Elemente de istorie, doctrină şi practică misionară

II. Dialogul teologic oficial ortodox-vechi-catolic

Convorbirile şi discuţiile pe teme doctrinare dintre ortodocşi şi vechi-catolici au început încă din 1874 de la Conferinţele de unire de la Bonn. Aceste discuţii pe diferite teme au continuat tot la Bonn în 1975 şi 1931 ajungându-se şi la unele aspecte pozitive. Între 1892-1913 a avut loc un schimb de corespondenţă între vechii-catolici şi ortodocşii ruşi prin cele două Comisii de la Petersburg şi Rotterdam fără vreun rezultat pozitiv. Conferinţa Panortodoxă de la Rodos a dispus pregătiri în vederea reluării dialogului dintre cele două Biserici. Astfel, în a doua jumătate a secolului al XX-lea vor avea loc mai multe întruniri generale ale unei Comisii mixte de dialog dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Vechi-Catolică.²²⁷

1.Cea dintâi întrunire a Comisiei mixte de dialog

Cea dintâi întrunire a Comisiei mixte de dialog oficial dintre Bisericile Ortodoxe şi Bisericile Vechi-Catolice a avut loc în luna august 1975 la Chambesy-Elveţia unde s-au discutat, analizat şi semnat texte comune la următoarele teme: 1. Sfânta Treime, 2.Descoperirea dumnezeiască şi transmiterea ei, 3.Canonul Sfintei Scripturi, 4. Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, 5.Unirea ipostatică.²²⁸ Din textele adoptate de Comisia Mixtă de dialog amintim următoarele aspecte doctrinare: 1. Mărturisim un singur Dumnezeu în trei ipostase, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Despre Sfântul Duh, pe baza Sfintei Scripturi şi a Sinodului II ecumenic afirmăm că purcede de la Tatăl ca izvor şi principiu al dumnezeirii, deosebind existenţa veşnică şi purcederea Lui numai din Tatăl, de trimiterea Lui în lume prin Fiul; 2. Scriptura şi Tradiţia nu sunt două tezaure diferite ale descoperirii dumnezeieşti, ci moduri diferite ale unui singur tezaur şi ale aceleiaşi Tradiţii apostolice. Nici nu se pune problema superiorităţii uneia faţă de cealaltă; 3. Canonul Sfintei Scripturi: Vechiul Testament 39 cărţi canonice; 10 cărţi anaghenoscomena (cărţile Esdra I, III Macabei nu se găsesc în indicii vechi-catolici care provin din tradiţia latină veche, însă asupra acestui subiect se vor pronunţa ulterior) Noul Testament 27 cărţi canonice; 4. Cele două firi dumnezeiască şi omenească sunt unite în Ipostasul sau Persoana Cuvântului în mod „neîmpărţit, nedespărţit, neamestecat şi neschimbat”; 5. Din unirea ipostatică în raport cu dogma Sfintei Treimi rezultă următoarele: s-a întrupat a doua Persoană a Sfintei Treimi şi nu întreaga Sfântă Treime, prin Întrupare nu s-a produs nici o schimbare sau modificare în Dumnezeu iar unirea ipostatică are ca urmări: a) comunicarea însuşirilor; b) îndumnezeirea firii umane a lui Hristos; c) lipsa de păcat; d) lui Hristos I se cuvine o singură închinare; e) Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu şi Maica lui Dumnezeu; 6. Iisus Hristos este o singură persoană „în două firi”, nu „din două firi” , El având două voinţe şi două lucrări naturale dumnezeiască şi omenească, precum şi înţelepciune şi cunoaştere dumnezeiască şi omenească.²²⁹

2. A doua întrunire a Comisiei mixte de dialog

A doua întrunire a Comisiei mixte de dialog dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Vechi-Catolică a avut loc tot la Chambesy-Elveţia în 1977, analizând, discutând şi adoptând următoarele texte: 1.Fecioara Maria Născătoare de Dumnezeu; 2. Fiinţa şi însuşirile Bisericii. Referitor la primul text s-a făcut menţiunea că Biserica nu cunoaşte noile dogme despre imaculata concepţie şi despre înălţarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Totuşi Biserica serbează „intrarea Maicii Domnului în viaţa veşnică, cinstind public Adormirea ei”. În textul al doilea se pune în evidenţă catolicitatea Bisericii, sobornicitatea ei în virtutea faptului că Însuşi Capul ei, Hristos, este Domnul Universului.²³⁰

