Drept penal

PARTEA SPECIALA
1.- Amânarea executării pedepsei închisorii. Condiţii.

Locuind împreună cu mama condamnatului, dar şi cu fratele acestuia, soţia condamnatului se bucură atât de sprijinul material, cât şi moral al acestora, în perioada lehuziei şi apoi pentru creşterea copilului, motiv pentru care cerinţele art.453 pct.3 cod pr.penală nu sunt întrunite.

Prin sentinţa penală nr.203 din 13 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr.437/2004, în baza art.453 alin.1 lit.c cod pr.penală, s-a admis cererea formulată de condamnatul S.I.R. pe o perioadă de 2 luni, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele :

La data de 12 martie 2004, condamnatul Ş.I.R. a formulat cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr.437/2004, prin care a solicitat amânarea executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.102/2.03.2001 a Tribunalului Constanţa, modificată prin decizia penală nr.184/P/2003 a Curţii de Apel Constanţa, definitivă prin decizia penală nr.1047/24.02.2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.321 cod penal, art.322 cod penal şi art.175 cod penal. Condamnatul a executat în arest preventiv o perioadă de 2 ani şi 5 luni.

Prin cererea formulată a solicitat amânarea executării pedepsei, arătând că soţia sa a născut în luna aprilie 2004, împrejurare în care doreşte să fie alături de soţie pentru a-i asigura strictul necesar şi a putea participa la botezul copilului.

In cauză s-a dispus efectuarea unei anchete sociale, iar din referatul întocmit de Consiliul Local al Municipiului Ploieşti, a rezultat că Ş.I.R. este încadrat ca muncitor la SC”Comprexin Computers”SA, cu un salariu lunar de 2.319.680 lei, iar soţia sa S.D. – asistent medical la Spitalul „Boldescu” Ploieşti, cu un salariu lunar de 3.000.000 lei; locuiesc într-un imobil proprietatea mamei acestuia, bine întreţinut, iar soţia este însărcinată. Din copia certificatului de naştere depus la dosar, a rezultat că Şteflea Dorina a născut la data de 5 aprilie 2004.

Instanţa de fond, având în vedere probele administrate, a admis cererea condamnatului, concluzionând că sunt întrunite prevederile art.453 alin.1 lit.c cod pr.penală, a admis cererea şi a amânat executarea pedepsei pe o perioadă de două luni.

Împotriva sentinţei penale nr.203/2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa, a declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, considerând că în mod greşit s-a dispus amânarea executării pedepsei aplicate condamnatului Ş.I.R., în temeiul art.453 lit.c cod pr.penală.

Împrejurările invocate de petent nu sunt de natura celor speciale care să atragă consecinţe grave pentru familia condamnatului în cazul executării imediate a pedepsei.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, atât prin prisma criticillor formulate, cât şi din oficiu, instanţa constată că apelul este fondat, din următoarele considerente :

Prin decizia penală nr.184/P/2003 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa şi menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr.1047/2004, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 15 ani la 5 ani închisoare, cu aplicarea art.71 – art.64 cod penal, pentru infracţiunea prev.de art.174 – art.175 lit.i cod penal.

Ca urmare acestor soluţii, s-au emis formele de executare a pedepsei.

Prin cererea înregistrată sub nr.437/2004, condamnatul Ş.I.R., a solicitat amânarea executării pedepsei, motivat de faptul că soţia sa urma să nască, iar aceasta avea nevoie de sprijinul său.

Potrivit art.453 lit.c cod pr.penală, executarea pedepsei închisorii poate fi amânată când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familia condamnatului.

În speţă, din probele administrate în cauză rezultă că, într-adevăr, soţia condamnatului la data formulării cererii de amânarea executării pedepsei, era însărcinată, iar ulterior, până la soluţionarea acesteia, l-a născut pe minorul Ş.A.D. (5 aprilie 2004).

Din conţinutul anchetei sociale efectuată de Consiliul Local al Municipiului Ploieşti – Administraţia Serviciilor Sociale Comunitare, Serviciul Juridic, Resurse şi Autoritate Tutelară, rezultă că soţia condamnatului locuieşte într-un imobil proprietate personală a mamei sale, compus din 3 camere şi dependinţe, frumos mobilat.

Locuind împreună cu mama condamnatului, dar şi cu fratele acestuia, soţia condamnatului se bucură atât de sprijinul material, cât şi moral al acestora, în perioada leuziei şi apoi de creşterea copilului.

