Drept maritim intenational

9.2. Căutare, asistenţă şi salvare

Comandantul unei nave sub pavilion roman, care primeşte un mesaj indicând ca o nava se afla în pericol, este obligat ca, în măsura în care nu-şi pune în primejdie nava, echipajul sau pasagerii, sa se deplaseze cu toata viteza către acea nava, pentru asistenta şi salvarea persoanelor aflate în pericol la bordul acelei nave.

Aceeaşi obligaţie o are comandantul şi în cazul persoanelor aflate în pericol pe ambarcaţiuni sau plute de salvare.

In caz de imposibilitate sau daca, în circumstanţe speciale în care s-ar afla, comandantul socoteşte ca nu este raţional şi nici necesar sa acorde ajutorul sau, el este obligat sa înscrie în jurnalul de bord motivul pentru care nu poate sa facă aceasta.

Comandantul de nava este obligat a acorda, după abordaj, asistenta celeilalte nave, echipajului şi pasagerilor acesteia şi, în măsura posibilului, a indica celeilalte nave numele propriei sale nave, portul sau de înmatriculare şi portul cel mai apropiat la care va ajunge.

Comandantul unei nave care se afla în călătorie sau este gata de plecare nu mai are obligaţia de a da asistenta şi salvare. în cazul în care comandantul navei aflate în pericol refuza expres ajutorul, precum şi atunci când s-a primit informaţia ca ajutorul nu mai este necesar.

Motivele de neacordare a ajutorului prevăzut în prezentul articol se vor consemna în jurnalul de bord.

Asistenta şi salvarea navei şi a bunurilor aflate pe aceasta se fac potrivit înţelegerii cu comandantul navei, cu armatorul sau cu operatorul acesteia.

Inţelegerea poate fi scrisa sau transmisa prin orice mijloc de comunicaţie şi consemnata în jurnalul de bord.

Când nava reprezintă un pericol de navigaţie şi comandantul/armatorul sau operatorul navei întârzie nejustificat încheierea unei înţelegeri pentru asistenta sau salvare, căpitănia portului în jurisdicţia căreia se afla nava va ordona salvarea acesteia, pe cheltuiala intereselor navei şi ale mărfii aflate la bordul acesteia, dispoziţiile căpităniei devenind obligatorii.

In toate cazurile de sinistru, calamitate, de pericol sau de interes general, ivite la uscat în apele portuare şi în rada, căpitănia portului coordonează toate acţiunile şi asigura disciplina în realizarea acestora.

Căpitănia va putea cere concursul navelor şi echipajelor aflate în port sau în apropiere, precum şi oricăror persoane care exercita o profesie în port sau lucrează în mod obişnuit pe chei sau în apele naţionale, acestea fiind obligate sa dea sprijinul solicitat şi sa respecte ordinele date de căpitănie .

Actul de confirmare a executării operaţiunilor de salvare în conformitate cu art. 53 alin. 3 şi cu prezentul articol, întocmit de căpitănia portului, având anexat calculul cheltuielilor făcute de persoanele juridice şi fizice creditoare şi verificat şi aprobat de Ministerul Transporturilor, constituie titlu executoriu pentru cheltuielile efectuate cu salvarea navei.

Despre sinistrul navelor străine va fi informat imediat şi oficiul consular al statului al cărui pavilion îl poarta nava.

In cazul sinistrului unei nave sub pavilionul unui stat străin cu care statul roman a încheiat convenţii internaţionale se vor aplica dispoziţiile din aceste convenţii privind termenele, condiţiile de informare şi relaţiile cu oficiul consular al statului străin.

Acordarea de asistenta şi salvare a navelor şi condiţiile de executare a acestora, prevăzute în prezenta secţiune, se aplica în mod corespunzător şi în cazul când pe mare sau în apele naţionale se afla în pericol aeronave ori persoane aflate sau căzute de la bordul acestora.

Sistemul de salvare pe mare şi pe apele interioare navigabile se organizează de Ministerul Transporturilor împreună cu Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne.

Organizarea posturilor de salvare şi de prim ajutor pe plaja şi în ştranduri se face potrivit normelor tehnice stabilite de Ministerul Transporturilor de către persoanei juridice sau fizice cărora le aparţin.

