Drept comercial

22. Faliment. Contestaţie la tabloul preliminar suplimentar al creditorilor.

Prin sentinţa civilă nr.3511/COM/22.04.2004 Tribunalul Constanţa prin judecător sindic, s-a admis contestaţia formulată de creditorul L.V. şi s-a stabilit că acesta are o creanţă în valoare de 572.650.444 lei faţă de debitoarea SC M.N. SA, sumă compusă din:

• 
  306.689.012 lei – reprezentând drepturi băneşti cuvenite pe perioada noiembrie 1999 – ianuarie 2002, înscrisă în tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitoarei la ordinea de prioritate prevăzută de art.108 pct.9;
  
• 
  4.214.555 lei - reprezentând garanţie, înscrisă în tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitoarei la ordinea de prioritate prevăzută de art.108 pct.9;
  
• 
  86.182.806 lei - reprezentând drepturi băneşti aferente perioadei de 6 luni anterioare deschiderii procedurii, înscrisă în acelaşi tabel la ordinea de preferinţă consacrată prin art.108 pct.3;
  
• 
  168.064.071 lei - reprezentând drepturi băneşti cuvenite după data deschiderii procedurii, înscrisă în tabelul preliminar suplimentar la ordinea de prioritate reglementată de art.108 pct.1;
  
• 
  7.500.000 lei - reprezentând cheltuieli de judecată, înscrisă în tabelul preliminar suplimentar la ordinea de prioritate prevăzută de art.108 pct.9.
  

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art.58¹⁵ teza ultimă, căci prin sentinţa civilă nr.1147/29.09.2003 Tribunalul Constanţa a obligat debitoarea la plata sumei de 560.935.889 lei, reprezentând drepturi salariale aferente perioadei noiembrie 1999 – martie 2003, a îndemnizaţiei de concediu şi a cheltuielilor de judecată.

Într-o atare situaţie, judecătorul sindic a reţinut că o astfel de creanţă constatată printr-o hotărâre judecătorească executorie, are caracter cert, lichid şi exigibil, urmând a fi trecută în tabelul definitiv, respectiv în tabelul preliminar suplimentar, alăturat sumelor de bani deja înscrise.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs atât creditorul L.V., cât şi debitoarea SC M.N. SA, prin lichidator.

1. Contestatorul L.V. a solicitat modificarea, în parte, a sentinţei civile nr.3511/2004 sub următoarele aspecte:

- greşita încadrare a sumei de 151.485.833 lei la art.108.9 când trebuia încadrată la art.108.1, căci reprezintă drepturi salariale aferente perioadei aprilie 2000 – mai 2001;

- greşita încadrare a sumei de 33.831.914 lei, reprezentând drepturi salariale aferente perioadei noiembrie 1999 – martie 2000 la art.108.9, când în realitate trebuia încadrată la art.108.3;

- instanţa de fond nu a răspuns la toate motivele şi înscrisurile depuse de creditor şi nu a invocat prevederile art.58⁶ al.4 din Legea nr.64/1995 drept temei legal pentru admiterea creanţei declarată de creditor la 03.11.2003 şi cea din 15.12.2003.

2. SC M.N. SA a criticat hotărârea, invederând că, în mod eronat, instanţa de fond a reţinut ca fiind incidente dispoziţiile art.58¹⁵ din Legea nr.64/1995, când în realitate erau incidente dispoziţiile art.58¹³ din Legea nr.64/1995.

Chiar şi în situaţia în care cererea rectificativă depusă la 15.12.2003 ar fi o contestaţie, cauza a fost soluţionată cu încălcarea prevederilor art.132 Cod pr.civilă.

La termenul din 28 octombrie 2004, debitoarea a depus la dosar Decizia civilă nr.398/C/08.10.2004 a Curţii de Apel Constanţa, prin care a fost modificată în tot sentinţa civilă nr.1147/29.09.2003 a Tribunalului Constanţa, în sensul că în baza art.35 din Legea nr.64/1995 a fost suspendată judecata cererii formulată de L.V. şi înregistrată sub nr.5822/2002 la Tribunalul Constanţa.

De asemenea, debitoarea a solicitat suspendarea judecării recursului în temeiul art.244 pct.1 Cod pr.civilă, motivat de faptul că împotriva sentinţei civile nr.3511/COM/22.04.2004 a Tribunalului Constanţa a formulat cerere de revizuire.

Având în vedere că dispoziţiile art.244 pct.1 Cod pr.civilă reglementează suspendarea facultativă, Curtea reţine că exercitarea unei alte căi extraordinare de atac, în speţă, revizuirea împotriva aceleiaşi hotărâri – Sentinţa civilă nr.3511/2004 a Tribunalului Constanţa – nu este de natură a suspenda soluţionarea recursului, motiv pentru care cererea va fi respinsă.

Recursurile au fost admise pentru următoarele motive:

La data de 3 noiembrie 2003, L.V. a formulat contestaţie la tabloul preliminar suplimentar al creditorilor nr.325/24.10.2003, prin care la creanţă admisă a fost trecută suma de 16.383.293 lei din suma totală de 168.064.671 lei, menţionată în cererea de declarare a creanţei din 03.11.2003.

Deşi cererea creditorului este intitulată „contestaţie” şi este întemeiată pe dispoziţiile art.58¹³ din Legea nr.64/1995 la data de 15 ianuarie 2004, creditorul a depus la dosar „cerere rectificativă de admitere a creanţelor”, prin care a solicitat înscrierea în tabelul obligaţiilor debitoarei a sumei de 560.935.889 lei, ce a fost stabilită prin Sentinţa civilă nr.1147/29.09.2003 a Tribunalului Constanţa.

Instanţa de fond, fiind în faţa unei hotărâri definitive, a reţinut că există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, astfel că nu a mai analizat temeinicia sumelor pretinse de contestator.

Cum însă prin decizia civilă nr.396/C/08.10.2004, Curtea de Apel Constanţa a modificat, în tot sentinţa civilă nr.1147/29.09.2003 a Tribunalului Constanţa, instanţa urmează că nu ne mai aflăm în prezenţa unei hotărâri cu putere de lucru judecat pentru suma de 560.935.889 lei, astfel că cererea creditorului nu a fost soluţionată pe fond, atât în ceea ce priveşte contestaţia pe care a efectuat-o pentru neînscrierea sumei de 168.064.071 lei solicitată prin cererea de declarare a creanţei, cât şi în ceea ce priveşte aşa-zisa „cerere rectificativă” care conţine alte sume decât cele declarate iniţial, cerere ce nu a fost examinată sub aspectul admisibilităţii ei în cadrul contestaţiei, cât şi sub aspectul temeiniciei sumelor pretinse de la debitoare.

Pentru aceste motive, în temeiul art.315 al.5 Cod pr.civilă, au fost admise cele două recursuri cu consecinţa casării hotărârii atacate şi trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă, în vederea pronunţării asupra fondului, avându-se în vedere atât considerentele mai sus arătate, cât şi susţinerile celor două recurente prin motivele de recurs.

Decizia civilă nr. 385/COM/28.10.2004