Ca atare, avându-se în vedere că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.453 pct. 3 cod pr.penală, respectiv executarea imediată a pedepsei să producă consecinţe grave familiei condamnatului, instanţa apreciază că sentinţa penală nr.203/2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa este greşită şi în temeiul art.379 pct.2 lit.a cod pr.penală, va admite apelul şi va respinge cererea de amânare a executării pedepsei.

Decizia penală nr.116/P/21.05.2004


2.- Casare cu trimitere spre rejudecare pentru soluţionarea fondului cauzei.

Inlăturarea expertizelor efectuate în cauză, ale căror concluzii sunt contradictorii fără a suplimenta probele şi obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă, echivalează cu nesoluţionarea corectă a laturii civile a procesului penal, cu consecinţe şi asupra rezolvării acţiunii penale.

Prin sentinţa penală nr.604 din 21 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr.436/2002, în baza art.20 rap.1a art.208 alin.l - 209 alin.l lit.a,g,i şi alin.3 lit.a cod penal cu aplic.art.74 alin. ultim cod penal şi art.76 lit.d cod penal, au fost condamnaţi inculpatii IM şi G.D. la pedeapsa de câte 1 an şi 6 luni închisoare.

In baza art.218 alin.l în ref.1a art.217 alin.l şi 3 cod penal cu aplic.art.74 alin. ultim şi 76 lita cod penal au fost condamnaţi inculpaţii la pedeapsa de câte 7 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplic.art.76 alin.3 cod pr.penală pentru ambii inculpaţi.

In baza art.33 lita - 34 lit.b cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpaţilor în pedeapsa cea mai grea, în final inculpaţii execută pedepsele de câte 7 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplic.art.71 în ref.1a art.64 cod penal.

In baza art.88 cod penal s-a dedus arestul preventiv de la 16.01.2002 la 16.06.2003 pentru ambii inculpaţi din cuantumul pedepselor aplicate.

Au fost obligaţi inculpaţii în solidar la despăgubiri civile către partea civilă S.C.C&.A. Ploieşti în sumă de 2.991.173.323 lei şi dobânda legală aferentă acestei sume până la data efectuării plăţii.

In baza art.118 litb cod penal,s-a dispus confiscarea în folosul statului a bunurilor enumerate în dovezile seria B nr.0007143 şi 0007142 şi depuse la Camera de Corpuri delicte a I.P.J.Constanţa.

Impotriva sentinţei penale nr.604 din 21.10.2003 a Tribunalului Constanţa au declarat apel inculpaţii G.D. şi I.M., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, atât sub aspectul rezolvării laturii penale, dar mai ales sub aspect civil, în sensul că, deşi în cauză au fost efectuate mai multe expertize contabile, cu concluzii contradictorii, instanţa de fond nu le-a luat în calcul, obligându-i pe inculpatii la despăgubirile civile solicite, de partea civilă.

In consecinţă, în raport de rezolvarea corectă a laturii civile a procesului penal, se mai arată de re curenţi că depinde şi încadrarea juridică a faptelor comise.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârilor penale recurate, prin prisma criticilor aduse din probele dosarului, se constată următoarele:

In fapt, se reţine că, în seara zilei" de 14/15.01.2002, cei doi inculpaţii încercând să sustragă produse petroliere, au avariat conducta aparţinând S.C."Ct"S.A.Ploieşti, amplasată în livada de piersici a S.C.P.P.Valul lui Traian şi pierderea a 107.401 tone litri ţiţei, cu consecinţa degradării solului şi distrugerea producţiei pomicole.

Prin faptele lor inculpaţii au cauzat părţii civile S.C."C"SA Ploieşti, un prejudiciu de 2.322.026.400 lei, reprezentând 700.544.438 lei contravaloarea a 107.401 tone ţiţei scurs; 17.217.289 lei contravaloare remediere conductă avariată; 646.232.433 lei reprezentând despăgubirile acordate proprietarului terenului şi 958.034.240 lei reprezentând costuri privind reconstrucţia ecologică a solului. Ulterior, partea civilă şi-a majorat pretenţiile civile la 2.991.173.323 lei sumă la care au fost obligaţi inculpaţii.

