Drept penal

3.- Compunerea instanţei.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei faqpte penale ce nu se încadrează în dispoziţiile Legii nr.78/2000, caz în care completul de judecată este constituit dintr-un singur judecător (în reglementarea actuală în primă instanţă).

Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr.566 din 30.09.2003, în baza art.334 Cod pr.penală a respins cererea de schimbarea încadrării juridice formulată de inculpat..

In baza art.11 pct.2 lit.a – art.10 lit.d Cod pr.penală a achitat pe inculpatul:

M.E. , pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.257 Cod penal.

Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În luna aprilie 2002, numitul N.C. s-a hotărât să urmeze cursurile unei şcoli de şoferi amatori şi să obţină permisul de conducere. Necunoscând nici un instructor,a apelat la un prieten taximetrist pe nume T. C., acesta făcându-i cunoştinţă cu M. E., despre care i-a spus că este instructor auto.

Inculpatul şi numitul N.C. s-au întâlnit şi au convenit asupra condiţiilor în care cel de-al doilea să urmeze cursurile şcolii de şoferi..

Astfel, cei doi au început să lucreze împreună. În luna aprilie N.C. i-a dat inculpatului suma de 4.400.000 lei, reprezentând contravaloarea cursurilor şcolii de şoferi, precum şi contravaloarea actelor necesare înscrierii la examenul pentru obţinerea permisului de conducere.

Potrivit susţinerilor numitului N.C. coroborate cu susţinerile martorilor M.F. şi G. S., acesta i-a dat inculpatului şi suma de 300 dolari SUA pentru obţinerea permisului.

Cursurile şcolii de şoferi au fost începute de inculpat şi de ginerele denunţătorului N.C. Aceste cursuri au fost abandonate, după cum declară atât martorul M.F. cât şi N.C., pentru că nu a avut bani să achite taxa de şcolarizare. M.F. urma să reia aceste cursuri după ce socrul său obţinea permisul de conducere.

Acest dosar a fost întocmit de inculpat, dar nu a fost depus la sediul şcolii de şoferi amatori D.A., unde funcţionează ca instructor conform atestatului cu seria CT nr.0945 eliberat la data de 8.10.1999 de Autoritatea Rutieră Română.

Pentru că inculpatul întârzia cu depunerea dosarului, la data de 22.11.2002, N.C. a sesizat organele de poliţie despre faptul că, în cursul lunii aprilie 2002 i-a dat acestuia suma de 300 dolari SUA întrucât i-a promis că îl va ajuta să obţină permisul de conducere prin favorizarea promovării examenului teoretic. Inculpatul cunoştea că N.C. urmase cursurile a doar 4 clase primare.

Având în vedere procesul-verbal de consemnare a denunţului oral şi a autodenunţului scris de numitul N.C. s-a procedat la efectuarea unui flagrant, în prealabil luându-se măsura capcanării a 2 bancnote de câte 100 USD fiecare, sumă pretinsă de inculpat de la denunţător, aşa cum susţine acesta din urmă, pentru a-i obţine permisul de conducere.

Din procesul-verbal încheiat cu ocazia desfăşurării flagrantului, reiese că inculpatul a primit suma de 200 dolari USD de la N.C. în interiorul autoturismului său înmatriculat sub nr.CT-67-ROL, cu care se deplasa pe drumurile publice din municipiul Mangalia.

Inculpatul a fost oprit în trafic şi asupra lui, într-o borsetă din piele de culoare neagră, a fost găsită suma de 200 dolari USD.

Potrivit sustinerilor sale acei bani i-au fost daţi de către N.C. pentru benzina necesară drumului la Constanţa. Acesta a văzut că era vorba de o sumă în valută, dar intenţiona să intre într-o casă de schimb valutar pentru a-i schimba în moneda naţională.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta prin care critică hotărârea sub aspectul nulităţii absolute a sentintei pronunţate, fiind încălcate regulile privind compunerea completului de judecată, cauza judecându-se într-un complet colegial, deşi competent a solutiona cauza era completul unic.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentintei pronunţate în raport de critica formulată, cât şi din oficiu conform art.379 pct.1 lit.b cod pr.penală, se constată că apelul declarat de parchet este fondat şi urmează a fi admis.

