 din Legea 19/2000 se stabilesc cazurile în care pensia se poate cumula cu veniturile dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective.

Contractul de mandat nr.44 din 25.01.2008 încheiat de intimată cu Asociaţia de Proprietari nr.18 Rovine (fila 6 dosar fond) nu îndeplineşte caracteristicile unui contract individual de muncă întrucât potrivit art.10 Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică denumită salariat se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Din această prevedere rezultă cu certitudine care sunt elementele contractului individual de muncă şi anume: prestarea muncii, salariul, şi subordonarea salariatului faţă de angajator, elemente care nu se regăsesc în contractul de mandat mai sus arătat.

Elementele decisive în compararea celor două contracte este salariul şi subordonarea, aceasta din urmă fiind caracterizată prin prestarea muncii sub autoritatea angajatorului care are puterea de a da ordine şi directive salariatului, de a controla îndeplinirea sarcinilor de serviciu şi de a sancţiona abaterile de la disciplina muncii.

Nu există nici o subordine între părţile semnatare a contractului de mandat, iar suma plătită nu poate fi asimilată salariului, chiar dacă părţile au denumit-o indemnizaţie, deoarece şi aceasta comportă prestarea unei munci şi plata ei.

Faţă de considerentele de fapt şi d drept arătate mai sus, Curtea reţine că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, astfel că în baza art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul. (Decizia 7109 din 7.12.2009 - Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de muncă şi asigurări sociale.)
5. Adeverinţă privind grupele de muncă
Stabilirea condiţiilor si nominalizarea locurilor de munca ce sunt încadrabile in grupe de munca, nominalizarea persoanelor, revine unităţilor angajatoare.

Odată stabilita situaţia juridica, evidenţierea acesteia se reflecta in carnetul de munca sau in adeverinţa emisa de unitate, care îmbrăcă forma prevăzuta de lege.
Tribunalul Olt prin sentinţa civilă nr.588 din 23 aprilie 2009 a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul R. M. în contradictoriu cu pârâta CJP si:

A anulat decizia de pensionare cu nr. 201535 din 12.11.2008 şi a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în calcul a adeverinţei cu nr. 37 din 31.01.2006 emisă de SC T. OLT .

A respins restul pretenţiilor.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Că prin decizia nr. 201535/12.11.2008, contestatorului i s-a acordat pensie de invaliditate începând cu data de 10.07.2008 pentru un stagiu de cotizare realizat de 35 de ani, 9 luni şi 6 zile, din care 2 de ani, 3 luni şi 4 zile s-au valorificat în grupa a II a de muncă, iar 31 de ani, 9 luni şi 10 zile s-au valorificat în condiţii normale de muncă.

Analizând raportul de expertiză s-a reţinut că expertul a concluzionat că la recalcularea cuantumului pensiei petentului nu pot fi valorificate adeverinţele nr.37/31.01.2006 şi nr.746/14.07.2008 deoarece Ordinul nr.50/1990, pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupa I şi II de muncă în vederea pensionării, activitatea de electrician nu se regăseşte printre activităţile ce beneficiază de grupa a II de muncă.

Instanţa a înlăturat în parte concluziile raportului de expertiză şi văzând dispoziţiile Hotărârii nr.1223/20.11.1990, privind încadrarea în grupa II de muncă în vederea pensionării, a unor locuri de muncă sau activităţi din construcţii montaj, a apreciat că activitatea desfăşurată de petent în funcţia de electrician se încadrează în grupa II de muncă.

Astfel, adeverinţa cu nr. 37/2006 urmează a fi valorificată în integralitate deoarece reclamantul a desfăşurat muncă pe şantier, a cotizat la pensia suplimentară, iar perioadele lucrate , menţionate în cuprinsul său se încadrează în grupa a II a de muncă, raportat şi la cele deja expuse.