Contestând pretenţiile civile, în cauză, la cererea inculpaţilor s-au efectuat trei expertize, dintre care una tehnică şi două contabile, acestea din unnă cu concluzii contradictorii. Mai mult, deşi instanţa de fond a admis aceste expertize, nu motivează de ce nu le ia în calcul şi obligă pe inculpaţi la pretenţiile civile solicitate de partea civilă şi contestate de aceştia, deşi trebuia să suplimenteze cu alte probe, pentru rezolvarea corectă a cauzei.

Nerezolvarea corectă a laturii civile a procesului penal, este un motiv de apel hotărâtor pentru soluţionarea cauzei, atât sub aspect civil, dar şi penal, fapt pentru care se vor admite apelurile inculpaţilor, se va desfiinţa în totalitate sentinţa penală apelată şi va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanţa, pentru rezolvarea fondului acesteia.

Decizia penală nr.25/P/30.01.2004


Criticile din apelul parchetului deşi sunt întemeiate, nu pot fi rezolvate în apel, ci doar de către prima instanţă, pentru a nu-l priva pe inculpat de o nouă cale de atac faţă de noua încadrare juridică mai gravă, aşa cum s-a solicitat.

Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr.628 din 5 noiembrie 2003, în temeiul dispoziţiilor art.ll pct.2 lit.a rap.1a art.l0 lit.i cod pr.penală în referire la art.44 a1.3 Cod penal a achitat pe inculpatul C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art.183 cod penal cu aplicarea art.73 litb cod penal.

In temeiul art.350 al.2 Cod pr.penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului nr.l08/29.03.2003, dacă nu este arestat sau retinut în altă cauză.

S-a luat act că nu există constituire de parte civilă în procesul penal.

Pentru a se pronunţa o astfel de solutie, s-a retinut următoarea situaţie de fapt:

In sarcina inculpatului s-a retinut că la data de 27.03.2003, fiind provocat de victima G.G., i-a aplicat acestuia o lovitură, urmărind doar vătămarea corporală, cauzându-i însă leziuni ce au condus la decesul victimei.

In fapt, s-a reţinut că la data mentionată mai sus inculpatul era de servici, la barul apartinând S.C.C M 2000 din satul Dunăreni. Victima G.G. a venit în bar, fiind deja sub influenta băuturi lor alcoolice şi a mai fost servit şi în bar de către inculpat în mai multe rînduri cu rom. Intre victimă şi inculpat s-a iscat un conflict motivat de faptul că victima l-a învinuit pe inculpat că l­a înşelat la, măsurătoare, respectiv că a fost servit cu o cantitate mai mică de rom faţăde cea plătită efectiv.

Victima a început să se comporte agresiv, să-l înjure pe inculpat, încercând chiar să-l lovească pe acesta din urmă.

Inculpatul i-a cerut victimei să părăsească barul şi chiar l-a apucat pe acesta de mână, încercând astfel să îl determine să iasă din bar. Victima a sărit însă şi l-a apucat pe inculpat cu mâinile de gât. Cei doi s-au îmbrâncit reciproc până când au căzut amândoi lângă un cântar situat în faţa barului. Inculpatul s-a ridicat primul şi a plecat spre bar, însă victima s-a ridicat, şi l-a urmat pe inculpat, ameninţându-l totodată pe acesta că îl omoară.

Inculpatul, văzând că victima îl urmărea în spatele barului şi auzind-o şi pe martora T.M., care l-a atentionat că victima obişnuieste să poarte cuţit asupra sa, a luat un cârlig din fier folosit la căratul navetelor cu sticle şi a lovit victima în zona capului. Victima a căzut la sol şi nu s-a mai ridicat. Situaţia de fapt retinută prin actul de inculpat a reieşit în urma administrării probelor cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi fotografii judiciare; raport de constatare medico-Iegal nr.2002/2/16.04.2003 a S.M.L. Constanta şi fotografii efectuate cu ocazia necropsiei, declaratiile martorilor T.G., V. I., T.M., coroborate cu declaratiile inculpatului.

Impotriva. acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta, prin care critică sentinţa pronunţată sub aspectul ne legalităţii, în sensul că, în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului, atâta timp cât din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul se înarmează cu un cârlig din fier de 1 m lungime şi aplică cu intensitate mare o lovitură în capul victimei.

