13. Contencios administrativ. Obligare comunicare informaţii publice conform Legii nr. 544/2001.
Prin cererea înregistrată sub nr. 132/CA/23.02.2004 la Tribunalul Constanţa, reclamantul D.D.I. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Constanţa – prin Primar, Direcţia de Urbanism şi Serviciul de autorizaţii în construcţii de pe lângă Primăria Constanţa, precum şi conducătorii acestor instituţii, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
-
obligarea acestora să-i comunice în copii certificate şi să prezinte în original toate actele care au stat la baza emiterii autorizaţiei de construire nr. 3215/30.10.2003 privind pe SC C.M. CRL Tulcea pentru apartamentul nr. 1, Constanţa;
-
obligarea autorităţilor publice şi a conducătorilor acestora la daune morale de câte 1 milion lei pe zi de la data emiterii deciziei şi până la soluţionarea cauzei, pentru că prin folosirea autorizaţiei emise nelegal au provocat stări deosebite de disconfort.
În motivarea plângerii, reclamantul a arătat că la sfârşitul verii şi începutul toamnei anului 2003, proprietarii apartamentului nr.1 din blocul R8, au apelat la proprietarii celorlalte 13 apartamente să aprobe ca numita Ginghină Iuliana să-şi deschidă într-o cameră ce era folosită ca dormitor, un mic cabinet medical pentru „injecţii şi mici tratamente”, cu deschidere directă în stradă şi cu 2 trepte.
Tabelul a fost scris de mână şi se referea numai la o singură cameră, cu folosinţă de unic cabinet medical şi o privea pe asistenta G.I., însă ulterior, în lunile octombrie - decembrie 2003, ianuarie 2004, au început lucrări de demolare a pereţilor apartamentului până la cărămidă, cu aparate de forţă, periclitând rezistenţa blocului şi sănătatea celorlalţi proprietari.
Abia în luna ianuarie 2004 au aflat că lucrările erau efectuate de SC C.M. SRL Tulcea, care nu obţinuse aprobarea proprietarilor pentru a-şi construi mai multe cabinete medicale, motiv pentru care au sesizat Primăria, Serviciul de autorizaţii, care nu au venit însă să verifice situaţia reclamată.
Întrucât s-a dorit verificarea aprobării originale dată de proprietarii blocului, reclamantul s-a adresat în scris şi în audienţă, cererea fiind înregistrată sub nr.4449/14.01.2004, solicitând eliberarea actelor care au stat la baza autorizaţiei de construire, însă prin adresa nr.R 449/21.01.2004 pârâtele au refuzat să i le pună la dispoziţie întrucât pot fi consultate la sediul emitentului.
La termenul din 22.03.2004, reclamantul şi-a completat acţiunea prin introducerea în cauză, în calitate de pârâtă şi a Consiliului Local al Municipiului Constanţa – căci pârâta Direcţia de Urbanism şi Servicii de Specialitate în construcţii este în subordinea pârâtului, a Primarului Şt.R.M., precum şi a celorlalte persoane care au refuzat să emită actele solicitate.
S-a mai solicitat declasificarea conform art. 20 şi 24 alin. 5 din Legea nr. 182/2002, dacă se pretinde că informaţiile solicitate nu sunt publice.
Prin Încheierea din 05.04.2004, Tribunalul Constanţa a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale de folosinţă a pârâţilor Primăria Municipiului Constanţa, Direcţia de Urbanism şi Serviciul de Autorizaţii în construcţii, a conducătorilor compartimentelor de mai sus.
Prin sentinţa civilă nr. 336/CA/24.05.2004 Tribunalul Constanţa a respins acţiunea reclamantului, reţinând că, în cursul soluţionării cauzei pârâţii i-au comunicat reclamantului informaţiile şi, în copie, documentele solicitate din care reiese şi numele persoanelor îndreptăţite să le semneze.
În ce priveşte comunicarea acordului proprietarilor şi al Asociaţiei de locatari, precum şi al documentului din care să rezulte dacă trotuarul şi terenul pe care s-au executat treptele sunt proprietatea SC M.C. SRL, aceste informaţii nu au caracterul unor „informaţii de interes public”, în sensul art. 2 lit.”b” din Legea nr. 544/2001.
Instanţa de fond a reţinut că solicitarea reclamantului ca documentele să-i fie comunicate în original, nu este fondată, având în vedere că dispoziţiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 prevăd numai realizarea de copii de pe documentele deţinute de autoritatea sau instituţia publică.
Referirile critice ale reclamantului la conţinutul unor documente, la faptul că lucrările de construcţie au fost executate fără acordul celorlalţi proprietari şi cu încălcarea legii, nu au relevanţă în raport de conţinutul şi finalitatea Legii nr. 544/2001, calea procedurală aleasă de reclamant fiind evident greşită. S-a mai reţinut că asemenea aspecte nu pot fi puse în discuţie, dat fiind că dispoziţiile Legii nr.544/2001 reglementează exclusiv accesul persoanei la informaţiile de interes public şi dreptul acesteia la daune morale şi/sau patrimoniale, în măsura în care a fost vătămată prin necomunicarea sau comunicarea cu întârziere a informaţiilor sau documentelor, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
-
hotărârea a fost pronunţată cu ignorarea dispoziţiilor luate de chiar instanţa de judecată la termenele din 22.03.2004 şi 05.04.2004;
-
prin criticile formulate prin acţiune s-a dorit a se demonstra că scopul pârâţilor era acela de a ascunde încălcarea legii, restrângându-i dreptul la informare;
-
nepronunţarea asupra capătului de cerere privind declasificarea informaţiilor;
-
greşita respingere a aplicării dispoziţiilor art.1081 lit.”e” şi 1083 Cod procedură civilă;
-
greşit instanţa de fond a reţinut că nu au caracterul de informaţii publice actele solicitate – acordul proprietarilor şi al asociaţiei de proprietari, precum şi al documentului privind trotuarul şi terenul pe care s-au executat treptele.
