Drept civil

6. Calcul pensie. Salarizare in acord.
In calculul pensiei se includ salariile astfel cum sunt înregistrate în carnetul de muncă şi nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord, indiferent dacă pentru acestea s-a plătit sau nu contribuţia de asigurări sociale de către angajator, textul de lege neprevăzând nicio excepţie în acest sens

Principiul contributivităţii îşi găseşte aplicarea odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, care instituie un sistem de asigurări sociale diferit de cel anterior, nefiind posibilă retroactivitatea acestor dispoziţii la situaţiile anterioare.
Tribunalul Dolj prin sentinţa civilă nr.1638 din 24.04.2009 a admis acţiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta C. J. P. Dolj.

A obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ce se cuvin reclamantei începând cu data de 01.02.2009 , cu luarea în calcul a adeverinţei nr. 1123/02.12.2008.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Din cuprinsul anexei buletinului de calcul al pensiei de care beneficiază în prezent reclamanta, rezultă că sumele reprezentând veniturile suplimentare menţionate în adeverinţa invocată nu au fost valorificate cu ocazia recalculării drepturilor de pensie.

Potrivit adeverinţei nr. 1123/ 02 .12. 2008 emisă de SC P. SA CRAIOVA, reclamanta a fost angajată a societăţii şi a beneficiat de venituri suplimentare - adaosuri( diferenţe de manoperă), adaosul plătit având un caracter permanent şi a fost acordat în funcţie de manopera repartizată pe lucrare.

În aceste condiţii , instanţa a constatat că valorificarea acestei adeverinţe în temeiul art. 7 alin 3 din OUG nr. 4/2005 este în concordantă cu principiile instituite prin Legea nr 19/2000, iar aceste sume se impuneau a fi valorificate chiar dacă prin OUG nr 4/2005 se menţionează că ele nu pot fi avute la recalcularea drepturilor de pensie, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor , conform legislaţiei anterioare datei de 01 04 2001.

Conform dispoziţiilor art. 7 alin 3 din OUG nr. 4/2005 aprobată şi modificată prin Legea nr. 78/2005, decizia de recalculare poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar ,întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date şi elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial, care, conform Legii nr.19/2000,cu modificările şi completările ulterioare,se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 01 04 2001.

Deşi prin OUG nr. 4/2005 se menţionează că aceste sume nu se iau în calcul la determinarea punctajelor anuale, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor stabilite în baza legislaţiei anterioare,nu se poate ignora faptul că potrivit dispoziţiilor art 2 alin 1 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute de Legea nr. 19/2000 .Neluarea în calcul a veniturilor dobândite de reclamant cu caracter permanent şi pentru care s-au virat contribuţiile de asigurări sociale ar contraveni principiului contributivităţii instituit de art. 2 lit. e din Lg nr. 19/2000, acesta fiind motivul pentru care veniturile invocate trebuie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie.

Încălcarea acestui principiu,în condiţiile în care s-a făcut dovada reţinerii CAS şi pentru aceste sume, ar conduce la obţinerea unei prestaţii de asigurări sociale ce nu ar fi proporţională cu preţul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.

Pentru aceste considerente, instanţa a dispus admiterea acţiunii, şi obligarea pârâtei să recalculeze drepturile de pensie ce se cuvin reclamantei începând cu data de 01.02.2009 cu luarea în calcul a adeverinţei 1123/02.12.2008 emisă de SC P. SA Craiova.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj Craiova, criticând-o pentru nelegalitate.

Ca adeverinţa eliberata de angajator nu poate fi avuta in vedere deoarece potrivit prevederilor exprese ale punctului VI din Anexa la OUG nr. 4/2005 aceste adaosuri reprezintă munca in acord si nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual.

Ca dispoziţiile OUG 4/2005 sunt in deplina concordanta cu L. 19/2000 întrucât la acordul global nu se reţinea contribuţia salariatului la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Ca nu este atributul instanţei de a stabili aplicabilitatea dispoziţiilor OUG 4/2005, aşa cum de altfel s-a pronunţat si Curtea Constituţionala prin Decizia nr. 736/2006.

