Drept comercial

11. Contencios administrativ. Contestaţie pentru anulare decizie şi act control. Microîntreprindere – calcul impozit datorat şi virat, în conformitate cu prevederile OG nr. 24/2001.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanţa sub nr.276/CA/18.06.2003, reclamanta SC A&C.P. SRL Cernavodă, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P Constanţa şi D.C.F. Constanţa, a solicitat anularea Deciziei civile nr.86/08.05.2003 a DGFP Constanţa şi a Procesului verbal din 20 februarie 2003 încheiat de inspectorii DCF Constanţa.

A motivat că, prin decizia atacată, s-a reţinut că „reclamanta, înfiinţată la 12 iulie 2002, a îndeplinit toate condiţiile de încadrare în categoria microîntreprinderilor, comportându-se ca atare până la sfârşitul anului 2002 şi a calculat şi virat impozitul pe venit în conformitate cu OG nr. 24/2001, urmând ca din ianuarie 2003 să devină plătitoare de impozit pe profit”.

De asemenea, s-a reţinut că reclamanta nu ar mai beneficia de prevederile acestei ordonanţe, deoarece la sfârşitul anului fiscal 2002, conform Balanţei de verificare, a realizat venituri care depăşesc plafonul stabilit la art. 1 alin. 1 lit.”c”, raţionament pe care îl apreciază ca fiind eronat.

Astfel, la înfiinţarea societăţii a îndeplinit condiţiile prevăzute de OG nr. 24/2001 pentru încadrarea în categoria microîntreprinderilor, prevăzută la art.1 (1).

Potrivit art.1 (2), ca persoană juridică înfiinţată în cursul unui an fiscal, beneficiază de prevederile impozitului aplicat asupra veniturilor obţinute din orice sursă, obligaţie care a fost îndeplinită până la 31 decembrie 2002.

La sfârşitul anului fiscal, condiţia realizării venitului, reprezentând echivalentul în lei până la 100.000 Euro (art.1 lit.”c”) nu a mai fost îndeplinită, venitul fiind mai mare.

În această situaţie, în cursul anului fiscal 2001, a păstrat regimul de impozitare stabilit pentru microîntreprinderi calculat la 1,5% asupra sumei totale a veniturilor trimestriale, urmând ca din anul 2003, regimul de impozitare să fie supus OG nr.70/1974.

Prin întâmpinare, pârâta DGFP Constanţa a solicitat respingerea acţiunii.

A susţinut că la data de 31.12.2002, reclamanta nu se mai încadra în categoria microîntreprinderilor, întrucât conform balanţei de verificare, cifra de afaceri a agentului economic, a depăşit plafonul impus de art.1 al.1 lit.”c”, astfel că aceasta nu mai beneficia de prevederile ordonanţei cu privire la calcularea impozitului pe venit.

Prin Sentinţa civilă nr. 515/CA/11.12.2003 Tribunalul Constanţa a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.

Pentru a se pronunţa, instanţa de fond a reţinut că, normele juridice invocate sunt încadrate diferit.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din OG nr. 24/2001: „Sunt obligate la plata unui impozit asupra veniturilor obţinute din orice sursă, persoanele juridice, denumite în continuare microîntreprinderi, care îndeplinesc cumulativ, la data de 31 decembrie a anului precedent, următoarele condiţii:

1. 
   sunt producătoare de bunuri materiale, prestează servicii sau/şi desfăşoară activitate de comerţ;
   
2. 
   au până la 9 salariaţi;
   
3. 
   au realizat venituri reprezentând echivalentul în lei de până la 100.000 Euro inclusiv;
   
4. 
   au capital integral privat.
   

Persoanele juridice înfiinţate în cursul unui an fiscal, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. 1 la sfârşitul anului respectiv (...).

Pentru încadrarea în cerinţa privind nivelul veniturilor se au în vedere datele financiar-contabile din balanţa de verificare pentru luna decembrie a anului anterior sau datele financiare din contul de profit şi pierderi pentru microîntreprinderi.

În cazul în care, în cursul anului fiscal una dintre condiţiile impuse nu mai este îndeplinită, contribuabilul are obligaţia de a păstra pentru anul fiscal respectiv, regimul de impozitare stabilit de prezenta ordonanţă, fără posibilitatea de a reveni din anul următor la acest mod de impunere, chiar dacă ulterior îndeplineşte condiţiile menţionate la al.2 al art.1”.