Recursul este fondat, reţine Curtea, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.2 lit.”b” din Legea nr. 544/2001, prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei.
Sunt exceptate de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut de art. 1, informaţiile menţionate în art.12 lit.”a-g”.
Cu adresa nr.4449/14.01.2004, reclamantul a solicitat Consiliului Local al Municipiului Constanţa, să se dispună eliberarea tuturor actelor care au stat la baza emiterii autorizaţiei de construire nr. 3215/30.10.2003, motivat de faptul că proprietarii celorlalte apartamente nu şi-au dat acordul pentru a se amenaja cabinete medicale.
Cu adresa nr. 24449/21.01.2004, Direcţia de Urbanism – Serviciul autorizaţii în construcţii, i-a comunicat reclamantului că actele solicitate pot fi consultate exclusiv la sediul emitentului şi numai de cei care pot face dovada că sunt direct interesaţi sau potenţial afectaţi de prevederile acestora.
Din modul de redactare a cererii reclamantului, rezultă că interesul principal l-a constituit comunicarea acordului proprietarilor celorlalte apartamente pe care autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire nr.3215/30.10.2003 l-a avut în vedere la emiterea acesteia.
Plecând de la dispoziţiile Legii nr.544/2001, Curtea reţine că informaţiile solicitate de reclamant prin adresa nr.449/14.01.2003 nu sunt exceptate de la accesul liber al cetăţenilor, aşa cum este el reglementat prin art.1, iar autoritatea competentă – Primarul Municipiului Constanţa, avea obligaţia să-i comunice aceste informaţii conform art.7.
Aşa cum prevăd dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 544/2001, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale prevăzute în lege, aceasta poate face plângere la Secţia de contencios-administrativ a tribunalului, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la art.7.
Din interpretarea acestor dispoziţii, coroborate cu Legea nr.29/1990 – lege cadru în contencios-administrativ – rezultă că plângerea nu poate avea alt obiect decât informaţiile solicitate prin cerere, iar ca subiect-pârât autoritatea (instituţia) căreia i-a fost adresată cererea.
Într-o atare situaţie, solicitarea recurentului de a i se transmite în copie actul de atribuire prin proces verbal de adjudecare sau prin hotărârea Consiliului Local Constanţa sau alt act, precum şi actul din care rezultă natura juridică a terenului pe care sunt executate treptele, excede cererii formulate la 14.01.2003 şi deci nu poate face obiectul plângerii, căci nu se poate invoca vătămarea suferită la ceea ce nu a fost solicitat.
Curtea mai reţine că, dispoziţiile art.1081 Cod procedură civilă sunt aplicabile atunci când sunt săvârşite faptele expres prevăzute de legiuitor şi sunt sancţionate de către instanţă cu amendă judiciară.
Art.1083 Cod procedură civilă este aplicabil persoanei care cu intenţie sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite prin una din faptele prevăzute în art.1081 sau art.1082 pentru pagube cauzate prin amânare, ori în cauză nu a fost dovedită de recurent care a fost paguba şi respectiv contravaloarea despăgubirii.
Daunele morale solicitate de 1 milion lei pe zi de la emiterea deciziei şi până la soluţionarea cauzei prin folosirea autorizaţiei emise nelegal, sunt în realitate daune cominatorii, pe care nu le poate pretinde recurentul cât timp în materia contenciosului administrativ devin incidente dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 29/1990 coroborate cu cele din art. 5803 Cod procedură civilă.
Faţă de scopul şi finalitatea Legii nr. 544/2001, instanţa avea îndatorirea a verifica dacă informaţiile solicitate sunt publice şi că a existat un refuz din partea instituţiei sau autorităţii obligată a comunica informaţiile solicitate, iar în caz afirmativ să o oblige prin hotărâre să-i comunice recurentului, nicidecum a solicita ca informaţiile să fie depuse în şedinţă.
Reţinând aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, s-a admis recursul, urmând a fi modificată în parte, hotărârea atacată în sensul admiterii în parte a cererii şi obligării Primarului Municipiului Constanţa să-i comunice recurentului, în copie, acordul proprietarilor din blocul X. şi al Asociaţiei de proprietari nr.-, acorduri ce au stat la baza emiterii autorizaţiei de construire nr. 3215/30.10.2003 pentru apartamentul nr.1.
Pentru aceleaşi considerente, celelalte capete din cerere sunt apreciate de Curte ca fiind nefondate.
Decizia civilă nr. 199/CA/11.10.2004
În acelaşi sens, Decizia civilă nr. 228/CA/25.10.2004
Dostları ilə paylaş: |