Raportat la obiectul contondent folosit, la zona vizată, cât şi la consecintele faptei inculpatului, reprezentantul parchetului a solicitat ca prin admiterea apelului să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art.183 cod penal in infracţiunea de omor calificat prevăzută de art.174 - 175 lit.i cod penal.

Al doilea motiv de apel vizează neconcordanţa dintre considerentele hotărârii şi dispozitivul hotărîrii, în sensul că, din considerente rezultă că în speţă sunt aplicabile disp.art.44 al.3 cod penal - exces de legitimă apărare - care înlătură caracterul penal al faptei, iar în dispozitiv apare ca temei juridic disp.art.ll pct.2 lit.a - achitarea inculpatului, iar ca temei art.l0 lit.i - respectiv înlocuirea răspunderii penale.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentintei pronunţate, în raport de cele două motive de apel, curte a apreciază ca fiind întemeiate şi prin admiterea apelului, va casa sentinţa pronunţată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instante, pentru a se stabili situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptei şi vinovăţia inculpatului, respectiv pentru rezolvarea fondului cauzei.

Deşi suntem într-o cale devolutivă de atac, criticile din apelul parchetului, faptul că au fost întemeiate nu puteau fi rezolvate în această cale, ci doar de către instanta de fond, pentru a nu-l priva pe inculpat de o nouă cale de atac faţă de noua încadrare juridică mai gravă, pentru care s-a cerut condamnarea sa.

Decizia penală nr.59/P/15.03.2004

Incetarea procesului penal conform art. 11 pct.2 lit.b în ref.la art. 10 lit.h cod pr.penală, deşi partea vătămată a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea unei eventuale împăcări cu inculpatul, atrage admiterea recursului, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin sentinţa penală nr.1965/24.09.2003 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr.1322/2003, în baza art.11 pct.2 lit.b şi art.10 lit.h cod pr.penală, s-a încetat procesul penal pornit la cererea părţii vătămate S.F.M. împotriva inculpatului G.C. pentru infracţiunea prev.de art.181 cod penal.

Apelul declarat de partea vătămată împotriva sus menţionatei sentinţe penale, a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.857 din 3 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr.1765/2003.

Impotriva ambelor hotărâri, partea vătămată a declarat recurs, motivat de faptul că ambele instanţe, în mod greşit au reţinut că s-a realizat împăcarea între aceasta şi inculpat, în ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev.de art.181 cod penal, deoarece în faţa instanţei de fond a cerut termen pentru împăcare, neavând loc împăcarea efectivă.

Verificând din oficiu, cât şi motivele invocate, constată :

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.181 cod penal.

Judecătoria Constanţa, în baza art.11 pct.2 lit.b cu ref.la art.10 lit.h cod pr.penală, a luat act de împăcarea părţilor, hotărând încetarea procesului penal, pentru infracţiunea prev.de art.181 cod penal.

Din examinarea motivelor de recurs, dar şi a înregistrărilor făcute asupra modului de desfăşurare a procesului penal, potrivit caietului de şedinţă, rezultă fără echivoc că partea vătămată a cerut termen pentru o „eventuală împăcare cu inculpatul (a se vedea fila 9 caiet grefier).

Instanţa de fond, într-o gravă eroare asupra cererii formulate de partea vătămată, a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică, motiv pentru care, urmează a admite ca fondat recursul, a desfiinţa sentinţa penală şi a casa decizia penală, urmând a trimite cauza spre rejudecare asupra cererii formulate sau a fondului cauzei, după caz.

Decizia penală nr.150/P/2.03.2004
Greutăţile pe care le-a întâmpinat instanţa în găsirea unui expert de specialitate pentru administrarea unei expertize , vor fi aceleaşi şi pentru organul de urmărire penală, condiţii în care tribunalul este în măsură să reanalizeze necesitatea administrării acestei probe sau a unei expertize criminalistice, situaţie în care nu se impune restituirea cauzei la procuror.