Ca prin art. 164 din L. 19/2000 se stabilesc clar si expres elementele care se au in vedere la determinarea punctajului pentru perioadele anterioare intrării in vigoare a L. 19/2000, respectiv 01.04.2001, conform modalităţii de calcul stabilita prin art.78.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat şi urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:

Potrivit adeverinţei emisa de unitatea angajatoare, în perioada lucrată în cadrul acestei unităţi, contestatorul a beneficiat, în afara drepturilor salariale menţionate în carnetul de muncă, de adaosuri (diferenţe de manoperă), adaosuri cu caracter permanent şi care s-au acordat funcţie de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator).

Aceste adaosuri s-au acordat funcţie de realizarea productivităţii muncii în conformitate cu Legea nr. 57/1974, art. 117 şi începând cu anul 1992 în conformitate cu prevederile din contractele colective de muncă .

Din aceeaşi adeverinţă rezultă că sumele acordate în plus faţă de retribuţia tarifară au făcut parte din fondul de salarii pentru care unitatea a calculat şi virat CAS, dar salariatului nu i s-a calculat, reţinut şi virat contribuţia pentru pensia suplimentară.

În raport de menţiunile din adeverinţă, Curtea va analiza în cauză următoarele dispoziţii legale:

Art. 117 din Legea nr. 57/1974, potrivit căruia „ finanţarea tuturor cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unităţile de cercetare şi proiectare tehnologică se face din încasările realizate de aceste unităţi, ca urmare a contractelor încheiate în conformitate cu prevederile legale”.

Din conţinutul acestei norme juridice menţionate în adeverinţă rezultă că aceasta reglementa modalitatea de finanţare a cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unităţile de cercetare şi proiectare tehnologică. Textul nu reglementează drepturi de natură salarială şi nu constituie un izvor de drepturi şi obligaţii în raporturile dintre angajator şi salariaţi.

Potrivit art. 118 din aceeaşi lege, „în activitatea de cercetare ştiinţifică şi proiectare tehnologică se poate aplica forma de retribuire în acord global, în condiţiile stabilite la art. 120 din prezenta lege”.

Potrivit art. 120 din Legea nr. 57/1974:

„(1) În activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global. Sumele pe lucrări pentru retribuirea proiectanţilor de toate specialităţile se vor stabili, de regulă, pe bază de unităţi fizice, pe categorii de lucrări. Personalul de proiectare care lucrează în acord global primeşte, pe parcursul elaborării proiectului sau lucrării avansuri lunare, reprezentând 80% din retribuţia tarifară de încadrare. Avansurile cumulate nu pot fi mai mari de 80% din suma stabilită pe proiect sau pe lucrare.

(2) La predarea proiectului sau lucrării, suma totală stabilită pe lucrare se repartizează membrilor colectivului, în funcţie de contribuţia acestora”.

Prin urmare adaosurile (diferenţe de manoperă) acordate peste salariile tarifare personalului din unităţile de proiectare au fost reglementate de dispoziţiile art. 120 alin. 2 din Legea nr. 57/1974, nu de art. 117.

De reţinut în cauză că Legea nr. 57/1974 a intrat în vigoare la data de 01.02.1975, astfel că, pentru perioada anterioară acestei date, se constată că adeverinţa nu cuprinde menţiuni cu privire la temeiul legal în baza căruia adaosul a fost acordat.

În ceea ce priveşte perioadele ulterioare anului 1992, adeverinţa menţionează contractele colective de muncă încheiate la nivelul unităţii ca temeiuri de acordare a adaosurilor , însă în anexa la adeverinţă nu sunt cuprinse menţiuni cu privire la adaosuri încasate ulterior anului 1992 .

Toate aceste dispoziţii legale şi convenţionale au fost menţionate în cuprinsul adeverinţei ca temeiuri pentru acordarea adaosurilor (diferenţe de manoperă).