Inculpatul M.E. a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta nr.2176/P/18.12.2002, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influienţă prev. şi ped. de art.257 cod penal.

Potrivit art.17 din Legea nr.92/1992 modificată prin Legea nr.147/1992, aceste infracţiuni pe fond, se judecă de un singur judecător.

Potrivit art.29 din Legea nr.161/2003 ce a modificat Legea nr.78/2000 pentru infracţiunile prevăzute în art.7 inclusiv şi pentru infracţiunea prevăzută de art.257 cod penal, se judecă în primă de instanţă de doi judecători.

Deoarece inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru săvîrşirea vreunei infracţiuni ce se încadrează în prevederile Legii nr.78/2000, în mod greşit instanţa de fond a judecat cauza în complet colegial, motiv pentru care se va admite apelul parchetului, se va desfiinţa sentinţa pronunţată şi va dispune rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, cu respectarea regulilor privind compunerea legală a completului de judecată pentru infracţiunea cu care a fost sesizată (art.257 cod penal).

Decizia penala nr.133/P/17.06.2004

4.- Intreruperea executării pedepsei închisorii. Condiţii.

Mama condamnatului nu se află în nevoie, astfel că executarea în continuare a pedepsei închisorii nu are consecinţe grave pentru familia sa.

Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr.632 din 6.11.2003, a admis,ca fondată, cererea de întrerupere formulată de condamnatul C.M.S.

S-a dispus întreruperea executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr.199/9 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Suceava, pe o durată de 2 luni, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Pentru a se pronunţa astfel, s-au retinut următoarele:

Condamnatul C.M.S. se află în executarea unei pedepse de 13 ani închisoare aplicată de Tribunalul Suceava pentru infracţiunea de înşelăciune. A început executarea pedepsei la 5.02.2003.

Potrivit art.455 Cod pr.penală în referire la art.453 lit.c Cod pr.penaIă, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unei împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinte grave asupra condamnatului sau familiei sale.

Raportând aceste dispoziţii legale la situaţia de fapt, instanţa a constatat că situaţia mamei inculpatului - pensionară pe caz de boală, cu afectiuni multiple a căror îngrijiri necesită condiţii şi sume de bani pentru asigurarea medicamentatiei şi alimentatiei, locuind în condiţii improprii şi faţă şi de data începerii executării pedepsei de către condamnat şi împrejurarea că nu a beneficiat de altă întrerupere ­constituie împrejurări speciale în sensul cerut de art.455 în referire la art.453 litc cod pr.penaIă,astfel că, s-a admis cererea acestuia.

In termen legal împotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, prin care consideră că "'sentinţa pronunţată în cauză este nelegală şi netemeinică, deoarece cu prea mare uşurinţă au dispus întreruperea executării pedepsei, cât timp din actele de la dosar nu a rezultat împrejurarea că, executarea în continuare a pedepsei închisorii ar avea consecinte deosebit de grave pentru familia condamnatului.

Examinând legalitatea şi temeinicia apelului declarat în raport de criticile formulate, şi în conformitate cu art.371 a1.2 cod pr.penală, curte a constată că apelul este fondat.

Inculpatul C.M.S. a fost condamnat, prin sentinţa penală nr.199 din 9.11.2001, pronunţată de Tribunalul Suceava, la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.25 rap.1a art.215 al.l,2 şi 5 cod penal cu aplicarea art.41 aL2 cod penal şi art.37 lit.a cod penal. De asemenea, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, astfel că, în final, inculpatul are de executat 13 ani închisoare.

Această sentinţă a rămas definitivă, prin decizia penală nr.5503 din 12.12.2002

a Curţii Supreme de Justiţie, prin care a fost respins recursul declarat de inculpat.

Condamnatul a fost arestat preventiv la 10 aprilie 2000, iar cererea de întrerupere a executării pedepsei a formulat-o pe 22.09.2003 şi invocă împrejurări legate de situaţia materială şi locativă a mamei sale.

La dosarul cauzei, a fost depusă o adeverinţă medicală emisă de unitatea sanitară din Baia, judetul Suceava la 17 iunie 2003, din care rezultă că numita G.E. este pensionară şi este suferindă de P.R.pe fond artrozic, precum şi o scrisoare adresată condamnatului, în care îi relatează situaţia materială precară a mamei sale.