Prin sentinţa penală nr.523 pronunţată în data de 10 septembrie 2003 în dosarul penal nr.1 052/2002, Tribunalul Constanta:

În baza act.333 cod procedură penală, a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa pentru completarea urmăririi penale, în sensul efectuării unei expertize tehnice judiciare feroviare, privind:

- dinamica producerii accidentului;

- stabilirea producerii accidentului şi, în funcţie de carnetul de bord al locomotivei, dacă exista menţiunea privind defecţiunea locomotivei înscrisă de mecanicul care a predat-o;

- verificarea mentiunii în carnetul de bord dacă au mai fost semnalate, defecţiuni ale locomotivei şi de alţi mecanici înaintea inculpatului;

-consecinţele folosirii locomotivei cu vitezometrul defect asupra instalaţiei INDUSI în parcurs şi cine era responsabil de remediere;

faţă de aliniamentul liniei ferate să se stabilească dacă producerea accidentului putea fi evitată de către inculpat (avându-se în vedere poziţia semnalului de intrare şi vizibilitatea lui faţă de defecţiunea existentă la semnal);

- să se constate dacă locomotiva prezenta parasolar de protecţie şi ce temperatură trebui să existe în cabină pentru a conduce în condiţii normale;

- să se precizeze dacă pe timpul parcurs ului, mecanicul putea şi în ce condiţii, să izoleze instalaţia INDUSI şi să ia măsuri de evitare a coliziunii;

- prejudiciile cauzate în urma coliziunii.

Prin rechizitoriul nr.255/P/2001 din 27 mai 2002, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a -lui C.I., inculpat de sâvârşirea infracţiunii de îndeplinire de:ţ.ectuoasă a îndatoririlor de serviciu, prevăzute de art.274 alin.2 din cod penal. S-a reţinut prin rechizitoriu că la 02 iulie 2000 orele 09.12, a condus locomotiva EA 059 ce tracta trenul de călători 8011 pe relaţia Feteşti­Constanţa. Acelaşi tren, care la ora 17.00 a plecat din Constanţa la Feteşti sub nr.8342 a fost tractat tot de locomotiva EA 059 condusă de inculpat.

La intrarea în gara Medgidia, la orele 18.12, C.I. nu a dat importanţă semnalului luminos roşu de oprire a trenului şi, drept urmare s-a tamponat cu trenul de marÎa nr.82301 ce ieşea din gară pe aceeaşi linie. Trenul tractat de inculpat se deplasa cu o viteză de 120 kmloră, deşI potrivit instrucţiunilor CF trebuia să circule cu viteza de 100 krn/oră.

Din impactul celor două trenuri au suferit avarii locomotiva trenului de marfă şi vagoanele 31535463033 - 9 şi 3153547681 - 5, iar circulaţia pe linia respectivă a fost întreruptă timp de 608 minute, cu consecinţa întârzierii a 17 trenuri de călători şi 13 trenuri de marÎa.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Constanta la 04.06.2002, instanţă care a efectuat cercetare judecătorească pe parcursul a 10 termene de judecată, iar la ultimul termen din 4 septembrie 2003 a pus în discuţia părţilor şi a procurorului, restituirea dosarului la Parchet, în temeiul art.333 din cod procedură penală, pentru ca la 10 septembrie 2003 să pronunţe sentinţa penală nr.523 (dosar nr.1052/2002), prin care a dispus restituirea. In hotărâre instanţa de fond a arătat că la 27.02:2003 a dispus efectuarea unei expertize tehnice feroviare, pentru a lămuri aspectele relevate în dispozitivul hotărârii de restituire. Instanţa a motivat că în judeţul Constanţa nu există un expert tehnic feroviar, ceea ce ar conduce la întârzierea administrării probei admisă de instantă la termenul din 27.02.2003.

Hotărârea tribunalului a fost atacată cu recurs de către procuror, criticând-o pentru netemeinicie.

Curtea, constată critica întemeiată deoarece greutăţile ce le-a întâmpinat instanţa în găsirea unui expert de specialitate pentru administrarea probei la care am făcut referire, vor fi aceleaşi şi pentru organul de urmărire penală, condiţii în care tot tribunalul este în măsură să reanalizeze necesitatea administrării probei respective. Tot instanţa este în măsură să hotărască dacă totuşi domnul T.M., care figurează în evidenta Biroului Central de Expertize Tehnice Judiciare - Bucureşti, este competent să efectueze expertiza admisă.

De asemenea, instanţa poate cere relaţii de la Ministerul Transporturilor în legătură cu existenţa unui institut de cercetări în domeniu şi dacă expertiza poate fi făcută de specialiştii încadraţi aici.

Sigur că, dacă va fi imposibilă efectuarea expertizei tehnice judiciare, tribunalul este în măsură să hotărască dacă aceasta poate fi înlocuită cu o expertiză criminalistică ce poate fi efectuată în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice - Bucureşti (fila 85 dosar instanţă).

