Drept comercial

20. Investire cu formulă executorie. Interpretarea dispoziţiilor art. 98 Cod procedură civilă prevăzând situaţia schimbării domiciliului în cadrul unui proces în curs de judecată.

Prin încheierea nr.6608/11.08.2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa – Secţia comercială în dosarul nr.3575/COM/2003 a fost respinsă ca nefondată cererea de învestire cu formulă executorie a sentinţei civile nr.5403/COM/2003 a Tribunalului Constanţa formulată de creditoarea S.C. M. SA Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că potrivit art.9 al.2 din O.G. nr. 5/2001 aprobată prin Legea nr. 295/2002 „ordonanţa împotriva căreia nu s-a promovat acţiune în anulare (...) va fi învestită cu formulă executorie, constituind titlu executoriu”, iar în conformitate cu dispoziţiile art.8 al.1 din O.G. nr.5/2001 termenul în care poate fi declarată cererea în anulare este de 10 zile de la înmânare sau, după caz, de la comunicarea ordonanţei. Acest termen nu a început însă a curge, având în vedere că dovada de comunicare a hotărârii a fost restituită, debitorul schimbându-şi domiciliul.

Împotriva încheierii menţionate a declarat recurs creditoarea S.C. M. SA care a criticat soluţia primei instanţe ca fiind nelegală.

A susţinut recurenta că în cauză au fost nesocotite dispoziţiile legale referitoare la comunicarea actelor de procedură – art.85 şi urm. Cod pr.civilă având în vedere că în cursul soluţionării cauzei creditoarea a făcut dovada domiciliului debitoarei cu relaţii obţinute de la serviciul de evidenţă informatizată a persoanei, iar restituirea dovezii de comunicare a ordonanţei nu îi este imputabilă.

A arătat recurenta că în aceste condiţii, întrucât comunicarea actelor de procedură se face din oficiu, de către instanţă, aceasta este obligată să recomunice hotărârea prin afişare la uşa instanţei pentru a nu i se crea creditoarei o situaţie împovărătoare.

A mai susţinut recurenta că schimbarea domiciliului uneia dintre părţi nu prezintă relevanţă în acest stadiu procesual, dispoziţiile art.98 Cod procedură civilă prevăzând situaţia schimbării domiciliului în cadrul unui proces în curs de judecată.

În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art.373³, art.299 şi urm. art.85 şi urm.,art.372, art.376 al.1 Cod procedură civilă şi art.9 al.2 din O.G. nr.5/2001 modificată şi completată.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, instanţa de control constată că recursul este fondat.

Astfel, creditoarea S.C. M. SA Bucureşti a solicitat la data de 19.07.2004 învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr.5403/COM/26.08.2003 pronunţată de Tribunalul Constanţa – Secţia comercială cuprinzând somaţia de plată faţă de debitoarea B.F.L.

Debitoarea a fost citată în cursul procesului la adresa indicată de creditoare, respectiv Constanţa, Aleea X, adresă confirmată prin fişa eliberată de I.G.P. – Biroul de evidenţă informatizată a persoanei. La aceeaşi adresă s-a efectuat comunicarea somaţiei de plată, dovada de comunicare fiind restituită cu menţiunea „destinatar mutat de la adresă”.

Potrivit dispoziţiilor art.98 Cod pr.civilă „schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar...”

Dispoziţiile menţionate sunt aplicabile şi în situaţia schimbării domiciliului mai înainte de comunicarea hotărârii astfel că restituirea dovezii de comunicare a sentinţei cu menţiunea arătată nu poate fi luată în seamă de către instanţă.

Mai mult, potrivit art.86 al.1 Cod procedură civilă „comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face din oficiu”.

Faţă de cele reţinute, instanţa de recurs a apreciat că refuzul de a învesti cu formulă executorie somaţia de plată în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001 modificată este nejustificat, restituirea dovezii de comunicare a hotărârii cu menţiunea „destinatar mutat de la adresă” neprezentând relevanţă în condiţiile date.

Pentru considerentele expuse, văzând că motivele de recurs invocate sunt fondate, s-a admis recursul în baza art. 312 alin. 1 şi art. 304¹ Cod procedură civilă şi s-a modificat în tot încheierea atacată în sensul admiterii cererii de învestire cu formulă executorie.

Decizia civilă nr. 371/COM/28.10.2004

21. Faliment. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită urmare efectuării de acte de executare împotriva debitoarei aflate în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995.

Prin încheierea nr.4950/31.05.2004 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr.974/COM/2004 al Tribunalului Constanţa a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită pentru creditoarea C.B. – Sucursala Constanţa în faliment reprezentată prin lichidator S.C. B.D.O. SA Bucuresti şi a fost desfiinţată măsura lichidatorului privind înscrierea în tabelul definitiv consolidat a creanţei creditoarei C.B. - Sucursala Constanţa, creanţă ce a fost înlăturată.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul sindic a reţinut că, creditoarea C. B. – Sucursala Constanţa are împotriva debitoarei S.C.C.C. SRL o creanţă constatată prin sentinţa penală nr.273/01.02.1996 pronunţată de Judecătoria Medgidia şi prin sentinţa civilă nr.1235/20.11.1997 pronunţată de Tribunalul Constanţa, hotărâri învestite cu formulă executorie.