3. A treia întrunire a Comisiei mixte de dialog

A treia întrunire a Comisiei mixte de dialog dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Vechi-Catolică a avut loc între 20-24 august 1979, la Bonn în Germania. La baza discuţiilor au stat o serie de texte comune pregătite de subcomisia mixtă ortodox-vechi-catolică în 1978 la Mănăstirea Penteli (Atena) din Capitolul al III-lea intitulat Eclesiologia. După o analiză atentă şi după discuţii au fost adoptate şi semnate următoarele texte: III.2 Unitatea Bisericii şi Bisericile locale; III.3 Hotarele Bisericii.²³¹ Dintre aspectele doctrinare evidenţiate în textele adoptate la Bonn amintim: 1. Biserica ca Trup al lui Hristos şi unitatea ei dată în Euharistie; 2. Fiecare Biserică locală, ca comuniune a credincioşilor unită cu episcopul şi cu preotul este Trupul lui Hristos, manifestând realitatea sacramentală a întregii Biserici în acel loc. Deci viaţa Bisericilor locale, cu toate deosebirile dintre ele în obiceiuri şi datini, după fiinţa ei este una şi aceeaşi. Bisericile locale recunosc unele altora această realitate şi manifestă identitatea fiinţei lor mai întâi prin unitatea credinţei, apoi prin unitatea vieţii liturgice şi sacramentale, a principiilor de bază a rânduielii canonice şi ale conducerii vieţii bisericeşti , precum şi prin unitatea Ierarhiei; 3. Pentru problemele de credinţă şi de interes comun, Bisericile locale, păstrând ierarhizarea de onoare şi de întâietate stabilită canonic, se consultă şi hotărăsc în sinoade, îndeosebi şi prin excelenţă în Sinodul ecumenic, care constituie cea mai înaltă autoritate în Biserică; 4. Omul devine părtaş la mântuire nu de departe şi în chip independent, ci înlăuntrul Bisericii, mântuirea se dă credincioşilor în Biserică.²³²

4. A patra întrunire a Comisiei mixte de dialog

A patra întrunire a Comisiei mixte de dialog dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Vechi-Catolică a avut loc între 15-22 septembrie 1981 la Zagorsk-Moscova, aceasta concentrându-şi eforturile spre analizarea, discutarea şi adoptarea mai multor teme din capitolul al III-lea: Eclesiologia, pregătite de Subcomisia mixtă de dialog întrunită la Berna în Elveţia între 9-13 martie 1981. Temele discutate şi adoptate de Comisia mixtă au fost: III.4 Autoritatea Bisericii şi în Biserică; III.5 Infailibilitatea Bisericii; III.6 Sinoadele Bisericii; III.7 Necesitatea succesiunii apostolice.²³³

Din textele adoptate de Comisia Teologică Mixtă Ortodoxo-Vechi-Catolică întrunită la Zagorsk-Moscova, amintim următoarele aspecte doctrinare: 1. Izvorul şi fundamentul autorităţii Bisericii este Hristos; 2. Sfânta Scriptură nu stă deasupra Bisericii, ea este cuprinsă în Biserică şi este interpretată în raport cu Tradiţia în Biserică. În exercitarea autorităţii ei privind învăţăturile dogmatice, Biserica se sprijină întotdeauna pe Sfânta Scriptură şi pe Sfânta Tradiţie; 3. Deţinătorii autorităţii în Biserică sunt: episcopii, sinoadele Bisericii, în special Sinoadele Ecumenice şi conştiinţa comună a Bisericii, poporul lui Dumnezeu, care constituie criteriul determinant al recunoaşterii Sinoadelor Ecumenice; 4. Numai Biserica luată ca întreg este infailibilă, nu şi membrii luaţi în parte pentru sine, fie că aceştia sunt episcopi, patriarhi sau papi; 5. recunoaşterea celor şapte sinoade ecumenice, care nu stau mai presus de Biserică, ci în ea; 6. Necesitatea păstrării neîntrerupte a succesiunii apostolice.²³⁴
5. A cincia întrunire a Comisiei mixte de dialog

A cincia întrunire a Comisiei mixte de dialog dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică a avut loc între 3-10 octombrie 1983 la Chambesy în Elveţia. Această întrunire a luat în discuţie şi a adoptat texte pregătite de Subcomisia mixtă de dialog la Atena în luna martie 1983 din capitolul: Eclesiologia. Aceste texte au fost: III.8 Capul Bisericii; III.9 Opera mântuitoare a lui Hristos; III.10 Lucrarea Sfântului Duh în Biserică şi însuşirea mântuirii.²³⁵ Din textele adoptate la cea de-a cincea adunare a Comisie mixte de dialog, amintim următoarele aspecte doctrinare: 1. Capul Bisericii este Hristos, Hristos şi Biserica fiind uniţi împreună şi rămânând într-o unire absolută, nedespărţită şi veşnică; 2. De drept divin episcopii sunt egali unii cu alţii şi nu este admisă infailibilitatea papală; 3. Hristos a realizat opera mântuitoare prin Întrupare, Moarte, Înviere şi Înălţare; 4. Biserica respinge învăţătura despre predestinare.²³⁶