Decizia penală nr.170/P/9.03.2004

Atât prima instanţă cât şi instanţa de apel nu s-au pronunţat cu privire la partea responsabilă civilmente, ceea ce a determinat nesoluţionarea fondului cauzei sub acest aspect.

Prin sentinţa penală nr.1528 din 26 iunie 2003 pronunţată în dosarul penal nr.1332/2002, Judecătoria Constanţa, în temeiul art.184 alin.2 şi 4 cod penal, a fost condamnată inculpata : P.A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art.81 cod penal s-a suspendat condiţionat executarea pedepseei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat în condiţiile art.82 cod penal.

S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art.359 cod pr.penală.

În temeiul art.8 din Legea nr.543/2002 modificată prin O.U.G.nr.18/2003, s-a constatat graţită pedeapsa.

S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art.7 din Legea nr.543/2001.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată V.D.

În baza art.14 şi art.346 cod pr.penală rap.la art.998 cod civil, a fost obligată inculpata P.A. la plata sumei de 83.847.000 lei, din care, 50.000.000 lei daune morale şi 23.847.000 lei daune materiale, precum şi la plata sumei de 2.000.000 lei lunar prestaţii periodice către partea civilă V.D..

S-a respins restul pretenţiilor civile ca nefondate.

În temeiul art.353 cod pr.penală rap.la art.163 cod pr.penală, s-a respins cererea părţii civile V.D., privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatei, ca nefondată.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean Constanţa.

În temeiul art.14 şi art.346 cod pr.penală rap.la art.998 cod civil şi art.188 din Legea nr.3/1978, a fost obligată inculpata P.A. la plata sumei de 27.254.750 lei, către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean Constanţa, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În temeiul art.193 cod pr.penală, a fost obligată inculpata P.A. la plata sumei de 3.000.000 lei către partea civilă V.D., reprezentând cheltuieli judiciare făcute de aceasta.

În temeiul art.191 alin.1 cod pr.penală a fost obligată inculpata la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, s-a reţinut că, în ziua de 14 octombrie 2001, conducând autoturismul marca Dacia cu nr. CT – 18 – FAN, inculpata P.A. a pătruns pe culoarea roşie a semaforului în intersecţia B-dului Alexandru Lăpuşneanu cu B-dul Tomis şi a intrat în coliziune cu autoturismul condus dee partea vătămată V.D., care a suferit leziuni ce au necesitat 8 luni îngrijiri medicale pentru vindecare.

Reţinând aceeaşi motivare, în fapt şi în drept, prin decizia penală nr.110 din 10 februarie 2004, pronunţată în dosar nr.1957/2003, Tribunalul Constanţa, a respins, în baza art.379 pct.1 lit.”b” cod pr.penală, ca nefondat, apelul inculpatei P.A.

Împotriva hotărârilor, în termenul legal, inculpata P.A. a declarat recurs, motivând că accidentul rutier s-a produs din culpă comună, iar instanţele nu s-au pronunţat cu privire la Societatea de Asigurare „O” S.A.Constanţa.

Criticile sunt întemeiate pentru considerentele expuse în continuare.

Sub aspectul acţiunii penale, prima instanţă a stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate (proces verbal de cercetare la faţa locului, expertize, declaraţii martori, parte vătămată), situaţia de fapt, încadrarea juridică şi a aplicat pedeapsa în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art.72 cod penal.

Însă, aplicând dispoziţiile art.1 din Legea nr.543/2002, privind graţierea unor pedepse, conform art.120 cod penal, fiind o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării, trebuia să se procedeze la reducerea termenului de încercare proporţional cu durata pedepsei graţiate.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, nu s-au pronunţat cu privire la partea responsabilă civilmente S.C. „O” S.A.Constanţa (citată pe parcursul procesului penal ca asigurător), nerezolvând fondul sub acest aspect.

Cum interesate în eventuala obligare a părţii responsabile civilmente la despăgubiri civile, sunt şi inculpata, dar şi partea civilă, recursul este fondat.

Pentru cele două motive, hotărârile sunt supuse casării, pentru cazul prevăzut de art.385⁹ pct.17 cod pr.penală, deoarece instanţele au făcut o greşită aplicare a legii.