Susţinerea pârâtei că Hotărârea nr.1223/1990 se referă la locurile de muncă ce se încadrează în grupa II de muncă, din activitatea de construcţii montaj şi că angajatorul care a emis adeverinţa nr.37/31.01.2006 este o firmă care are ca obiect principal de activitate transportul nu poate fi reţinută deoarece se precizează în hotărârea sus menţionată că se încadrează în grupa II de muncă şi unităţile de deservire a şantierelor de construcţii montaj, respectiv şi activitatea S.C. T. OLT S.A.

Referitor la adeverinţa cu nr. 746/2008 aceasta nu poate fi valorificată aşa cum doreşte reclamantul deoarece potrivit menţiunilor din carentul de muncă în perioada menţionată în acest înscris a avut cumul de funcţii, şi prin urmare nu putea desfăşura activitate de vopsitor auto în proporţie de peste 70% din timpul efectiv lucrat, sens în care instanţa a admis doar în parte acţiunea şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare cu valorificarea adeverinţei nr.37/31.01.2006 emisă de angajatorul S.C. T. OLT S.A., respingând restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Olt, criticând-o pentru nelegalitate.

In motivare se invoca următoarele:

Ca motivarea instanţei este contrara legii, respectiv HG 1223/1990 si Ord. 50/1990, având in vedere ca se au in vedere locurile de munca din şantiere de construcţii, grupuri de şantiere si întreprinderile şantier.

Ca aşa cum rezulta din actele existente la dosarul cauzei, SC T. are ca obiect de activitate transportul local in comun si nu se ştie de unde s-a tras concluzia ca ar fi o unitate de deservire a unui şantier de construcţii montaj.

Analizând motivele de recurs in raport cu sentinţa recurată, Curtea retine următoarele:

Instanţa de fond a dispus obligarea instituţiei recurente sa ia in calcul la stabilirea drepturilor de pensie a datelor cuprinse in adeverinţa nr. 37/31.01.2006.

Contestatorul beneficiază de pensie de invaliditate in baza deciziei nr. 201535/12.11.2008.

Potrivit Ord. 50/1990 pct. 6. nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Potrivit Ord. 590/2008- Anexa:

1. Cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverinţelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă se depun la angajatori sau la deţinătorii arhivelor acestora, după caz.

2. Adeverinţele prevăzute la pct. 1 se întocmesc şi se eliberează, conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta procedură, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor de arhive.

3. La eliberarea adeverinţelor angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt obligaţi să respecte prevederile art. 160 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum a fost introdus prin Legea nr. 44/2006.

4. Angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor înscrise în adeverinţele pe are le întocmesc şi le eliberează.

5. În înţelesul prezentului ordin, prin deţinător de arhivă se înţelege persoana juridică în a cărei păstrare se află documente în baza cărora se poate întocmi şi elibera adeverinţa prevăzută în anexă.

6. Adeverinţele nevalorificate la stabilirea şi/sau recalcularea pensiilor, întocmite şi eliberate anterior intrării în vigoare a prezentului ordin, se utilizează la stabilirea şi/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condiţiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul din anexă.

7. Pentru a putea fi valorificată, adeverinţa prevăzută în anexă se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute.

Prin urmare, stabilirea condiţiilor si nominalizarea locurilor de munca ce sunt încadrabile in grupe de munca, nominalizarea persoanelor, revine unităţilor angajatoare.

Odată stabilita situaţia juridica, evidenţierea acesteia se reflecta in carnetul de munca sau in adeverinţa emisa de unitate, care îmbracă forma prevăzuta de lege.

Adeverinţele eliberate de către angajator sunt acte tehnico-administrative care constata diferite situaţii de fapt si drept care rezulta din evidentele aparţinând unităţii emitente.

Ele trebuie sa reflecte întocmai aceste evidente, persoanele cu atribuţii in eliberarea acestora angajându-si răspunderea cu privire la realitatea celor atestate.

Si in cauza de fata prezumţia de legalitate a adeverinţei operează, motiv pentru care in mod temeinic si legal, instanţa de fond a dispus obligarea recurentei la luarea in considerare a adeverinţei respective.

Pentru aceste motive, Curtea urmează sa respingă recursul ca nefondat.