6. A şasea întrunire a Comisiei mixte de dialog

A şasea întrunire a Comisiei mixte de dialog dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Vechi-Catolică, a avut loc între 30 septembrie-5 octombrie 1985 la Amersfoort-Olanda. Comisia mixtă de dialog a avut ca bază de lucru textele pregătite de Subcomisia mixtă întrunită în insula Thassos între 23-28 septembrie 1984: 1. Tainele Bisericii; 2. Botezul: 3. Mirungerea; 4. Euharistia.²³⁷ Despre rezultatele dialogului dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Vechilor-Catolici, a III-a Conferinţă Panortodoxă Presinodală de la Chambesy-Elveţia din 1986 a subliniat că acestea sunt pozitive însă este nevoie a se discuta asupra a două aspecte esenţiale şi anume: a) menţinerea vechii practici a Bisericii Vechi-Catolice de a întreţine intercomuniunea cu Biserica anglicană, precum şi încurajarea unei astfel de practici cu Biserica evanghelică din Germania, invocând contextul pluriconfesional în care ea există; b) dificultăţile întâmpinate de Biserica Vechi-Catolică de a implementa şi aplica în viaţa ei , în mod deplin, teologia textelor semnate în cadrul Comisiei mixte de dialog.²³⁸ Dintre aspectele doctrinare care transpar din textele adoptate la Amersfoort-Olanda, amintim: 1. numărul Tainelor este 7: Botez, Mirungere, Euharistie, Pocăinţă, Maslu, Preoţie, Nuntă; 2. Tainele nu sunt simple simboale ale harului ci purtătoare şi canale sigure ale acestuia, harul Tainelor izvorând din intemeietorul lor Iisus Hristos; 3. Săvârşitorul nevăzut al Tainelor este Dumnezeu în Treime; 4. Potrivit cu învăţătura şi cu practica Bisericii vechi nedespărţite, cele trei Taine de iniţiere: Botezul, Mirungerea şi Euharistia, deşi independente şi deosebite unele de altele, trebuie să fie săvârşite împreună, fiind unite teologic în mod indestructibil între ele, şi constituind un singur întreg; 5. În Euharistie se foloseşte după tradiţia apostolică şi după practică, pâine dospită. Folosirea azimii în Apus este o practică mai târzie; 6. Prefacerea se efectuează de către Duhul Sfânt în Epicleză; 7. Credincioşii se împărtăşesc sub amândouă formele.²³⁹

7. A şaptea întrunire a Comisiei mixte de dialog

A şaptea întrunire a Comisiei mixte de dialog dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Vechi-Catolică a avut loc între 12-19 octombrie 1987 la Cavala în Grecia. Prezenta întrunire a avut ca şi bază de lucru temele pregătite de Subcomisia mixtă de dialog întrunită la Minsk-Bielorusia între 30 iunie-10 iulie 1986 şi anume: 1. Taina Mărturisirii; 2. Taina Maslului; 3. Taina Preoţiei; 4. Taina Căsătoriei; 5. Învăţătura despre sfârşitul lumii; 6. Comuniunea bisericească premize şi consecinţe.²⁴⁰ Dintre aspectele doctrinare care transpar din textele adoptate la această întrunire de dialog amintim următoarele: 1. Taina Mărturisirii a fost aşezată pentru toţi cei botezaţi care după botez păcătuiesc şi se căiesc de păcatele lor, fiind săvârşită de episcop şi preotul împuternicit; 2. Taina Maslului poate să fie primită de toţi cei botezaţi, nu numai de bolnavii care se află în primejdie de moarte; 3. Preoţia include treptele: episcop, preot, diacon, nefiind acceptată hirotonia femeilor; 4. Episcopul hirotoneşte în Taina Preoţiei pe candidatul considerat vrednic, prin rugăciune şi punerea mâinilor în cadrul Sfintei Liturghii; 5. Transmiterea harului prin preot credincioşilor nu depinde şi nu este împiedicată de starea duhovnicească deosebită sau de nevrednicia acestuia. 6. Nunta este o instituţie dumnezeiască; 7. Căsătoria nu este piedică pentru preoţie; 8. Nunta şi fecioria nu se împotrivesc una alteia, nici nu se anulează reciproc; 9. Creştinul trăieşte în Biserică timpul dintre Cincizecime şi Parusie ca ziua a opta a creaţiei;10. rugăciunile sfinţilor şi ale Maicii Domnului ajută la mântuire; 11. Există o legătură între Biserica luptătoare şi cea triumfătoare şi de aceea sunt posibile şi necesare rugăciunile pentru cei adormiţi; 12 Biserica respinge orice încercare de a fixa timpul venirii Domnului; 13. Se afirmă judecata particulară şi învăţătura despre rai şi iad; 14. Se afirmă necesitatea anteriorităţii credinţei comune în vederea unei intercomuniuni. Comuniunea euharistică este expresia comuniunii de credinţă în Biserica cea una.²⁴¹