În consecinţă, pe întreaga perioadă cuprinsă în adeverinţă, forma de salarizare aplicabilă contestatorului a fost salarizarea în acord, ce nu se confundă cu retribuţia tarifară ce era stabilită legal, înscrisă în carnetele de muncă şi care a fost avută în vedere la calculul pensiei atât potrivit Legii nr. 3/1977, cât şi potrivit Legii nr. 19/2000.

Legea nr. 19/2000 stabileşte în detaliu modalitatea de calcul a pensiei în sistemul public, precizând expres care sunt veniturile obţinute de asigurat în decursul carierei sale ce vor fi avute în vedere la calculul pensiei .

La reglementarea noului sistem de stabilire a pensiilor, legiuitorul a instituit reguli noi, reglementate cu valoare de principiu la art. 2.

În spiritul principiilor reglementate, printre care şi principiul contributivităţii invocat în cauza de faţă, legiuitorul a statuat că, după data de 01.04.2001, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.

Art. 78 explică practic sensul principiului contributivităţii descris generic la art. 2 lit. e.

Pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, legiuitorul a statuat distinct, reglementând modul de calcul al punctajului în capitolul   IX  “Dispoziţii tranzitorii”, astfel:

Art. 164 din Legea nr. 19/2000 precizează că la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete după caz în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Alin. 1 al art. 164 instituie regula potrivit căreia baza de calcul a punctajului anual este reprezentată de salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.

De la această regulă, legiuitorul a instituit 2 excepţii la alin. 2 şi 3 ale art. 164:

(2) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă.

Pentru ca aceste sporuri să fie avute în vedere trebuie îndeplinite 2 condiţii cumulative:să fi făcut parte din baza de calcul conform legislaţiei anterioare şi să fie înregistrate în carnetul de muncă

Situaţia din speţa de faţă nu se încadrează în dispoziţiile menţionate mai sus, pe de o parte pentru că veniturile menţionate în adeverinţă nu sunt sporuri, ci adaosuri, cele două noţiuni fiind distincte sub aspectul conţinutului şi nici nu îndeplinesc vreuna din condiţiile enunţate de textul de lege.

A doua excepţie de la regula instituită de art. 164 alin. 1 este reglementată la alin. 3:

(3) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Această a doua excepţie de la regulă vizează tot veniturile obţinute cu titlul de sporuri, nu adaosuri cum este cazul de faţă. În plus, niciodată adaosurile reprezentând plata în acord nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, legislaţia anterioară fiind clară :

Legea nr. 3/1977

“Art. 21 - (1) Media retribuţiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabileşte pe baza:

b) retribuţiei tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiţi cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord”.

În deplină concordanţă cu regulile şi principiile instituite de Legea nr. 19/2000, legiuitorul a reglementat si prin OUG nr. 4/2005 modalitatea de recalculare a pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001 stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, art. 4 alin. 2 trimiţând la dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 4/2005, iar art. 2 trimite expres la prevederile Legii nr. 19/2000. Reglementarea este în concordanţă cu scopul vizat de legiuitor atunci când a decis recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001 şi enunţat în partea introductivă a OUG nr. 4/2005: respectarea principiului "la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie".

Rezultă în mod evident că recalcularea pensiilor trebuie să se realizeze sub aspectul calculului punctajelor anuale potrivit dispoziţiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, iar anexa la OUG nr. 4/2005 nu reprezintă decât o detaliere exhaustivă a categoriilor de venituri enunţate în art. 164 din Lege.

Astfel, atât persoanelor ale căror drepturi s-au deschis anterior intrării in vigoare a L.19/2000 si care beneficiază de recalculare potrivit OUG 4/2005, cat si persoanelor cărora li s-a deschis dreptul la pensie după intrarea in vigoare a L. 19/2000, pensia li se calculează potrivit aceloraşi reguli printre care si cele prevăzute de art. 164 din L. 19/2000, potrivit cu care la calculul pensiei se au in vedere doar salariile astfel cum sunt înscrise in carnetul de munca.