9.2.1. Căutare, asistenta şi salvarea persoanelor pe mare. Reglementare, noţiune, definiţie

Convenţia Internaţională privind căutarea şi salvarea pe mare, adoptată de IMO şi ratificată de România-prin OG nr. 115/1998

Nici o remuneraţie nu este datorată de persoanele ale căror vieţi au fost salvate, dar nici o prevedere a prezentului articol nu va afecta dispoziţiile legislaţiei naţionale privitoare la acest subiect.

Un salvator al vieţii umane, care a luat parte la serviciile acordate cu ocazia accidentului care a determinat salvarea, este îndreptăţit la o cotă-parte echitabilă din plata acordată salvatorului pentru salvarea navei sau a altor bunuri ori pentru prevenirea sau reducerea la minimum a daunelor produse mediului înconjurător.

9.2.2. Căutare, asistenta şi salvarea bunurilor aflate în pericol pe mare. Reglementare, noţiune, definiţie

Convenţia Internaţională privind salvarea, adoptată de IMO şi ratificată de România prin OG nr. 110/2000

In sensul convenţii sunt definiţi următorii termeni:

a) operaţiune de salvare desemnează orice act sau activitate întreprinsă în scopul acordării de asistenţă unei nave sau oricăror alte bunuri aflate în pericol în apele navigabile sau în orice alte ape, oricare ar fi acestea;

b) navă desemnează orice navă ori ambarcaţiune sau orice structură capabilă să navigheze;

c) bunuri desemnează orice bunuri care nu sunt în mod permanent sau intenţionat anexate ţărmului şi include mărfuri supuse riscului;

d) daună produsă mediului înconjurător desemnează deteriorarea fizică substanţială produsă sănătăţii umane sau vieţii marine ori resurselor din apele de coastă sau interioare sau în zonele adiacente acestora, cauzată prin poluare, contaminare, incendiu, explozie sau alte incidente majore similare;

e) plată desemnează orice recompensă, remunerare sau compensaţie în conformitate cu prevederile prezentei convenţii;

9.2.3. Retribuţia pentru asistenta şi salvare, cheltuielile de salvare

Condiţiile pentru recompensă

1. Operaţiunile de salvare care au avut un rezultat util dau dreptul la recompensă.

2. Exceptând cazurile în care se prevede altfel, nici o plată nu va fi datorată în temeiul prezentei convenţii dacă operaţiunile de salvare nu au avut un rezultat util.

3. Acest capitol se va aplica indiferent dacă atât nava salvată, cât şi nava care a efectuat operaţiunile de salvare aparţin aceluiaşi proprietar.

Asistenta acordata navelor sau aeronavelor aflate în pericol pe mare şi salvarea lor dau dreptul celui care a acordat asistenta şi salvatorului la o retribuţie ce se va stabili ţinând seama de:

Criterii pentru stabilirea recompensei

1. Recompensa va fi stabilită în aşa fel încât să se încurajeze operaţiunile de salvare, luându-se în considerare următoarele criterii, indiferent de ordinea în care sunt prezentate mai jos:

a) valoarea salvată a navei şi a altor bunuri;

b) calificarea şi eforturile depuse de salvatori pentru prevenirea sau reducerea la minimum a daunelor produse mediului înconjurător;

c) măsura în care operaţiunile de salvare au reuşit;

d) natura şi gradul pericolului;

e) calificarea şi eforturile depuse de salvatori pentru salvarea navei, a altor bunuri, precum şi pentru salvarea vieţilor omeneşti;

f) timpul folosit, cheltuielile şi pierderile suferite de salvatori;

g) riscul de responsabilitate sau alte riscuri asumate de salvatori şi de echipamentele acestora;

h) promptitudinea serviciilor acordate;

i) disponibilitatea şi utilizarea de nave sau alte echipamente destinate operaţiunilor de salvare;

j) gradul de pregătire şi eficienţă a echipamentelor salvatorului, precum şi valoarea acestora.

2. Plata unei recompense va fi făcută de toţi cei interesaţi de navă şi de alte bunuri, proporţional cu respectivele valori salvate ale fiecăruia. Cu toate acestea, un stat parte poate să prevadă în legislaţia sa naţională ca plata recompensei să fie făcută de unul dintre cei interesaţi, condiţionat de existenţa unui drept de recurs al acestuia împotriva celorlalţi interesaţi pentru părţile din recompensă ce trebuie plătite de fiecare. Nici o prevedere a prezentului articol nu va interzice dreptul la apărare.