Prin urmare, în baza art.385¹⁵ pct.2 lit.”d” cod pr.penală, recursul va fi admis,se vor casa hotărârile atacate şi se va proceda, în ceea ce priveşte acţiunea penală, la reducerea termenului de încercare, iar cu privire la acţiunea civilă, se va trimite cauza primei instanţe, pentru a o rezolva şi asupra părţii responsabile civilmente S.C. „O” S.A.Constanţa.

Decizia penală nr.294/P/30.04.2004

Prima instanţă nu a administrat probele conform deciziei de casare şi a judecat fondul cauzei fără a efectua cercetarea judecătorească.

Judecătoria Medgidia, prin sentinţa penală nr.1262 din 27 mai 2003, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei comise de inculpatul B.D. din infracţiunea de înşelăciune prev.de art.215 al.4 Cod penal – în infracţiunea de înşelăciune, prev. de art.215 al.1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, ca neîntemeiată.

In baza art.215 al.4 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal şi art.37 lit.a Cod penal, pentru infracţiunea de înşelăciune a condamnat pe inculpatul: B.D.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

In baza art.83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.152/1996 a Judecătoriei Constanţa şi s-a dispus executarea acestei pedepse alăturat din pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă. In final, inculpatul B.D.D. execută pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

In baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunile de falsificare de monede sau alte valori prev. de art.282 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal şi uz de fals, prev. de art.291 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin sentinţa civilă nr.507/04.11.1992 a Judecătoriei Medgidia a fost autorizată funcţionarea S.C.”V.C.”SRL cu sediul în Medgidia, str.Kemal Agi Omet nr.10, judetul Constanţa, asociat unic fiind inculpatul B.D.D.

La data de 09.09.1996 prin actul adiţional nr.1/1996, la statutul societăţii, autentificat sub nr.2608 din acea dată, de BNP P.R., s-a hotărât retragerea din societate şi cesionarea atât a capitalului social (100.000 lei) cât şi a societăţii - numitulV.D., care devenise asociat unic şi administrator al societăţii, însuşindu-şi în totalitate prevederile statutului societăţii, iar denumirea acesteia a fost schimbată în S BDD & CO SRL.

Aceste modificări la statut au fost autorizate de Judecătoria Medgidia prin sentinţa civilă nr.319/C din 16.09.1996.

Vârtosu Dumitru, socrul inculpatului Botezatu Dumitru Doru, l-a împuternicit pe acesta, prin procura specială – FN/19.03.1997, autentificată la BNP V.E., ca în numele său şi pentru el, să semneze actele bancare ale S.C.S BDD&CO SRL, CEC numerar, ordine de plată, extrase de cont, şi acte bancare, să depună şi să ridice drepturi băneşti, semnătura sa fiindu-i opozabilă.

Este de menţionat că prin sentinţa penală nr.152/06.09.1996 a Judecătoriei Constanţa, inculpatul fusese condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, pentru comiterea infracţiunii de falsificare de CEC-uri prevăzute de art.282 al.1 Cod penal.

Intrucât activitatea firmei cunoştea o perioadă de regres, inculpatul a luat hotărârea de a achiziţiona diverse materiale, prin încălcarea dispoziţiilor legale, fraudând astfel legea, prin inducerea în eroare a părţilor contractante.

In realizarea acestei rezoluţii unice infracţionale, la data de 10.07.1997, în baza facturii nr.3418708, inculpatul Botezatu Dumitru-Doru, în baza procurii speciale, a achiziţionat 22 mc BCA, în valoare totală de 7.150.033 lei, de la S.C.”C”SA Constanţa, întocmind personal fila CEC nr.C-06400009529, deşi cunoştea că nu avea disponibil în cont la „M.B.”. Ulterior, la 15.07.1997 şi 21.08.1997, inculpatul a emis ordinul de plată cu nr.10/15.07.1997, achitând contravaloarea facturii nr.3418707.

La data de 09.04.1998,inculpatul B.D.D. a încheiat contractul nr.211 cu S.C.”G.T. M.H.C.”SRL Galaţi, pentru a achiziţiona , în tranşe, o cantitate de 5.000 tone motorină, la pretul de 3.985.000 lei/tonă, urmând ca plata să fie efectuată la momentul recepţiei.