Astfel, rezultă cu claritate faptul că în calculul pensiei se includ salariile astfel cum sunt înregistrate în carnetul de muncă şi nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord, indiferent dacă pentru acestea s-a plătit sau nu contribuţia de asigurări sociale de către angajator, textul de lege neprevăzând nicio excepţie în acest sens.

De altfel, pe de o parte, contestatorului nu i-a fost reţinută contribuţia pentru pensia suplimentară, ca şi contribuţie personală a salariatului, iar pe de altă parte contribuţia plătită de către unitate din fondul total de salarii nu afecta retribuţia tarifară a salariatului.

Fiind chemată să decidă asupra problemei dacă menţiunea de la pct. VI al Anexei la OUG nr. 4/2005 este aplicabilă în speţa de faţă, instanţa de fond a înţeles să înlăture aplicarea acestei dispoziţii legale, considerentele invocate fiind acelea că dispoziţiile art. 2 lit. c din Legea nr. 19/2000 care definesc principiul contributivităţii se opun dispoziţiilor OUG nr. 4/2005. De asemenea, instanţa de fond şi-a motivat soluţia şi pe considerente de echitate, apreciind că, în condiţiile în care s-a făcut dovada reţinerii CAS pentru aceste sume, neluarea în considerare a principiului contributivităţii ar conduce la obţinerea unei prestaţii de asigurări sociale ce nu ar fi proporţională cu preţul plătit pentru riscul asigurat.

Nu pot fi reţinute considerentele instanţei de fond privind aplicarea principiului contributivităţii pentru următoarele motive:

Sub un prim aspect, principiul contributivităţii îşi găseşte aplicarea odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, care instituie un sistem de asigurări sociale diferit de cel anterior, nefiind posibilă retroactivitatea acestor dispoziţii la situaţiile anterioare.

Sub un al doilea aspect, chiar textul Legii nr. 19/2000, prin dispoziţiile art. 164, prevede în mod expres că pentru calculul punctajului mediu anual pentru perioadele anterioare datei intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 se utilizează salariile brute sau nete astfel cum sunt ele înregistrate în carnetul de muncă .

Sub un al treilea aspect, contribuţia plătită de unitatea angajatoare nu afecta retribuţia plătită salariatului, astfel că nu se pune problema „preţului plătit de asigurat”.

În fine, dispoziţiile OUG nr. 4/2005 sunt clare, imperative, în vigoare şi aplicabile tuturor persoanelor aflate în această situaţie.

Constatând astfel că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a legii, în temeiul dispoziţiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul, să modifice sentinţa şi să respingă contestaţia.
7. Pensii. Art. II Legea nr.90/2007 „Drepturile de pensie recalculate conform art.9 alin.5 din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu completările aduse prin prezenta lege, se acordă şi se plătesc de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în termenul general de prescripţie”. O.U.G. nr.77/2007

Prin sentinţa civilă nr.1855 din 16 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr.4947/101/2008, s-a respins contestaţia având ca obiect actualizarea, recalcularea şi achitarea drepturilor de pensie formulată de reclamantul M. V., împotriva Secţiei Pensii Militare – Direcţia financiar – contabilă din Ministerul Apărării.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a constatat, în baza actelor depuse la dosar şi normelor legale incidente în cauză, că acţiunea reclamantului nu este întemeiată , pentru următoarele motive:

În anul 2008 majorarea pensiilor militare de stat, în raport de dispoziţiile art. 24 al.(1) şi (2) din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, modificată şi completată prin Legea nr.14/2008 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.77/2007, care a modificat şi completat Legea nr.164/2001 şi Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, s-a efectuat la datele de 01 aprilie şi 01 octombrie, prin actualizare, în baza prevederilor art.48 al.(1) lit.a) din Legea nr.164/2001, ca urmare a majorării soldei de grad şi de funcţie a cadrelor militare în activitate, potrivit prevederilor OG nr.8/30.01.2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.