3. Recompensele, fără includerea dobânzilor şi a costurilor legale recuperabile ce ar putea fi plătite suplimentar, nu vor putea depăşi valoarea salvată a navei şi a celorlalte bunuri.

Prin valoarea bunurilor salvate se înţelege suma la care acestea au fost evaluate, ţinându-se seama de posibilităţile de valorificare, iar daca au fost vândute, suma rezultata din vânzare, cu scăderea, în ambele cazuri, a impozitelor şi taxelor, precum şi a cheltuielilor.

Cuantumul retribuţiei, precum şi repartizarea acesteia intre salvatori se stabilesc pe baza acordului intervenit intre cei interesaţi, iar în lipsa acordului, după caz. de instanţele judecătoreşti, arbitrajele de pe lângă camerele de comerţ şi industrie, în conformitate cu competentele acestora, cu excepţia cazului când prin contractul de salvare încheiat pentru o navă străina s-a prevăzut competenta unui alt organ jurisdicţional.

Organele jurisdicţionale vor putea reduce sau anula retribuţia stabilita convenţional sau, după caz, vor putea respinge ori admite numai în parte cererea pentru stabilirea retribuţiei, daca salvatorii, prin culpa lor, au făcut necesara asistarea ori salvarea sau daca ei au săvârşit infracţiunea de furt tăinuire sau vreo alta infracţiune cu privire la bunurile pentru care s-a acordat asistenta ori salvarea.

De asemenea, organele de jurisdicţie pot majora retribuţia convenţională cuvenită salvatorilor în cazurile în care meritele acestora au fost mai mari decât cele estimate în contract atunci când condiţiile de salvare au fost mai grele şi unele cheltuieli mai mari decât cele prevăzute sau când partea salvata a ascuns situaţia reala în care se afla.

Daca asistenta de salvare a fost prestata de mai multe nave, retribuţia se va repartiza intre ele potrivit aportului fiecăreia.

Asistenta şi salvarea navelor remorcate sau a încărcăturii lor de către nava care le remorchează dau drept salvatorilor la retribuţie numai în cazurile când evenimentul nu s-a produs din culpa echipajului remorcherului sau daca acesta a prestat servicii excepţionale, care nu pot fi considerate ca efectuate în îndeplinirea contractului de remorcare.

Dreptul la acţiune pentru plata de daune, cheltuieli sau retribuţii datorate pentru asistenta sau salvarea navei ori a încărcăturii se prescrie în termen de 3 ani de la terminarea operaţiunilor.

Comandantul şi ceilalţi membri ai echipajului navelor care au participat la operaţiunea de asistenta şi salvare, precum şi angajaţii unităţilor de pe uscat care au contribuit efectiv la organizarea şi lucrările pentru aceste operaţiuni de salvare, sunt îndreptăţiţi a primi o recompensa din retribuţia de salvare, care se va stabili, de la caz la caz, de Ministerul Transporturilor.

Personalul din cadrul Ministerului Transporturilor şi personalul operativ din căpităniile de port care coordonează sau participa direct la operaţiuni de salvare, au dreptul la o prima de salvare în cuantum de 5% din valoarea neta a retribuţiei de salvare, pe care beneficiarii primei de salvare sunt obligaţi sa o plătească. Recompensa se acorda şi în cazul când operaţiunile de asistenta şi salvare au avut loc intre nave aparţinând aceleiaşi persoane juridice sau fizice.

CAPITOLUL 10. PROTECŢIA MEDIULUI
10.1. Protecţia mediului, noţiune, definiţie, reglementări. Tipuri de poluare

Protecţia mediului marin (L.17/1990-modificată 2002)

Prevenirea, reducerea şi menţinerea sub control a poluării mediului marin, provocată sau care este legată de activităţile din apele maritime interioare, din marea teritorială, din zona economică exclusivă şi din atmosfera de deasupra acestora se realizează în conformitate cu legislaţia română în vigoare şi cu convenţiile internaţionale la care România este parte.

Organele române competente stabilesc norme şi iau măsuri pentru protejarea şi conservarea mediului marin, precum şi pentru prevenirea, reducerea şi menţinerea sub control a poluării mediului marin şi în legătură cu menţinerea securităţii şi a protecţiei navigaţiei specifice zonei respective şi asigură respectarea şi aplicarea acestora în porturi, în apele maritime interioare, în marea teritorială şi în zona economică exclusivă ale României.