Textele clare nu au nevoie de nici o interpretare, iar alin. 2 al art. 1 beneficiază de un asemenea tratament.

Din cuprinsul său a rezultat fără echivoc faptul că persoanele juridice înfiinţate în cursul unui an fiscal, beneficiază de regimul favorizant de impunere reglementat de ordonanţă, numai dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.1 al art.1 la sfârşitul anului respectiv.

Aşa fiind, reclamanta înfiinţată în cursul anului 2002, urma să beneficieze de regimul de impozitare stabilit de OG nr. 26/2001, dacă întrunea cumulativ condiţiile prevăzute la art.1 al.1 din ordonanţă la data de 31.12.2002.

Or, din actele dosarului a rezultat că la data de 31.12.2002, reclamanta nu îndeplinea cerinţa instituită la art. 1 alin. 1 lit.”c”, aceasta realizând în cursul anului fiscal 2002 venituri mai mari decât valoarea de 100.000 Euro.

Împotriva sentinţei civile nr.515/CA/11.12.2003 a Tribunalului Constanţa, în termen legal, a formulat recurs reclamanta SC A&C.P. SRL Cernavodă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut de art.304 pct.9 din Cod procedură civilă.

În motivarea recursului susţine că, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, în sensul că reclamanta – persoană juridică înfiinţată la 12 iulie 2002, a îndeplinit condiţiile de încadrare în categoria microîntreprinderilor, s-a comportat ca atare până la sfârşitul anului 2002 şi, de bună credinţă, a calculat şi a virat impozitul pe venit, în conformitate cu dispoziţiile OG nr.24/2001.

Preluând considerentele procesului-verbal de control, instanţa a apreciat însă eronat că, depăşind plafonul de 100.000 Euro la 31 decembrie 2002, societatea reclamantă nu s-ar mai încadra în categoria microîntreprinderilor şi că nu ar mai beneficia de regimul de impozitare pe venituri stabilit de OG nr. 24/2001 pentru anul fiscal 2002, când s-a înfiinţat.

Apreciază că dispoziţiile art. 1 alin. 1 din actul normativ indicat, avute în vedere de instanţa de fond, se referă la persoanele juridice constituite ca microîntreprinderi care îndeplineau condiţiile la 31 decembrie al anului precedent adoptării actului de constituire şi nu la persoanele juridice constituite în cursul anului fiscal, aşa cum este cazul în speţă.

Pe de altă parte, apreciază că din reglementările art.1 al.6 din OG nr.24/2001, rezultă cu claritate că, pentru anul 2002, recurenta a păstrat regimul de impozitare pe venituri pentru microîntreprinderi, calculat şi achitat în condiţiile prevăzute de art.5 al.1 potrivit datelor financiare din contul de profit şi pierderi, urmând ca pentru anul fiscal (calendaristic) 2003, să nu mai beneficieze de acest mod de impunere, deoarece la 31 decembrie 2002 a depăşit plafonul de 100.000 Euro, situaţie prevăzută la art. 1 alin. 1 lit.”c” şi alin. 6 din OG nr. 24/2001.

De altfel, la solicitarea DGFP Constanţa, cu adresa nr.262697/18.08.2003, Direcţia de Politică şi Legislaţie privind Veniturile Bugetului General din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, a comunicat precizări la sistemul de impunere aplicabil persoanelor juridice române, pentru primul an de funcţionare, potrivit dispoziţiilor OG nr. 24/2001, în sensul că s-a decis ca pentru persoanele juridice înfiinţate în perioada 1 septembrie 2001 – 9 aprilie 2003, în conformitate cu dispoziţiile art.4 al.2 din actul normativ indicat, în situaţia în care un contribuabil se înfiinţează (...) în cursul anului fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.

În acelaşi sens, consideră că sunt şi reglementările Codului Fiscal care, în Titlul IV „Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor” stabilesc că, în sensul art.104 al.1 din Codul Fiscal, ieşirea din acest sistem de impunere pe veniturile acestor societăţi, se efectuează începând cu anul următor celui în care nu se mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute de art.103 din Codul Fiscal, iar la pct.7 prevăd că, în înţelesul art.104 al.4, „dacă pe parcursul anului fiscal una din condiţiile impuse la art.103 nu mai este îndeplinită, contribuabilul este obligat ca, începând cu anul fiscal următor, să nu mai aplice impozitul pe venit chiar dacă, ulterior, îndeplineşte criteriile prevăzute la art.103 lit.”b” şi „c”.