La data de 10.04.1998, S.C.”G.T. M.H.C.”SRL a livrat cantitatea de 19.880 l motorină, în valoare totală de 79.193.886 lei, conform facturii nr.1837559, iar inculpatul a emis fila CEC cu seria T.001 nr.00212954, urmând ca Banca Română de Comerţ Exterior SA – Sucursala Bancorex Constanţa să vireze suma în contul furnizorului, până la termenul de 01.05.1998. Această plată a fost refuzată de bancă, întrucât societatea beneficiarului se afla în interdicţie bancară, inculpatul neavând disponibil în cont.

Deşi furnizorul l-a contactat pe beneficiar, arătându-şi chiar disponibilitatea prin acordarea unui termen de o lună, în vederea reglării situaţiei survenite, pe cale amiabilă,inculpatul nu a achitat contravaloarea motorinei livrate, în valoare de 79.193.886 lei.

Conform contractului din 05.06.1997, autentificat la B.N.P.”V.E.” şi transcris în registrul de transcripţiuni imobiliare, S.C.”S BDD& SRL Medgidia,a cumpărat de la S.C.”R”SA Constanţa, activul societăţii (sediu-birouri) din Medgidia, situat în Medgidia, str.Independenţei nr.95 judetul Constanţa, inclusiv terenul în suprafaţă de 854,38 mp cu pretul de 388.500.000 lei, la care se adaugă TVA. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul B.D.D. a emis fila CEC cu seria G-004-0005502 din 05.06.1997, în valoare de 55.500.000 lei, prin care solicita Băncii pentru Mica Industrie şi Liberă Initiativă - Min Bank – Sucursala Constanţa, să vireze în contul S.C.”Record”SA Constanţa respectiva sumă, reprezentând garantia pentru participarea la licitaţie, 10% din valoarea tranzacţiei. Inculpatul a semnat fila CEC, deşi la data de 05.06.1997, avea un disponibil în cont de 772.952 lei, aspect rezultat din conţinutul adresei nr.2153/16.07.1998 a „Min Bank” Sucursala Constanţa, cu toate că inculpatul cunoştea împrejurarea că se află în imposibilitate de plată, la acea dată.

Impotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.D.D.

Tribunalul Constanţa, prin decizia penală nr.146 din 23 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.D.D., cu motivarea că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.

Impotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul B.D.D. care prin apărătorul angajat a solicitat casarea celor două sentinţe şi rejudecarea cauzei de către instanţa de fond, deoarece au fost încălcate îndrumările date de decizia de casare, în sensul că nu au fost administrate probe care să demonstreze vinovăţia inculpatului; deşi s-a dispus în mod expres audierea martorului P.M., instanţele au revenit prin încheiere şi au constatat inutilă audierea acestui martor; de asemenea, nu a fost soluţionată acţiunea civilă a procesului penal.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentintelor recurate, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, constată că recursul declarat în cauză este întemeiat şi urmează a fi admis.

Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel avea obligaţia de a respecta limitele deciziei penale nr.783/19.09.2002 a Tribunalului Constanţa, în sensul că nu au fost respectate dispoziţiile art.345 Cod pr.penală privind rejudecarea acţiunii penale – fondul cauzei.

S-a statuat prin decizia respectivă că în cauză, nu au fost examinate probele pentru a se cunoaşte adevărul şi a se verifica care au fost temeiurile care au dus la condamnarea inculpatului. Este adevărat că, inculpatul nu a fost prezent, dar instanţa avea obligaţia audierii martorului din lucrări, respectiv P.M.

In fond după casare, Judecătoria Constanţa a acordat cinci termene de judecată în perioada 26.11.2002 – 27.05.2003, dar de fiecare dată, nu s-au pus probleme privind solutionarea fondului cauzei, decât probleme privind citarea părtilor din procesul penal.

Aşadar, din nou instanţa de fond deşi avea obligatia să administreze probe prin decizia de casare şi cele mentionate în actul de inculpare, a trecut la solutionarea cauzei pe fond, fără a realiza o cercetare judecătorească de natură a stabili situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică, cât şi rezolvarea acţiunii civile.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală, urmează a admite recursul declarat de inculpat,va casa decizia penală şi sentinţa penală a Judecătoriei Medgidia şi va trimite cauza spre rejudecare la instanta de fond, în vederea rezolvării fondului cauzei şi a acţiunii civile a procesului penal.

Decizia penală nr.321/P/7.05.2004