Măsurile luate în aplicarea prevederilor prezentului capitol vizează toate sursele de poluare a mediului marin. Ele includ, în special, măsurile care limitează:

a) evacuarea de substanţe toxice, dăunătoare sau nocive, mai ales substanţe nedegradabile, provenind din surse terestre, din atmosferă ori prin atmosferă sau prin scufundare;

b) poluarea de către nave, îndeosebi măsurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face faţă cazurilor de urgenţă, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare. a se preveni deversările, fie că sunt intenţionate sau nu, şi pentru a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea navelor şi componenţa/structura personalului afectat acestora;

c) poluarea provenind de la instalaţiile sau aparatura utilizată pentru explorarea ori exploatarea resurselor naturale de pe fundul mării şi din subsolul ei, în mod deosebit măsurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face faţă cazurilor de urgenţă, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea acestor instalaţii şi aparaturi şi componenţa/structura personalului afectat acestora;

d) poluarea provenind de la celelalte instalaţii sau aparaturi care funcţionează în mediul marin, aplicând măsurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face faţă cazurilor de urgenţă, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea acestor instalaţii şi aparaturi şi componenţa/structura personalului afectat acestora.

Măsurile luate potrivit prevederilor prezentului capitol cuprind şi acele măsuri necesare pentru protejarea şi conservarea ecosistemelor rare sau delicate, precum şi a mediului de viaţă al speciilor şi organismelor marine al căror număr este în scădere, care sunt ameninţate sau pe cale de dispariţie.

Este interzisă, potrivit legislaţiei în vigoare, poluarea de orice natură a apelor maritime interioare, a mării teritoriale şi a zonei economice exclusive, precum şi a atmosferei de deasupra acestora, prin orice mod sau mijloace, cum ar fi: deversarea, aruncarea, scufundarea sau degajarea de pe nave ori alte instalaţii plutitoare, submersibile sau fixe, de pe aparate de zbor, precum şi de către surse aflate pe ţărm a unor substanţe sau deşeuri nedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi, precum şi a altor substanţe nocive, dăunătoare sau periculoase pentru sănătatea oamenilor ori pentru flora şi fauna mării, sau a altor reziduuri ori materiale care pot să producă pagube ţărmului românesc ori să creeze obstacole în calea utilizării legitime a mării.

In cazul în care există motive întemeiate să se creadă că o navă folosită în scopuri comerciale, care se află în apele maritime interioare sau în marea teritorială ori care a trecut sau navighează prin zona economică exclusivă a României, a încălcat prevederile legislaţiei române sau regulile internaţionale privind prevenirea, reducerea şi menţinerea sub control a poluării mediului marin, organele române competente sunt în drept să ceară navei respective explicaţii în legătură cu faptele care îi sunt imputate, precum şi să inspecteze această navă, în cazul în care ar refuza să prezinte explicaţiile cerute ori dacă explicaţiile primite nu concordă cu faptele, iar atunci când elementele de probă o justifică, să intenteze o acţiune judiciară în legătură cu această încălcare, în conformitate cu legislaţia română, şi, printre alte măsuri necesare, să ordone, sub rezerva normelor dreptului internaţional, reţinerea navei.

In cazul în care există dovezi evidente că o navă folosită în scopuri comerciale, care se află în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă a României, a încălcat prevederile legislaţiei române sau regulile internaţionale privind prevenirea, reducerea şi menţinerea sub control a poluării mediului marin, prin imersiune sau deversări ale unor substanţe ori deşeuri nedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi, precum şi ale altor substanţe nocive, dăunătoare sau periculoase pentru sănătatea oamenilor ori pentru flora şi fauna mării, care au produs sau riscă să producă, prin poluare, riscuri şi daune importante ţărmului românesc ori intereselor statului român sau oricăror resurse din apele sale maritime interioare, marea sa teritorială sau din zona sa economică exclusivă, organele române competente sunt în drept să intenteze o acţiune judiciară în legătură cu această încălcare, în conformitate cu legislaţia română, şi să ordone, sub rezerva normelor dreptului internaţional şi dacă elementele de probă o justifică, reţinerea navei.