Pentru pensionarii militari aflaţi în plată la data de 28,06.2007, prevederile OUG nr.77/2007 s-au aplicat de la 1.04.2008, când a avut loc prima actualizare a pensiilor militare, iar reclamantul a beneficiat de această actualizare, cu consecinţa faptului că a fost majorat cuantumul pensiei de la 2.422 lei brut (2.117 lei net) la 2.952 lei brut (2.550 lei net), aşa cum rezultă din nota privind modul de calcul al pensiei militare de stat a reclamantului pe luna august 2008, astfel cum a fost actualizată începând cu luna aprilie 2008 (fila 15 dosar).

In ceea ce priveşte recalcularea pensiei militare a reclamantului în baza Legii nr.90/2007, aceasta se face în ordinea luării în evidenţă la organul de pensii militare a fişelor cu locurile de muncă întocmite de Centrele militare teritoriale, iar drepturile de pensie astfel recalculate se acordă începând cu data de 01.01.2008, indiferent de data înregistrării fişei de recalculare.

Astfel, reclamantul în mod obiectiv nu putea beneficia de această majorare până în prezent, în condiţiile în care eşalonarea plăţii majorării cuantumului pensiei se face în prezent pentru cazurile pentru care fişele cu locurile de muncă au fost înregistrate la Serviciul de pensii militare şi drepturi sociale, la data de 15.09.2007, iar fişa reclamantului a fost înregistrată la data de 14.02.2008, aşa încât reclamantul urmează să primească retroactiv majorările de pensie începând cu data de 1.01.2008.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamantul M. V., întrucât o consideră nelegală şi netemeinică.

In acest sens, arată că instanţa a respins acţiunea sa în baza unei interpretări forţate a Legii nr.14/2008 şi a O.U.G. nr.77/2007 şi a transferat nelegal aplicarea prevederilor pct.7 din O.U.G.nr.77/2007, de la data intrării ei în vigoare 01.07.2007 la data de 01.04.2008, când a avut loc prima actualizare a pensiilor militare.

Alin.2 din ordonanţă nu prorogă în nici un fel data aplicării sale, astfel că era corect să se facă aplicarea ei de la data intrării în vigoare, 01.07.2007, potrivit art.78 şi art.115 alin.5 din Constituţia României republicată.

Rezultă că intimatul trebuia să-i achite în luna aprilie 2008, atât pensia recalculată şi actualizată prin aplicarea pct.7 din O.U.G.nr.77/2007 modificat de pct.4 din Legea nr.14/2008 şi O.G.nr.80/2008 privind indexarea soldelor de grad şi de funcţie ale cadrelor militare active, ceea ce a şi făcut, cât şi diferenţa de pensie de 10% din baza de calcul, care rezultă din schimbarea structurii stagiului militar necesar pensionării pentru perioada 01.07.2007-31.03.2008.

Greşit instanţa a respins petitul privind plata sumei reprezentând 15% din baza de calcul pentru cei peste 30 ani lucraţi în condiţii deosebite potrivit Legii nr.90/2007, în condiţiile în care a înaintat fişa cu funcţiile îndeplinite la 14.02.2008.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond să fie admisă acţiunea sa şi obligat intimatul la plata sumelor solicitate.

In drept, a invocat prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Apărării a solicitat respingerea recursului, arătând că prin motivele de recurs reclamantul reia aproape în totalitate motivele cererii iniţiale, hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică.

Recursul se respinge , pentru considerentele care se vor expune :

Din examinarea sentinţei, prin prisma criticilor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului şi din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceste motive nu se pot încadra în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.

Astfel, nu este întemeiată critica privind interpretarea greşită a prevederilor legale şi că drepturile solicitate trebuiau acordate de la 01.07.2007, în condiţiile în care instanţa a apreciat judicios că prevederile O.U.G. nr.77/2007 s-au aplicat de la 01.04.2008, când a avut loc prima actualizare a pensiilor militare.