La fila 17 dosar fond, sunt concluziile referatului de anchetă socială din care rezultă- că mama inculpatului, G.E. are ca studii liceul şi şcoala tehnică, că în prezent este pensionară, cu o pensie lunară de 3.460.000 lei, iar sotul acesteia şi respectiv tatăl condamnatului este decedat. Se mai precizează că mama condamnatului nu figurează în evidentele fiscale cu bunuri mobile sau imobile, dar locuieste într-o cameră pusă la dispoziţie de fratele acesteia, G.I.
Faţă de aceste precizări, nu se poate retine că executarea în continuare a pedepsei închisorii ar avea consecinte grave pentru familia condamnatului, astfel că, nefiind îndeplinite cerintele art.453 lit.c cu ref.1a art.455 cod pr.penală, va admite ca fondat apelul declarat de parchet, va desfiinţa în totalitate sentinţa apelată şi rejudecând pe fond, va respinge cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii.

Decizia penala nr.24/P/30.01.2004

Situatia materială satisfăcătoare a familiei nu este de natură a împiedica continuarea executării pedepsei de către condamnat.

Prin sentinţa penală nr.261 pronunţată la data de 6.05.2004, în dosarul nr.436/2004, Tribunalul Constanţa a admis, în baza art.455 rap.la art.453 lit.”c” cod pr.penală, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul V. C., aflat în Penitenciarul Poarta Albă şi a dispus întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 2 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Instanţa a apreciat că decesul mamei şi boala tatălui condamnatului, care nu permite deplasarea şi rezolvarea problemelor casnice, constituie împrejurări speciale în sensul art.453 lit.”c” cod pr.penală, ţinând seama că a executat şi o perioadă de 10 ani din pedeapsă.

In termenul legal, împotriva hotărârii, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a declarat apel, motivând că nu sunt întrunite condiţiile art.455 rap.la art.453 lit.c cod pr.penală.

Criticile sunt întemeiate.

Din ancheta socială, rezultă că mama condamnatului, V.M., a decedat la data de 24.11.2003, iar tatăl, V.I., este suferind de „sechele accident vascular cerebral, hemiplegie stg, afazie motorie HTA aterosclerotică”, dar este sub tratament şi în curs de refacere parţială.

Totodată, în ancheta socială se arată că, în perioada anterioară arestării, condamnatul s-a ocupat mai puţin de familie.

In aceste condiţii, având în vedere şi situaţia materială satisfăcătoare a familiei (casă de locuit, teren arabil, vii, fâneţe, o vacă, un cal şi 15 păsări, o pensie lunară de 3.000.000 lei), nu sunt împrejurări care să împiedice continuarea executării pedepsei de către condamnat.

De altfel, nici nu s-a făcut vreo dovadă cu privire la problemele şi modul în care condamnatul le-ar rezolva într-o perioadă de 2 luni.

Pentru considerentele expuse, apelul procurorului este fondat, urmează a fi admis conf.art.379 pct.2 lit.”a” cod pr.penală, cu consecinţa desfiinţării sentinţei atacate şi a respingerii cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul V.C..

Decizia penala nr.147P/15.03.2004

5.- Prezentarea materialului de urmărire penală

Efectuarea unor acte procesuale după prezentarea materialului de urmărire penală, dar fără repetarea acestei proceduri, încalcă dispoziţiile art. 250 şi urm. cod pr.penală.

Tribunalul Constanţa prin sentinţa penală nr.52 din 30 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr.37/2004, în baza art.300 rap.la art.197 alin.2 cod pr.penală, în ref.la art.333 alin.1 cod pr.penală, s-a admis ca fondată excepţia formulată de inculpaţii T.V. şi P.V., privind nulitatea absolută a actului de inculpare, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale referitoare la garantarea dreptului la apărare şi s-a dispus restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale cu respectarea dispoziţiilor legale privind asistenţa juridică obligatorie, conform art.6 cod pr.penală rap. la art.2 alin.5 din Legea nr.83/1992 şi a dispoziţiilor privind prezentarea materialului de urmărire penală, conform art.250 şi urm.cod pr.penală.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, susţinându-se că s-a făcut o greşită apreciere a materialului probator existent la dosar, evidenţiindu-se doar nişte erori materiale, iar în ce priveşte neprezentarea materialului de urmărire penală pentru inculpatul T.V., se consideră că nu mai era necesar, de vreme ce expertiza grafologică efectuată nu-l privea direct pe acesta.