Dacă o navă străină folosită în scopuri comerciale se află într-un port românesc sau la o instalaţie terminală în larg, organele competente române pot iniţia procedurile legale în legătură cu orice încălcare făcută de această navă, iar dacă nava se află în apele maritime interioare, în marea teritorială, în zona contiguă sau în zona economică exclusivă a României, poate fi urmărită şi reţinută în conformitate cu prevederile art. 20, 26 şi 27. în sensul legii:

1. prin poluarea mediului marin se înţelege introducerea de către orice persoană fizică sau juridică, direct ori indirect, de substanţe sau energie în mediul marin, când aceasta are sau poate avea efecte vătămătoare, cum ar fi daune aduse resurselor biologice, faunei şi florei marine, riscuri pentru sănătatea omului, piedici pentru activităţile marine, inclusiv pescuitului şi celorlalte utilizări legitime ale mării, alterarea calităţii apei mării din punct de vedere al întrebuinţării acesteia şi degradarea valorilor sale de agrement;

2. prin scufundare se înţelege:

a) orice evacuare deliberată de deşeuri sau de alte materii de pe nave, aeronave, platforme sau alte lucrări plasate pe mare;

b) orice sabordare pe mare a unor nave, aeronave, platforme sau alte lucruri. Termenul scufundare, în sensul alin. 1 pct. 2, nu vizează:

a) evacuarea de deşeuri sau de alte materii provenind direct sau indirect din exploatarea normală a navelor, aeronavelor, platformelor ori a altor lucrări plasate pe mare, precum şi de la echipamentul acestora, cu excepţia deşeurilor sau a altor materii transportate de nave ori transbordate pe nave, aeronave, platforme ori alte lucrări plasate pe mare, care sunt folosite pentru eliminarea acestor materii sau provenite din tratarea unor asemenea deşeuri ori a altor materii la bordul acestor nave, aeronave, platforme sau lucrări;

b) depozitarea unor materii în alt scop decât simpla lor eliminare, sub rezerva ca această depozitare să nu contravină scopurilor prezentei legi.

In cazul în care în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă a României are loc o coliziune de nave, o eşuare sau o altă avarie maritimă, iar acţiunile legate de un asemenea eveniment pot avea consecinţe dăunătoare pentru mediul şi fauna marină, precum şi pentru apele maritime interioare, marea teritorială, zona economică exclusivă sau pentru ţărmul românesc, organele române competente sunt în drept să adopte măsurile necesare, corespunzător cu paguba efectivă sau cu ameninţarea pe care o reprezintă, în scopul apărării împotriva poluării sau ameninţării cu poluarea, şi să asigure respectarea acestor măsuri dincolo de limitele mării teritoriale.

Scufundarea de deşeuri în marea teritorială, zona economică exclusivă a României sau pe platoul continental al României, astfel cum este acesta definit la art. 76 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, nu poate avea loc fără acordul prealabil expres al organelor române competente; acestea au dreptul să autorizeze, să reglementeze şi să controleze această scufundare, după ce au examinat în modul cuvenit problema împreună cu celelalte state pentru care această scufundare poate, datorită situaţiei lor geografice, să cauzeze, prin poluare, prejudicii acestora şi mediului lor înconjurător.

Sancţiuni

Constituie contravenţie următoarele fapte, daca nu sunt săvârşite în astfel de condiţii incit sa fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:

a) accesul oricărei nave care are la bord arme nucleare, chimice ori alte arme de distrugere în masa, sau care transporta asemenea arme sau muniţie pentru acestea, precum şi orice alte mărfuri sau produse interzise de legile României;

80.000.000 la 400.000.000 lei

b) încălcarea interdicţiei poluarea de orice natură a apelor maritime interioare, a mării teritoriale şi a zonei economice exclusive, precum şi a atmosferei de deasupra acestora, prin orice mod sau mijloace, cum ar fi: deversarea, aruncarea, scufundarea sau degajarea de pe nave ori alte instalaţii plutitoare, submersibile sau fixe, de pe aparate de zbor, precum şi de către surse aflate pe ţărm a unor substanţe sau deşeuri nedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi, precum şi a altor substanţe nocive, dăunătoare sau periculoase pentru sănătatea oamenilor ori pentru flora şi fauna mării, sau a altor reziduuri ori materiale care pot să producă pagube ţărmului românesc ori să creeze obstacole în calea utilizării legitime a mării, precum şi aducerea ilegală în ţară, în scopul deversării, aruncării sau scufundării în apele maritime interioare, în marca teritorială sau în zona economică exclusivă a României sau a degajării în atmosfera de deasupra acestora, de pe nave sau de pe alte instalaţii plutitoare sau fixe, de pe aparate de zbor ori vehicule submersibile, de substanţe ori deşeuri nedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi sau alte substanţe nocive, dăunătoare sau periculoase pentru sănătatea oamenilor ori pentru flora şi fauna mării sau de alte reziduuri ori materiale care pot să producă pagube ţărmului românesc ori să creeze obstacole în calea utilizării legitime a mării, inclusiv în scopuri turistice;