Sub acest aspect, se constată că in mod corect instanţa a stabilit că în temeiul art.24 alin.2 din Legea nr.164/2001 a fost prevăzută recalcularea pensiilor cu luarea în considerare a sporului de 2% pentru fiecare an care depăşeşte 25 de ani vechime în muncă se face de la data intrării în vigoare a O.U.G.nr.77/2007, însă la prima actualizare a pensiilor în conformitate cu art.48 alin.1 „ Cuantumul pensiilor militare se actualizează după cum urmează: ori de câte ori se majorează solda de grad şi/sau solda funcţiei maxime/ salariul de bază al funcţiei îndeplinite/îndemnizaţia lunară ale cadrelor militare în activitate, potrivit gradului militar şi funcţiei maxime avute la data trecerii în rezervă, în raport cu procentul de stabilire a pensiei în condiţiile prevăzute la art.22-25, art.33 şi art. 78 alin.1.

Cadrele militare pot opta pentru baza de calcul cea mai avantajoasă luată în considerare la calculul pensiei”.

De aceea, se reţine că este legală concluzia instanţei că în cazul recurentului reclamant majorarea va avea loc în condiţiile art.48 alin.1 lit.a din Legea nr.164/2001, menţionată mai sus şi se vor avea în vedere dispoziţiile din O.U.G.nr.77/2007 care stabilesc că această majorare se aplică de la intrarea sa în vigoare în ceea ce priveşte luarea în considerare a procentului de 2% pentru fiecare din anii ce depăşesc vechimea în muncă de 25 ani.

In aceste condiţii, instanţa a făcut o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor legale, întrucât prevederile art.24 alin.1 din Legea nr.164/2001 se aplică de la data intrării în vigoare a O.U.G.nr.77/2007, pentru pensiile militare aflate în plată la această dată, la prima actualizare, conform art.48 alin.1 lit.a, astfel că instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor legale, aşa cum au fost modificate prin O.U.G.nr.77/2007.

In cauză, reclamantul recurent a beneficiat de actualizarea pensiei, prevederile O.U.G.nr.77/2007 aplicându-se de la 01.04.2008 pentru pensionarii militari aflaţi în plată la data de 28.06.2007.

Criticile care se referă la data intrării în vigoare a legii nu sunt întemeiate, în condiţiile în care instanţa a avut în vedere prevederile legale, respectiv art.78 şi 115 alin.5 din Constituţia României, republicată.

Astfel,cu privire la intrarea în vigoare a legii, art.78 menţionat mai sus prevede „ Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei „.

Art.115 alin.5 din Constituţia României se referă la delegarea legislativă, iar prin alin.5 la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial.

Nu poate fi primită nici critica, care se referă la aplicarea greşită a Legii nr.90/2007, în condiţii în care potrivit art. II „ Drepturile de pensie recalculate conform art.9 alin.5 din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu completările aduse prin prezenta lege, se acordă şi se plătesc de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în termenul general de prescripţie”.

Prin art.III din lege se prevede : „Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2008.Documentele necesare stabilirii dreptului de pensie se pot depune de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României,Partea I „ iar în speţă s-a dovedit că recurentul reclamant a depus documentaţia la 14.02.2008, astfel că este îndreptăţit la plata drepturilor solicitate de la data de 01.01.2008.

Se reţine, sub acest aspect, că este justă concluzia instanţei că recurentul reclamant va primi retroactiv majorările de pensie, începând de la 01.01.2008, situaţie în raport de care se apreciază că instanţa a făcut o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor legale.

Ca atare, Curtea constată că în cauză nu există nici motive de ordine publică, care potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă pot fi puse în dezbaterea părţilor din oficiu, astfel că în temeiul art.312 Cod procedură civilă se menţine sentinţa pronunţată, ca fiind legală şi temeinică, iar recursul se priveşte ca nefondat şi se respinge.