Examinând din oficiu motivele de recurs, consideră a fi nefondat.

Inculpaţii T.V. şi P.V., au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev.de art. 254 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal.

Instanţa de fond, a constatat că inculpaţii au fost lipsiţi de dreptul sacru al apărării, garantat atât prin Constituţie, dar şi prin dispoziţiile procedurale cu ocazia punerii sub învinuire şi a primelor declaraţii date în faţa organelor de urmărire penală.

Deşi după prezentarea materialului de urmărire penală s-au efectuat şi alte acte procesuale, anterior întocmirii rechizitoriului, nu s-a procedat la o nouă prezentare a materialului de urmărire penală, în afară unor erori materiale a căror natură urmează a fi elucidată,întrucât pot produce consecinţe grave asupra anchetei penale desfăşurate, recunoscute chiar de reprezentantul parchetului.

Aşa fiind, constată recursul formulat de parchet, ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Decizia penala nr.228/P/30.03.2004

6.- Plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.

Administrarea unei noi expertize tehnice, solicitată de victima accidentului de circulaţie, era utilă şi pertinentă soluţionării cauzei, întrucât expertiza la care se face referire în actele atacate cu plângere, s-a efectuat cu încălcarea art. 120 cod pr.penală.

Prin sentinţa penală nr.1492/24.06.2003, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în baza art.21 din Constituţia României, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentului G.C., împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa nr. 4421/ P/ 2002.

Prima instanţă a reţinut că, potrivit probelor administrate, petentul trebuia să se asigure înainte de a traversa strada, aşa cum cer disp.art.61 lit.e din Regulamentul pentru aplicarea Decretului 328/1966, republicat, lucru ce nu a făcut, situaţie în care acesta era sigurul în măsură a evita accidentul, soldat cu vătămarea sa.

Tribunalul Constanţa, prin decizia penală nr.9l9/23.l1.2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul G.H. - reprezentant legal al minorului G.C., împotriva sentinţei penale nr.1492/2003, a Judecătoriei Constanţa şi l-au obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Instanţa de apel a reţinut că nu există contradicţii între probele administrate de organele de urmărire penală, motiv pentru care hotărârea primei instanţe este legală.

Impotriva deciziei penale nr.9l9/2003, a Tribunalului Constanta şi a sentinţei penale nr.I492/2003, a Judecătoriei Constanţa, petentul a declarat recurs, susţinând că:

- instanţele nu s-au pronunţat asupra cererii formulate privind efectuarea unei noi expertize tehnice care să aibă în vedere toate aspectele, semnalate, precum şi toate actele depuse la dosar;

- în expertiza tehnică efectuată în cauză, s-au strecurat numeroase erori şi nu s-a avut în vedere că accidentul s-a petrecut într-un parc frecventat de copii, pe o alee pietonală, unde accesul maşinilor era interzis;

- nu s-a analizat riguros nici dinamica producerii accidentului, motiv pentru care se impune admiterea plângerii şi reluarea cercetărilor penale, în vederea administrării tuturor probatoriilor.

Examinând legalitatea deciziei penale nr.9 1 9/2003, a Tribunalului Constanţa şi a sentinţei penale nr.1492/2003, a Judecătoriei Constanţa, în raport de criticile formulate ce pot constitui cazurile de casare prev.de art.385/9 pct.l0, 17/1, 18 în ref.la art.385/6 al.1 şi 2 cod pr.penaIă, se constată următoarele:

Gealtîr Ghiulan, la'6 martie 2002, a condus un autoturism marca Fiat, pe aleea de acces către Căminul Cultural din Comuna Mihail Kogălniceanu, venind de pe D.N.2.A, timp în care victima Gace Cristian şi martorul Vlad Florentin-Georgian alergau către această alee de acces.

Minorul Gace Cristian a apărut pe spaţiul carosabil al aleii de acces, din direcţia gardului viu înalt de 1,35 m., moment în care Gealtîr Ghiulan a încercat să evite impactul prin frânarea autoturismului. In urma frânării, roţile directoare s-au blocat, timp în care autoturismul s-a deplasat pe direcţia înainte, iar victima s-a lovit de aripa dreaptă faţă, de unde a fost proiectată pe carosabil.