Creditoarea a solicitat încuviinţarea executării silite a sentinţei penale nr.273/1996 la data de 11.01.1999, astfel că prescripţia dreptului de a cere executarea silită s-a întrerupt potrivit art.16 lit.c din Decretul nr.167/1958, iar de la această dată a început să curgă un nou termen de prescripţie.

A apreciat instanţa că întocmirea publicaţiei de vânzare la data de 28.07.2003 de către executorul judecătoresc P.M. nu constituie un caz de întrerupere prevăzut expres de art.16 din Decretul nr.167/1958, cu atât mai mult cu cât a fost efectuat după împlinirea la data de 11.01.2002 a termenului de prescripţie. A motivat instanţa că, întrucât creditoarea a lăsat să treacă 6 luni de la data încuviinţării executării silite fără ca aceasta să fie urmată de alte acte de urmărire,urmărirea silită a titlului executor constând în sentinţa penală nr.273/1996 s-a perimat şi astfel prescripţia dreptului de a cere executarea silită nu a fost întreruptă prin cererea de încuviinţare a executării silite.

Referitor la sentinţa civilă nr. 1235/20.11.1997 pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a apreciat că publicaţia de vânzare din data de 28.07.2003 nu poate întrerupe termenul prescripţiei întrucât acesta se împlinise deja la data întocmirii publicaţiei.

Împotriva încheierii menţionate a declarat recurs creditoarea C.B. SA în faliment care a criticat soluţia judecătorului sindic ca fiind nelegală şi netemeinică.

A susţinut recurenta că administratorul judiciar al debitoarei S.C. C.C. SRL Cernavodă a dispus, după verificarea creanţelor, înregistrarea creanţei C.B. SA în valoare de 2.493.973.020 lei la ordinea de prioritate prevăzută de art. 106 pct. 2 din Legea nr. 64/1995. Creanţa reprezintă valoarea creditului bancar nerambursat la scadenţă garantat cu ipotecă asupra imobilului proprietatea debitoarei situat în Cernavodă.

După intrarea debitoarei în faliment, lichidatorul judiciar a întocmit tabelul definitiv consolidat al obligaţiilor debitoarei, creanţa recurentei fiind înregistrată la aceeaşi valoare şi la aceeaşi ordine de prioritate.

A arătat recurenta că sentinţa penală nr.273/01.02.1996 a Judecătoriei Medgidia a fost pusă în executare la data de 11.01.1999 prin intermediul executorului judecătoresc întocmindu-se dosarul de executare nr.56/1999. Executarea a continuat prin vânzarea la licitaţie publică a bunurilor mobile, în dosarul nr.5327/1999 pe rolul instanţei de executare. La data de 31.03.2000 a fost transcris sub nr.204 comandamentul instituit asupra imobilului, formându-se ulterior dosarul de executare silită imobiliară nr.314/2001.Ulterior apariţiei Legii nr.188/2000 executarea a fost continuată de B.E.J. P.M care a conexat cele trei dosare de executare, respectiv dosarele nr.56/1999, 5327/1999 şi 314/1999, până la data de 25.04.2003. Deoarece la data de 14.04.2003 s-a deschis procedura executării colective prevăzută de Legea nr.64/1995, executarea silită individuală a fost suspendată de drept, iar creditoarea Credit Bank SA – în faliment a formulat cererea de admitere a creanţei sale ce a fost înscrisă în mod corect în tabelul obligaţiilor debitoarei.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate instanţa a constatat că recursul este fondat.

Din înscrisurile depuse în recurs rezultă că recurenta creditoare C.B. SA în faliment a efectuat acte de executare împotriva debitoarei S.C. C.C. SRL Cernavodă, ultimul act de executare constând în publicaţia de vânzare emisă de B.E.J. M.P. la data de 28.07.2003 pentru vânzarea la licitaţie din 05.09.2003.

Întrucât prin sentinţa civilă nr. 2309/14.04.2003 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de debitoare, creditoarea a solicitat înscrierea creanţei sale în tabelul obligaţiilor debitoarei.

Rezultă că în cauză nu se poate reţine prescripţia dreptului creditoarei de a cere executarea silită, motiv pentru care a admis recursul în baza art.312 al.1 şi 304¹ Cod pr.civilă şi a modificat în tot încheierea atacată în sensul respingerii excepţiei şi menţinerii măsurii de înscriere a creanţei recurentei în tabelul definitiv consolidat al obligaţiilor debitoarei.

Decizia civilă nr. 382/COM/01.10.2004