80.000.000 la 1.500.000.000 lei

10.2. Prevenirea poluării. Modalităţi de realizare

LEGEA NR. 110 DIN 10 OCTOMBRIE 1996 PRIVIND RATIFICAREA CONVENŢIEI NAŢIUNILOR UNITE ASUPRA DREPTULUI MARII, ÎNCHEIATĂ LA MONTEGO BAY (JAMAICA) LA 10 DECEMBRIE 19827 ART. 194. Masuri pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului marin

1. Statele vor lua, separat sau împreuna, după caz, toate masurile compatibile cu prezenta convenţie, care sunt necesare pentru a preveni, reduce şi controla poluarea mediului marin, oricare ar fi sursa acesteia: ele vor recurge, în acest scop, la mijloacele cele mai bine adaptate de care dispun. în funcţie de posibilităţile lor, şi se vor strădui să-şi armonizeze politicile în aceasta privinţa.

2. Statele vor lua toate masurile necesare pentru ca activităţile de sub jurisdicţia sau de sub controlul lor să fie conduse intr-un asemenea mod, încât să nu cauzeze, prin poluare, prejudicii altor state şi mediului lor înconjurător, astfel încât poluarea datorata unor incidente sau unor activităţi de sub jurisdicţia sau de sub controlul lor să nu se întindă dincolo de zonele în care ele exercita drepturi suverane în conformitate cu prevederile convenţiei.

3. Masurile luate în aplicarea prezentei părţi vizează toate sursele de poluare a mediului marin. Ele includ, în special masurile ce tind a limita, pe cat posibil:

a) evacuarea de substanţe toxice, dăunătoare sau nocive, mai ales de substanţe nedegradabile, provenind din surse terestre, din atmosfera ori prin atmosfera sau prin imersiune;

b) poluarea de către nave, îndeosebi masurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face fata cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare, a se preveni deversările, fie ca sunt intenţionate sau nu, şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea navelor şi componenta personalului afectat acestora;

c) poluarea provenind de la instalaţiile sau aparatura utilizate pentru explorarea sau exploatarea resurselor naturale de pe fundul marilor şi din subsolul lor, în mod deosebit masurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face fata cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea acestor instalaţii şi aparaturi şi componenta personalului afectat acestora;

d) poluarea provenind de la celelalte instalaţii sau aparaturi care funcţionează în mediul marin, în special masurile de prevenire a accidentelor şi pentru a se face fata cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea acestor instalaţii şi aparaturi, precum şi componenta personalului afectat acestora;

4. Atunci când iau masuri pentru prevenirea, reducerea sau controlul poluării mediului marin, statele se vor abţine de la orice amestec nejustificat în activităţile întreprinse de alte state în exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor lor, în conformitate cu prevederile convenţiei.

5. Masurile luate potrivit prezentei părţi cuprind masurile necesare pentru protejarea şi conservarea ecosistemelor rare sau delicate, ca şi a mediului de viata al speciilor şi organismelor marine în scădere, ameninţate sau pe cale de dispariţie.

ART. 195. Obligaţia de a nu deplasa prejudiciul sau riscurile şi de a nu înlocui un tip de poluare cu altul

Atunci când iau masuri pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului marin, statele vor acţiona în aşa fel, încât să nu deplaseze, direct sau indirect, prejudiciul sau

riscurile dintr-o zona în alta şi să nu înlocuiască un tip de poluare cu altul.

ART. 196. Utilizarea de tehnici sau introducerea de specii străine sau noi

1. Statele vor lua toate masurile necesare pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului marin rezultata din utilizarea de tehnici, în cadrul jurisdicţiei lor sau sub controlul lor, ori din introducerea, cu intenţie sau în mod accidental, intr-o zona a mediului marin, de specii străine sau noi care pot provoca acestuia schimbări importante şi dăunătoare.