In urma accidentului, victima, minorul Gace Cristian, a suferit leziuni corp orale pentru vindecarea cărora au fost necesare îngrijiri medicale de 90-100 de zile, dacă nu survin complicaţii.

In cauză, s-a efectuat şi o expertiză tehnică, din care rezultă că cel care putea şi trebui a să prevină producerea accidentului a fost victima - minorul - ce a generat starea de pericol prin angajarea sa în traversarea -carosabilului pe oriunde, oricum, în fugă, prin loc nemarcat şi nesemnalizat.

In raport de probele administrate, respectiv raportul de expertiză tehnică, procesul-verbal de constatare încheiat de organul de cercetare penală la 6 martie 2002, raportul de inspecţie tehnică nr.I2767/8.03.2002, declaraţiile martorilor Vlad Florentin-Georgian, Pascu Petrica, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, prin rezoluţia nr.4421/P/9.08.2002, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, faţă de numita Gealtîr Ghiulan, sub aspectul săvârşirii infractiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 a1.2 şi 4 cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, sub aspectul laturii subiective.

Prin rezoluţiâ-s-a reţinut că numita Gealtîr Ghiulan nu a avut posibilitatea de a evita accidentul, deşi se deplasa cu viteză redusă, faţă de condiţiile concrete, respectiv existenţa gardului viu ce impiedica o bună vizibilitate în direcţia din care a apărut minorul. Singurul care putea evita accidentul era minorul Gace Cristian, care avea obligaţia de a se asigura la traversarea străzii.

Plângerea formulată de recurentul petent - repretentant legal al minorului Gace Cristian - a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluţia nt.4421/II/2/9.10.2002, pe considerentul că minorul, conform expertizei tehnice auto, este cel care a încălcat regulile de circulaţie, întrucât nu s-a asigurat atunci când s-a angajat în traversare.

In cauză, victima, prin reprezentantul său legal, a solicitat administrarea unei noi expertize tehnice, pentru a se stabili dinamica şi cauzele producerii accidentului de circulaţie din 6 martie 2002, reaudierea martorilor, ale căror declaraţii, în opinia sa, sunt contradictorii, probă ce a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru aflarea adevărului, administrarea acestei probe solicitată de victima accidentului de circulaţie, era utilă şi pertinentă soluţionării cauzei, deoarece expertiza la care se face referire în actele atacate cu plângere, nu s-a efectuat în condiiţiile art.120 cod pr.penaIă.

Astfel, se impune efectuarea acestei expertize tehnice auto, precum şi administrarea oricăror altor probe ce apar necesare pentru soluţionarea legală a cauzeI.

Pentru aceste considerente, face aplic.art.385/15 pct.2 lit.c cod pr.penală, admite recursul penal, ca fondat, casează decizia penală nr.919/2003, a Tribunalului Constanţa şi sentinţa penală nr.1492/2003, a Judecătoriei Constanţa şi, rejudecând, admite plângerea formulată de petentul Gace Hristu - reprezentant legal al minorului Gace Cristian şi în consecinţă:

Desfiinţează rezoluţiile nrA421/II/2/9.10.2002, ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa şi trimite cauza procurorului, în vederea redeschiderii urmăririi penale, pentru completarea probelor cu o nouă expertiză tehnică auto şi cu alte probe ce ar fi necesare.

Decizia penala nr.28/P/16.01.2004

Soluţionarea unei plângeri penale fără a fi administrate probe în vederea aflării adevărurului, atrage redeschiderea urmăririi penale.

Judecătoria Mangalia, judeţul Constanţa, prin sentinţa penală nr.274 din 20 august 2003 pronunţată în dosarul penal nr.256/2003, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.G., asociat unic al S.C.”D.J.”S.R.L. cu sediul în Mangalia, str.Mărăşti, nr.7, jud.Constanţa, împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, de neîncepere a urmăririi penale faţă de numitul C.C., din data de 21 iunie 2001 în dosarul nr.77/P/2001 şi împotriva adresei nr.43749/9797/2992 din 5.06.2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

Tribunalul Constanţa, prin decizia penală nr.910 din 24 noiembrie 2003, respinge ca nefondat apelul declarat de petent împotriva sentinţei penale.