Solicită admiterea recursului şi modificarea Sentinţei atacate, în sensul admiterii în totalitate a acţiunii, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 304/1, raportat la art. 312 şi 314 Cod proc.civilă.

Recursul este întemeiat.

Astfel, corect instanţa de fond a reţinut că societatea reclamantă a fost înfiinţată ca persoană juridică la data de 12 iulie 2002 şi, pentru că îndeplinea condiţiile de încadrare în categoria microîntreprinderilor, s-a comportat ca atare până la sfârşitul anului 2002, calculând şi virând, de bună credinţă, impozitul pe venit, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. 2 şi art. 5 alin. 1 din OG nr. 24/26 iulie 2001, privind impunerea microîntreprinderilor.

În procesul-verbal de control însă, s-a reţinut eronat faptul că reclamanta – depăşind plafonul de venituri, reprezentând echivalentul în lei de până la 100.000 Euro la 31 decembrie 2002 – nu s-ar mai încadra, retroactiv, în categoria microîntreprinderilor şi, implicit, nu ar fi trebuit să beneficieze de regimul de impozitare pe venituri, stabilit de OG nr. 24/2001, pentru anul fiscal 2002, an în care s-a înfiinţat ca microîntreprindere.

Dispoziţiile art.2 din OG nr. 24/2001 nu pot fi analizate decât raportat la dispoziţiile art.1 al.6 din OG nr. 24/2001, din care rezultă că pentru anul fiscal 2002, în cursul căruia s-a înfiinţat, recurenta beneficia de regimul de impozitare pe venituri pentru microîntreprinderi, calculat şi achitat în condiţiile prevăzute de art. 5 alin. 1 din OG nr. 24/2001, potrivit datelor financiare din contul de profit şi pierderi, urmând ca din anul fiscal (calendaristic) 2003 să nu mai beneficieze de acest mod de impunere, ca urmare a faptului că la 31 decembrie 2002 a depăşit plafonul de venituri de 100.000 Euro, situaţie prevăzută la art. 1 alin. 1 lit.”c” şi alin. 6 din OG nr.24/2001.

În acelaşi sens sunt şi Precizările Direcţiei de Politică şi Legislaţie privind Veniturile Bugetului general, din cadrul Ministerului Finanţelor publice. Cu adresa nr. 262697/18 august 2003 comunică „precizări la sistemul de impunere aplicabil persoanelor juridice române, pentru primul an de funcţionare, potrivit dispoziţiilor OG nr.24/2001, în sensul că s-a decis ca pentru persoanele juridice înfiinţate în perioada 1 septembrie 2001 – 9 aprilie 2003, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. 2 din acelaşi act normativ, în situaţia în care un contribuabil se înfiinţează (cazul în speţă) în cursul anului fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat”.

De altfel, în intenţia de a înlătura situaţiile confuze, Legea nr. 111/2 aprilie 2003, pentru aprobarea OG nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor (deci anterior emiterii Deciziei atacate nr.86/8 mai 2003 privind soluţionarea contestaţiei reclamantei), a modificat şi completat OG nr. 24/2001 alin. 1 al art. 1 având următorul conţinut:

„- persoanele juridice înfiinţate în cursul unui an fiscal, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la lit.”a”, „b” şi „d” ale alin. 1 la momentul constituirii” fără a mai face trimitere la condiţia prevăzută de art.1 alin. 1 lit.”c”.

În acelaşi sens, Codul Fiscal – Titlul IV – privind Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, stabileşte că ieşirea din acest sistem de impunere pe veniturile acestor societăţi se efectuează începând cu anul următor celui în care nu se mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute de art. 103 Cod Fiscal, iar la pct. 7 se prevede că, în înţelesul art. 104 alin. 4 „dacă pe parcursul anului fiscal una din condiţiile impuse la art. 103 nu mai este îndeplinită, contribuabilul este obligat, începând cu anul fiscal următor, să nu mai aplice impozitul pe venit, chiar dacă ulterior, îndeplineşte criteriile prevăzute la art. 103 lit.”b” şi „c”.

În raport de cele de mai sus, constatând că recursul reclamantei este fondat, în baza dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul şi a modificat în tot sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată şi dispunerii anulării Deciziei nr. 86/8 mai 2003 a DGFP Constaanţa şi a procesului verbal nr. 1379/20.02.2003 întocmit de D.C.F Constanţa.

Decizia civilă nr. 179/CA/07.10.2004