Impotriva ambelor hotărâri penale pronunţate în cauză,petentul R.G. a declarat recurs, motivat pe considerentul nelegalităţii şi netemeiniciei acestora.

Petentul, susţine oral şi prin motivele ample de recurs, că instanţele nu au verificat apărările formulate pe întreg parcursul urmăririi penale, cât şi a judecăţii.

Se susţine că, a formulat plângere la Poliţia Neptun – Mangalia, în vederea cercetării numitului C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă. Mai susţine petentul că, datorită afirmaţiilor ce le-a făcut C.C., printr-un denunţ, că ar fi săvârşit infracţiunea de gestiune frauduloasă, timp de doi ani a fost la dispoziţia organelor de poliţie, a administrat probe, pentru a-şi dovedi nevinovăţia.

Astfel, i-au fost lezate demnitatea, onorarea şi nu se mai poate bucura de încrederea partenerilor de afaceri.

Examinând din oficiu, motivele de recurs, constată a fi fondate.

Prima instanţă, susţine că organele de poliţie nu a avut nici un indiciu că numitul C.C. cu rea credinţă a făcut plângere împotriva petentului de săvârşirea infracţiunilor.

In timp ce instanţa de apel apreciază că, în mod corect Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia, prin rezoluţia din 21 iunie 2001 dată în dosarul nr.77/P/2001, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul C.C., prima instanţă a respins plângerea formulată de R.G. împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, apreciindu-se că plângerea lui C.C. nu a urmărit denigrarea petentului.

Din conţinutul plângerii nr.399657/8.06.1998 nu rezultă întrunirea laturii subiective a infracţiunii de denunţare calomnioasă, numitul C.C. indicând organelor de poliţie şi conţinutul adresei nr.4703/1.06.1998, din care rezultă că, datorită neachitării preţului bunurilor lipsă de către S.C.”D.J.”S.R.L.,acestea au trecut în patrimoniul S.C.”D.A.”S.A., prin actul adiţional nr.925/18.04.1996.

Pentru dovedirea relei credinţe a numitului C.C. s-au invocat aspecte definitiv judecate de instanţele civile, susţinându-se că faţă de raporturile juridice dintre S.C.”J.A.„S.A. şi S.C.”D.J.”S.R.L., numai conducerea S.C.”J.A.”S.A. avea interesul de a constata dacă lipsesc mijloace fixe.

Avându-se în vedere că S.C.”Jupiter„ S.A. s-a divizat, luând fiinţă S.C.”D. A.”S.A., această societate a fost autorizată prin sentinţa civilă nr.3990/1996, să preia activul şi pasivul - hotel şi restaurant, respectiv contractul de locaţie de gestiune.

Cum taxa de locaţie, stabilită prin hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor nu a fost plătită, instanţa civilă a constatat aplicabile dispoziţiile art.45 din contract, privind rezilierea de plin drept a contractului.

Nu a rezultat din nici un act aflat la dosar reaua credinţă a numitului C.C., la momentul în care a solicitat sprijinul organelor de poliţie privind mijloacele fixe, constatate lipsă, astfel încât soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă prev.de art.259 cod penal, s-a apreciat a fi legală şi temeinică.

Din examinarea lucrărilor dosarului nr.77/P/2001, privind pe C.C., constată că în afara plângerii formulate de petent, înregistrată la Poliţia Staţiunii Neptun la nr. 77/ P/ 2001 din 14.05., a declaraţiilor xeroxate a martorilor P.F., L.S., Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia, judeţul Constanţa, dă rezoluţia din 21 iunie 2003 de propunere de a nu se începe urmărirea penală faţă de C.C..

Ori, în vederea aflării adevărului, organele de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, sarcină ce revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.

Lipsa probelor administrate de către organele de urmărire penală, nu formează convingerea că, plângerea adresată de petent este întemeiată sau nu.

Ca atare, apreciază că, criticile formulate de recurent sunt întemeiate, urmând a admite ca fondat recursul, a casa ambele hotărâri şi a dispune, în conformitate cu disp.art.278 alin.8 lit.b”b” cod pr.penală, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei din 21.06.2001 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia şi a se trimite cauza procurorului, pentru redeschiderea urmăririi penale.

Decizia penala nr.183/P/12.03.2004